Romanulu, octombrie 1878 (Anul 22)

1878-10-25

1 ANÜLtJ DQDE-ț)ECI ȘT POUT VOIESCE SI TEI PUTEA. ANUNCIURI. Linia de 80 litere petit, pagina IV. — 40 ban Deto , > , pagina III. 2 leT — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiuneadiarulnl. LA PARIS, la Havas, Laffite et C-ne, 8 Place de la Bourse. LA LONDON, la Eugéne Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nil Haasentein și Vogler, Walfischgasse 10. LA HAMBURG, la d. Adolf Steiner, pentru totă Germania. Articolele nepublicate se arda. 20 BANI ESEMPLARULU Refl acțiunea și Administrațiunea strada Domnei 14 MERCURI, 25 OCTOMBRE, 1878. LUMINEZATE ȘI TEI FI. ABONAMENTE. not, pi fală și districte, ună anii 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țerile Europei, trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea 'Ilarului. LA PARIS, la d-nil Darras-Halegrain, 5 rue de l’anciene comédie și Havas, Laffite et C-nie, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B’ G. PopovicI, 15 FleischiDRukt IN ITALIA la d. doctorii Gustavo Croce. Via San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI ESEMPLABÜLU Fhipnracpî ^ BRUMARELU UN ULUI CSLI, 5 BRUMARU Din ultimele serii, sosite din străinătate, una este mai interesantă, chiar dacă nu i s’ară acorda uă importanță decisivă, căci astăzi diplomația a ajunsă, din nefericire, la uă reputațiune de nefrancheță, de nesinceritate atâtă de mare, în câtă nici amenințările sale nu mai speria, nici promisiunile sale nu mai consula pe nimeni. „Nota ce guvernulă reginei a pre„sintată cabinetului din Petersburg „la 24 Octobre—țrice să telegramă „din London—protesteză contra ce„soră din urmă mișcări ale armate„lor„ rusesc în Turcia. Aceiași notă „esprimă speranța că armatele ruseșci nu voră trece peste liniele de „curând“ reocupate, căci altă felu „Anglia ară fi silită a lua măsuri de „precauțiune.“ In teoriă, tóte notele diplomatice suntă frumóse; lumea énsé, pe care aceste note o potă atinge numai prin consecințele lor practice, are dreptul de a se întreba: ce felă de resultată concretă va ave protestulă celă amestecată cu speranță ală guvernului Marei Britanie, și în ce modă se vor realisa, mai cu semn, acele „precauțiuni“, prin care cabinetul de la Westminster se încercă a îngrozi pe adversarul ăscu? Prin atitudinea mea pasivă la Jefi., cândăa asistată cu brațele încrucișate la umilirea Franciei, Anglia comisese uă greșală politică enormă, necalculabilă, prin care era câtă pe aci să se pogore la trepta puteriloră de a doua mână, ceva de felul Spaniei. Prestigiulă europeană ală Marei Britanie părea a fi perdută; și negreșită că nu prin titlul de „imperiu“, ce-și dete în Asia, putea se droga acesta prestigiu. Ceia ce dă unei puteri prestigiu europeană, este abilitatea de a se i se impună voința sea, printr’uă intervențiune energică, în conflictele celorălalte puteri. Grație unei asemenea abilități, pené și sărăcăciasa [Sveijlă reușise în secolul XVII a fi uă putere de prima ordine. Acestă prestigiă cnsé dispare la momenta, într’u singură clipă, dindată ce ană Stată, prin starea sa de inerțtă, înceteză de a fi luată în considerațiune de către celelalte State. Greșală comisă la 1871 trebuia celă puțină să nu se mai repete. Mai multă decâtă atâta, Anglia era datare cu ori ce prețu de-a profita de cea dântâiă ocasiune pentru a-și recâștiga prestigiulăeșindă din a patracea cea contemplativă. Se nasce conflictulă ruso-turcă. Pe peninsula balcanică lățirea panslavismului amenința pe două parte interesele curată englese, pe de altă parte interesele generale ale civilisațiunii occidentale, care suntă șale Angliei totă uă-dată. Interesele curată englese erau represintate prin esistența imperiului otomană, care cerea apărarea elementului turcă, elementulă barbară, dâră onestü. Interesele civilisațiunii occidentale erau represintate prin cele două naționalități din nobila tulpină latino-elenică: Românii la nordă și Grecii ,la sudă; două naționalități pline de vitalitate, dură fragede prin tinerețea loră, mai avândă trebuință de a fi susținute până la uă deplină desvoltare; două naționalități, fără care de la Marea Inghețată pline la Marea Albă s’ară întinde fără întrerupere ună imensă oceană slavică, amenințândă la orice momentă a îneca restulă Europei. Aceste mari interese, directă sau indirectă englese, trebuia să le ocrotască Anglia. Ce s’a întâmplată case? Mărețuță Albion a privită la Plevna cu aceiași nepăsare, cu care privise la Sedan. Deșteptarea a venită târziu. Când armatele ruse, ne mai întâmpinândă nimică în calea loră, pășind triumfase asupra Stambului, numai atunci bulă britanică a începută a se agita. Facă cu noua, neașteptata atitudine a Angliei, Rusia s’a oprită; nu pentru că Anglia era tare, ci pentru că Rusia se simția a fi slabă. Consecința acestei opriri a fostă Congresul de la Berlin. Câte frumose speranțe și câte ilusiuni perdute! Românii și Grecii, mai pesusă de toți, păreau a fi Benjamini ai Angliei. Aici, șjLunii siunti sufe mund, niciáic, anuncia Europei că Marea Britanie nu va consimți nici oă dată la înstrăinarea Basarabiei. Elada, pe de altă parte, visa cu ochii deschiși reîntregirea elementului grecă. Ei bine, Basarabia a fostă înstrăinată cu consimțimentul Angliei. Greciei nu s’a dată nimică prin consimțimentul Angliei; despre ceia ce s’a lăsată Turciei, totă cu consimțimentulu Angliei, nu mai vorbimă, căci membrii trunchiați ai imperiului otomană s’aă hărăzită nu numai Rusiei, deră s’aă [mai dată și Austriei, ba și Anglia și-a luată ea însăși că frumósa bucată. Acésta nu este totă. In ceia ce avea mai réu,tratatul de la Berlin s’a realisată cu multă grabă; în ceia ce avea bunicelă, elă nu s’a realisată âncă, și ’n unele puntuii are aerulă de a nu se realisa nici uă dată, séd chiară de a se realisa într’ună sensă diametralmente opusă. Foile străine din filele trecute nu anunciau are, de exemplu, că cetățile bulgare de lângă Dunăre, în loc de a fi dărâmate, au începută a se repara, a se fortifica din nou de către oștirea rusă ? In Rumelia—ună altă exemplu — nu se face pre totă ce este cu putință pentru a o uni cu Bulgaria contra tratatului de la Berlin, deși tocmai acestă cestiune a fostă unulă din motivele cele mai ponderase ale întrunirii Congresului? Măi pe susă de tote, armata rusă, departe de a se retrage, combină mișcări strategice contra Constantinopoleî. Acum Anglia ârăși se supără. Toți se întrebă case cu uă justă îndouială: acestă nouă supărare să fiă are mai seriosă decâtă cea d’ântâiă ? Tratatul de la Berlin a fostă că a doua colosală greșală politică a Angliei. Dacă Anglia mai are vreună prestigiu în Europa, a devenită astăzi uă problemă. Și totuși conservarea acestui prestigiu este nu numai în interesulă propriu ală Angliei, ci în interesul civilisațiunii occidentale întregi, căci în momentul de faciă Italia nu e gata se íncepa, ora Francia nu pute încă să reîneapă a esercita uă mare influință asupra afacerilor Europei. Sunt deja ]jece (jile de cândă consiliere [comunale francese au numitü pe delegații lorü la viitorele alegeri senatoriale, și, cu tote acestea, resultatulu acestei operațiuni nu este încă positivă cunoscută. Numai că o telegramă ne-a anunciat filele trecute că ele este favorabile partitei republicane, care va avea în viitorulü Senato 115 represintanți, pe când partitele monarhice împreună nu vor numera de câtă 114. Operațiunea electorală îndeplinită la 27 Octobre trecută are un mare însemnătate , căci de resultatului ei depinde neîndoială chiară resultatul alegerii senatorilor. După actuala Constituțiune a Franciei, colegiul senatoriale secor_________ ___ Tiliarii generali; 3) din consilierii de arondismente și 4) din delegații consilielor comunale. Acești din urmă înse otărescă majoritatea, de vreme ce sunt cei mai numeroși. Senatorii, care vor fi înlocuiți prin nouă alegeri la începutul anului viitor, sunt în numără de 75, între cari 20 republicani, 14 bonapartisti și 41 regalisti. Afară de acestea, mai suntă încă 3 locuri vacante de senatori inamovibili, cari se vor alege chiară de Senată. Compunerea viitorei adunări, numită ponderatóre, arenă capitală însemnătate], căci de la ea depinde reabilitarea instituțiunii Senatului sau definitiva iei condamnare. Senatulă a fostă resultatulă unei transacțiuni cu partizanii monarciei, cari aveau de scopă d’a face din elă uă contra greutate a Camerei votului universală; chiară compunerea colegiului electorale, așa cum o arăta rămă mai susă, este uă dovadă că partizanii monarhiei se temeaă de votură universale și speraă a găsi mă sprijină pentru ideile loră numai într’uă adunare alesă în parte — căci suntă și senatori pe viață — d’ună colegiă restrînsă și compusă de alegători indirecți; încercările prin care a trecută Francia în anulă trecută; disolvarea Camerei, cu aprobarea Senatului, fără vr’ună motivă plausibile —ceia ce echivaleză c’uă lovitură de stată — suntă dovedi pipăite că în parte reacțiunea nu se încetase. Senatulă a servită scopurile iei în contra voinței și aspirațiunilor votului universale. Însă încercurile de ană , nesiguranța ce aă produsă și perturbarea în afaceri ce a causată , au deschisă ochii națiunii care, prin alegerea actualei Camere, a solută să’și esprime voința cu atâta otărîre și liniște încâtă s’a impusă chiară adversarilor ăi ei, i-a silită a părăsi frânele guvernului și a le ceda ómeniloră săi de încredere. Acestă luptă pacinică, derăotărîtă a națiunii în contra arbitrariului o dată deja cele mai frumose resultate. Francia a chiemată lumea la uă luptă de pace și de civilisațiune și mai tóte poporele, care n’au fostă învăluite in evenimentele durerose ce au turburată Oriintele, i-aă răspunsă cu încredere, și unele chiară cu iubire, și întrega lume a admirată resursele Franciei, munca și vitalitatea iei, precum și sporniv cele resultate ale unei administrări liberale și conformă cu voințele națiunii, administrare care a reparată tóte perderile, a vindecată tote ranele cu care acestă nobilă poporă eșise dintr’ună nefericită resbelă uriașă. Chiară mareșalulă președinte a recunoscută că respectării suveranității naționale, că guvernului republicei i se datoresce grabnica restabilire a țării și succesul disposițiunii universale, care a fost ultima și cea mai pipăită și necontestabilă dovadă a deplinei restabiliri. Uă națiune care are fericirea d’a’și datora sieși astăfelă de minuni; uă națiuni? cari? a bunuu mwvw de bună întrebuințare de drepturile și de libertățile sale, ș’a culesă râde atâtu de frumóse, nu va lăsa—suntemă și curi—ca risce ambițioși s’o depărteze de pe acésta cale. D’aceia, resultatulă viitorelor alegeri senatoriale s’astepta cu încredere și siguranță, căci națiunea s’a manifestată deja prin alegerea delegațiloră; viitorul Senată va fi de răină noă sprijină pentru regimul, care a lucrată cu atâta iubire și pricepere la restabilirea națiunii. In cele din urmă file ale lunei Octobre, s’aă făcută în Belgia alegeri generale pentru reînouirea consilielor comunale. Resultatul ă soră. mim rl î /»7/w flov\onn d.rwt.n. Tipl.nîrn. ps+.p. VUUX J.U/WV/jj»VI»Wl'.VVW VVV^WWJ ''-"V ună noă triumfă pentru opiniunea liberală. Nu numai orașele, ci chiară și comunele rurale în cea mai mare parte, au]scuturată jugulă clericală. Constatândă cu bucurie acestă frumosă resultată, amintimă alegătorilor comunali de la noi, care peste câteva mile se voră întruni spre a alege pe represintanții lor, că Belgianii, a căroră Constituțiune și ale căroră legi liberale le-amă adoptată și noi, n’aă procedată ca denșiî. Cetățeni cu consciință de drepturile lor, cu educațiunea politică formată, cu iubire pentru avutură loră și cu doră pentru progresă printr’uă administrare înțeleptă. Belgianii s’aă întrunită cu luni înainte de Ziua alegeriloră, s’aă sfătuită între denșii asupra trebuințelor locale și s’aăotărîtă de a da votulă loră celoră mai buni, acelora care profeseză respectă pentru voința națiunii și că în inimă dorulă d’a o vedé progresându pe calea indicată de instituțiunile iei democratice. Așa facă, așa trebuie să facă cetățenii din statele libere, care dă în mână-le destinele loră, care își crează singure viitorulă. Cu durere vedemă că la noi domnesce mai în totă țara, și mai cu osebire în capitală, uă neînțelesă, ca să nu chemă vinovată nepesare de binele publică. Nici ună semnă] de viață nu dovedesce că cetățenii nă înțelesă însemnătatea actului ce suntă chiemați a săvârși la 5 Noembre viitoră. La ce le mai servescă dară libertățile, déca așa de rea le întrebuințază? Ne punemă cu durere acestă întrebare și renundămă d’a respunde, căci întristătură forte este respunsulă ce ară trebui să damă. In alte țeri, cum e Spania, se caută chiară acum d’a restrînge dreptulă de întrunire ală cetățenilor. La noi, din fericire, acestă dreptă este cu sânțeniă respectată de guvernă, și cu tote acestea,cetățenii nu așuză de elă. E rou, mai multă decâtă roți, aceia ce facă, căci dau arme adversarilor libertăților publice. încrederea ce să pate cetățenii în actualele administrațiuni comunale nu este ună motivă pentru legitimarea acestei apatii; din contră, tocmai acestă simțimântă ară trebui să îndemne pe cetățeni d’a se întruni, d’a chiema între dânșii p’acei ómeni de încredere, d’a le spune ideile ce au, îmbunătățirile ce tre hr ’jju-h of u, sL3i I ptas tű.-jki ă aceași încredere. Sperămă că acestă noă apelă va împrăștia nepăsarea, că se vor face întruniri și că alegerile comunale viitóre voră da resultatele la care trebuie să se aștepte orice bună cetățeană. SERVIȚIULU TELEGRAFICII ALU AGENȚIEI HAVAS Londra, 4 Noembre.— Ultimatulu adresată emirului Sir An de către guvernul vice-regelui Indieloră îi acordă timpă pene la 20 Noembre ca să facă cunoscută responsulă seă. îndată ce va trece acestă termenă trupele englese voră intra în Afganistan. St Petersburg, 4 Noembre.— Golos dice: „Rușii dorescă menținerea păcii, onsenii..niiim And Air în a în’t'nimi’Q ^ elliUaLlUJU*ai ViV- Yiiv lui ujiwiv. După aceiași țară, A. S. I. marele duce Mihail ară înlocui pe generarele de Kotzebue la guvernul Varșoviei, era generarele Miliutin ară lua comanda circumscrierii militare din Caucasă. Generările Kaufmann sud generarele Nepokoicinski s’ară numi ministru de resbelă. Filipopoli, 4 Noembre.— Comisiunea europenă din Rumelia începe astadî, luni, discuțiunea planului de organisare a acestei provincii. A se vede scris mai nouî în pag. 11. Germania și tratatul de la Berlin. Le Temps, publică in numerul său de la 1 Noembre, urmatorele : „Dup’un telegramă a corespondintelui nostru din Berlin, Gazeta universală a Germaniei de Nord se incerca a apăra atitudinea Rusiei în Oriinte, pe cândă cele mai multe din celelalte diare recunoscă că ea compromite forte multă opera Congresului. Limba giulă presei oficiale rusești lasă puțină îndouială că, chiară în cugetul cabinetului de la Petersburg, uă revisiune parțiale a tratatului din Berlin a devenită trebuinciosă. Eane cum se va procede la acestă revisiune ? Intruni-se-va uă nouă conferință? Putea-voră scăpa de alternativa unei reînceperi a deliberăriloră Congresului saă a unui resbelă care n’ară lăsa nimică în piciore din tratatul de la Berlin? Cestiunea garanțieloră cu care toți căuta-