Romanulu, ianuarie 1879 (Anul 23)

1879-01-22

ANULU DOUA­Z­ECI ȘI TREI VOIESCE SI VEI PUTEA. ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV. — 40 ban Deto . , 5 pagina III. 2 lei — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C-ne, 8 Place de la Bourse, LA LONDON, la Eugéne Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nil Haasentein și Vogler Walfischgasse 10. LA HAMBURG, la d. Adolf Steiner, pentru totă Germania. Articolele nepublicate se ardu. 20 BANI E SEMPLARULU Reraacțiunnea și Adm­inistrațiunea strada Domne! 14 LUNI, MARȚI 22, 23 IANUARIU, 1879. LUMINEZA-TE ȘI VEI FI. ABONAMENTE. n Capitală și districte, und and 48 lei; șasi luni 24 lei; trei luni 12 lei; uni lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, ni estru 15 lai. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea (Țarului. LA PARIS, la d-nil Darras-Halegrain, 5 rue de l’anciene Comédie și Havas, Laftite et C-nie, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B' G. PopovicI, 15 Fleisch» markt. IN ITALIA la d. doctord Gustavo Croce Via San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusd. 20 BANIESEMPLAKDLU Bucuresci,22 CALINDARU 3 FAURARUI In statele care au fericirea de-a se bucura de unai regiuna parlamen­tară, ori­care cetățenii are dreptul­ de a-și spune ideile asupra afaceri­­i­ loto publice, ele nefiindii de câtă în­­trunîîrea, de câtă totalitatea inte­­reselorű particulare. Organele de publicitate, care își iau sarcina de-a lumina pe publică, au asemenea acestă dreptă necon­testabile ; înse ele nu’și potu înde­plini frumósa misiune ce le este în­credințată, de câtă cu condițiunea de-a se lumina pe ele sensele, înain­te de-a încerca să lumineze pe alții. Din nefericire, la noi puține or­gane își dau acesta ostenelă; unele, dacă nu cele mai multe, și-au făcută diferite clișeuri pe care le reproducă din timpă în timpă, cu ocasiunea ori­căroră cestiuni, chiară decă a­­cestă reproducere nu s’ară potrivi de­locă. Ece, în adevĕrul clișeurii, ce gă­­simă în Binele publicü în privința proiectului de „declarațiune“ pentru modificarea Constituțiunii. „Ceia ce țara doria și­­ doresce se afle, era și este moduli­ cum se se facă modifi­carea art. 7, în ce înțeleșii și pe ce base; cu alte cuvinte, ce felii se­­voră împământeni străinii necreștini, și în ce numără: „Guvernulă nu respunde prin nimicii pre­­ocupărilor­ generale de asemenea natură. Elă se mărginesce a „declarat că urmeza că e nevoie a se modifica acelti articol”, declarațiune de multă și tuturoră cunos­cută, încă de­cândă cu desbaterea trata­tului de la Berlin, declarațiune făcută chiară de corpurile nóstre legiuitore cu ocasiunea comunicării tratatului. „Ce însemnază dără, din partea­ cabinetu­­lui, acestă abținere ? „Nici mai multă, nici mai puțină de­câtă declinarea unei respunderî, pe care era și o datoră s’o iea pe deplină asupră’și. „Guvernulă nu’și arătă părerile sale în a­­cestă privință, nici pe față nu’șî dă inten­­țiunile. „Dăcă, după densulă, ară trebui ca Evreii, spre exemplu, se fiă împământeniți numai în parte, pe categorii bine definite, sâă în totală, cu duiumulă, acesta nimeni n’o scie, căci ministerulă păstrază ună felă de mi­­steră, uă tăcere intenționată și semnifica­tivă. Elă­are — permită-ni-se acestă com­­parațiune — are aerulă unui Evreu care se spală pe mâni și repetă „nu sc­ă, n’amă vedutu !” „Atunci una din două: „Stă că guvernulă e ună guvernă con­stituțională și prin urmare responsabilă, datoră a face propuneri complete, a că­rora respundere s’o iea cu sinceritate : „Stă că vrea sĕ eluda Constituțiunea, tocmai când­ e vorba de faptulă celă mai gravă pentru organisarea statului, de modi­ficarea însăși Constituțiunii, s’o eludă — dhlemă — prin declinarea unei respunderi care lui și aprópe numai lui îî incumbă. „Daca ținea so n­ă constituțională și decl a­nsată de dreptur ă d’a lua celă d’ântâiă inițiativa propunerii de modificare, atunci, spre a fi consecințe, urma se procedă cum procede și cândă presintă proiectele de legi ordinare: se aducă măsuri categorice, formale și formulate pe articole, ca adună­rile sé aibă unu­ temen­t asupra căruia să'și concentre cugetarea, sé aibă ce modifica, sporindu sau micșorându propunerile puterii esecutive. Acesta e procederea normale și regulată.* Decă onor, noștri confrați și-ară fi dată măcară ostenela de-a citi ti­­tlul­ VII din Constituțiune. Despre revizuirea Constituțiunii, care e com­pusă numai de ună articolă, ar­ fi văzută că clișeurii nu se potrivesce de­locă în acestă ocasiune; că gu­vernul­ nu putea să propune „mă­suri categorice“, articole de legi; că nu putea spune „ce felă și în ce nu­mără“ se vor­ împământeni nech­re­­știnii; că adunările actuale n’au dreptă de-a decide în fondă în cestiunea E­­vreilor­, nici de-a modifica ce­va; ele nu potă de­câtă să declare că e ne­cesitate de-a modifica disposițiuni a­­nume arătate, și nimică mai multă. Numai Adunările de revizuire sunt­ competinte de-a discuta și de-a o­­tărî „ce felă“ și „în ce numără“ se va face împământenirea ; numai ele voră putea decide în fondă cestiu­nea, „sporindă s­ă micșorând­ă pro­punerile puterei esecutive“. Ece în adevără ce N­ice art 129 : „ Puterea legiuitare are dreptul­ de­ a de­clara că este trebuință a se supune revi­­zuiri, disposițiunile din Constituțiune a­nume arătate. După acestă declarațiune, citită de trei ori din 15 în 15 zile în ședință pu­blică și primită de ambele Adunări, acestea sunt­ disolvate de dreptă și se convocă al­tele în termenul­ prescrisă de art. 95. A­­dunările cele noui procedă, în acordă cu Domnulă, la modificarea poiturilor­ su­puse revisiunii.* Decă s’ară urma cum propună onor­ noștri confrați, Adunările de revisuire n’ară fi de câtă nesce biu­­rouri de înregistrare, ceia ce nu permite Constituțiunea , ceia ce nu voiescă, suntemă și curi, nici chiară onor­ noștri confrați de la Bin de publica. Ceră atunci, daca n’o voiescă a­­cesta, ce însemneză liniele reproduse mai susă? Suntă ele óre ună efectă ale ușurinței, ale necugetarii? Por­­nescă ele are din dorința de a face cu ori­ce preță și asupra tutoră ce­­stiuniloră acasări guvernului ? Spre a respunde acestoră Între­bări, să ne închipuimă că guvernul­ ară fi urmată așa cum vice Binele publica că „e procederea normală și regulată“, că ar­ fi propusă Came­­reloră „măsuri categorice, formale și formulate pe articole“; că într’ună articolă ară fi arătată „modulă cum să se facă modificarea articolului 7 din Constituțiune , în ce înțeleșii și pe ce base“; că în altă articolă ară fi arătată chiară „în ce ainerii“ sĕ se împămentenescă străinii nechre­­știni, întocmai după cum cere Binele publicii; că în altă articolă ar­ fi stabilită în fine „ca Evreii să fie împământeniți numai în parte, pe categorii bine definite“, cum voiesce Binele publicii, etc., etc. Să ne în­chipuimă, c­h­emă, ună m­omentă, că ună asemene proiectă s’ară fi pre­­sintată de guvernă. Ei bine, atunci să fi văzută acusările de călcâtură de Constituțiune ce le-ară fi primită guvernală, din partea presei oposiți­­unii în genere și din partea Binelui publica în specială. Atunci să fi vă­zută interpelări în Camere. Atunci să fi citită cum Binele publicü, cu testul­ art. 129 ală Constituțiunii în mână, ară fi demonstrată că gu­vernul­ voiesce a se suprstitui pene și Camerelor­ de revizuire, ușurpân­­du-le atribuțiunile ! Scimă deră ce însemneza articole ca acelea din care amă reprodusă mai susă ți­ă specimenă, și, fără a mai intra în analiza simțimintelor, din care ele ară pute să pornescă, ne mărginimă a constata două lu­cruri, pentru edificarea publicului și pentru ca națiunea să cunoscă opi­­niunile tuturor­ asupra însemnate­lor c­hestiuni constituționale, sociale și naționale ce suntă la ordinea ț­ilei . I Binele publicii voiesce, după cum dovedescă b­niele reproduse mai sus­, ca guvernul­, împreună cu Camerele actuale, se arate în „articole for­mulate categorică“ modulă cum să se facă modificarea art. 7, în ce în­­țelesă și pe ce bease. I­ Binele publicii voiesce ca Evreii să fie împământeniți „pe categorii bine definite“. Publicul­ va lua negreșită actă de aceste dorințe arătate de ună în­semnată organă de publicitate, în numele grupului politică ce elă re­­presintă. Fiindă­că vorbirămă de acuzări cu ori­ce preță făcute guvernului, chiară atunci când­ elă se conformă mai strictă legiloră, este tocmai loculă săi dumă ore­ care lămuriri asupra câtoră­va numiri făcute de curendă în magistratură, și care aă servită de protestă unoră acusări totă atâtă de seriose ca și cele­­ despre care ne-amă ocupată mai susă. Monitorele din urmă au publicată mai multe decrete de dumiri și îna­intări în magistratură. Aceste de­crete au fost­ primite cu satisfacți­­une de publiculă desinteresată și ne­­părtinitoră. Este adevărată că m­ă­­ ffară, unulă singură, care nu vede de câtă negru d­inaintea­ oehiloră, a căutată să le critice—și chiară cu amărăciune. Dară generalitățile în care acelă organă de publicitate a avută grija a se ține și recrimină­rile s­ale înveninate dovedescă că p­rin­­cipalul ă săă scapă n’a fostă atâtă de a blama cutare scă cutare nu­mire ca răă făcută, pe câtă de a a­­taca persona ministrului care o fă­cuse. Punându-se dintr’ună asemenea puntă de vedere, nu vomă respunde atacurilor­ sele personale, ci ne vomă mulțămi a examina faptele în sine, pentru restabilirea adevărului și pen­tru luminarea acelora care nu cu­noscă cestiunea. Mai înainte de tote, ținemă se constată că progresulă ce chilnică se face în personalul­ magistraturei, prin introducerea în sînulă ei a u­­noră noul elemente, inteligente și instruite. Ultimele schimbări nici supt raportulă acesta nu lasă ni­mică de dorită. Ele au avută de scopă a întrebuința în modulă celă mai folositoră capitalnlă intelectu­ală de care se dispunea, fiă pentru a, rădica, fiă pentru a întări servi­­țiul­ justiției. Este necontestabilă că, din tote tribunalele, celă de Ilfovă are u­ importanță escepțională. Așezată în centrul­ mișcării juridice din sfară și atrăgândă atențiunea prin însăși situațiunea lui, elă merită solicitu­dinea ministrului justiției și prin alte considerațiuni. Nicăieri, în a­­deverü, pricinele nu sunt­ atâtă de numerose și de delicate ca la acestă tribun­ală; nicăieri baroulă nu nu­mără atâția bărbați distinși. Socie­tățile financiare, regia, administra­țiunea drumului de seră, și alte mari instituțiuni comerciale, își du reședința în capitală și sunt­ atâ­tea persone morale care îi dau de lucru. Este dejă neapărată ca jude­cătorii în mâna cărora sunt­ încre­dințate atâtea interese mari și di­verse să se recomande, și prin sol­­ința, și prin reputațiunea, și prin integritatea cea mai netăgăduită. Fiindă că schimbările operate, cu ultima ocasiune, în sînul­ tribuna­lului de Ilfovă, au avută mai pu­țină trecere de­câtă tóte cele­l­alte în ochii fetei la care faceamă mai susă alusiune, se vedemă ce ele­mente s’aă luntă și ce elemente s’aă introdusă în acestă tribunală, și decă elementele cere nouă suntă de natură a slăbi seă a întări po­­sițiunea tribunalului. Trei judecători de instrucțiune, din care doui titrați din Bucuresci și u­­nulă din Pisa, au fost­ luați din tribunalul­ de Ilfov, pentru a fi tri­­miși, cu înaintare, în provincie, și trei tineri, din care doui doctori în dreptă de la facultatea din Paris și ună licențiată de la aceiași facul­tate, au fost­ aduși pentru a îm­plini numerală membriloră, descom­pletată prin înaintarea celoră d’ân­tâiă. Din singura comparare a ti­­tlurilor­, credemă că se póte vedea că tribunalul­ n’a perdută în schimbă. Mișcarea operată în sînulă tribu­nalului de Ilfov a fostă așa deră fă­cută în interesul­ serviciului. Se ve­demă de la cele­l­alte numiri suntă totă așa de fericite. In postură de membru ce se afla vacantă la curtea de apelă din Foc­șani, s’a numită d. Șișman, doctoră în­dreptă de la facultatea din Bru­xelles, care îndeplinia funcțiunile de prim-președinte pe lângă tribunalul­ de Prahova și care,prin purtarea și prin calitățile sale de magistrat, sorise­se ’și atragă stima și considerațiunea tu­turoră. In locul ă d-sale, s’a numită d. Ch­ristescu, președinte de secțiune la același tribunală, magistrată ac­tivă și capabilă, administratură neo­bosită, căruia, după informațiunile ce avemă tribunalul­ de Dâmbovița datoresce ordinea perfectă în care se găsescă lucrările sale și care a lă­sată cele mai bune suvenire în Târ­­goviște. Ambii acești două magistrați se recomandau de la sine atenționel și aveau mai multe titluri de câtă ori­care pentru a obține posturile ce li s’aă încredințată, înaintarea loră, prin urmare, se póte considera ca uă alegere din cele mai nemerite și ca uă justă resplată pentru servițiurile ce aă­sclută se aducă justiției. In ceia ce privesce scoterile, doui magistrați au fostă puși în dispo­nibilitate: d. Ciugulea, președintele tribunalului de Bacău, și d. Varta, judecătorul­ de instrucțiune de la tribunalul­ Vlașca. Motivele depăr­tării acestora două magistrați nu se vedd trecute în Monitoru , cnsă, după câte­amă aflată, ele nu sunt­ din cele mai fmăgulitore pentru dânșii, și d. ministru ală justiției, printr’ună simplu simțimântă de condescendință, s’a abținută de a le arăta. Credemă că este de prisosă de a ne opri mai multă asupra acestui prnză. După cum se vede­de că, ultimele schimbări în magistratură au fost­ făcute numai în interesulă justiției și ală justițiabililor­. Precum ch­­­eamă la începută, ele au fost­ pri­mite cu mulțumire de toți aceia care voiescă a’și vedea interesele încre­dințate în mâni integre și capabile. Credemă că d. ministru al­ justiției, care a dovedită că nu caută a’și face creaturi, nici a’și menagia a­­miciții când­ este vorba de servi­­țiă, ci că voiesce se rădice presti­­giul­ magistraturei, va continua o­­pera începută și va aduce, în cu­­rândă, și alte îmbunătățiri acolo un­de trebuință se simte. SERVIȚIULU TELEGRAFICII ALU AGENȚIEI HAVAS. Paris, 1 Februarie. — Retragerea d-lui Dufaure se consideră ca probabilă. Petersburg, 1 Februarie. — Generalele Loris-Melikoff a primit o ordinul­ de­ a pleca îndată în ținuturile unde bântuie ciuma. El­ are deplină împuternicire de la guver­nul­ generală. Pesta. 1 Februarie. —­ Camera depu­tatelor u.­ —D. Markus desvóM uă interpe­lare în privința ciumei. D. Simonyi depune uă propunere pentru înființarea unui cordonă sanitară rigurosă de-a lungul­ fruntariei ruse în totă tim­­pulă câtă va ține epidemia. D. Tisza espune măsurile care s’aă pusă deja în lucrare. Elă­­ jice­r­ă a cerută și ministrului de resbelă d’a lua precauțiunile trebuinciose. România și Serbia asemenea lucrâză pentru împedecarea epidemiei d a se lăți. Paris, 2 Februarie. — Tóte stăruințele pe lângă d. Dufaure pentru a’să îndupleca d’a păstra președenția consiliului să remasă fără succesu. D. Grévy a însărcinată pe d.­­Waddington, ministru al­ afacerilor­ stră­ine, d’a constitui noula cabinetă. Viena, 2 Februarie.— Montag­revue cre­de a sei că bilele acestea s’a suptscrisă în­tre Austria și Germania uă convențiune, prin care Austria renund­ă a face să valoreze clausa articolului cinci din trata­­tul­ de Fraga, care face să atârne de la unu plebiscită retrocedarea Slesvigului de Nord­­. Niș, 2 Februarie. — Scupcina a adop­tată proiectul­ guvernului, relativă la su­primarea legilor­ restrictive care privescă pe Israeliți. Acestă proiectă trebuie se mai dobândăscă încă aprobarea Scupcinei celei mari. Ședințele Scupcinei s’aă închisă as­­tăzi. FRANCIA ȘI ROMANIA. Citima în Republica francesc: Amă semnalată, acum două «zile, faptele ce s’aă petrecută în Dobrogea și care suntă cu totulă în onirea Româniloră. Modulă cum s’a dată dreptate nefericițiloră musul­mani din acea țară este din cele mai lău­dabile în elă însuși, dără în ochii noștri elă­are ună merită speciale, pentru că de­monstra omeniloră celoră mai preveniți că în România domnesce ună spirită de ade­vărată toleranță. Cândă vedemă pe Turcii și pe Tătarii mahometani din Dobrogea tra­tați cu atâta caritate și echitate, cum amă mai pută pune în îndoulăla ferma resolu­­țiune a guvernului din Bucuresci de a face ca Israeliții să beneficieze de stipulațiunile tratatului de la Berlin în favorea libertății de consciință? De aceia, stăruimă a spune că a refuza mai multă timpă de a acre­dita miniștri reședința pe lângă principele Carol ară fi uă adevărată nedreptate din partea puterilor­ europene, și pe lângă a­­cesta ară pută fi și uă greșală. Intârziândă mai multă a recunosce diplomaticesce in­­dependința României, ne expunemă forte de a iubi simți mentală națională și de a face să se alegă pentru revizuirea Consti­­tuțiunii uă Cameră răă­voitore pentru co­munitatea ebraică din România. Este dove­dită că acum opiniunea publică română nu ’î este ostile; ea nu reclamă altă­ceva de câtă garanții în contra introducerii subite în națiune a câtor­­va sute de mii de E­­vrei polonezi și ruși, lacomi de a se bu­cura de drepturile de cetățeni români, fără dispuși a nu primi și sarcinele. Amă spusă câtă de puțină interesă merită acesta cate­goria de indivizi, pe cândă adevărații Is-

Next