Romanulu, februarie 1879 (Anul 23)

1879-02-14

tote cele­l­ate propuneri au fostă respinse cu tote că mulți monarh­isti au­ votată pen­tru amnestia generală. Nu s-aă ținută multe discursuri însemnate, dară s’aă iv­tă multe cozuri incidentale. D. Gambetta a ținută strînsă disciplina Camerei. D Clemenceau, ca oratoră generală pentru amnestia gene­rală, afirmă că ideia amnestiei face pro­grese în țară. Legitimista aă votată în contra proiectu­lui guvernului, fiarele loră atacă cu vioi­ciune guvernal­ă. Bonapartiștii au votată parte din ei pentru proiectul­ guvernului, parte soră­depărtată. Descompunerea par­tidei monarhhiste cresce din ce în ce mai multă. Uă parte din monarhhist­­e gata a trece la partida guvernamentală. * Se telegrafiaza din Roma cu data de 22 Februarie . Papa a primită astăzî vre 1000 diariști catolici de diferite naționalități, care repre­­sintă 1302 diare și , reviste bisericesce, la a căroră redactare participă peste 15,000 scriitori. Monseniorele Tripopi citi­tă adresă de fe­licitare, prin care constata silințele diaristi­­cei pentru apărarea drepturilor­ bisericei. Papa accentua în responsur­ său nece­sitatea ca presa catolică să combată acea presă care înveninăză societatea și reco­mandă unire în principiile chreștinescă și moderațiune în vorbire și în scriere. Vorbi despre drepturile bisericei la domnia ru­­măscă și încuragia pe diariști de­ a proba trebuința redobândirii acestei domnii. După acesta represintanții presei înmâ­nară pape! daruri, ca o bolă ală Sf. Petru, adrese și albumuri. In deputațiune se aflaă și mai mulți episcopi. Totă astăzi papa va primi comitetul­ fundatoră ală partidei clericale italiane. * L’Avvenire află că marchizală de Noail­­les, ambasadorele Franciei la Roma va fi permutată la Londra. Din străinătate , Impărătăsa Austriei a sosită în ziua de 21 Februarie în Dover, unde a fost­ în­tâmpinată de comnitele Karoly, nou­ă am­basadori ală Austriei pe lângă curtea din Londra. Impărătesa a plecată a doua zi în Irlanda.* Uă furtună forte violentă a bântuită, în noptea de 20 spre 21 a. c., partea apu­­senă a Elveției și a causată stricăciuni în­semnate atâtă pe uscată câtă și pe apă. Pe lacul­ de Geneva s’aă­cufundată mai multe bărci. La Laforia (cantonulă Waadt) a detaliază u­ă trenă și mai multe vagone au căd­ută în Iacă; din fericire casé n’a murită nici ună omă. * După cum anundță uă telegramă din Gap, adresată­­ parului Daily Telegra­ph, trupele principale ale Zulușiloră au înconjurată ta­băra generarului Pearson în apropiere de Ebowe; acesta are 1,200 omeni. De la Fe­bruarie nu se mai scie nimică despre Pear­son. Elă­ară ară provisiuni pentru două luni. Contingentele de indigeni se desarmă­­ră. Domnesce temerea unei invasiuni de Zuluși. Indigenii de la fruntarii și de la mi­nele de diamante desertără. Cu tote astea Zulușii ar­ fi descuragiați prin însemnatele loră perderi.* Intr’uă telegramă din Tîrnova, adresată parului Times cu data de 10 Februarie, citimă între altele: „Deputații bulgari sosescă în totă felulă de trăsuri, încependu de la celă mai stră­lucită fantonă până la modest­ulă cară cu boi f­ără costumele loră variăză între acelea care se vădă pe Boulevard des Italiens și pitorescile veștminte ale țăranilor, cu dare de mână. Aspectul­ e în gradul­ celă mai înaltă orientală. „Suntă și represintanțî ai Bulgariei de Sud”, care se consultă în privința formei unei adrese, prin care să ruge puterile eu­ropene de a uni cele două provincie supt ună singură guvernă, său celă..puțină se o­­cupe Rumelia Orientală cu ună corp și de armată mixtă, spre a evita rescula, care ară urm­a negreșită unei încercări a trupe­lor­­ turcesc! de a intra în țără* *. * Le Mém­orial diplomatique anuncță că candidatul­ Rusiei la tronul­ Bulgariei, ar­ fi principele Arnulf de Bavaria. ADUNAREA DEPUTAȚILOR. Ședința de Luni 12 Februarie 1879 Ședința se deschide la orele 2 d. a. supt președința d-lui vice-președinte G. Hasnaș, fiind­ presințî 87 d-n. deputați. Sumarăm ședinței precedente se aprobă. ROMANULU, 14 FEBRUARIU, 1879 Se trimite la comisiunea de petițiuni ce­rerea d-nei Ecaterina Rește­­eiă și la co­­misiunea bugetară cererea corectoriloră Mo­nitorului oficială și ai Imprimeriei Statului. D-niî N. Constantinescu și Fr­ăilescu declară că în urma votului dată de Adu­nare în ședința sea de la 9 a. c., își daă de­­misiunea din însărcinarea de avocați ai sta­tului, remânândă a esercita mandatură de deputată. Aceste declarațiuni sunt­ primite de A­­dunare cu villî aplause. Se pune la votă conclusiunea comisiunii de indigenare pentru acordarea calității de cetățeană română d-lui dr. în medicină J. Valliano și se primeșce. Se dă în desbatere proiectul­ de lege pen­tru reversibilitatea pensiunilor­ asupra vă­­duvelor­ și orfaniloră pensionarilor­ din Moldova. D. G. Danielopolu combate proiectulă, supt cuvântă că ară face dreptate unora, nedreptățindă pe alții, căci pensiunile se plătescă din reținerile ce se facă funcțio­­narilor și din lefile loră și astă­felă, dându­­se acum pensiuni văduveloru aceloră func­ționari din ale căroră lefi nu s’a reținută nimică, s’ară lua de la cei care am contri­buita la fondulă pensiunilor, spre a se da celoră care n’am contribuită cu nimică. D-sea declară că va primi proiectulă nu­mai cu condițiunea ca să fiă bine studiată, se se arate la ce sumă are se se urce sar­cina ce se va lua prin elă, se se preciseze că se va da pensiune numai văduvelor­ germane, și apoi ministerulă să ia îngagia­­mentulă a trece sarcina în bugetul­ gene­rală ală statului. D. P. Ghica explică d-lui Danielopolu că reversibilitatea pensiuniloră a esistată în Moldova, ceia ce se constată prin legile pentru pensiuni votate de Divană în 2 Iu­­niă 1851. Aceste disposițiunî nu s’au tre­cută înse în modă categorică in legea pen­siuniloră din 1868 și, cândă văduvele și orfanii aceloră funcționari din Moldova au venită se ceru dreptul ă loră, com­itei­ală de pensiuni din Bucurescî s’a întemeiată pe legea din 1868 și a­­ lisă că pensiunile funcționarilor­ din Moldova nu au fostă reversibile înainte de Unire. Astă­felă deră s’a făcută uă nedreptate aceloră persone și astă­zi trebuie reparată prin proiectulă de faciă. Câtă despre rețineri, ele s’aă fă­cută tuturoră funcționariloră, atâtă înainte câtă și după Unire. Bogă dură Adunarea a primi proiectul, fără a mai prelungi dis­­cuțiunea, căci nu e vorba de­câtă despre uniforma aplicare a disposițiunilor a unei legi în totă țara. D. I. C. Brătianu, președintele consiliului, arată cum se daă ma î nainte pensiunile de către Domnui, fără nici uă lege, ci numai după voința Domnului. „ Așa era regulamen­­tulă organică,­­Ilce d-sea : Domnulă otăra cine este săracă și cine este bogată, și pe lângă dece bogați trecea și câte ună săracă (aplause). Acesta stare a durată în Mun­tenia până la domnia lui Știrbeiă-Vodă, care a făcută uă lege a pensiunilor­. In Moldova nu s’a făcută casé nici atâta. Ce e dreptă, a venită Ghica-Vodă și a mai regulată pu­țină acésta cestiune, căci de unde ma î na­inte pensiunea se dedea de-a dreptulă de Domnă la cine voia. Vodă-Ghica a zisă că nu mai păs­treză acestă dreptă și cee ce dice legea de la 1851 : „Pensiunile și ajutorele se voră da per­­sonelor­ scăpătate, aceloră fețe care au slu­jită pământului..»..* După aceia d-sea explică că legea de la 1868 nu putea avea de scopă a lăsa pe văduvele de peste Milcovă în miseriă și a ajuta numai pe cele de aici, și că, decă ară fi fostă vre-uă dată vă índouiela că se va găsi ună comitetă de pensiuni care se nege vaduveloră de peste Milcovă dreptulă la pensiuni, apoi de sigură că toți aceia care au votată acea lege era să tranșeze de a­­tunci cestiunea. D-sea­duce apoi că fondulă pensiuniloră nu se formeză astădă din reți­nerile pensionariloră celor­ vechi, dinaintea Unirii, ei din acele două milióne pe care le dă Statuiă — și Statuia este Moldova și Țara Românescă—și din acele resurse care s’au creată prin legea de la 1868, adică prin reținerile însemnate ale funcționariloră de astăzî. Fondurile, crice d-sea, se compună din re­surse provenite de la Moldoveni și de la Munteni, ară nu numai de la Munteni; prin urmare nu e dreptă cândă se dice­m.& des­­puiămă pe unii ca sé îmbrăcămă pe alții; ci dh­emă; cu haina care e făcută din pa­ralele tuturoră trebuie se i­brăcămii pe toți. D-sea termină direndă că legea este nu numai echitabilă, dară este și legalmente drepta. Se cere închiderea discuțiunii și se pri­mesce. Se pune la votă luarea în considerare a proiectului și se primesce cu 51 bile albe contra 15 negre. Se dă citire articolului unică. După ore­care discuțiune se pune la votă ari. și se primesce. Se pune apoi la votă proiectul­ de lege în totală și se primesce cu 52 bile albe contra 13 negre. Se dă citire raportului și proiectului de lege prin care se aprobă convențiunea uni­versală poștală încheiată la Paris la 1 iu­­nie 1878 și se­ primește în unanimitate. Se dă citire raportului și proiectului de lege prin care se deschide pe sema d-lui ministru de interne. ună credită estraordi­­nară de 40.000 lei pentru a veni, ca modă de împrumutare, în ajutorul­ locuitorilor­ din Dobrogea, ale căroră bunuri fiind­ de­vastate din causa resbelului, suntă astăzi lipsiți chiară de esistența chim­ică, și care sumă­ se va întorce la tesaură într’ună timpă mai favorabilă de către aceia care se vor­ împrumuta. Se pune la votă luarea în considerare și se admite. Se citesce art. 1. Se propune suma de 60,000 lei în locă de 40,000 și, punendu-se la votă art. astă­­felă amendată, se primeșce. Art. 2 se primeșce nemodificată. Se pune la votă proiectulă de lege în totală și se primesce cu 52 bile albe con­tra 5 negre și 7 abțineri. Ședința se rădică la orele 51 Pressa de astăzi publică o­ scri­­sóre din Tulcea, în care citimu ur­­mătorele : „S’a respânditu vuietulu că arii fi sosită administratoriloru din Dobro­­c­­ea liste de abonamentu la diarulu­i Bornă­ruțu.Și Declarămă că acestă sorie este uă născocire nedemnă de unu dhiară ca și de unu omă ce se respectă. Ro­­mânulă nu face venătore de abonați; elă n’are, n’a trimisă și nu trimite nimeni­, nici în țară, nici în Dobro­gea, liste de abonamentă. Abonamentele la Românulă nu se facă prin liste. Cine voiesce să fiă a­­bonată, se adreseză de-a dreptul­ ad­­ministrațiunii oiarului, fără a fi în­demnată sau solicitată de nimeni. Altă mijlocă de abonare nu este ad­misă de administrațiunea Românului. CRONICA TEATRALA. Representațiumle (bluf Ernesto Rossi. LUDOVIC XI. Tragediă în 5 acte de Casimir Delavigne. D. Rossi a terminată alaltă­ierî cursulă represintațiunilor­ sale cu Ludovic XI, tra­gediă în cinci acte de Casimir Delavigne. Ludovic XI este unul­ din cele mai fru­­mose roluri de composițiune ale d-lui Rossi. Tragedia lui Casimir Delavigne ne face să asistă că la cele din urmă­­ file ale re­gelui, bătrână, prăpădită, retrasă în tristură seu castelă de la Plessis. Regele e în agoniă, lovită de repetite a­­tacuri de dambla, „mișcată, Țice cronica­­rulă francesa, de tresăriri continue și fă­­cendă totă posibilulă ca să le ascundă tu­turoră, de frică de a nu­lă crede în ajunulă morții”. Cronicarulă ne represintă pe Ludovic XI în acestă epocă „pleșuvă, gârbovită, slabă, cu uă­mână paralisată și cu gura strîmbă de dambla”. Astă-felă ne-a apărută Rossi alaltă­ierî, și amă fi putută se credemă că vedemă m­ă portretă ală regelui, care, deslipindu-se de pânză și însufleț­indu-s­e se cobora din cadrul­ său.­­In desvoltarea dramei, — care nu e altă ce­va de­câtă desvoltarea fricei morții în­tr’ună sufletă sdruncinată de remușcări — ilustrulă tragediană a desfășurată aceiași putere dramatică ce amă observată în tóte creațiunile sale, legată de un minunată pă­trundere a caracterului personagiului ce re­­prezintă. Caracterul­ lui Ludovic XI a fost­ de­semnată cu uă mână de măiestru de ve­­stitură istorică franceză Guizot : „Egoistă , lipsită de simță morală, fami­liară fără demnitate, vorbitoră dibactă, de uă vioiciune nebună, indiscretă chiară cândă medita uă perfidia, unindu uă superstițiune copilarésca cu practicarea unei credințe or­be, elă avea uă frică de morte care mer­gea pené la pusilanimitate si la ridiculă.* D. Rossi ne-a făcută să ne coborîmu în fundulă acestei anime, împreună cu dân­­­sulă, și să trăinscă două ore din viață ace­stui suverană, urmașă directă ală faimosu­lui Gupil și strămoșă ale lui Tarture, și nu m­am­ă mirată audiadă câte­va persone care declaraă că tragedia nulă fusese mai bună în acesta tragedie de­câtă în tote ce­­le-l­alte. Nu fusese mai bună, dără­ întru­­nise atâtea calități în­câtă era peste pu­tință a nu recunosce că fusese cu totală superioră în acea piesă, precum fusese și în cele­l­alte. Amă constatată cu uă m­are plăcere că d. Rossi a bine-voită să ție semnă de uă modestă observare ce i-amă făcută acum ună­ană, în Românulă. Observasemă că nu e logică de a reprezintă pe Commynes supt figura unui omă bătrână, căci, în a­­nulă când e a murită regele, el­ nu avea de câtă 36 ani. Ieri, Commynes își lăsase la oă parte părulă săă albă și barba sea căruntă, și se­­ înfățișă supt aparinia unui omă de aprope 40 ani. Ca să completeză acesta înseninare a ca­racterului regelui Ludovic XI, să’mî fiă per­misă a adauge că acestă omă vicleană și râă fu ună mare rege. A avută pasiunea statului. Francia îi datoresce provinciele sale cele mai frumose. Aviditatea cu care , țeranulă cată să ’și mărescă moșiera cu un bucățică de pămentă mai multă pe fie­care zi, Ludovic XI o puse ca sé ’și mărască regatulă. Acesta fu arderea și mobilul­ vie­­ței sale. Mărirea scopului atenueza viclenia mij­­loceloră. In acestă epocă, patria este atâtă de strînsă legată cu regele, interesele lor­ sunt­ atâtă de identificate, în­câtă este câte­vă­ dată forte greu de a deosebi, în Ludovic XI, pe o mulă răă de m­onarh­ală dibactă. In acea luptă în contra marilor ă sei vasali, care umple domnirea lui, drep­tul ă este pentru elă, daca nu și moralita­tea. Combătu cu arme neleale în contra trădătoriloră și fu sperjură în contra sper­jur­ilor­. Vasalii din tote unghiurile țârei organi­­saseră ună felă de venătore feudală, vio­­lente și sălbatecă, a căreia pradă era re­gele. Carol, ducele de Burgundia, Carol celă îndrăsneță, conducea venătorea, (Țeeadă: „iubescă regatulă atâtă de multă, în­câtă, în locă d’ună rege, așă voi șese”. In facia atâtoră dușmani, întemeiătorul­ unității Franciei, resturnătorulu Feudalită­ții, lupta cu arma celoră slabi, cu viclenia, și triumfa. Istoria trebuie să recunoscă că trădările séle sunt­ mai negre de­câtă ale vasaliloră resculațî; că nu fu sufletă mai puțină regese și de­câtă ală­seă; că simțulă onoreî îî lipsia cu totulă. „Cândă mândria merge înainte,­­licea­­lă, paguba vine după densa.” Politica-Î echivocă desconcerta pe adversarii săi. „Mĕ luptă, dicea Carol de Burgundia, în contra unei pânze de păia­­jenă.* Ense­istoria trebuie să recunoscă totă­­d’uă­ dată că Ludovic XI nu putea sĕ se lupte altă­ felă în contra Feudalității des­­lănțuită; că fu regele poporului în contra celor­ mari; că întemeia unitatea franceză, și că, prin miijloce reprobabile, urmări m­ă scapă măreță la care ’î fn dată sé ajungă. Fr. D. FELURIMI. Sinagoga jefuită de Israeliți.­—In­­ ziua de 11 a. c. mai mulți individi s’aă Introdusă pe ferestrá în Sinagoga cea mare din Ca­pitală și aă furată 12 policandre. In urma cercetărilor­ poliției, furii au fost­ desco­periți. Eco numele loră: Solomon Grudoly, Sapira­ Marcus, David și Samuil Silbermann și Moise Lazăr. Aceste nume ne facü se presupunema că furi suntă Israelițî. * Unii serviți­ bine resplătitu. —■ Timbrală poștală fu propusă pentru prima oră în Englitera în 1840 de Rowland Hill, care, ca recunoscință pentru servițiule adusă, fu numită baronă și cavaleră ală ordinului „ The Bath” și primi din partea­­ comerciu­­lui engleză ca semnă de recunoscință 350,000 fr., ord din partea Parlamentului 500,000 fr. In septemâna trecută orașul­ Londra a dată lui Rowland Hill un diplomă de ce­­tățeniă într’uă cutiă de aură, înt­ocmaî]cum s’a dată principelui de Walles, moștenito­­rul­ Tronului. Ense timbrală poștală n’a fostă inven­tată de Rowland Hill, ci numai propusă­ și susținută de dânsulă. Adeveratură inven­­tatoră este tapițerul­ Robert Muray, care trăia supt domnia lui Carol II. Inovațiunea nu putu reuși atunci. Rowland Hill e astă­zi de optă­zzeci de ani. BULETINI METEOROLOGICA. Luni 12 Februarie 1879 — 12 ore noptea — înălțimea barometrică, 752 mm. înălțimea termometrică,— 5 ° B. Celulă e senină. Ridicarea barometrului e forte simțitore. Marți 13 Februarie 1879. — 8 ore dim. — înălțimea barometrică 758mm înălțimea termometrică, —6 ° R. Celulă e norosă, Reproducemü urmatorele serii, care au fost­ publicate numai în edițiunea pentru Capitală a numă­­rului precedinte : Servithde telegrafică ală Agenției Havas, Berlin, 24 Februarie. — Feld-mareșa­­lulă cornițele de Roon a murită asta-nopte. Aflămă că la Tulcea apa s’a retrasă multă și nu mai prezintă nici ună pericolă. Senatulă a lucrată în secțiuni. PRIMĂRIA COMUNEI BUCURES­T. înștiințare. Proprietățile comunei, notate mai jos­, se închirieză din nou pe ter­menii de u­si ană, de la 23 Aprile viitorii 1879 înainte, prin licitație în regulă, care se va ține în urmă­­torele i­ile : Hala Chica în filele de 26, 27 și 28 Februarie cuvinte; Marșeală Amza la 2 , 3 și 5 Marte și Marșeală 24 Ianuarie în filele de 7, 8 și 9 Marte viitoră. Doritorii de a lua cu chirie com­partimente din aceste proprietăți ale Primăriei sunt­ invitați să se pre­simte la o spelulă comunală în filele indicate mai susă la 12 ore, spre a se pute face licitațiunea și adjude­­cațiunea după regulă, eră condițiu­­nile închiriării se potă vedea în cancelaria Primăriei, divisiunea ad­ministrativă, în ori­ce ȘÎ ore de lucru înainte de licitațiune. p. Primară, Gr. P. Servire. No. 2,027. 1879, Februarie 3. SPECTACOLE Teatrulă Dacia. — Jouî, 15 Februarie, debutul­ celebrei trupe spaniole din Ma­drid, Troubadour Estudiantina Figaro, 22 studențî spanioli, artiști de primul ă rangă pe mandoline, supt direcțiunea d-lui cava­leră Ercole Cavare, asemenea debutulă d­­spre­ Vanda. Pe timpul­ acestoră repre­­sintațiuni, mesele vor­ fi înlocuite cu scau­ne numerotate, nu se va fuma și nu se vor­ da consumațiuni, astă­felă în­câtă se potă asista, și familii. SCOL­A PROFESIONALA DE FETE. Direcțiunea scolei profesionale de fete din Bucuresci, situată în strada Colței No. 30, aduce la cunoșcința domnelor­ că la acesta scală se află de venisare diferite flori arti­ficiale, obiecte , de rufărie și rochii de copii, lucrate de elevele sculei. Pe lângă acesta, atelierul­ pentru fabricațiunea florilor­ ar­tificiale, fiind­ dotată acum cu machine noui și lucrândă cu materială fină adusă de la Paris, este pusă în posițiune de a primi ori­ce comandă în acesta ramură și a o efectua cu răpediciune și cu prețurile cele mai mo­deste. Orele destinate pentru primirea coman­­delor­ și vândarea obiectelor­ lucrate in a­­telierele sculei sunt­ de la 11 pene la 4,­­ pt în te dtlele de lucru. . . __________­­ BIB­LIOGRAFI­A A­eșită de sapt presă . . . Librăria Haimann, calea Victoriei 74. România, poesie de d-ra Maria Nizet * . Ai carte ai parte romanță de d. Teohari. Alexiu.* Dimrpaneu, ultimulă Decebală ală Daciei, tragediă în 5 acte de I. N.­Șoimescu. Prețuia 1 leă.

Next