Romanulu, decembrie 1878 (Anul 22)

1878-12-03

1214 PARLÁMEMÜLÜ DIN PESTA. Discursul deputatului română Partenia Cosma. La desbaterile asupra proiectului de răs­punsă la discursul­ tronului au luată parte și doui deputați români, d-nii Parteniă Cosma și G. Popp. Reproducemă d’astă­­dată câte­va părți din discursul­­celui d’ântâiă. După ce combate ocuparea Bosniei, du­pă ce dovedesce că statură austro-ungară nu trebuie să dorăscă a avă­m­ă vecină a căruia casă în totă momentulă e amenin­țată d’aglua focă, că Turcia e amică a Un­­guriloru numai d’atunci de cândă nu le mai póte face răă, deputatură română sus­ține, în privința soluțiunii cestiunii Oriin­­telui, că Oriintele e proprietatea popore­­lor, ce’să locuiescă, ș’apoi emite următore­le opiniuni în privința politicei ce ară trebui să urmeze Austro-Ungaria : „Dăca guvernul­ nostru ară fi condusă d’uă politică mai înaltă, adevărata politică a viitorului, nu pricepă pentru ce nu lu­­crăză­m șa, ca să facemă posibilă celă pu­țină alianța sinceră a aceloră popore care mai tare suntă espuse undelor” panslavis­mului ?! Mai alesă două elemente suntă care, din” natură, numai împreună potă esista și eventualminte împreună voră sucumbe — acestea sunt­ : Maghiarii și Românii. Dacă guvernul­ nostru era pătrunsă de a­­cestă adevără, trebuia să observe cu to­­tulă altă atitudine în cestiunea Basarabiei, și cu atâtă mai vertasă, că cestiunea nu era numai română, ci și ungară, dără pre­cum amă veilită nici măcară atâta n a fă­cută pentru vecina Românie, câtă a făcută guvernulă îndepărtatei Anglie. „N’amă așteptată că ca guvernulă nos­tru— după ce a vedută că cele­l­alte puteri mari aă părăsită pe România și nu se­­ s­­pună pentru drepturile celui mai slabă faciă cu celă putinte — se declare singură resbelă Rusiei, dără celă puțină atâta cu dreptă curăntă a putută pretinde ori­care, ca, în contra unei procederi atâtă de per­fide cum a fostă a Rusiei faciă cu aliatul­ său, în contra violenței lipsite de ori­cebasă morală, să fi protestată cum a protestată ROMANULU, 3 DECEMBRE, 1788 . .. ----------««a ®»*“--—-------nu s’a pututu lăsa aicî unu mijlocu neîn­trebuințată.“ „D. Virchow recunosce că, faciă cu uă responsabilitate atâtu de grea, ministrulă n’a putută ajunge la uă altă otărîre și că, în loculă ministrului, pare că nici elă en­­suși n’ară fi procedată altă­ felă. Se nasca însé întrebarea decă guvernulă nu se află în rătăcire în privința istoriei nașterii ac­tualei stări și ’n privința personeloră care au fostă lovite de măsurile de espansiune. Decă guvernul ă sa plânge acum că Berli­­nul­ a devenită cuibulă propagandei so­cialiste , apoi uită că fostul­ ministru de interne a privită cu nepăsare la desvolta­­rea democrației­ socialiste și a primită-o cu bucurie, ca ună micjlocă politică pentru com­baterea partitei progresiste. Guvernulă a voită se isgonăscă pe diavolură prin Bel­­zebut și acum se miră c’a remasă Belze­­but aici. „In realitate, gradul­ amenințătoră la care a ajunsă mișcarea socialistă se dato­­răză numai relei politice a cancelarului im­periului. (Mișcare, contraziceri).* „Acum voiesce să vindece răulă prin mă­suri escepționale; dérü­are acesta stare va ară să dureze vecinică? îngrijirea că s’ară pută întâmpla ună noă atentată ară legi­tima starea de asediu­­ pentru ună timpă infinită, căci istoria regicideloră ne învăță că ’n tóte timpurile aă esistată omeni smin­tiți, care credeau că prin înlăturarea unui monarh­ă voră dobândi ceva bună. Afirma­­țiunea, că ală douilea atentată nu s’ară mai fi întâmplată, dăca îndată după ce să d’ântâiă s’ară fi decretată legea în contra socialiștiloră, acésta afirmațiune se apropiă de idiotismă. Până acum nu s’a constatată âncă nici măcară uă legătură a atentate­­lor­ cu agitațiunile democratice-socialiste, de unde dără­voiesce ministrul­ de interne se dă materialul, ca să acuse pe acele per­­sone, lovite de măsurile de espansiune, că predică regicidului Espresiunea s’ară pută Înțelege numai în urmâtorul­ sensu: scara crimei trebuie închisă prin depărtarea pro­­fesorilor­. E înse uă mare deosebire în­tre una revoluționară și ună regicidă. Pe acestă cale răulă nu se va vindeca. „D. Richter (Hagen) combate eficacita­tea măsuiloră luate de guvernă,­­jkăndă că ele suntă mai curendu de natură d’a împedeca vindecarea răului, de­ore­ce prin acele aspre măsuri se produce în poporă uă nemulțămire, care va face ca silințele anti-socialiste ale clasei oră de mijllocu se fiă din ce în ce mai anevoiase d’a influința în­că direcțiune de îmbunătățire. „Rm­mai vorbită mai mulți oratori, în­tre care d-nii Haenel și Lasker,­ără după aceia s’a închisă discnsiunea. “ represintantele Engliterii, se fi năsuită a’șî manifesta simpatia ce merită acea națiune, și prin asta să pună basele încrederii și­­ , eventualei alianțe în viitoră. „Din nefericire casé, nici măcară atâta n’a făcută, de­și nu credă să existe ună­­ omă seriosă cugetătoră în țăra acesta, ca­re să nu fie convinsă despre necesitatea u­­nei alianțe sincere și durabile între Româ­nia, și Ungaria în interesul­ ambelor­ state." I Aci , amintindă­­ aserțiunea ministrului , că tratatele n'aă chiară în ele puterea d’a se face respe­ctate,­ aserțiune pe care o în­­­­temeiase pe faptul­ că Moldova și Țera Ro­­mânăscă au devenită România, în contra disposițiunilor­ tratatului de la Paris, d. Cosma­dice: „Și ce­a dovedită, d. ministru președin­te cu amintirea acestui faptă? Nimică alta decâtă, că chiară înaltulă cârpă diploma­tică, acela adică care își arogă dreptulă d’a dispune în numele a­ totă-putintelui D-deă atunci cândă iă măsuri nesuficiente, cândă nu ține sema de dorințele poporelor­, de a căroră sortă dispune, face lucruri, de care bunulă D-Zeă.­aiă dreptății nici uă solie nu are, lucruri care nu potă avea uă viață durabilă.­­ „Este adevărată că tractatură de la Paris 1 a fostă­ înlaturată în acesta punctă cu mu tâgdi­­t băd­ă, vina casă este a însuși congresului,­­ căci a satisfăcută și n’a satisfăcută dorința i justa a Româniloră, care totă-vă-dată a fostă și de interesă europeană. Acele prin­cipate, toate nici uă dată n’au fostă su­pusa suveranității Porții otomane, tunse și slăbite deja binșoră prin bine-voitori, țară vecini — provocate fiindă aă respunsă, că ele își potă împlini misiunea europeană numai decă li se va da unirea într’ună principată cu numele România. La acestă înțelepre diplomație le-a răspunsă că le-a încuviințată numele de „Principate-Unite“, decă le-a denegată unirea, dispunăndă ca fie­care principată se’șî alăgă pe domnito­­rulă săă separată de cela-l­alta; apoi, pen­tru uniformitatea administrațiunei interne, le-a mai impus n aută formă de delegițiune co­mună: j „Aceste măsuri n’aă mulțămită pe ni­­­­meni, n’aă mulțămită uă parte a acelora“­­ care se­ aă făcută, și cu atâtă mai puțină ] aă mulțămită pe aceia, de a căroră sortă i se trata; dără n’aă putută corespunde nici I intereseloră Europei, pentru că n’aă fostă f­apte a aduce pe acele două principate în­­ posițiune de a’și împlini ektemarea. „Principatele “interesate n’aă avută ca j face și do­uă cam dată le-aă primită și a­ ■ șa; cândă aă fostă apoi se le puie în lu­ ■­crare, le-au esecutatu după litera tracta­­­­tului, casé astă-felă că înțelăpta diploma­­țiă a fostă bătută. Aă alesă ele separată pe domnitori, dără aă alesă totă pe aceiași persona, și prin asta aă împlinită litera tratatului, dărărin esință și-aă împlinitu do­rința loră, căci din asta s’a născută în urmă unirea. In urmă a aflată și diploma­ția că s’a lucrată înțelepțesce și nu i-a pră păsată de păcălitură, căci s’a convinsă că pentru interesulă Europei este mai cores­­punzătoră așa, de­câtă cum dispusese con­­gresulă. „Și or­, d-loră, avemă noi causă de a ne căi de acăstă faptă a Românilor­? Ore România vedendu-și realitate uă dată as­­pirațiunile săle — cum s’a folosită de po­­sițiunea m­a, pentru a’și putea împlini che­marea ? „E că cum : S’a pusă la lucru cu totă se­­riositatea pentru a ’și regula trebile săle interne, astă­felă ca se merite încrederea și sprijinl Europei. Și-a făcută uă Consti­­tuțiune democratică cu regiună într’adevără parlamentară. Pentru ca uă dată pentru tată-d’a­una să scape de inevitabilele fre­cări interne, produse prin intrigele nume­­roșilor­ pretendenți de tronă—și-a înteme­iată uă dinastiă ereditară cu principe stră­ină. A­liberată pe țărână, și încă mai înțe­lepțesce de câtă noi, căci acolo s’a esecu­­tată legea din oficiă într’ună ană de Zile, dară la noi nici chiară astăzi, după 30 ani de la promulgare, ea nu este peste totă esecutată. Ne-a luată înainte cu desființa­rea pedepsei trupești, ea a desființată de multă deja și pedepsa de morte, ceia­ ce în Parlamentul­ nostru cu ocasiunea des­­baterii asupra codicelui penală s’a amin­tită cu ironia, însé ei n’aă motivă d’a ’și regreta faptulă. Aă introdusă căsători ci­vilă obligatóre, ceia­ ce noi nu cutezămă a face. Aă secularisază averile monastiresci, ceia­ ce noi nici peste ună secolă nu vom­ cuteza a face, și prin acesta aă pusă pe ministerul­ de instrucțiune publică în po­­sițiunea de a înființa mai multe facultăți și uă mulțime de școli popolare. In justi­­ție, în loculă legilor­ vechi și a dreptului consuetudinară, a introdusă codicele celă mai perfectă f­ără noi nici astăzi n’avemă codice civilă. In procedură am introdusă desbaterile și urgința în pronunciarea sen­tinței, ceia­ ce noi nu cutezămă a face f ără în criminală, instituțiunea de jurați, pentru care noi ne dechiraămă a nu fi ân­­­că destulă de maturi. Și-am înzestrată țara cu căi ferate, și, dăcă aă avută și ei pe Warringii soră, ca și noi, ei totuși aă ob­servată, înșelăciunea mai de timpurie de cătă noi și aă scăpată de ei mai cu pu­ține pagube de câtă noi. Rm înființată oă mulțime de spitaluri, asiluri și institute es­­celente de bine­facere. „Cu ună cuvânta, în timpă scurtă apasă base solide la toți acei factori care suntă în stare să ridice, ci vin­seze și întărescă pe ună poporă remasă în dăretă, nu din vina­­ mea, ci din vitregia timpuriloră, și în tim­­­puin celă scurtă de 20 ani am făcută ună progresă atâtă de admirabilă în­câtă nu este în stare să producă nici uă națiune. „Afară de acestea cu diligință de feră aă lucrată pentru formarea puterei armate după sistema cea mai corespunzătare, și și ar fi consolidată financiere astă­fe­l, în­câtă aă fostă în stare a purta ună resbelă cum­plită cu escedente în bugetă. „Și, cândă a­bătută ora pentru câștiga­rea independinței patriei loră, toți ca m­­nulă aă sărită înaintea redutelor­ ne­es­­pugnabile ale celui mare cumplită și vi­teză inamică— ce e dreptă însoțiți de su­­rîsură curiosă și compătimitoră ală Euro­pei, dără în curendă s’aă re’ntorsă întâm­pinați în calea loră de triumfă de admi­rarea și stima E­uropei, pentru că aă do­vedită în modă strălucită înaintea lumei că colo, la Dunăre, există ună poporă bravă și tîneră, care’și cunosce chemarea sea eu­­ropenă și este în stare a și-o și împlini, ună poporă a căruia alianță pate fi pre­­țiosă pentru om­ și cine. „Repetă, domniloră. Ară fi ore mai bine pentru noi și pentru Europa dacă catastrofa, începută dără încă departe de-a fi termi­nată, ar­ fi aflată în locul­ României de astăzi acele două principate neputinciose, care precum le înzestrase congresul, nu era­ în stare nici a trăi nici a muri? Era mai bine are pentru noi decă Rusulă în calea sea spre Turcia, afla două ferișare cu care nici de vorbă nu sta, ci pentru în­lesnirea operațiunilor, înghiția simplu pe Moldova, ără pe cea­l­altă suprprotestă de apărare pute o ocupamă noi ? „Bă așa credă că la acestă întrebare fie­care omă seriosă prea ușoră ’și pute da responsură, și trebuie se se bucure că avemă u­ă vecină pe ală căruia sprijină eficace putemă conta la timpul ă săi. In sfîrșită, oratorele română răspunde la acea parte a discursului d-lui Tisza, care zicea că politica guvernului are de scopă de a face pe poporele din Oriunte să vădă că să ună amică în Austro Ungaria, și a­­firmă că, pentru a se face acesta, trebuie ca Austro-Ungaria să fie puternică, nu nu­mai se se credă ea puternică, ci s’o crătă și alții, căci numai atunci inamicul­ n’ară­tată o deconsidera; ș’apoi urmără și în­­cheiă cu următorele cuvinte: „Ensé, d-loră, în ce stă puterea unui stată? Ia mulțămirea și fericirea tuturora cetățenilor, cei să compună, pentru că nu­mai aceste producă înțelegerea și acelă pa­triotisms, care ne face ca, atunci cândă suntemă în periculă, nu numai din dato­ria și din frica de lege, ci cu adevărată în­suflețire să ne sacrificamă viața și averea pentru interesele patriei. Fără, Z^ă, acesta numai atunci se póte ajunge cândă fie­care fiă ală patriei se va simți fericită și nici unulă nu va vede că între dănsulă și alți concetățeni ai săi se face diferință. „El bine, domníilorű, așa ooto la uuî V Ou durere trebuie să declară că nu este așa. Patria nostră e compusă de mai multe na­ționalități, dintre care cnse cele nemaghiare nu sunt­ tratate astă­feră ca ele se se potă simți mulțămite și fericite. Recunoscă că pentru acestă stare de lucruri nu este res­­pungetor­ numai guvernulă, ci sunt­ răs­punzători toți șoviniștii maghiari din țără, cei din Cameră ca cei din afară de Cameră, cei de la Ziaristică, ca și cei din salele municipielor­, își are case și guvernulă partea s­a, și dncă bună parte de respon­sabilitate, pentru că el­ este chiemată a esecuta legea; apoi el­ a esecutat o astă­­felă, în câtă cu deosebire în contra Româ­niloră a pornită ună resbelă de estermi­­nare. „A fostă ună timpă, onorată Cameră, cândă legislațiunea [consolă de chiemarea mea, și neputendă ignora faptulă că în țăra acesta există diferite naționalități, s’a insuită se satisfacă, după putință și în acestă pri­vință, și, pentru mulțămirea drepteloră pre­­tensiune a naționalităților­, a adusă așa nu­mita lege „pentru egala îndreptățire a na­ționalităților­“. Ense acestă lege servesce astăzi numai spre a desrădăcina din pel­­tură nemaghiari­loră “credința ce au avut’o în sânțenia iei. Căci astăzi nimeniî nu ’î este permisă să observe acestă lege, ci din contră ori­cui, de la ministru până la celă din urmă notară comunală, ’i este permisă să o calce, nici spiritulă nici litera acelei legi nu se mai respectăză. „Nu voiai să enumeră, aci, cazurile spe­ciale de nemulțămire, pentru că acelea nu se potrivescă în cadrul­ acestei disensiuni; mă voi­ servi cu ele numai dă :a va fi de lipsă, și dăca ni se va pune în îndouială aserțiunea, la desbaterea bugetului; de astă dată mă voiă mărgini la câte­va fapte mai generale și mai cu sămă la unele fapte ale guvernului actuale. „Totă ce aă făcută guvernele de mai na­­inte în favorea naționalităților, supt guver­nulă ad­ulă s’a redusă la nulă, și în spe­cială Românii suntă respinși de pe tote terenele și persecutați sistematică. Ca să nu amintescă de altele, ajungă devastațiu­­nea ce s’a pusă la cale între deregătorii români după suspendarea legii de inamo­vibilitate a judecătorilor­. Uă mare parte din deregători s’a destituită, mare parte s’a pensionată înainte de timpă fără cuvăntă și fără causă,­ără câți aă mai rămasă mai pa toți i-a resfirată ministrulă de justiția mai prin tóte unghiurile țerei, numai la loculă loră naturală între Români nu i-aă lăsată, și afară d’acăsta, în 10 ani de zile, nici ună deregătură română n’a fostă îna­intată.... „Să mai amintescă âncă un a­­­e lucru scrută că majoritatea locuitorilor­ din Tran­silvania—Românii— totă stâruiescă în pasi­vitate, totă se rețină de la folosirea drep­­turilor­ politice:­­ „Și ce este causa principală a acestei pa­sivități? Să încetămă vă dată cu bănuielile și să nu căutămă adevărata causă a răului aiurea, ci acolo unde este. Este anomalia că noi, de­și credemă că suntemă repre­­­­sintanța unei țări, numai pentru paraliza­­­­rea Românilor­ din Transilvania, formămă uă cameră alesă pe baza a două legi elec­torale cu censuri diferite. Bă, fără a mă teme că faptele mă voră da de minciună, s cuteză a afirma că, dăcă și pentru Tran­­silvania s’ară face să lege electorale drep­tă, decă s’ară introduce măcară cea din Ungaria. Românii transilvăneni nu s’ară mai retrage. „Nu vă mai vorbescă și de alte cesti­­uni, căci, precum Ziseiă, nu este aci loculă, ci cu durere constată că, pe câtă cunoscă că poporulă română, și credă câ’să cunoscă bine, elă a ajunsă deja acolo, in câtă cre­­­­de că nimică nu mai are de perdută. Nici I­ună stată, ci­loră, nu póte dori­tn așa stare . Și care nu dovedesce tocmai tăria statului­­ nostru, și cu atâtă mai vîrtosă atunci cândă­­ din tóte părțile se afirmă că nemulțămirea­­ este generală la tote poporele Ungariei.“ In urmă declară că nu primesc o proiec­­tulă de adresă ală guvernului. 28 NOEMBRE. I . ’. • i Citimă în Nonitorulu de adîs: „In Ziua de 28 Noembre 1878, primulă aniversară ală căderei Plevnei, s’a slujită, la 11 ore diminăța, m­ă Te­ Deum în sân­ta Mitropolia,­­de către I. P. S. S. Mitro­­politulă primară. „I. S. R. Domnulă, din causă de indis­­posițiune, n’a putută asista ,la acestă ce­­remoniă, la care erau față d-nii miniștri I. P. S. S. Mitropolitul­ Moldovei cu mai mulți membri ai sântului A Sinodă, represin­­tanți ai corpurilor­ legiuitóre, înaltele curți de casație și de compturi și funcționari su­periori civili și militari. „Detașamente din corpurile garnisanei erau înșiruite în curtea Mitropoliei. „După Te-Deum s’a făcută defilarea tru­­peloră, care a fost­ primită de d. preșe­­dinte­ al­ consiliului și de d. generare G. Manu. „La orele 12, d-nii miniștri s’aă înfăți­șată la Paiață, unde au fost­ primiți de MM. N­. RR. Domnulă și Domna, spre a presinta felicitările din partea guvernului. „La ora 1 a urmată In casarma Alesan­­dria uită banchetă oferită de corpură ofi­­cialiloră gardei orășenesc­ camaraziloră soră din armată; și totă acolo erau mese pen­tru sergenți, caporali și soldați din corpu­rile garnisanei. S’aă scosă apoi trupele și, formându-se în careă în curtea cazarmei, d. generare G. Manu le-a dată citire înal­tului ordină de Zi ală M. S. R. Domnului către oștire. „A. S. R. Domnulă a schimbată în ace­stă Zi depeșe de felicitare cu M. S. Impe­­ratorulă tuturoră Rusieloră și cu Marele Duce Nicolae. Domnitorulă a primită ase­menea felicitări din partea Esc. Să le ge­­nerarele-ajutantă de Totleben, comandan­­tul- capă ală armatei imperiale ruse în Bulgaria, de la comandanții corpurilor, al­ 4-lea și al­ 9-lea ale armatei­ imperiale care au fost­ supt înalta comandă a Alte­ței Sale Regale înaintea Plevnei, precum și ună mare numără de depeși de felici­tare de la deosebitele înalte persone din străinătate. „Cu ocasiunea aniversării Zilei de 28 Noembre, M. S. R. Domnulă a primită fe­licitări de la­tină însemnată numără de a­­utorități județene, comunale, urbane și ru­rale din țără și de la oă mulțime de par­ticulari.“ (Monitorulü), tei ambeloră articole, "și atunci va ve­­i dă, dăcă voiesce ,a vede, că articolul­ nostru purtândă data de 28 Noembre era deja șupt tească cândă s’a împărțită nu­­mărul­ 262 ale „Presse!“ de Luni-Martî, No. 27 și 28 Noembre, în care a apărută declarațiunea ce ne-o adresăză. „Sperândă că redacțiunea „Românului“, recunoscânda erorea, o va semnala și în­drepta, căci, de­și neprevăzute în codulă penală, falsurile în citațiuni sunt­ aspru osândite de tribunalele de onore, cându sunt­ comise cu precugetare.“ Asttfel, timpulu pretinde că schim­barea purerilor­ sale, în privința pun­­telor­ din Constituțiune ce ar­ tre­bui a se modifica, n’a provenită din causa comunicatului Pressei și ne ce­re să ne aruncămă ochii asupra da­­telor și ambelor­ articole, spre a ve­de că ală douilea articolă ală săă era supt­­ească, cândă s’a împărțita numărul­ 262 ală Pressei de la 27 și 28 Noembre. Amă făcută aceia ce ne-aă pro­pusă unor­ noștri confrați și cee ce constatarămă . Primulă articolă ală Timpului a apărută în numărulă de Duminecă, 26 Noembre, distribuita Sâmbătă sera. Comunicatulă Pessei a apărută a treia <Jb In numărulă de Luni-Marți, 27 și 28 Noembre, care s’a distri­buita Luni sera. Ală douilea articolă ală Timpului, prin care nu mai cere modificare nici măcară în cestiunea numită de elă „de viață pentru națiunea ro­mână“ a apărută în numărulă de Mercur 1, 29 Noembre, care s’a îm­părțită Marți sora. De s, remâne dovedită că acestă ală douilea articolă ală Timpului a apărută cu vă­­rd în urma comuni­catului Pressei. Prin urmare, decă cine­va a „co­misă falsuri în citațiuni, care suntă aspru pedepsite de tribunalele de o­­nore, cândă suntă comise cu precu­getare“, acei cine-va nu suntemă noi. Aflămă că la banchetulă oferită de cor­pulă oficialilor, gardei orășenesc­ au luată parte vr’uă 300 oficiali din armată și vr’uă 2000 soldați. S’a rădicată toasturi în onorea M. M. L. L. R. R. Domnulă și Domna, în onorea ar­matei, etc. Intre alții, ună d. oficială elvețiană a rădicată ună toastă pentru prosperitatea României— premergetórea civilisațiunii eu­ropene în Oriinte. Memorabila Zi de 28 Noembre s’a ser­bată asemenea în tóte unghiurile țărei cu religiositatea pe care o merită. „TIM­PULU“ și „PRESSA“ timpulu de astăzi Zile : „Spre respunsă la cele scrise de „Româ­­nulă“ în n. s.. de Vineri, în privința ar­ticolului nostru asupra revizuirii Constitu­ției, pe ’lu arătă ca fiindă un consecință a comunicatului din „Pressa“, ne mărginimă a ’lu ruga se ’și arunce ochii asupra da­ SOIRI­I ALE ț>ILEI. Din, capitală. „In Ziua de 30 Noembre, serbarea St. Andreiu, patronulu primului ordină ală im­periului Rusiei, ale cărui insemne cu spade au fostă conferite M. S. R. Domnului de M. S. Imperatură înaintea Plevnei, Altețele Lojă Regale aă întrunită la dejună pe Esc. Sea d. baronă de Stuart, ministru re­ședințe al­ Rusiei, cu d. primă-secretaru ală legațiunei imperiale, pe Esc. Sea prin­cipele Obolenski, comisară generală pe lângă armata imperială, pe Esc. Sea d. generală Iacovlev, comandantă al­ servi­­ciului de etape militare, precum și mai mulți d­in coloneii ai armatei ne fire ,care au avut șs comandamente înaintea Plevnei. „D. ministru ală afacerilor­ străine a luată parte la acestă dejună.“ * „Joui, 30 Noembre curentă, AA. L­. RR. Domnulă și Domna aă dată m­ă prânză în onorea Esc. Săle comitelui de Hoyos, trimisă estraordinară și ministru plenipo­­tențiară al­ M. S. împăratului Austriei, Rege al­ Ungariei. La acestă premje­ră luată parte, pe lângă d-na comitesa de Hoyos și personalul­ legațiunei imperiale și regale, I. P. S. S. Mitropolitulă Primară, d-nii miniștrii, d. C. A. Riosetti, președinte al­ Adunării deputațiloru, d. principe Di­­mitrie Ghika, vice-președinte al­ Senatului, d. președinte al­ înaltei curți de compturî, d. inspectoră generală ală servițiului sa­nitară al­ armatei, d. generală G. Mânu, d. prefectă ală poliției capitalei și alte no­tabilități, domni și domne, peste totă 50 persone. “ (Monitorulü)* Monitorulu de azi publică decretulă prin care M. S. R. Domnitorulă bine-voiesce a conferi crucea­­ de com­andare a ordinului Steua României Eminenței Săle Ignație Pa­oli, episcopă catolică în Bucuresci. # Asemenea a bine-voită M. S. R. Domni­torulă a acorda medalia [de aură Servițiu credinciosă d-lui Pericle Pestemalgioglu, fun­datorul­ primei tipografii în Brăila. * Escelenția­rea, trămisură estraordinară și ministru plenipotențiară al­ M. S. Sul­­tanul, pe lângă A. S. Regală Domnulă Româniloră, a sosită în Capitală. * Presa anunc­ă că fabrica de chibrituri, așezată la Filaretă alături cu gara căi­i ferate, va începe să funcționeze în cură udă.

Next