Romanulu, ianuarie 1879 (Anul 23)
1879-01-22
ANULU DOUAZECI ȘI TREI VOIESCE SI VEI PUTEA. ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV. — 40 ban Deto . , 5 pagina III. 2 lei — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C-ne, 8 Place de la Bourse, LA LONDON, la Eugéne Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nil Haasentein și Vogler Walfischgasse 10. LA HAMBURG, la d. Adolf Steiner, pentru totă Germania. Articolele nepublicate se ardu. 20 BANI E SEMPLARULU Reraacțiunnea și Administrațiunea strada Domne! 14 LUNI, MARȚI 22, 23 IANUARIU, 1879. LUMINEZA-TE ȘI VEI FI. ABONAMENTE. n Capitală și districte, und and 48 lei; șasi luni 24 lei; trei luni 12 lei; uni lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, ni estru 15 lai. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea (Țarului. LA PARIS, la d-nil Darras-Halegrain, 5 rue de l’anciene Comédie și Havas, Laftite et C-nie, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B' G. PopovicI, 15 Fleisch» markt. IN ITALIA la d. doctord Gustavo Croce Via San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusd. 20 BANIESEMPLAKDLU Bucuresci,22 CALINDARU 3 FAURARUI In statele care au fericirea de-a se bucura de unai regiuna parlamentară, oricare cetățenii are dreptul de a-și spune ideile asupra afacerii loto publice, ele nefiindii de câtă întrunîîrea, de câtă totalitatea intereselorű particulare. Organele de publicitate, care își iau sarcina de-a lumina pe publică, au asemenea acestă dreptă necontestabile ; înse ele nu’și potu îndeplini frumósa misiune ce le este încredințată, de câtă cu condițiunea de-a se lumina pe ele sensele, înainte de-a încerca să lumineze pe alții. Din nefericire, la noi puține organe își dau acesta ostenelă; unele, dacă nu cele mai multe, și-au făcută diferite clișeuri pe care le reproducă din timpă în timpă, cu ocasiunea oricăroră cestiuni, chiară decă acestă reproducere nu s’ară potrivi delocă. Ece, în adevĕrul clișeurii, ce găsimă în Binele publicü în privința proiectului de „declarațiune“ pentru modificarea Constituțiunii. „Ceia ce țara doria și doresce se afle, era și este moduli cum se se facă modificarea art. 7, în ce înțeleșii și pe ce base; cu alte cuvinte, ce felii sevoră împământeni străinii necreștini, și în ce numără: „Guvernulă nu respunde prin nimicii preocupărilor generale de asemenea natură. Elă se mărginesce a „declarat că urmeza că e nevoie a se modifica acelti articol”, declarațiune de multă și tuturoră cunoscută, încă decândă cu desbaterea tratatului de la Berlin, declarațiune făcută chiară de corpurile nóstre legiuitore cu ocasiunea comunicării tratatului. „Ce însemnază dără, din partea cabinetului, acestă abținere ? „Nici mai multă, nici mai puțină decâtă declinarea unei respunderî, pe care era și o datoră s’o iea pe deplină asupră’și. „Guvernulă nu’și arătă părerile sale în acestă privință, nici pe față nu’șî dă intențiunile. „Dăcă, după densulă, ară trebui ca Evreii, spre exemplu, se fiă împământeniți numai în parte, pe categorii bine definite, sâă în totală, cu duiumulă, acesta nimeni n’o scie, căci ministerulă păstrază ună felă de misteră, uă tăcere intenționată și semnificativă. Elăare — permită-ni-se acestă comparațiune — are aerulă unui Evreu care se spală pe mâni și repetă „nu scă, n’amă vedutu !” „Atunci una din două: „Stă că guvernulă e ună guvernă constituțională și prin urmare responsabilă, datoră a face propuneri complete, a cărora respundere s’o iea cu sinceritate : „Stă că vrea sĕ eluda Constituțiunea, tocmai când e vorba de faptulă celă mai gravă pentru organisarea statului, de modificarea însăși Constituțiunii, s’o eludă — dhlemă — prin declinarea unei respunderi care lui și aprópe numai lui îî incumbă. „Daca ținea so nă constituțională și decl ansată de dreptur ă d’a lua celă d’ântâiă inițiativa propunerii de modificare, atunci, spre a fi consecințe, urma se procedă cum procede și cândă presintă proiectele de legi ordinare: se aducă măsuri categorice, formale și formulate pe articole, ca adunările sé aibă unu tement asupra căruia să'și concentre cugetarea, sé aibă ce modifica, sporindu sau micșorându propunerile puterii esecutive. Acesta e procederea normale și regulată.* Decă onor, noștri confrați și-ară fi dată măcară ostenela de-a citi titlul VII din Constituțiune. Despre revizuirea Constituțiunii, care e compusă numai de ună articolă, ar fi văzută că clișeurii nu se potrivesce delocă în acestă ocasiune; că guvernul nu putea să propune „măsuri categorice“, articole de legi; că nu putea spune „ce felă și în ce numără“ se vor împământeni nechreștinii; că adunările actuale n’au dreptă de-a decide în fondă în cestiunea Evreilor, nici de-a modifica ceva; ele nu potă decâtă să declare că e necesitate de-a modifica disposițiuni anume arătate, și nimică mai multă. Numai Adunările de revizuire sunt competinte de-a discuta și de-a otărî „ce felă“ și „în ce numără“ se va face împământenirea ; numai ele voră putea decide în fondă cestiunea, „sporindă să micșorândă propunerile puterei esecutive“. Ece în adevără ce Nice art 129 : „ Puterea legiuitare are dreptul de a declara că este trebuință a se supune revizuiri, disposițiunile din Constituțiune anume arătate. După acestă declarațiune, citită de trei ori din 15 în 15 zile în ședință publică și primită de ambele Adunări, acestea sunt disolvate de dreptă și se convocă altele în termenul prescrisă de art. 95. Adunările cele noui procedă, în acordă cu Domnulă, la modificarea poiturilor supuse revisiunii.* Decă s’ară urma cum propună onor noștri confrați, Adunările de revisuire n’ară fi de câtă nesce biurouri de înregistrare, ceia ce nu permite Constituțiunea , ceia ce nu voiescă, suntemă și curi, nici chiară onor noștri confrați de la Bin de publica. Ceră atunci, daca n’o voiescă acesta, ce însemneză liniele reproduse mai susă? Suntă ele óre ună efectă ale ușurinței, ale necugetarii? Pornescă ele are din dorința de a face cu orice preță și asupra tutoră cestiuniloră acasări guvernului ? Spre a respunde acestoră Întrebări, să ne închipuimă că guvernul ară fi urmată așa cum vice Binele publica că „e procederea normală și regulată“, că ar fi propusă Camereloră „măsuri categorice, formale și formulate pe articole“; că într’ună articolă ară fi arătată „modulă cum să se facă modificarea articolului 7 din Constituțiune , în ce înțeleșii și pe ce base“; că în altă articolă ară fi arătată chiară „în ce ainerii“ sĕ se împămentenescă străinii nechreștini, întocmai după cum cere Binele publicii; că în altă articolă ar fi stabilită în fine „ca Evreii să fie împământeniți numai în parte, pe categorii bine definite“, cum voiesce Binele publicii, etc., etc. Să ne închipuimă, chemă, ună momentă, că ună asemene proiectă s’ară fi presintată de guvernă. Ei bine, atunci să fi văzută acusările de călcâtură de Constituțiune ce le-ară fi primită guvernală, din partea presei oposițiunii în genere și din partea Binelui publica în specială. Atunci să fi văzută interpelări în Camere. Atunci să fi citită cum Binele publicü, cu testul art. 129 ală Constituțiunii în mână, ară fi demonstrată că guvernul voiesce a se suprstitui pene și Camerelor de revizuire, ușurpându-le atribuțiunile ! Scimă deră ce însemneza articole ca acelea din care amă reprodusă mai susă țiă specimenă, și, fără a mai intra în analiza simțimintelor, din care ele ară pute să pornescă, ne mărginimă a constata două lucruri, pentru edificarea publicului și pentru ca națiunea să cunoscă opiniunile tuturor asupra însemnatelor chestiuni constituționale, sociale și naționale ce suntă la ordinea țilei . I Binele publicii voiesce, după cum dovedescă bniele reproduse mai sus, ca guvernul, împreună cu Camerele actuale, se arate în „articole formulate categorică“ modulă cum să se facă modificarea art. 7, în ce înțelesă și pe ce bease. I Binele publicii voiesce ca Evreii să fie împământeniți „pe categorii bine definite“. Publicul va lua negreșită actă de aceste dorințe arătate de ună însemnată organă de publicitate, în numele grupului politică ce elă represintă. Fiindăcă vorbirămă de acuzări cu orice preță făcute guvernului, chiară atunci când elă se conformă mai strictă legiloră, este tocmai loculă săi dumă ore care lămuriri asupra câtorăva numiri făcute de curendă în magistratură, și care aă servită de protestă unoră acusări totă atâtă de seriose ca și cele despre care ne-amă ocupată mai susă. Monitorele din urmă au publicată mai multe decrete de dumiri și înaintări în magistratură. Aceste decrete au fost primite cu satisfacțiune de publiculă desinteresată și nepărtinitoră. Este adevărată că mă ffară, unulă singură, care nu vede de câtă negru dinaintea oehiloră, a căutată să le critice—și chiară cu amărăciune. Dară generalitățile în care acelă organă de publicitate a avută grija a se ține și recriminările sale înveninate dovedescă că principalul ă săă scapă n’a fostă atâtă de a blama cutare scă cutare numire ca răă făcută, pe câtă de a ataca persona ministrului care o făcuse. Punându-se dintr’ună asemenea puntă de vedere, nu vomă respunde atacurilor sele personale, ci ne vomă mulțămi a examina faptele în sine, pentru restabilirea adevărului și pentru luminarea acelora care nu cunoscă cestiunea. Mai înainte de tote, ținemă se constată că progresulă ce chilnică se face în personalul magistraturei, prin introducerea în sînulă ei a unoră noul elemente, inteligente și instruite. Ultimele schimbări nici supt raportulă acesta nu lasă nimică de dorită. Ele au avută de scopă a întrebuința în modulă celă mai folositoră capitalnlă intelectuală de care se dispunea, fiă pentru a, rădica, fiă pentru a întări servițiul justiției. Este necontestabilă că, din tote tribunalele, celă de Ilfovă are u importanță escepțională. Așezată în centrul mișcării juridice din sfară și atrăgândă atențiunea prin însăși situațiunea lui, elă merită solicitudinea ministrului justiției și prin alte considerațiuni. Nicăieri, în adeverü, pricinele nu sunt atâtă de numerose și de delicate ca la acestă tribunală; nicăieri baroulă nu numără atâția bărbați distinși. Societățile financiare, regia, administrațiunea drumului de seră, și alte mari instituțiuni comerciale, își du reședința în capitală și sunt atâtea persone morale care îi dau de lucru. Este dejă neapărată ca judecătorii în mâna cărora sunt încredințate atâtea interese mari și diverse să se recomande, și prin solința, și prin reputațiunea, și prin integritatea cea mai netăgăduită. Fiindă că schimbările operate, cu ultima ocasiune, în sînul tribunalului de Ilfovă, au avută mai puțină trecere decâtă tóte celelalte în ochii fetei la care faceamă mai susă alusiune, se vedemă ce elemente s’aă luntă și ce elemente s’aă introdusă în acestă tribunală, și decă elementele cere nouă suntă de natură a slăbi seă a întări posițiunea tribunalului. Trei judecători de instrucțiune, din care doui titrați din Bucuresci și unulă din Pisa, au fost luați din tribunalul de Ilfov, pentru a fi trimiși, cu înaintare, în provincie, și trei tineri, din care doui doctori în dreptă de la facultatea din Paris și ună licențiată de la aceiași facultate, au fost aduși pentru a împlini numerală membriloră, descompletată prin înaintarea celoră d’ântâiă. Din singura comparare a titlurilor, credemă că se póte vedea că tribunalul n’a perdută în schimbă. Mișcarea operată în sînulă tribunalului de Ilfov a fostă așa deră făcută în interesul serviciului. Se vedemă de la celelalte numiri suntă totă așa de fericite. In postură de membru ce se afla vacantă la curtea de apelă din Focșani, s’a numită d. Șișman, doctoră îndreptă de la facultatea din Bruxelles, care îndeplinia funcțiunile de prim-președinte pe lângă tribunalul de Prahova și care,prin purtarea și prin calitățile sale de magistrat, sorisese ’și atragă stima și considerațiunea tuturoră. In locul ă d-sale, s’a numită d. Christescu, președinte de secțiune la același tribunală, magistrată activă și capabilă, administratură neobosită, căruia, după informațiunile ce avemă tribunalul de Dâmbovița datoresce ordinea perfectă în care se găsescă lucrările sale și care a lăsată cele mai bune suvenire în Târgoviște. Ambii acești două magistrați se recomandau de la sine atenționel și aveau mai multe titluri de câtă oricare pentru a obține posturile ce li s’aă încredințată, înaintarea loră, prin urmare, se póte considera ca uă alegere din cele mai nemerite și ca uă justă resplată pentru servițiurile ce aăsclută se aducă justiției. In ceia ce privesce scoterile, doui magistrați au fostă puși în disponibilitate: d. Ciugulea, președintele tribunalului de Bacău, și d. Varta, judecătorul de instrucțiune de la tribunalul Vlașca. Motivele depărtării acestora două magistrați nu se vedd trecute în Monitoru , cnsă, după câteamă aflată, ele nu sunt din cele mai fmăgulitore pentru dânșii, și d. ministru ală justiției, printr’ună simplu simțimântă de condescendință, s’a abținută de a le arăta. Credemă că este de prisosă de a ne opri mai multă asupra acestui prnză. După cum se vedede că, ultimele schimbări în magistratură au fost făcute numai în interesulă justiției și ală justițiabililor. Precum cheamă la începută, ele au fost primite cu mulțumire de toți aceia care voiescă a’și vedea interesele încredințate în mâni integre și capabile. Credemă că d. ministru al justiției, care a dovedită că nu caută a’și face creaturi, nici a’și menagia amiciții când este vorba de servițiă, ci că voiesce se rădice prestigiul magistraturei, va continua opera începută și va aduce, în curândă, și alte îmbunătățiri acolo unde trebuință se simte. SERVIȚIULU TELEGRAFICII ALU AGENȚIEI HAVAS. Paris, 1 Februarie. — Retragerea d-lui Dufaure se consideră ca probabilă. Petersburg, 1 Februarie. — Generalele Loris-Melikoff a primit o ordinul de a pleca îndată în ținuturile unde bântuie ciuma. El are deplină împuternicire de la guvernul generală. Pesta. 1 Februarie. — Camera deputatelor u. —D. Markus desvóM uă interpelare în privința ciumei. D. Simonyi depune uă propunere pentru înființarea unui cordonă sanitară rigurosă de-a lungul fruntariei ruse în totă timpulă câtă va ține epidemia. D. Tisza espune măsurile care s’aă pusă deja în lucrare. Elă jiceră a cerută și ministrului de resbelă d’a lua precauțiunile trebuinciose. România și Serbia asemenea lucrâză pentru împedecarea epidemiei d a se lăți. Paris, 2 Februarie. — Tóte stăruințele pe lângă d. Dufaure pentru a’să îndupleca d’a păstra președenția consiliului să remasă fără succesu. D. Grévy a însărcinată pe d.Waddington, ministru al afacerilor străine, d’a constitui noula cabinetă. Viena, 2 Februarie.— Montagrevue crede a sei că bilele acestea s’a suptscrisă între Austria și Germania uă convențiune, prin care Austria renundă a face să valoreze clausa articolului cinci din tratatul de Fraga, care face să atârne de la unu plebiscită retrocedarea Slesvigului de Nord. Niș, 2 Februarie. — Scupcina a adoptată proiectul guvernului, relativă la suprimarea legilor restrictive care privescă pe Israeliți. Acestă proiectă trebuie se mai dobândăscă încă aprobarea Scupcinei celei mari. Ședințele Scupcinei s’aă închisă astăzi. FRANCIA ȘI ROMANIA. Citima în Republica francesc: Amă semnalată, acum două «zile, faptele ce s’aă petrecută în Dobrogea și care suntă cu totulă în onirea Româniloră. Modulă cum s’a dată dreptate nefericițiloră musulmani din acea țară este din cele mai lăudabile în elă însuși, dără în ochii noștri elăare ună merită speciale, pentru că demonstra omeniloră celoră mai preveniți că în România domnesce ună spirită de adevărată toleranță. Cândă vedemă pe Turcii și pe Tătarii mahometani din Dobrogea tratați cu atâta caritate și echitate, cum amă mai pută pune în îndoulăla ferma resoluțiune a guvernului din Bucuresci de a face ca Israeliții să beneficieze de stipulațiunile tratatului de la Berlin în favorea libertății de consciință? De aceia, stăruimă a spune că a refuza mai multă timpă de a acredita miniștri reședința pe lângă principele Carol ară fi uă adevărată nedreptate din partea puterilor europene, și pe lângă acesta ară pută fi și uă greșală. Intârziândă mai multă a recunosce diplomaticesce independința României, ne expunemă forte de a iubi simți mentală națională și de a face să se alegă pentru revizuirea Constituțiunii uă Cameră răăvoitore pentru comunitatea ebraică din România. Este dovedită că acum opiniunea publică română nu ’î este ostile; ea nu reclamă altăceva de câtă garanții în contra introducerii subite în națiune a câtorva sute de mii de Evrei polonezi și ruși, lacomi de a se bucura de drepturile de cetățeni români, fără dispuși a nu primi și sarcinele. Amă spusă câtă de puțină interesă merită acesta categoria de indivizi, pe cândă adevărații Is-