Romanulu, iulie 1878 (Anul 22)

1878-07-15

ANULU DOUE­ T­ECI ȘI DOÜI VOIESIE SI VEI PUTEA. ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV. — 40 bani Deto „­t , pagina III. 2 lei — A se adresa: EN ROMANIA, la administrațiunea diarulul LA PAAIS. la Havas, Laffite et C-ne, 8 Place de la Bourse. LA LONDON, la Eugéne Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA YIENA, la d-nil Haasentein și Vogler, Walfischgasse 10. LA HAUMBRG, la d. Adolf Steiner, pentru totă Germania. Articolele nepublicate se arda. 20 BANI ESEMPLARULU Refracțiunea și Administrațiunea strada Primiei 14 București, Cuptorii. Opera de pace de la Berlin face mereu de ale iei. In Englitera asociațiunile liberale din Camera comunelor a cerit darea în judecată a șefului cabinetului, lordul­ Beaconsfield. In Italia agitațiunea urmeza, a­­tâtă în contra Engliterei, din causa insulei Cipru, câtă și în contra Au­­stro-Ungariei, din causa anexiuni­­lor­ facute în Bosnia și Brzegovina, fără ca Italia sé dobândesca nici uă compensare. In Grecia fierberea nu inceteza, și notele ce se schimbă între cabi­netele din Atena și Constantinopole semănă în mai multe punte cu ni­­sce ultimate. După ultimele serii se pare că Porta, somată de guvernul­ elenii ar și numi delegații pentru delimita­rea nouelor­ fruntarie, ar­ fi dis­pusă să intre pe calea unei bune învoieli. Deja mai întâiă acestă sorie nu este positivă, apoi conce­siunile, ce se­­ zice că Porta ar­ fi dispusă să le facă, sunt­ forte de­parte de pretensiunile Greciei; ast­­­fel­, chiar i deea ïnvoiela aru fi po­sibilă ïn viitoru, nu este ánca de­locit asigurată ïn presento. In fine, scirea cea mare a­­ jilei, și cea mai rea discordantă ín con­­certul­ de pace combinata de marii compositori de la Berlin, este că Austro-Ungaria a închisă prin tor­pile portulu Klek de pe Adriatica și canalul­ Stagno Piccolo. Acestă scrie atâtü de belicosa, consecință a tra­tatului de pace de la Berlin, a fost­ comunicată printr’u­ publicațiune o­­ficială a prefecturei maritime au­­striace de la Triest. Mai este încă să scrie, negreșită forte plăcută din puntule de vedere alu progresului și ale simțiminteloru umanității, dera care va nemulțămi pe Rusia și, până la ore­care punta, chiar­ pe Italia și pe Francia. A­­cestă scrie este dată de «fiarul» limes, care zice că Englitera va pretinde ca în Turcia asiatică să se numescă judecători competenți și instruiți, să se stabilască uă polițiă eficace și să se desființeze arendarea impozitelor­. Tóte acestea sunt­ lucruri forte bune, forte necesare, în interesulu progresului și ale umanității; déri nu este mai puțină adevărata că ele do­­vedescü intențiunea Englitezei de a lua dominațiunea de faptă în ceia­­ce a mai rémasft din­­ Turcia, și de a reduce pe Sultanulă și pe guver­­nulu séa aprope la ceia­ ce suntu re­duși Sultanii și nababii din posesiunile englese. Nu încape Indouiala că acesta va spăimenta pe Rusia și că chiar­ I­talia și Francia, care ambele aspiră la esploatarea prientelui în folosulu industriei și comerciului loru, vom­ considera că acestü dominațiune ex­clusivă a Englitezei în Mediterana și în Asia minoră nimicesce­ră mare parte din speranțele loru. In scurtă, uă răsturnare totală a condițiunilor­ politice în care tră­iau statele Europei, nemulțumiri și amenințări mari în tote părțile, éco resultatele venite până astăzi ale o­­perei de pace de la Berlin. Déru óre aceste resultate avea­ vorb­ele de efecte imediată a rea,­­prinde facla resbelului ? Cu tóte că, după cele ce se petrecu, lucruru s’arü părea posibila, totuși nu este mai nimeni în Europa care se cred­a as­tăzi într’una resbelu imediată. Eu­ropa în genere, și mai cu osebire puterile cele mari, avendu în capă pe Germania, voiescu pacea, pacea cu ori­ce preță, fiă și numai pentru unii timp o­are­care, pentru câți­va ani. Acolo unde pacea arü ame­nința să fiă turburată, negreșită tóte puterile vor­ interveni și vom­ stabili bine-vou învoiela. In acesta stare a­ lucrurilor, situ­­ațiunea Englitezei este cea mai fe­ricită, căci îi permite să se întărască în posițiunea ce a solutit sĕ ocupe cu atâta dibăcia, profitândă de con­­fusiunea generală ce domnia în Eu­ropa. Ori­cum éuse, pacea, pe care o voiescu astăzi puterile, este în ast­fel­ de con­­dițiuni, în­câtă e peste totá putința se ftă de lungă durată. Acesta o simtă atâta de bine tóte statele Europei, în­câtü silințele și sacrificiele pentru armare suntă acum mai mari de câtu totu-de a­una: încheiarea păcii coincide cu cele mai mari pregătiri de resbelu. Acesta fapta nu trebuie să scape una singură momentu din vederea Româniloră, care, mai multu de câta 51.1 ■f.â. rio^i nnn flin O «'i o»» F i**, buie să se pregătescă pentru ora ul­­timelor­ încercări și ultimelor­ re­vendicări. Amii vorbită ieri despre situațiu­­nea nóstru financiară. Câte­va cifre, pe care le vomă es­­trage astăzi din compturile publi­cate de direcțiunea comptabilității generale, vom­ atesta cu mai mare putere de câtü ori ce alte aprecieri prosperitatea neașteptată a financie­­lorü statului. Este generalmente solutit că a­­nul­ 1877 a fostu forte buna din puntulü de vedere financiară. Déja n’arü fi fostu bunü, guvernulu n’arü fi pututü sé facă faciă, și tutorii angagiamentelorű statului contractate în țară și în străinătate, și tutorii grelelorü nevoi ale unui resbelu peste fruntarie. Ei bine, de­și anulu 1877 a fostu dintre cei buni în ceia ce priveșce financiele, anul­ 1878 îl­ întrece cu multü. Tabloidă publicată în Moni­­torulü de la 8 Iulie curentă ne a­­răta că în primele cinci luni ale a­­nului 1877 s’a íncasatü în totală din veniturile directe și indirecte suma de 30,218,723 lei, ora în primele cinci luni ale anului curent s’au încasată din aceleași venituri suma de 41,821,001. Tabloul­ oficială arata cifra de 16,199,001 lei, dară în acesta cifră este coprinsă și aceia de 1,375,00­0 lei din biletele ipotecare emise pâ­nă la 1 Iuniu. Noi amă scăzută a­­cesta cifră fiindu­ ca este ună venitü estraordinara, ce nu exista anulă trecută. Avem o déja în cinci luni numai ale anului 1878 una escedenta de încasări de 11,575,281 lei asupra lunelor­ corespunisétóre din anulu 1877. Admitendu-se că aceiași propor­­țiune se va menține până la capi­tula anului, vomă avea în două­sprezece luni unu escedenta totala de vre 35 de milióne asupra anului trecut­. Dejű, chiarü déca proporțiunea nu s’arü pastra, de­și recolta anului curentu este din cele mai frumóse, de­și comercialu și esportulu s’au redeschisă cu deschiderea Dunărei, totuși este peste putință ca anulă 1878 se nu dea unű escedenta de încasări asupra bugetului escedenta multu mai mare de câtü tóte esce­­dentele câte s’au pututu dobândi pâne astăzi în România. Aceste resultatu, pe care i­u pu­­temu numi estraordinarü, fără a co­mite nici oă­esagerare, se dovedesce chiar­ de pe acum din compararea evaluariloru bugetare cu încasă­rile. Din venitulu vamilorü se prevă­­zuse prin bugeta suma de 8,168,216 lei, și deja în cele prime cinci luni ale anului s’a încasatü sumA­ de 7,231,6S6 lei, adică aprópe cifra s­­­trega. Mai totu ce se va încasa de aci înainte de la vămi va fi esce­denta asupra evaluării bugetare. De la poștă se prevăzuse în bu­geta una venita anuală de 2 mi­lione și deja s’a încasată în cinci luni ună milionă,­­de­și guvernul­ rusescă n’a plătită uă sumă forte mare ce ne datoresce. T | rv­ort l­ rd­ Í'’ nc­u­ 1 AO 1 800,000 și în cinci luni s’a înca­sată 1,016,530 lei, afară de datoria rusescă. Din veniturile Intemplatei’e se pre­văzuse în bugetă numai 400,000 lei și deja s’aă încasată 1,042,149 lei. Din rămășițele exercițielor­ închise se prevăzuse în bugetă 2,000,000, și în cinci luni s’aă încasată 2,124,398 t. La aceste două din urmă paragrafe escedentală este deja forte mare, și mai rămână încă șapte luni de făcută încasări. Daca la câte­va venituri, precum la darea pentru drumuri și la fon­­cieră, nu se vede aceiași proporțiune, causa este că anulă acesta s’a apli­cată riguros legea de percepere, nu s’a trecută, ca mai ’nainte, în socotela anului curentă încasări care ară fi trebuită să fie trecute în socotela anului 1877. Dară probă, că anulă acesta și de la aceste venituri s’a încasată mai multă de­câtă în ori­ce ană, este că în primele cinci luni s’aă încasată din veniturile a­­nului trecută 14,636,521 lei, pe cândă în 1877 nu s’aă încasată în aceleași luni din veniturile anului 1876 de câtă 7,987,032 lei. Dife­rența este enormă. Să notăm­, pentru a termina, că în comptniă publicată de­ direcțiunea comptabilității generale nu sunt­ trecute încă de­locă veniturile de la căiele ferate. Aceste venituri sunt­ prevăzute în bugetă în cifră totală de 9 milione, afară de veniturü că­­ilor­ Bucuresci-G­iurgiu și Iași-Un­­gheni. După informațiunile ce avemă, suma prevăzută în bugetă este deja aprope acoperită pănă astăzi astă­­felă că ceia ce se va încasa de aci î nainte este escedenta peste preve­derea bugetară. Spațiulă ne silesce a ne opri aci pentru astăzi, și a lăsa pentru uni altă numără observațiunile nóstre asupra creditului statului. Din cele ce amă constatată însă mai susü, putem­ afirma că acestă credită este bine și solidă întemeiată, că elă se va rădica încă multü mai sosü, căci nici vă­ dată âncă Româ­nia nu s’a aflată într’uă atâtă de frumósa situațiune financiară. SERVIȚIU­LE TELEGRAFICII ALU AGENȚIEI HAVAS. Londra, 25 Iulie. Camera comunelor­.— Asociațiunile liberale au adresată uă peti­­țiune în care ceru punerea în acusare a lordului Beaconsfield. D. Bourke refusă d’a comunica memo­randum de la 30 Main. Censulă zice că guvernulă nu cunosce tratatulă încheiată, în 1873, între cei trei împărați. Camera comuneloră și Camera lorziloră au votată că dotațiune pentru ducele de Connaught. Paris, 25 iulie. — Greva de la Auzin pare a fi în descrescere. Francia va numi în curendă ună con­sule la insula Cipru. Rom­a, 25 Iulie. — Agitațiunea provo­cată dle Italia irredente se micșorăză Viena, 25 Iulie. — Din Constantinopole se telegrafieză Corespodinnței­­ politice: „Cu tote observațiunile confidențiale făcute de­ I­ urcia la Atena, guvernul­ elenică a tri­­misă la Constantinopole uă notă în care invită pe Portă a numi delegați pentru de­limitarea noueloră fruntarie. Porta n’a respinsă, fără s’asigură că e dispusă a ceda Greciei teritoriul­ ce merge de la Zagora (Peiion) până la Margarita, /nin vin/în "Casa T­­o­ri­ci­o­r a nu anca 05 Tricala și Ianina.“ Triest, 25 Iulie. — Prefectura maritimă locale anuncță că portulă Klek și canalulă Stagno Piccolo au fost­ închise cu torpile. SAMBATA, 15 IULIU, 1878 LUMINEZA-TE ȘI YEI FI. a­bonamente. In Capitală și districte: um­­ană 48 lei; sase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țerile Europei, trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarulul. LA PARIS, la d-nil Darras-Halegrain,’ 5 rue de Tanciene comédie și Havas, Laffite et C-nie, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G. PopovicI, 15 Fleick markt. Scrisorile nefrancate se refusti. 20 BANI ESEMLPARl LU ITALIA IRREDENTA. La meetingură ținută la Roma Duminecă, în 21 Iulie, și despre care am o dată seria pe scurta, pre­ședintele, d. Menotti Garibaldi, fiul­ ilustrului Garibaldi, a ținută urmă­­torulă discursă: „Modestulu mea limbagiu nu póte găsi espresiuni pentru a mulțămi amicilorü care au voită să’mi facă onorea d’a [mé alege președinte ale acestei adunări. „Cetățeni, ne­amă întrunită aici pentru ca sĕ protestămu în contra tratatului de la Berlin, care nu e de câtu­ră a doua edi­­țiune a tratatului de la 1815 (Forte bine!) „Se strigă că s’a făcută pace, dérü cum se pate să fiă pace între mielü și lupă? „Roma împlinesce astăzi vă sânta da­­toriă. Roma e care trebuie se trămită m­ă semnă de speranță Triestului și Trientului, unde gemă frații noștri. Pene când­ a­­ceste două provincii nu vor­ fi înapoiate patriei-mame, pacea e cu neputință.“ D. Matteo Imbriani ținu m­ă dis­­cursă mai lungă și zise între altele cu uă voce forte mișcată : „Ni­ se zice: »Ce putea să facă d. Corti la Berlin în facia unei lige de patru pu­teri, care încheiase deja târgul­ de popare?“ Ce trebuia să facă! Trebuia să răspundă acestea: „Voiți să măriți vă putere care e inamica nostră, care e la porțile nóstre, care e pe pământurile nóstre? Faceți-o; case atunci dați-ne fruntariile nóstre na­turale, pentru securi­tatea nostră.“ De­că Congresulu s’arü fi arétata contrariu cere­rii nóstre, cornițele Corti art fi trebuită să se retragă și Italia arü fi fosta gata a ’lü susține, căci Italia n’a refuzatü nici uă dată d’a face sacrificii. Decă s’arü fi fă­cută apelă la fiii sei, toți s’arü fi rădicată ca ună singură omu. „E vremea d’a vorbi lămurită. „Noi nu vom­ dobândi nici uă­dată a­­ceste două provincii prin convingere : drep­turile nóstre vom­ fi totu­ d’a­ una nesoco­tite, decă nu ni­ le vom­ afirma într’una modă mai puțină platonică. „Sé nu ne sprijinimü pe Germania. S’a cam pré uitată în timpul­ din urmă care suntă tendințele acestei țeri. „Germania nu ne va da nici uă dată Triestală, căci ea îl­ voesce pentru dânsa. Acesta s’a vezut, chiară de la 1859, cândă Prusia opria la Villafranca armatele coali­­sate ale Franciei și Italiei. (Fórte bine!) „Cornițele Corti a semnată tratatulă de la Berlin, înse Italia zice astăzi, prin gla­­sulă fiiilor ă iei,gcă ea ’și revendică dreptu­rile sale, că nu ratifică de­locu acesta tra­tată.“ (Aplause vim). Parboni ține unu discursu fórte poporaru, care e deja întreruptă de ap]­a z­se. Vorbindu de diplomația, zice : „îmi pare că ’i vedü pe acești diplo­mați, cum discută între dânșii modulă d’a sfâșia poparele. Nu, ție bucata asta; na, și mie pe ce stă-l­alte. Câtă despre tine, care ceri și tu ceva, să faci bine sĕ pleci d’aci cu mânele gole, că de unde nu o pățesci. “ Ele încheiă cu urmatórele cuvinte : „Trebuie să începeam astăzi uă agitați­une generale, pentru revendicarea celor a două provincii italiane supuse Austriei. Ne trebuie resbelulu; acum ori mai târziiă res­­belulu e neapărată.“ Represintanții societăților­ de lu­crători se ducii să strîngă mâna o­­ratorului. Imbriani citesce trei telegrame: una de la comitetul a triestino a doua de la celü trentino, ora a treia de la Giuseppe Garibaldi. Telegrama lui Garibaldi e întâm­pinată cu celu mai mare entusiasmo. Se rădică pălăriele și batistele și din tote părțile se strigă cu putere . Telegrama lui Garibaldi era în ur­­matorulu cuprinsu : „Sclavii au dreptulu d’a se rescula. Trie­­„stinsî se se munții.“ „Se ținemă minte aceste cuvinte, Zice oratorulu, și sé strigamü din tóte puterile nóstre: Traiésco Trientulu ! Traiéscu Trie­­stulü!“ Zucari­ie cuvéntulü spre a des­­volta ordinea de Zi pe care comite­­tulu o propune adunării spre apro­bare. Elü zice între altele: „A­­de­­că fiă­care cetățână arü fi avut una carabină, d. Corti n’arü fi iscălită tratatulu de la Berlin, pentru c’arü fi solutu în ce modu arü fi fostu primitü acele tratatu.“ E­te testulu ordinei de Zi care a fost­ aprobată prin aclamațiune: „Poporulu Romei, întrunită în adunarea solemnă de la 21 iuliu 1878, în facia căl­­curiiorü dreptului de naționalitate și a vă­tămării ce s’a adusă de către Congresulu de la Berlin suveranității poporului, con­vinsă că după artificiile diplomației trebuie să urmeze rațiunea dreptului și solidari­tatea națiuniloru; că nu se face fără pe­­depsă unii traficü cu poporele, când­ fie­­care cetățenă e armată și se bucură de li­bertatea votului; că Italianii supuși străi­nului au dreptul­ d’a fi uniți cu patria­­mamă; afirmă solidaritatea sea cu poporele care au fostu considerate ca uă marfă de către Congresulu din Berlin; reaminteste Italiei că suntă pământuri italiane care stau încă suptă domnia străinului, și ’și manifestă încrederea sea într’unii viitori de dreptate și de adeverű.“ După acesta, Menotti Garibaldi mulțămește adunării pentru simpa­tica manifestare ce­a făcută pentru tatalü său și declară meetingulă în­chisă. Mulțimea aplaudă și se desparte cu strigăte intusiaste de : Traiescd Garibaldi! Traiescd Triestuly! Tra­iescd Trientulü! și Irdiéscd resbe­­lulu! Nu s’a întâmplată nici cea mai mică tulburare.

Next