Romanulu, septembrie 1878 (Anul 22)

1878-09-01

ANÜLÜ DQÜE-pECI ȘI POUT VOIES E SI YEI PUTEA. ANUNCIURI. Linia de .80 litere petit, pagina IV. — 40 bani Det° » > , pagina III. 2 lei — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C-ne, 8 Place de la Bourse, LA LONDON, la Eugene Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nii Haasentein și Vogler, Walfischgasse 10. LA HAMBURGI, la d. Adolf Steiner, pentru tótá Germania. Articolele nepublicate se ar du. 20 BANI EXEMPLARULÜ Refracțiunea și Administrathmpfi strada Ddmncî 14 Rii­m­pQPi 31 augustu. DUOUI CODI, 12 RAPCIUNE. Discuțiunea Intre doni oment, din care unulű nu se întemeieza de câtă pe sciință și pe argumente solide, era cela-1­ altü nu opune de câta a­­firmări cutezatare și neadevĕruri, nu este posibilă, nu este seriosa. Totă asta­felu este și oă discuțiune între doué t­iare. Cându nu e bună cre­dință de amândouă părțile într’uă discuțiune, ea nu inspiră nici una interesa seriosă. In aceste regretabile condițiuni se face de câte­va timpü discuțiunea dintre noi și oposițiune, asupra ces­­tiunii de a se sei­deca aplicarea tra­tatului de la Berlin, în ceia­ ce pri­­vesce ocuparea Basar­abiei de către Rusia și ocuparea Dobrogei de către Români, implică său nu convocarea unei Constituante. Ama argumentată din pontură de vedere ală testului Constituțiunii nos­­tre, atâtă în litera câtă și în spiri­­tulü scü­­derii oposițiunea ne a ce­rută autorități juridice competente, care să sprijine opiniunea nostră. Dreptă răspunsă, amă întemeiază fișele nóstre pe autoritatea celor­ mai mari jurisconsulți din lume; derii oposițiunea, ne mai avăndă ce să­­ fică, ripostezi atunci că cita­­țiunile nu probeză de­câtă lipsă de cugetare proprie. In fine, silită să părăsască tărâ­­mulă solinței, pe care nu se mai putea susține, oposițiunea crede că va fi mai fericită pe tărâmul ă fap­­telor­, și ne provoca să-i spunemă daca una singură deputată din Con­stituanta de la 1866 , înțelesă ca noi art. 2 din Constituțiune. Ii voma răspunde că nu anulă, ci toți deputații din Constituantă au înțelesă articolulă 2 după cum îlă înțelegemă noi, întrebarea, pusă în acestă privire de oposițiune, nu este de­câtă uă nouă probă despre buna credință cu care oposițiunea are obiceiul­ de-a discuta, căci, cândă discută ci­­ne­va să­cest­ia­ne, prima condițiune este de-a o cunosce, și nici ideie nare oposițiunea de ceia ce susține. Nu mai e vorba acum nici de discuțiuni speculative, nici de cita­­țiuni de pe autori străini. E vorba de fapte; e vorba de ceia ce s’a sus­ținută, desbătută și votată în Ca­mera Constitutivă din 1860. In ședința de la 20 Iunnă s’a luată în desbatere art. 2 ală pro­iectului de Constituțiune. D. Lateș a luată cuventură ca să susție ună amendamentă ală săfi, care s’a res­pinsă. D. Aristide Pascal, raporto­­rulă, a venită apoi să lamurască Adunării înțelesul­ articolului ce se pusese în desbatere. Cuvintele d­­sele suntă hotărîtore, căci comen­­teză testul­ articolului și ne arăta intr’una modă lămurită care a fostă voința legiuitorului. Reproducemă déra în­tocmai, după Monitorulu o­­ficiale, cuvintele d-lui raportoză A­­ristide Pascal. Art. 2 aliniatură ântâiu­l Ilie : „Te­ritoriul­ României este inalienabilă.“ Din acesta se înțelege că ună su­verană nu pate, printr’ună tratată sau convențiune, să înstrăineze oă parte din teritoriu, fără a se face acesta cu voința națiunii. Trebuie să fie cu voința națiunii, ca să fie­­ obligatoriă pentru ea. De aceia s’a dusti la art. 2 în aliniatur­ al­ 2-lea: „limitele statului nu pot­ fi schimbate sau rectificate de câtü în virtutea unei legi“. „Prin urmare, e co scopul ă pentru care s’a făcută acestă articolă, spre a se scriă ori­ce convențiune privi­­tóre la limitele statului, ca să fie obligatorie pentru națiunea română, trebuie să fie recunoscută de națiu­nea română printr’un a­nume lege.“ D. ministru de financie, succedendu la tribună d-lui Al. Pascal, stabi­­lesce mai ântăiă principiile pe care se rezu­mă alienabilitatea teritoriului și probeză că, altă dată, teritoriul­ unei țări era privită ca oă proprie­tate particulară a suveranului, care era liberă să­ să înstrăineze după pla­­culă Ini; după acesta conchide că Constituțiunea olăresce că nu pute aliena nici într'ună nimeni du­pă uă parte din teritoriul­ țărei, afară numai cânda Domnitorulu, represin­­tantele suveranităței esecutive, va fi de acordu cu Cilin­dra , representanta su­veranității legislative, de a face ase­menea cesiune.“ De astă dată celă puțină oposi­țiunea trebuie să fie mulțumită, ne-a cerutu să ’i arătămă ună sin­gură deputată din Constituantă care să fi fostă de opiniunea nost­a; îl arătămă că toți câți au luată cu­­văntulă au fostă de opiniunea ne­gryo­rr» ia ajros î AA­.*!­­pra art. 2, și nimeni n’a luată cu­­văntulă spre a formula uă opiniune diferită. Oposițiunea a voită să se puie pe tărâmură fapteloră; ei bine, eră a­­devărulă și pe tărâmură fapteloră. Ele dovedesce că Constituanta a votată aliniatură f­ară art. 2 ca să oprescă pe suverană de a înstrăina pământulă strămoșescă fără voința națiunei, și aliniatură ală 2-lea pen­tru ca, în casulă de forță majoră, rectificările de stare, cesiunile și a­­ncesiunile să nu se potă face de câtă prin Camere, adică de către națiune, printr’uă lege. Dejă ne așteptă­mă ca oposițiu­nea, după ce ne-a cerută să ’i ci­­tămă cuvintele rostite de deputații din Constituantă asupra articolului 2, — negăsindă acum acele cuvinte de gustul ă­iei — să ne repete din nuoă că „citațiunile nu probeză de câtă lipsă de argumente proprie“ și să se întorcă din nuoă la au­tori. Deja Pressa, cu dibăcia și serio­­sitatea ce e caracterisă de câtă­va timpă, declară solemnă că se va da de învinsă decă ’I vomă cita­m­ă singură autoră care să susție tesa nóstru. Ei bine, să’i satisfacemă și acestă din urmă cerere, de­și­­ a mai fostă satisfăcută încă de mai multe ori. Fiindă că amă invocată pe Blunt­­s­chik­ și fiind­că Pressa a admisă autori­tatea acestui eminentă jurisconsultă, să ne referimă din nuoă la dănsulă. In Drepturi internaționale codificată, Bluntschli­gcrie: „Art. 706. Cândă­uă parte de te­­ritoriu este cedată printr’ună tra­tată de pace, acestă cesiune este va­labilă în dreptul internațională, d­­ară decă Constituțiunea statul­ui care ce­­dezá­ară interzice acestă aeta.“ Déru se va zjice că acesta pri­veșce dreptulu internațională și nu răspunde direct­ la dorința oposi­­țiunii. Să dămă dérit Pressei răspunsul h­otărîtură ce cere. Bluntschk­, în Teoria generală a statului. (fice : „Astăzi teritorială e f­isă inalie­nabilă și indivisibilă, nu pate fi ali­enată de­câtă printr’una modă es­­cepțională și în formele dreptului publică în virtutea unei legi.“ Și, ca comentariu, Bluntschli a­­dauge: „Constituțiunea prusiană de la 1850, care stabilesce inalienabilita­tea teritoriului, olăresce la art. 2 că limitele teritoriului nu potă fi schimbate de câtă printr’un a­nume lege. “ E că ună autoră, și ună autoră de­uă autoritate universale, care susține întocmai tesa nostră. Aș­­teptămă acum de la Pressa să’și ție cuventulă, măcară vă dată în esis­­tența iei. Ca să ajungă la acestă eroică deci­­siune, o rugămă să puie alături art. 2 ală Constituțiunii prusiane cu art. 2 ală Constituțiunii române, și să’și aducă apoi aminte că acestă articolă n’a oprită de­locă pe Pru­sia de a’și modifica de mai multe ori fruntariele fără să convoce pen­tru acesta uă Constituantă. Monitorule oficiale de astăzi pu­blică decretur­ă domnescă prin care Corpurile legiuitore sunt­ convocate în sesiune estraordinară, pentru­­ Ziua de 15 Septembre viitoră. Publicară mă­seri telegrama ce M. S. Domnulă a bine-voită a adresa d-lui ministru de resbelă, ca ordină de a fi pe taia armata, cu ocasiunea z­ilei gloriase a luării Griviței de că­tre oștirile române. E că și răspun­­sulű d-lui ministru către M. S., în numele armatei , M. S. Domnitorului Carol­ I Sinaia. Bucuresci, 80 Augustu. Amă adusă la cunoscința arma­tei, prin ordină de a fi, înaltulă or­dină primită de la Măria Vostră. Arma­ta nu va uita nici uă­dată strălucitele succese câștigate supt brava conducere a Măriei-Tele. So­licitudinea și iubirea, ce Măria-Tea a arătată în totă­dea­una armatei, au însuflețită pe acei bravi care udară cu sângele loră văile Plevnei, pen­tru ca să pată fâlfâi d’asupra loră stindardulă independinței statului română. Bărbăția cu care ei se luptară, abnegațiunea cu care ei muriră voră rămânea neșterse din inima cama­­raz­iloră loră. Acestă esem­plu va servi de normă armatei în tote ocasiunile, cores­­pund­ândă astü­felu așteptăriloră Mă­­riei-Tele și devisei ei de a muri pentru Patrie și Domnitoru. Să trăiesci Măria-Tea ! Să trăiescă M. S. Domna! Ministru de resbelu, generală, Cernatu SERVIȚIULU TELEGRAFICII ALU AGENȚIEI HAVAS. Viena, 11 Septembre. — Principele Leon Sapieha a murit­. Berlin, 11 Septembre. — Reichs­tagulă a alesă pe d. de Folkenbeck președinte și ca vice-președinte pe d-niî Stauffenberg. de Hohenlohe și Langenburg. Candidații centrului ar căijuta. Semiin, 11 Septembre. — Rusia ar­ fi consiliată pe Serbia se nu desarmeze și i-ară fi promisă să continue a-i da ajuto­­rele convenite. Atena. 11 Septembre. — In urma unei otârîri a consiliului, ministrul­ de resbelă a ordonată rechiămarea imediată a oficia­­lilor­, supt ofici­erilor­ și a soldaților­. Ethnikon Pnevma, cire anunc­ă acestă măsură, dice că ea e dictată de motive grave. Aflrmă cu bucurie, printr’uă scri­­sóre ce ne trimite de la, Torino amicală nostru d. Costin Brăescu, că bătrân­ul ă patriotă italiană și română, d. Vegezzi Ruscala, este în deplină sănătate și lucrără neînce­tată pentru causa României. D. Ruscalla e unul­ din acei băr­bați care, îndată ce aă cunoscută poporală română, aă concepută mari speranțe pentru viitorulă lui și aă prinsă pentru dănsulă uă iubire care a mersă crescândă cu timpul ă, fi­indă c’aă putută vede că el­ a rea­­lisatu una câte­ una mai tóte spe­ranțele ce acele inimi generose pu­seseră într’ănsulă. D. Ruscalla a împlinită la 4 Sep­tembre 80 ani; déra acésta vârstă atâtă de înaintată nu aduce să pe­­decă lucrării sale, în silințele ce ’și dă de a face cunoscută și iubită Italianiloră națiunea română. Anima tânără a octogenarului a rămasă credinciosă iubire­ sele din­­ ținețe pentru România, ca ’să in­spiră și ’să susține în lucrarea că­­ria s’a devotată cu atâta desinte­­resare. și ilustrului concetățenii aru nostru să frățescă strîngere de mână, semnă ală iubirei și admirațiunii tutoră româniloră. REICI4STAGULU GERMANII. Discursul­ de deschiderea sesiunii. D. comite Stolberg, înlocuitorul­­ marelui cancelară, a deschis o parla­­m­entară germană, în z­iua de 9 Sep­tembre, prin următorul­ mesagiu, pe care­­ lă reproduceam după resuma­­tură telegrafia ală­­ ziarului Neue Freie Presse : „Du, domni! Altețea Sea imperiale și regale, principele moștenitorii ală imperiu­lui germană, a bine-voitu a mă însărcina ca, în numele guvernelor­ confederate, să deschidă ședințele Reichstagului. „Când­ s’a închisă sesiunea din urmă, poporul­ germană se afla încă supt presi­unea adâncilură agitațiuni provocate de a­­tentatură îndreptată în contra persónei M. S. împăratului. „Puține z­ile după acesta, s’a rădicată din nou, și c’uim succisă multă mai neno­rocită, mâna unui criminală, în contra ca­pului imperiului. Mila lui D­oeă a păstrată­duse și d’astă-dată vieța împăratului; déri gravele rane ce­a suferită aă nevoită pe M. S. a se abține, pene la deplina însănă­toșire, de la afacerile guvernului, transmi­­țăndu conducerea lor. Alteței Séle impe­riale principele moștenitorii. „Chiar­ după ântâiulă atentată, guver­nele confederate erau convinse că crima a luată naștere din influența simțimintelor­ ce se plămădescă și nutrescă, în cercuri forte întinse, prin agitațiuni îndreptate în contra statului și actualei ordine sociale. „De aceea, guvernele confederate au su­pusă Reichstagului unu proiectă de lege care era destinată a p­une u­ă capătă a­­cestor­ tendințe periculose. „Proiectul ă a fostă respinsă. Acum, cândă vă nouă crimă, care e una pericol­ă ce amenință imperiulă [și întrega societate, a deșteptată în genere din ce în ce mai multă consciința națiunei, sunteți chiemați, on­ domni, prin noui alegeri, ca, pe calea legislativei, se examinați din nou VINERI, 1 SEPTEMBRE, 1878. LUMINEZA­TE ȘI VEI FI. abonamente. In Capitală și districte, ună ană 48 lei; sese luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tóte țerile Europei, trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea cjiarulul. LA PARIS, la d-nil Darras-Halegrain, 5rue de Tanciene comédie și Havas, Laffite et C-nie, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B' G. PopovicI, 15 Fleick­­markt. Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI EXEMPLIRI­LU decă legile în ființă oferă destule mijloce pentru a face nepericulose ac e­e tendințe. „Guvernele confederate nu și-au schim­bată convingerea. Ele sunt­ convinse, ca­­ și pene acum, că trebuie luate măsuri es­­­­traordinare pentru a pune capătă lățirei răului și a pregăti încetulă cu încetulură­­(amulii pentru uă vindecare. Ele sunt­ a­­semenea convinse că mijlocele ce caută se alegemu trebuie se ocrotesca în genere li­bertățile cetățeniloru și se sterpescă nu­mai abuzurile care, printr’uă agitațiune vă­­tămătore, amenință temelia statului și vieța nostră culturale; ună proiectă întocmită pe temelia acestoru vederi se va presinta fără amânare d-lorű vostre. „Guvernele confederate speră că nouii a­­leși ai națiunii nu se vor­ refasa midlo­cele ce suntă necesare pentru propășirea pacinică a imperiului și pentru asigurarea lui în contra atacurilor­, atâtă din întru, eâtu și din afară. Ele speră că, punându­­se l­a­ dată capătă propagărei publice a a­­celei mișcări vătemătore, din acesta va re­­zusta întorcerea celor­ seduși la calea cea adevărată. „In urmarea unui înaltă ordină, și în nu­mele guverneloru confederate, declar Reich­s­­tagulu deschisă.“ Ocuparea Bosniei și Erzegovinei. . the limes publică urmatórele scrii din Constantinopole: In cercurile militare rusesci, se a­­firm­ă că, în facia­l ocupării Bosniei și Erzegovinei de către Austria, nu­­mărul­ de 50,000 omeni din tru­pele ruseșci, fișată de tratatul­ de la Berlin pentru ocuparea Rumeliei­­^respondi­n­tă)Te­ acutuge ca únit o­­ficiară d’ună rangă înaltă s-a de­clarată că se decisese d’a se lăsa celă puțină 100000 ómeni pentru acestă ocupare. Lupta de la Biliaci. Corpul­ generalului Zach­, care s’a retrasă, în urma bătăliei de la 7 Septembre, de la Bihaci la Zavalie, a avută, după cercetările făcute până la 7 Septembre, urmatorele per­­deri : Din regimentul­ de infanteriă n. 23 sunt­ răniți: 1 colonelă care co­manda regimentulă; 3 căpitani; 2 lo­­cotenenți; 4 supt-locotenenți și 1 supt-locotenentă dispărută. Din regimentul­ de infanteriă n. 79, simtă răniți: 1 locot.-colonelă, 3 că­pitani, 2 locotenenți, 1 căpitană și 1 locotenentă morți, și 1 căpitană dispărută. Până la 8 Septembre, 12 ore din <oi, au fost­ adunați de pe câmpul­ de bătaiă, de ambulanță, 400 soldați răniți. Constatările perderilorü urmeza încă. ——---— Politica comitelui Andrassy. Augsburger Allgemeine Zeitung pu­­blica la 8 Septembre al­ douilea ar­­ticolă întitulata „De la­­ Dunărea de jos­“. Intre altele, acelă articolă con­ține urmatorele despre politica co­mitelui Andrassy, relativă la ocupa­rea Bosniei și Brzegovinei: „Ascu­țișur­ politicei comitelui An­drassy e îndreptată în contra pan­slavismului, care e două­potrivă ina­mică atâtă Austriei câtă și Unga­riei. Tote organele din străinătate, care judecă cu deplină cunoscință relațiunile din Oriinte, constată că ,cea mai nemerită ideiă a politicei comi­telui Andrassy a fost ocuparea Bosniei și Brz­govinei. Ca modulă acesta, po­­sițiunea dobândită în peninsula Kal­

Next