Romanulu, mai 1879 (Anul 23)
1879-05-30
ANULU DOVEPECI ȘI TREI VOIE8UE SI VEI PUTEA. ANUNCIURI. Linia de HO litere petit, pagina IV. — 40 ban Deto , , , pagina III. 2 lei — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea istarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C-ne, 8 Place de la Bourse, LA LONDON, la Eugene Micoud, No.81-A Fleet Street, London E. €. LA VIENA, la d-nii Haasentein și Vogler Walfischgasse 10. LA HAMBURG, la d. Adolf Steiner, pentru toată Germania. Articolele nepublicate de urda. 20 BANI ESEMPLARULÜ fteflaetiunea și Administratiunea strada Donmei 14 Petersburg, 9 luniă.— Din isvoră autentică, se desminte scirea după care principele Bulgariei ară ave de gândă de a lua de soție pe principesa lusupoft. Atentatorul Solowieff a fostă spânzurată ani dimineță. MERCURI, 30 MAIU 1879. LUMINEZA TE ȘI VEI FI: ABONAMENTE.J In Capitali și districte, una anii 48 lei; și 6 luni 24 lei; trei luni 12 lei; să lună 4 lei. Pentru tote țările Europei trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea cjiarulul. LA PARIS, la d-nil Darras-Halegrain, 5rue de l’anciene comédie și Havas, Laffite et C-nie, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B- G. PopovicI, 16 Fleisch markt IN ITALIA la d. doctorü Gustavo Croce. Via San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusd. j 20 BANI RSEMPLABU LU ßivilrpQPi ^ floraru UUUUI C50I, 10 CIREȘARU* Cându se întâmplă ca unu omu, în vieța sea, se aibă a se pregăti pentru uă faptă solemnă, pentru unii actü de acelea care decide despre destinele sale viitore, întregă anima lui se află mișcată de preocupațiuni care se destăinuiesc în moduri diferite, după cum este și firea și intențiunile acelui om. Déci, în cugetul lui, nu are deprinderea și decisiunea să facă de eâtü ceia ce este onestü, demna și primeiosu pentru toți, elü nu se sfiesce câtuși de puțină a declara tutuloru ce are în gandulu séu; elü reclamă de la toți consilie, spre a se lumina mai bine. Elü se aratá deschisă la animă și sincera, precum și este în realitate. Numai acela ce ascunde unu scopu dăunătoră celor ălalți, deși sieși folositorii, numai acela se ínconjura cu umbră, își impune uă tăcere mai multü de câtü prudinte; era, decă cumva, în pregătirea întunecateloru séle proiecte, ílu iea câte uă dată inima pe dinainte și să face se iesă unu momentu din reservarea posomorită, atunci una cuvéntü, una gesta de amenințare este de ajunsü spre a’i destăinui tóte planurile culpabile. Aplicândű aceste observațiuni,—a cărora esactitate nu o póte nimeni tăgădui—la ómenii din partida conservatóre, care au intratü de astă dată în corpurile nóstre legiuitore, nu ne mai remâne nici să îndouielă că ei prepară pe ascunsă, națiunii Întregi, loviri de potü destăinui în acelea ce nu se a atrage asupră-le publică, fără de mai multü de câtü disprețul a oricărui om și cu iubire de țară și de justiție. Reservați până la estremitate întru ceia ce privesce marea cestiune socială, ce este astăți în desbaterea națiunii române, îi vedemu fórte grăbiți,—mai grăbiți pute încă și de câtă liberalii, cari voru sĕ rădice câtu mai curêndu de asupra țarei povara ce o apésa; acestă grabă a conservatorilorü se porta case numai asupra constituirii Camerelor. Ei nu consimtă la nici oă înțelegere prealabilă asupra principală pentru a cărui obiectului tratare suntă chiemați represintanții țarei. Araű mai spusă-o. Acela este, în momentul de faciă,unu lucru secundară pentru denșii. Ei au pripa a gătitérâmulü pe care nu să începă lupta. Și fiindu că, în cugetul lora, luptă are să fiă și nici de cum bună înțelegere, ei refusă cu obstinațiune ori-ce schimbu de idei, ori-ce apropiere de cugete. Pe când partida liberală îi umblă la întruniri, unde s’arü pute elucida cestiunile de fondu printr’uă Împărtășire frățescă a opiniunilorü ce fiă care trebuie să’și fi formatű asupra cestiunii vitale ce ne ocupă, conservatorii se ascundă în umbră și în tăcere; abia daca se zăresce, la câte unulü dintr’pnșii, vr’uă sclipire care să destăinuiescă ceia ce au încugeta. Dérü tótá a lorü reservä este de prisosu în facia rostrá. Noi de multu T cunóscemü :■ ’i amü studiatü adâncu ín tóte împrejurările în care sórta ne-a adusă a lupta în contra lora, pentru adevăratele interese ale națiunii. Scima dérü că, de câte ori denșii afectă acesta aeri de măreță reserva, — în care ’i vedemu așa tare priponiți de la micuțű succesü ceau obținută la alegeri , — ei au unü plană viclenü, pe care cată a’la pune în esecuțiune, sprijiniți pe puteri oculte. Nu numai de la sinele le vinü acele sclipiri de îngâmfare ce scapă unora dintre enșii, chiar înainte de luptă. Erau umiliți, erau puțină la sufletu, pe cândü nu li se șoptise de aiurea: „Puteți cuteza! Vă susținemă în taină“. Reurau ensé, este învederată că vă vrăjitore din afară —Egeria de la care conservatorii noștri s’au inspirată în toto-d’auna, cândü a fostu casula de-a sacrifica ambițiunii lorü deșerte interesele vitale ale țârii,—este învederată că acea vrăjitóre a vorbitu ; că ea le-a datu îndrăznală ; că ea le-a prescrisă calea de urmată ; și éce ’1 că începu a și-o bătători într’uă superbă și criminală tăcere ! Chiar dacă ne am lipsi orice informațiune positivă despre întrega urzire a complotului, ale cărui unelte au primit a fi conservatorii noștri, spre derăpănarea născândei independințe a statului română , chiar dacă nu ama are schuțe despre fapte și nume care joca unü rolu în acesta întunecată istoriă, înfățișarea actuală a partidei conservatóre, apucăturile iei de astăzi în Camere și în jtare, ne amüta cheia mecanismului secret, care ’I face a se mișca. Scimadorii—și totă lumea trebuie să scie—că, decă conservatorii refusă arji a intra d’a dreptul în tratarea cestiuniloru sociale, pentru care este chiemată Constituanta ; deca ei voru sĕ distragă corpurile legiuitóre de la gravele ocupațiuni ce le stau înainte, spre a le răsipi timpulu în lupte zadarnice de partide politice ; deca ei se codescu a resolve, cu oă oră mai înainte și într’unu deplina acordu alű tutori partideloru, uă cestiune la care tocmai puterile occidentale ale Europei se intereseză, din nenorocirea nóstra, mai multü de câtü au aerulu a se interesa de densa vecinii noștri imediați; déca conservatorii caută sĕ amâne orice soluțiune și să clătescă în neterminabile desbateri cestiunea palpitantă, prin care s’a mai recruta și altă dată că este forte lesne a aduce tulburări în țeră; apoi noi declaramü fără îndouință că li s’a povățuită de aiurea acestă purtare fatală țărei, că li s’a promis a sprijină și recompense déca vorü isbuti anegri cu totulu pe noulü statu românü ín ochii puteriloru occidentale, déca prin rescolirea tutorü patimiloru voru produce turburări ín Intrulu României, și astafelu voru împinge lucrurile pene într’acolo, în câtu sĕ se recunoscă de toți străinii că, nefiindü putință ca cestiunea Israeliților să fiă resolvată de Români prin ei înșiși, soluțiunea cară să le fiă impusă cu forța prin uă nouă decișiune a areopagului europeană. Vă dată porniți pe acesta cale, cine mai póte spune care și de ce natură vom fi decisiunile acelui areopagii, adunată cu uă învederată întărîtare în contra Românilor, celoru pururea neastempărați ? Ece ceia ce noi vedemu supt perdeua de reservă și prudinte tăcere, supt care stau pene acum ascunse planurile urmărite de conservatorii noștri. Acea perdea, datoria nóstru este sö o sfâșiămă în ochii publicului română. Eșindă la lumină tóte lucrurile astafel, precum suntu în adevéru, una din două se va intâmpla, déca geniulü protectorii ale României nu ne-a părăsită încă,—și credința nóstrá nestrămutată este că ela nici uă dată nu ne va părăsi! Sau că conservatorii, vei géndu că tóte uneltirile lorü secrete sunt destăinuite, se vor rușina de faptele nedemne ce pregatescu, spre peirea țârei, și uă mustrare de cugetü îi va face să se abată de la proiectele loru anti-naționale, spre a intra pe calea datoriei. Séa că națiunea, deșteptată asupra pedicelor a ce ’Intinda conservatorii, va păstra, în mijjloculu atâtora pericole, acea înțelaptă cumpătare, care adesea a seaparü din cele mai mari primejdii pe strămoșii noștri, și aleșii iei voru face curêndii și bine ceia ce trebuie să facă. SELSVIȚIULU TELEGRAFICII ALU AGENȚIEI HAVAS. Paris, 9 iunie.—• Camera deputaților a votată cererea făcută de procurorură generală de pe lângă Curtea de apelă din Paris, în contra d-lui Paul de Cassagnac, pentru articole publicate de diarur Le Pays, care conțină atacuri violente în contra guvernului Republicei. Se telegrafiez din Atena că Grecia a ordonată formarea unui al douilea lagără la fruntariă. Berlin, 9 luni. — Starea de sănătate a împăratului e satisfăcătore; nopțile-i suntă bune. M. S. s’a preumblată astăzi prin cameră. Garda Germaniei de Nord publică testâid actului de protestare ce guvernulă germană a adresată Kedivului Egiptului. Germania declară că, în decretul de la 23 Aprile, vede uă violare fățișă și directă a obligațiunilor, la care hedivul se supusese mai înainte. Ea contestă validitatea decretului menționată și lasă asupra lui Ismail-pașa responsabilitatea tutorii consecințelor ce ară pută decurge din ea. Câteva ziare anunețaseră că deja înainte de 1873, saumai cu osebire înaintea celui din urmă rebelă, se făcuse între cei trei împărați să învoțălă asupra condițiuniloră ce cată a se impune Turciei în casă de isbândă a armeloră rusescă. Reichsanzeiger declară că scirea acesta e uăcurată născocire. Filipopoli, 9 luni.—După imputările ce Porta a adresată lui Aleko-pașa, pentru că tóte numirile în posturile însemnate ale administrațiunii provinciei s’aă făcută în favorea Bulgarilor, guvernatorulă generală a respinsă că, cu totă părerea-i de rea, n’a găsită decâtă între Bulgari persone care îndeplinescă calitățile trebuinciose pentru nesce buni administratori; elita adausă cu tote acestea că e dispusă de a ține semă bucurosă de elementulă mahometană, cândă se va precede la numirea personalului administrativă. Constantinopole, 9 luniă. — D. Layard, ambasadorele Engliterii, s’a plânsă la Sultanulă pentru întârziarea ce guvernulă turcescă pune în a acorda exequatur consulului generală britanică în Asia mică. ACADEMIA ROMANA. Duminecă, 27 ale curentei, M. S. R. Domnulu a bine-voitü a primi, la Palatul de la Cotroceni, pe d-nii membri ai Academiei Române, cari aă venită spre a esprima mulțămirile lorü Pre înaltului Nostru Domnui pentru organizarea Societății Academice în Corpu constituită supt denumirea de Academia Română. D. Ion Grhika, președintele Academiei, a adresat, cu acesta pensiune, Alteței Sale Regale, următorulü discursii : Măria Tea, Academia Română, pătrunsă de recunoscință pentru solicitudinea ce Altețea Vostră Regală a arătată acestei instituțiuni. Vine astăzi, cu celă mai profundă respectă, să 1esprime simțimintele sale de gratitudine. Ideia fundamentală de a face ca limba sefiă una, precum una este și viața națională în nouă Stată Română, a dată naștere Societății Academice Române. Cultura spiritului, ia tote ramurele activității sale, face gloria națiunilor civilisate, glorie care se mesoră după urmele de lumină ce lasă din generațiune în generațiune, în litere, în șciințe și în arte, ca și în vitejie. La mai tóte cugetările naționale, și acesta a fostă reservată domniei Măriei Téle a o realisa. Ea a fostă și este din numerulă acelora care suntă menite a înălța națiunea pe’trepta ce ’i se cuvine. Ca patronă, Altețea Vostră Regală s’a asociată la modestele nóstre încercări, ca Suverană, a sancționată transformarea Academieî în instituțiune națională. Noi, membrii acestei instituțiuni, venimă déja respectuosă a esprime simțimentele nóstre de gratitudine Înaltului nostru protectoru, și tată-vă-dată a ruga pe Suverană se bine-voiescá a primi prezidenția onorarie a Academiei Române. Acesta este cea mai scumpă dorință a membrilor Academiei, cari vină a depune omagiele lorü la piciorele Tronului Alteței Vostre Regale. M. S. R. Domnulu a bine-vorbit a respunde cu următorele cuvinte : Suntă mândru că supt domnia Mea s’a fondată Societatea care astăzi devine Academia Română. Ureză din totă anima ca acesta frumosă instruțiune se va una avuta isvoră pentru sciință, pentru limba și istoria nóstra națională. Primescu cu uă vină satisfacțiune a fi președintele onorară ală acestui doctă corpă, precum ama fostă fericită de-a fi, chiar ă de la fondarea iei, Președintele Societății Academice. După acesta, d. Ion Ghika a presentat Domnitorului pe d-nii membri ai Academiei, cu cari M. cea Regală s’a întreținută în modulü cela mai bine-voitorii despre lucrările și activitatea fiecăruia. (Monitorulu nile raportului, susținândă că funcțiunea d-lui Cornea nu intră în categoria art. 26 din legea electorală; ea nu exclude în modă absolută orice natură de funcționari; astfelii, advocații, doctorii cari sunt funcționari ai statului potă fi aleși, căci nu sunt agenți direcți ai statului. Funcțiunea d-lui Cornea se plăteșce de stată, deriitorii de stată suntă plătiți și doctorii și ingeniarii și funcțiunea lor nu e incompatibilă cu mandatul de senatori. S’a citată ca argumentă în contra d-lui Cornea faptulă că senatorii ce s’aă numită comisari pe lângă armata rusă a încetată de a fi senatori. Așa e, dérü atunci s’a aplicată principială înscrisă în Constituțiune că mandatul încetezá prin primirea unei funcțiuni. Pentru aceste motive, cere respingerea contestațiunii. D. P. Grddiștein nu înțelege pentru ce din cestiune de verificare se facă cestiunî politice; c-sea nu s’a preocupată de lacă de cestiunî politice, ci se cuvântulü cu simți mentul de datoriă de a ’și espune modulă de a vede în privința interpretării legii. Când art. 26 pune în principiu necompatibilitatea funcționarilor, administrativi, agenți direcți ai guvernului, nu face altă ceva, de câță aplică marele principiu al separațiunii puterilor statului. In regulă generală, nu potă fi întrunite dintr’uă persona puterea esecutivă și puterea legislativă. La acestă principia s’aă introdusă escepțiuni, pentru alte motive. S’a disti că funcționarii au experiența lucrurilor, și acesta e motivulă escepțiunii introduse, de exemplu, pentru coloneii chiar în activitate, pentru miniștrii. In materie de escepțiune, legea trebuie interpretată în sensulă cela mai restrînsă, îndată ce escepțiune nu este, trebuie să ne întorceam către principiul generală. Funcțiunea de comisari pe lângă creditula fondară rurală și urbana este uă funcțiune directă a guvernului? Art. 80 din legea creditului funciară respunde categorică că este oă foncțiune directă, căci funcționarul acesta primesce ordine directe de la guvernă. Numai cândă legea ară face escepțiune, s-ar pute zice că acestă funcționară nu intră în categoria art. 26. Se face că advocații publici sunt plătiți și prin urmare sunt funcționari; cu tote acestea au fost admiși. Acesta escepțiune s’a introdusă în urma unor lungi discuțiuni și ei s’aă considerată numai ca nesce omeni de artă, la care recurge statulü. Advocatura remâne liberă; ela póte esercita misiunea sea și pentru particulari, le presteza și particularilor, ministerulu seu, ca și guvernului. Intre advocatura publică și comisarul guvernului la creditură funciară nu este identitate. Pentru aceste motive, d-sea va vota conclusiunile raportului. D. D. Ghika releveza declarațiunea d-lui P. Grădiștanu că nu face cestiune politică din cestiunea de verificare a titlurilor, ci numai cestiune de dreptate; cu tóte astea, d-sea nu crede că d. Gradiște nu va lua vre-uă dată cuvântulu ca să pledeze în contra amicilorü d-sele politici. Cândă s’a făcută regulamentulă Senatului, nu s’a făcută numai pentru uă partidă politică, ci pentru interesele terei. D-sea arăta pentru ce legiuitorul a prevedutu incompatibilitatea funcționarului cu aceia de mandatară ală națiunii; pentru că atunci cândă guvernulă ară voi să aibă majoritate în Senată, nu arü ave de câtü să numască pe jumătate senatorii plus unulți în funcțiuni înalte. Dérüire crede Senatulă că d. Cornea va fi mai complesantă față cu guvernul, pentru că e comisară pe lângă creditulă fondată ? Atunci ară trebui ca oposițiunea să fiă în contra validării alegerii sale. D-sea nu vede nici uă deosebire între ună avocată ală statului și unii comisarii pe lângă creditulă fondară urbană. De aceia, rugă Senatulu se verifice alegerea, de őrece ară fi uă pagubă de-a perde pe d. Cornea din mijloculă maturului cârpă. D. V. Boerescu întrebă dacá majoritatea înțelege prin agentă ală guvernului pe orice personă numită prin decretă Domnescă însă funcțiune precare și salariată de stată. Décà s’arü admite acésta normă, atuncî arü trebui se se ïncépa prin invalidarea d-lui I. Ghika, care e numitü prin decretă Domnescu directorii ală Teatrului, și prin a d-sele, care e numită profesoră la Universitate. Ense acesta normă ni se ADUNĂRILE DE REVIZUIRE SENATULU Ședința de Luni, 28 Mai, 1879. Ședința se deschide la ora 2 d. a., supt președința d-lui G. Ionescu, președinte de vârstă, fiind presinți 55 d nn senatori. Sumarul ședinței precedinte se citesce și se aprobă. La ordinea dileî este raportulă comisiunii de verificare asupra alegerii col. II de Iași în persona d-lui 1. Cornea. D. colonelă Angelescu, raportare alü comisiunii de verificare, dă citire raportului seă, care conchide la invalidare, pe motivul că alesură este funcționară ală statului. D. M. R. Iepurem combate conclusiv