Romanulu, decembrie 1878 (Anul 22)

1878-12-01

ANULU D QUE­PECI ȘI DOÜI VOIESCE SI VEI PUTEA. ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV. — 40 ban Deto . , , pagina III. 2 lei — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­ne, 8 Place de la Bourse. LA LONDON, la Eugéne Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nil Haasentein și Vogler, WfllnctPrlffüQctP ill LA HAMBURG, ia d. Adolf’ Steiner, pentru tótá Germania. Articolele nepublicate se ardă. 20 BANI ESEMPLARULU Refr­acțiunea și Ad­ministrațiunea strada Domnei 14 Ri­ PiirpQPi ^ undrea DutrlIl tibbl, 30 BttUMARU Doctrina recunosce astăzi regi­­mulu suveranității naționale ca sin­­gurul­ în stare d’a face fericirea u­­nei națiuni, și practica a dovedită deja, într’ună modă netăgăduită, ja­­devĕrulu acestei teorii. Însă, fiindă­că e peste putință ca fie­care membru alu unei națiuni să exercite personală părticica lui de suveranitate, fiindă­că e peste pu­tință ca națiunea întréga să s’adu­­ne la m­ă locă, sĕ se sfătuiască și sĕ otărescă asupra tutoră cestiuni­­lor­ mari și mici a căroră resolvare este cerută de trebuința esistinței și progresului iei, națiunile s’au vă­zută silite d’a recurge la sistema represintațiunii, la sistema delegării acestui dreptă suverană unoră per­­sane care au încrederea loră. D’aci, s’a născută sistema repre­­sintativă. In acestă sistemă — după cum o declară categorică chiară Constitu­­țiunea nóstra în art. 31—tóte pu­terile statului emană de la n­ați­­une. Administrațiunea, justiția, pute­rea legiuitóre nu suntă de câtă de­legați ai națiunii, care lucrezá în numele iei, pe temeiul­ voințeloră ioi, cu put­ovia. iei, și nu facă, nu potă face, într’ună cuvântă, de câtă aceia ce voiesce, de câtă aceia ce ordonă națiunea. Enso, pentru c’acestă regiuă, atâtă de naturală ș’atâtu de simplu în teoriă, se potá produce totă binele ce s’astepta de la elă, trebuie și e neapăratu ca națiunea s’alege bine, cu pătrundere și­ cunoscință, pe de­legații iei, se ’și esprime voința ca uă adevărată suverană, fără presiu­ne din partea acelora care exercită vr’aă porțiune din acestă suverani­tate, adică să se bucure de alegeri libere, de alegeri în care autoritatea sĕ n’aibe nici ună rolă. Libertatea alegerilor­ este dară temelia regimului represintativă. De aceia, asigurarea acestei liber­tăți a fostă și este în tóte țările preocuparea omenilor­ de stiință, o­­biectură cercetărilor­ și cugetărilor, bărbaților, politici cu adevărată pa­trioți. Libertatea alegerilor­ trebuie să fie și obiectulă preocupării ori­cărui ce­­tățenă; căci fără acesta libertate— care e mama celora­l­alte — nu nu­mai nu pote exista regimă represin­­tivă, dară națiunea ajunge a fi sclava voinței celoră plătiți de ea, ș’a’și vede­nteresele iei lovite și viitoru’I compromisă. Nici uă națiune nu doresce, nu póte dori acesta; prin urmare, ori­care trebuie sé caute a’și asigura a­­cestă libertate. Deră, pentru ca uă libertate sĕ esiste și să fia asigurată acelora care au dreptă s’o esercite, nu egde ajunsă ca ea să fiă înscrisă într’uă lege, nu e de ajunsă nici chiară să fie proclamată de Constituțiune, căci legile și Constituțiunile n’au în si­­ne­le puterea d’a se face respectate, ci trebuie ca cetățenii s’o iubescă, s’o apere, cândă ară fi atacată, și să se folosască de ea cu consciință, cu pătrundere și în interesulă ge­nerală. Numai cu acesta singură condiți­­une, libertățile trăiescă ș’aducă fe­ricire poporelor”. Momentul­ în care ne aflămă e solemnă, d’aceia punem­ă supt ochii cititorilor­ noștri aceste cugetări. Amă căpătată deplina indepen­­dință a țării nóstre după lupte po­litice d’uă jumătate de secolă, înco­ronate într’ună modă strălucită de isbânzile de pe câmpul­ de resbelă. Suntemă datori acum să ne conso­­lidămă în întru, să spunemă trainice temelii viitorului și fericirii statu­lui română. Suntemă datori să facemă ca scu­­lele nóstre să ne producă cetățeni ale căroră anime sĕ fiu încălzite de foculă iubirii de țără și împodobite cu credința nestrămutată în viito­­rul­ și mărirea statului română. Dérè, afară d’acesta, avemă încă uă datoriă, totă atâtă de mare, totă atâtă de imperiosă, totă atâtă de patriotică; avemă datoria d’a lucra pentru a face să pătrundă în anima tutoră concetățenilor­ noștri iubirea libertăților­ și a drepturilor ă­loră , pentru a face educațiunea politică desăvârșită a poporului română. Timpii de libertate în­ care trăimă, respectulă religiosă ce are guvernulă pentru drepturile și libertățile pu­blice trebuie să fie pentru noi uă încuragiare, ună îndemnă d’a ne în­deplini acestă sântă datoriă. Afară d’acésta, ună simțimentă e­­goistă, deră nobilă și fórte naturală, asigurarea pentru viitoră, trebuie să ne împingă și sĕ ne otoresc, a ne ’ndeplini acestă datoriă, căci cine scie, decana vomă fi espuși, din noă, la încercări d’acelea prin care amă mai trecută, și care au fostă aprópe Jî« x 1 * u cb JULC |JL CL v CIK­J. IU pi OJJJCDO UlCl­ Se ne dămă dérit mâna, cu bună credință, toți omenii onești, toți ómenii cu adevărată patrioți, din ori­ce partită, și se lucrămă împreună, cu iubire și fără pregetă, spre a de­prinde poporul, întru esercitarea de­plină, consciințiasă și de tótu­l Jiua, a drepturilor­, libertăților­ și dato­­rielor­ lui. Sperămă—căci tare, nestrămutată este credința nóstru în triumfală bi­nelui, ală adevărului și ală dreptă­ții ; tare, nestrămutată ne este cre­dința în puterea patriotismului și a bunului simță ală Româniloră— spe­­rămă că apelul­ nostru va fi ascul­tată, că în curendă vomă vede în­­cepându-se pretutindeni marea și nea­părata lucrare ce propagămă. Peste câte­va luni, vomă fi chie­­mați s’alegemu Adunările de revi­­zuire, care voră avè să modifice câte­va punte din Constituțiunea nóstru, și să rămâe apoi Camere legiuitóre pentru timpă de patru ani. Aceste alegeri voră ave uă însem­nătate capitală pentru viitorulu nos­tru. E dom­ de datoria ori­cărui bună Română d’a îngriji ca ele să fie a­­devărata espresiune a voințelor­, tre­­buințelor­ și aspirațiunilor­ popo­rului. Însă, pentru ca aceste voințe, tre­buințe și aspirațiuni să fie pe de­plină luminare și de toți înțelese, se cuvine ca chiară d’acumă să se începă lucrarea, pentru a da viitore­­loră alegeri adevăratuîă caracteră și adevărata însemnătate ce trebuie să aibe, și nu li se potă da acestea décá cetățenii luminați nu se voră ocupa de listele electorale, decă nu le voră studia cu scumpătate­­ și nu voră cere pe j d’uă parte înscrierea tutoră celoră ce aă dreptă, era, pe d’alta, ștergerea celoră ce și-ară fi perdută dreptulă sau ară fi fostă fraudulosă înscriși. Și, fiindă­că totă­dea­una, când este vorba de practica libertățiloră, ne place și trebuie să luămă de exem­­plu pe Englitera, țara care a făcută cele mai mari progrese, punem­ă supt ochii concetățenilor­ noștri sfatulă ce dete mai filele trecute alegăto­­rilor­ din Greenwich d. Glassstone, fostă și pate viitorul primă-ministru ală țării sale: „Imitați, țlise dânsulă, imitați Bir­­mingamulă, care a adoptată siste­ma ce se numesce în America Cau­cus și care constă întru a avea în fie­care districtă ună comitetă totă­ d’a­ una gata d’a lucra. ] Găsiți ceva mai bună, daca puteți­ dori, în totă casuță, organisați-vă.“ Organisați-vă,­­sh­emă și noi cetă­­țenilor) români impreuna­ cu ilustrulă campionă ală libertății în Englitera. Organisați-vă, pentru ca,­în alege­rile viitore, și în ori­care altele, să puteți fi la înălțimea unoră cetă­țeni liberi și demni de libertate. Organisați-vă, pentru ca, prin u­­nirea vostră, prin înțelepciunea vos­­tră, prin sfaturile vostre întrunite să puteți alege pe cei mai buni, pe cei mai demni, pe cei mai capabili bărbați d’a vă represinta și d’a în­griji interesele generale. Organisați-vă, în sfirșită, pentru a deveni adevărați cetățeni ai statului fruntașă ale Om­intelui, ai statului destinată a duce fadla civilisațiunii la poporele vecine, a le deprinde cu libertatea și a le învăța să se folo­­sescă de ea și să culegă, fără pri­mejdii, dulcile iei rude. Organisați-vă, pentru a dovedi încă vă­ dată lumii că meritămă la­udele ce ne-a făcută pentru modulă cum amă sefuză să practicămă li­bertățile publice în timpii din urmă. Organisați-vă, căci organisați sunt­ și inamicii libertăților­ publice , și se pregătescă a intra bataliane com­pacte în lupta prin care voiescă să ciuntescă drepturile de care ne bu­­curămă și să înființeze ună feră de noul privilegie, care le-ară da în mână puterea de a dispune de sorta țarei, fără ea și chiară în contra ei. Ce represintă Timpulu­i „Partita conservatore“, ne spu­ne elă. Lămuriți în acestă pantă, vine a doua întrebare: Ce cere acum acestă partită? In Dumineca de la 26 Noembre ne-a spusă că cere revizuirea Con­­stituțiunii în urmatorele punte : „Articolul­ care privesce pe Is­­raeliți; „Legea electorală; „Reforma constituirii înaltului corpă, a Senatului; „Articolul­ 42 din Constituțiune: vomă cere ca una mandatară ală țărei să nu potă fi numită în func­țiuni ale Statului, afară de cea de ministru, de câtă ună ană după es­­pirarea mandatului său, stă după demisionarea sea din Corpurile le­giuitore.“ Acestă cerere a fâcută-o partita conservatore încă de la 1 Iulie 1877. După uă lungă și matură chib­­zuire, a repetită-o la 26 Noembre 1878. Repetindă cererea, a­d zisă : „Nici ună minută nu mai este de perdută pentru a discuta aceste mo­dificări , pentru a aminti publicului care suntă părerile nóstre asupra a­­cestei cestiuni de viață pentru țară.“ Citirămă cu respectă propunerile de revizuire ale partitei conserva­­tore; cugetarămă asupra temeiurilor­ ce ea invoca și ne pregătirămă d’a intra în desbaterea acestoră cesti­uni într’adevără de forte mare în­semnătate. Ce se întâmplă însă? In z­iua a doua, ce urma după o­­piniunile emise de Timpulü, la 27 Noembre, Pressa publică următorulă comunicată : „Confrații noștri de la Timpula au în­cepută nișce studii asupra părților­ din Constituțiune, care ar­ trebui modificate de Constituantă, și cea d’ântâiă maternă, ce d-loră studie, este aceia a legii electorale, a cărei reformare o propună a se face în­tr’ună sensă restrictivă. Respectămă opi­­niunea confraților­ noștri, ânsă, deehia­­rămă îndată că, noi, care represintămă partita de la Pressa, suntemă contra iei și că nu împărtășimă ideiele de la „ Tim­pul­ “ în acesta privință.“ Ideiele Timpului fură numite re­trograde și categorică respinse de către bărbații politici de la Pressa Nu face nimică, ne-amă zisă : a­­dese­­ă ideiă este represintată nu­mai d’uă partită, și une­ori numai d’ună singură omă. Ideia exprimata de Timpulü este din cele mai seri­ose, să începemă deră desbaterea. Ce vedemă ensă ? Două­zeci și patru de ore după comunicatură Pressei, Timpulu de la 29 Noembre $iie : „Nu admitemă, pentru acum, nici modifi­carea în sensă radicală, nici modificarea în altă sensă. Camerele actuale n’ au a pro­­­pune cerera de revizuire de câtă resolvarea cestiunii Israelite, precum și mandatură ale­­șiloră înjrdiunările viitore,du calitatea lor­ de Camere de revizuire, nu pote fi de câtă modificarea articolului respectivă din Consti­tuțiune. “ Ce însemnezá acesta atâtă de ră­­pede învârtire ? Cestiunea este curbată de cei de la Timpulü în timpă de 18 luni. (De la 1 Iulie, 1877, până la 26 Noembre, 1878). Ei declară că ea este uă cesti­­une de viață pentru țară, și apoi d’uă dată o asvârle și declară că nu mai voră altă revizuire de­câtă numai aceia a articolului 7. Ce partită este acela care face uă propunere ce este, după dânsa, „uă cestiune de viață pentru țară“, și a doua­<­i se declară contra a­­celei propuneri, fiindă­că Pressa o res­pinge, declarându-o restrictivă, re­trogradă ? Ce valore mai potă astă­­felă avea opiniunile partitei conser­vatore de la Timpulü, și ce încre­dere pute­m inspira uă partită care în câte­va ore asverse ceia­ ce nu­­mia „uă cestiune de vieță pentru țară“? Națiunea va judeca. VINERI, 1 DECEMBRE, 1878. LUMINEZA­TE ȘI VEI FI. A­B­O­N­AM­ENTE. n Capitală și districte, um­­ană 48 lei; șasa luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tate țerile Europei, trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea (parului. LA PARIS, la d-nil Darras-Halegrain, 5 rue de l’anciene comedie și Havas, Laffite et C-nie, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B' G. PopovicI, 15 Fleisch­markt. IN ITALIA la d. doctorii Gustavo Croce. Via San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusd. 20 BANI ESEMPLARULU SERVIȚIULU TELEGRAFICE ALU AGENȚIEI HAVAS Londra, 11 Decembre.—Lordul­ Beacons­­field a­dusă în parlamentul­ engleză că re­­lațiunile guvernului reginei cu Rusia sunt­ amicale. Eră a primită de la St. Petersburg esplicațiuni sincere și satisfăcătore asupra celor­ din urmă incidente. Camerele au esprimată bună votă în fa­­vorea politicei cabinetului cu u­ majoritate de 136 voturi. Geneva. 11 Decembre.—Colonelul­ Ham­mer, din cantonul­ Spleure, a fost­ alesă președinte al­ confederațiunii elvețiane. Atena. 11 Decembre.— Camera deputa­­ților­ a votată tratatul­ de comerciă cu România. Constantinopole, 11 Decembre. — Mah­­mud­ Damat-pașa a fost­ efilată, pentru că se afla în capulă unei conspirațiuni care proiecta să anihileze noile reforme. Un­ mare numără de funcționari superiori au fost­ arestați. Berlin, 11 Decembre. — In urma­­ pro­­punerii centrului, Camera represintanților, a votată un ordine de di, care tinde a mo­difica legea care a suprimată ordinile re­ligiose. Resbeluli afgano englesii. Asupra isbândei Englesilor­ în pasulă Peiwar, generarele Roberts a trimisă lor­dului Lytton urmâtorea telegramă: »Peiwar-Rotul, 3 Decembre. „In naptea de 1 Decembre ama încon­­giurată posițiunea inamicului, făcea dă una mersă de flancă prin iasulă Sapingawai. Drumulu era forte anevoiosă și depărtarea mai mare de­câtă se credea. Ajunserămă pe inamică tocmai la reversatură zorib­ră și o iu surprinserămă cu desăvârșire. Ală 7-a regimentă muntenescă și ală 5-a regimentă Gurkha îlă isgoniră una după alta din di­feritele săle posițiuni și în acestă întreprin­dere ambele regimente se -ntreceau unul­ pe altul­. Colina care făcea mișcarea căută apoi să ajungă la Peiwar-Kotul­­ense, în urma greutăților­ tărâmului și ale înălți­­milor­ acoperite cu păduri dese, asaltulă asupra hotulului nu s’a putută face din a­­cestă parte. «Mă otărâră deci a retrage trupele din acestă parte, a aședa colona astu­felă ca să amenințe spatele inamicului ș’a ataca hotululă astăzi­ de dimineță. Mișcarea a­­cesta, sprijinită cu efectă de două regi­mente de infanteriă, avu succesul, dorită de a isgoni pe inamică din hotul și trupele nostre îlă ocupară ieri după amădi, la o­­rele 4. Inamiculă fusese întărită alaltă­­fără cu patru regimente de infanteriă ve­nite de la Cuci și făcu­ră împotrivire forte înverșunată. Artileria mai cu semă era forte bine servită, înfrângerea Afga­­nilor­ a fostă desăvârșită. Se zice că am avută perderi forte mari. Noi amă cuce­rită optă-spre-zece tunuri și uă mare can­titate de munițiuni. Afară de acestea, ina­­miculă a mai năpustită pe înălțimi două­­trei tunuri, care voră fi puse în siguranță. „Perderile nóstre sunt­ moderate, în comparațiune cu tărâmură și cu numărul­ superiori ală inamicului. Douî oficiali, că­­pitanul­ Kelso, de la artileria regăscă, și maiorulă Andresen din al­ 23-lea bata­­lionă de pioneri, au fostă omorîți, genera­­rele Cobbe și locotenentele Munro din al­ 72-lea regimentă muntenescă au fost­ ră­niți. Numerusă soldaților­ morți și răniți se urcă le vr’mă optă­ decî. Trupele au a­­vută se facă mari strapate și se sufere forte multă, din causa gerului care dom­­nesce prin aceste locuri. Toți s’aă purtată ca nisce adevărați soldați și spiritul ă­loră este escelente. Răniții se transportără la Kurum. Speră ca la 5 a. c. să potă conti­nua mersul ă meă spre insulă Șuter Gur­­dan.“ Convențiunea austro-turcescă. Din Constantinopole, se comunică Agen­ției Havas urmatorele amănunte asupra con­­vențiunii austro-turcesci: Austria consimte a cuprinde Bosnia și

Next