Romanulu, mai 1879 (Anul 23)

1879-05-30

ANULU DOVE­PECI ȘI TREI VOIE8UE SI VEI PUTEA. ANUNCIURI. Linia de HO litere petit, pagina IV. — 40 ban Deto , , , pagina III. 2 lei — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea istarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C-ne, 8 Place de la Bourse, LA LONDON, la Eugene Micoud, No.81-A Fleet Street, London E. €. LA VIENA, la d-nii Haasentein și Vogler Walfischgasse 10. LA HAMBURG, la d. Adolf Steiner, pentru toată Germania. Articolele nepublicate de urda. 20 BANI ESEMPLARULÜ fteflaetiunea și Admini­stratiunea strada Donmei 14 Petersburg, 9 luniă.— Din isvoră auten­tică, se desminte scirea după care princi­pele Bulgariei ară ave de gândă de a lua de soție pe principesa lusupoft. Atentatorul­ Solowieff a fostă spânzurată ani dimineță. MERCURI, 30 MAIU 1879. LUMINEZA­ TE ȘI VEI FI: A­B­O­N­A­M­E­N­T­E.J In Capitali și districte, una anii 48 lei; și 6 luni 24 lei; trei luni 12 lei; să lună 4 lei. Pentru tote țările Europei trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea cjiarulul. LA PARIS, la d-nil Darras-Halegrain, 5rue de l’anciene comédie și Havas, Laffite et C-nie, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B- G. PopovicI, 16 Fleisch markt IN ITALIA la d. doctorü Gustavo Croce. Via San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusd. j 20 BANI RSEMPLABU LU ßivilrpQPi ^ floraru UUUUI C50I, 10 CIREȘARU* Cându se întâmplă ca unu omu, în vieța sea, se aibă a se pregăti pentru uă faptă solemnă, pentru unii actü de acelea care decide despre destinele sale viitore, întregă anima lui se află mișcată de preocupațiuni care se destăinuiesc­ în moduri di­ferite, după cum este și firea și in­­tențiunile acelui om­. Déci, în cugetul­ lui, nu are de­prinderea și decisiunea să facă de eâtü ceia ce este onestü, demna și prim­eiosu pentru toți, elü nu se sfi­­esce câtuși de puțină a declara tu­­tuloru ce are în gandulu séu; elü reclamă de la toți consilie, spre a se lumina mai bine. Elü se aratá deschisă la animă și sincera, precum și este în realitate. Numai acela ce ascunde unu scopu dăunătoră celor ă­l­alți, de­și sieși folositorii, numai acela se ínconjura cu umbră, își impune uă tăcere mai multü de câtü prudinte; era, decă cum­va, în pregătirea întunecateloru séle proiecte, ílu iea câte uă dată i­­nima pe dinainte și­ să face se iesă unu momentu din reserva­rea poso­morită, atunci una cuvéntü, una gesta de amenințare este de ajunsü spre a’i destăinui tóte planurile cul­pabile. Aplicân­dű aceste observațiuni,—a cărora esactitate nu o póte nimeni tăgădui—la ómenii din partida con­servatóre, care au intratü de astă dată în corpurile nóstre legiuitore, nu ne mai remâne nici să îndouielă că ei prepară pe ascunsă, națiunii Întregi, loviri de potü destăinui în acelea ce nu se a atrage asupră-le publică, fără de mai multü de câtü disprețul a ori­cărui om și cu iubire de țară și de justiție. Reservați până la estremitate în­tru ceia ce privesce marea cestiune socială, ce este astăț­i în desbaterea națiunii române, îi vedemu fórte grăbiți,—mai grăbiți pute încă și de câtă liberalii, cari voru sĕ rădice câtu mai curêndu de asupra țarei povara ce o apésa; acestă grabă a conservatorilorü se porta case nu­mai asupra constituirii Camerelor­. Ei nu consimtă la nici oă înțele­gere prealabilă asupra principală pentru a cărui obiectului tratare suntă chiemați represintanții țarei. Araű mai spusă-o. Acela este, în momentul­ de faciă,­­unu lucru se­cundară pentru denșii. Ei au pripa a găti­térâmulü pe care nu să în­­cepă lupta. Și fiindu că, în cugetul­ lora, luptă are să fiă și nici de cum bu­nă înțelegere, ei refusă cu obstinați­­une ori-ce schimbu de idei, ori-ce apropiere de cugete. Pe când­ partida liberală îi um­­blă la întruniri, unde s’arü pute e­­lucida cestiunile de fondu printr’uă Împărtășire frățescă a opiniunilorü ce fiă­ care trebuie să’și fi formatű asupra cestiunii vitale ce ne ocupă, conservatorii se ascundă în umbră și în tăcere; abia daca se zăresce, la câte unulü dintr’pnșii, vr’uă scli­pire care să destăinuiescă ceia ce au în­cugeta. Dérü tótá a lorü reservä este de prisosu în facia r­ostrá. Noi de multu T cunóscemü :■ ’i amü studiatü adâncu ín tóte împrejurările în care sórta ne-a adusă a lupta în contra lora, pentru adevăratele interese ale na­țiunii. Scima dérü că, de câte ori denșii afectă acesta aeri de măreță re­serva, — în care ’i vedemu așa tare priponiți de la micuțű succesü ceau obținută la alegeri , — ei au unü plană viclenü, pe care cată a­’la pune în esecuțiune, sprijiniți pe pu­teri oculte. Nu numai de la sinele le vinü acele sclipiri de îngâmfare ce scapă unora dintre enșii, chiar înainte de luptă. Erau umiliți, erau puțină la su­­fletu, pe cândü nu li se șoptise de aiurea: „Puteți cuteza! Vă susținemă în taină“. Reurau ensé, este învederată că vă vrăjitore din afară —Egeria de la care conservatorii noștri s’au inspirată în toto-d’a­una, cândü a fostu casula de-a sacrifica ambițiunii lorü deșerte interesele vitale ale țârii,—este învederată că acea vră­­jitóre a vorbitu ; că ea le-a datu îndrăznală ; că ea le-a prescrisă ca­lea de urmată ; și éce ’1 că începu a și-o bătători într’uă superbă și criminală tăcere ! Chiar dacă ne am­ lipsi ori­ce in­­formațiune positivă despre întrega urzire a complotului, ale cărui u­­nelte au primit­ a fi conservatorii noștri, spre derăpănarea născândei independințe a statului română , chiar dacă nu ama are sch­uțe de­spre fapte și nume care joca unü rolu în acesta întunecată istoriă, înfățișarea actuală a partidei con­­servatóre, apucăturile iei de astăzi în Camere și în­­ jtare, ne amü­ta cheia mecanismului secret, care ’I face a se mișca. Scima­dorii—și totă lumea trebuie să scie—că, decă conservatorii refusă arji a intra d’a dreptul­ în trata­rea cestiuniloru sociale, pentru care este chiemată Constituanta ; deca ei voru sĕ distragă corpurile legiuitóre de la gravele ocupațiuni ce le stau înainte, spre a le răsipi timpulu în lupte zadarnice de partide politice ; deca ei se codescu a resolve, cu oă oră mai înainte și într’unu deplina a­­cordu alű tutori partideloru, uă ce­stiune la care tocmai puterile occi­dentale ale Europei se intereseză, din nenorocirea nóstra, mai multü de câtü au aerulu a se interesa de densa vecinii noștri imediați; déca conservatorii caută sĕ amâne ori­ce soluțiune și să clătescă în netermi­­nabile desbateri cestiunea palpitantă, prin care s’a mai recruta și altă dată că este forte lesne a aduce tul­burări în țeră; apoi noi declaramü fără îndouință că li s’a povățuită de aiurea acestă purtare fatală ță­­rei, că li s’a promis a sprijină și re­compense déca vorü isbuti a­­negri cu totulu pe noulü statu românü ín ochii puteriloru occidentale, déca prin rescolirea tutorü patimiloru voru produce turburări ín Intrulu Româ­niei, și asta­felu voru împinge lu­crurile pene într’acolo, în câtu sĕ se recunoscă de toți străinii că, nefi­­indü putință ca cestiunea Israeliți­­lor­ să fiă resolvată de Români prin ei înșiși, soluțiunea cară să le fiă impusă cu forța prin uă nouă deci­și­une a areopagului europeană. Vă dată porniți pe acesta cale, cine mai póte spune care și de ce natură vom­ fi decisiunile acelui a­­reopagii, adunată cu uă învederată întărîtare în contra Românilor­, ce­­loru pururea neastempărați ? Ece ceia ce noi vedemu supt per­­deua de reservă și prudinte tăcere, supt care stau pene acum ascunse planurile urmărite de conservatorii noștri. Acea perdea, datoria nóstru este sö o sfâșiămă în ochii publicului ro­mână. Eșindă la lumină tóte lucrurile asta­fel, precum suntu în adevéru, una din două se va intâmpla, déca geniulü protectorii ale României nu ne-a părăsită încă,—și credința nó­strá nestrămutată este că ela nici uă dată nu ne va părăsi! Sau că conservatorii, vei géndu că tóte uneltirile lorü secrete sunt­ destăinuite, se vor­ rușina de fap­tele nedemne ce pregatescu, spre pe­­irea țârei, și uă mustrare de cugetü îi va face să se abată de la proiec­tele loru anti-naționale, spre a in­tra pe calea datoriei. Séa că națiunea, deșteptată asu­pra pedicelor a ce ’I­­ntinda conser­vatorii, va păstra, în mijjloculu atâ­­tora pericole, acea înțelaptă cumpă­tare, care adesea a seaparü din cele mai mari primejdii pe strămoșii no­ștri, și aleșii iei voru face curêndii și bine ceia ce trebuie să facă. SELSVIȚIULU TELEGRAFICII ALU AGENȚIEI HAVAS. Paris, 9 iunie.—• Camera deputaților­ a votată cererea făcută de procurorură ge­nerală de pe lângă Curtea de apelă din Paris, în contra d-lui Paul de Cassagnac, pentru articole publicate de diarur­ Le Pays, care conțină atacuri violente în contra gu­vernului Republicei. Se telegrafiez­­ din Atena că Grecia a ordonată formarea unui al­ douilea lagără la fruntariă. Berlin, 9 luni­. — Starea de sănătate a împăratului e satisfăcătore; nopțile-i suntă bune. M. S. s’a preumblată astăzi prin ca­meră. Garda Germaniei de Nord­ publică te­stâid actului de protestare ce guvernulă germană a adresată Kedivului Egiptului. Germania declară că, în decretul­ de la 23 Aprile, vede uă violare fățișă și directă a obligațiunilor, la care hedivul­ se supu­sese mai înainte. Ea contestă validitatea decretului menționată și lasă asupra lui Ismail-pașa responsabilitatea tutorii conse­­cințelor­ ce ară pută decurge din ea. Câte­va­­ ziare anunețaseră că deja îna­inte de 1873, sau­mai cu osebire înaintea celui din urmă re­­belă, se făcuse între cei trei împărați să învoțălă asupra condițiu­­niloră ce cată a se impune Turciei în casă de isbândă a armeloră rusescă. Reichsan­zeiger declară că scirea acesta e uă­curată născocire. Filipopoli, 9 luni­.—După imputările ce Porta a adresată lui Aleko-pașa, pentru că tóte numirile în posturile însemnate ale administrațiunii provinciei s’aă făcută în favorea Bulgarilor­, guvernatorulă generală a respinsă că, cu totă părerea-i de rea, n’a găsită de­câtă între Bulgari persone care îndeplinescă calitățile trebuinciose pen­tru nesce buni administratori; elit­a adausă cu tote acestea că e dispusă de a ține se­m­ă bucurosă de elementulă mahometană, cândă se va precede la numirea persona­lului administrativă. Constantinopole, 9 luniă. — D. Layard, ambasadorele Engliterii, s’a plânsă la Sul­­tanulă pentru întârziarea ce guvernulă tur­­cescă pune în a acorda exequatur consu­lului generală britanică în Asia mică. ACADEMIA ROMANA. Duminecă, 27 ale curentei, M. S. R. Domnulu a bine-voitü a primi, la Palatul­ de la Cotroceni, pe d-nii membri ai Academiei Române, cari aă venită spre a esprima mulțămi­­rile lorü Pre înaltului Nostru Domnui pentru organizarea Societății Aca­demice în Corpu constituită supt denumirea de Academia Română. D. Ion Grhika, președintele Aca­demiei, a adresat­, cu acesta pen­­siune, Alteței Sale Regale, următo­­rulü discursii : Măria Tea, Academia Română, pătrunsă de recuno­­scință pentru solicitudinea ce Altețea Vo­­stră Regală a arătată acestei instituțiuni. Vine astăzi, cu celă mai profundă respectă, să­­ 1­esprime simțimintele sale de gratitu­dine. Ideia fundamentală de a face ca limba sefiă una, precum una este și viața na­țională în nou­ă Stată Română, a dată naștere Societății Academice Române. Cultura spiritului, ia tote ramurele acti­vității sale, face gloria națiunilor­ civilisate, glorie care se mesoră după urmele de lu­mină ce lasă din generațiune în genera­­țiune, în litere, în șciințe și în arte, ca și în vitejie. La mai tóte cugetările naționale, și a­­cesta a fostă reservată domniei Măriei Téle a o realisa. Ea a fostă și este din nume­­rulă acelora care suntă menite a înălța na­țiunea pe’trepta ce ’i se cuvine. Ca patronă, Altețea Vostră Regală s’a a­­sociată la modestele nóstre încercări, ca Suverană, a sancționată transformarea A­­cademieî în instituțiune națională. Noi, membrii acestei instituțiuni, venimă déja respectuosă a esprime simțimentele nóstre de gratitudine Înaltului nostru pro­tectoru, și tată-vă-dată a ruga pe Suverană se bine-voiescá a primi prezidenția onor­arie a Academiei Române. Acesta este cea mai scumpă dorință a membrilor­ Academiei, cari vină a depune omagiele lorü la piciorele Tronului Alteței Vostre Regale. M. S. R. Domnulu a bine-vorbit a respunde cu următorele cuvinte : Suntă mândru că supt domnia Mea s’a fondată Societatea care astăzi devine Aca­demia Română. Ureză din totă anima ca acesta frumosă inst­ruțiune se va una a­­vuta isvoră pentru sciință, pentru limba și istoria nóstra națională. Primescu cu uă vină satisfacțiune a fi președintele onorară ală acestui doctă corpă, precum ama fostă fericită de-a fi, chiar ă de la fondarea iei, Președintele Societății Academice. După acesta, d. Ion Ghika a pre­­sentat­ Domnitorului pe d-nii mem­bri ai Academiei, cu cari M. cea Regală s’a întreținută în modulü cela mai bine-voitorii despre lucră­rile și activitatea fie­căruia. (Monitor­ulu­­ nile raportului, susținândă că funcțiunea d-lui Cornea nu intră în categoria art. 26 din legea electorală; ea nu exclude în modă absolută ori­ce natură de funcționari; ast­­­felii, advocații, doctorii cari sunt­ funcțio­nari ai statului potă fi aleși, căci nu sunt­ agenți direcți ai statului. Funcțiunea d-lui Cornea se plăteșce de stată, derii­torii de stată suntă plătiți și doctorii și ingeniarii și funcțiunea lor­ nu e incompatibilă cu mandatul­ de senatori. S’a citată ca ar­gumentă în contra d-lui Cornea faptulă că senatorii ce s’aă numită comisari pe lângă armata rusă a­ încetată de­ a fi senatori. Așa e, dérü atunci s’a aplicată principială înscrisă în Constituțiune că mandatul­ în­­cetezá prin primirea unei funcțiuni. Pen­tru aceste motive, cere respingerea conte­­stațiunii. D. P. Grddiștein nu înțelege pentru ce din cestiune de verificare se facă cestiunî politice; c-sea nu s’a preocupată de lacă de cestiunî politice, ci se cuvântulü cu sim­­ți mentul­ de datoriă de a ’și espune mo­dulă de a vede în privința interpretării le­gii. Când­ art. 26 pune în principiu ne­­compatibilitatea funcționarilor, administra­tivi, agenți direcți ai guvernului, nu face altă ceva, de câță aplică marele principiu al­ separațiunii puterilor­ statului. In re­gulă generală, nu potă fi întrunite dintr’uă persona puterea esecutivă și puterea legis­lativă. La acestă principia s’aă introdusă escepțiuni, pentru alte motive. S’a disti că funcționarii au experiența lucrurilor, și a­­cesta e motivulă escepțiunii introduse, de exemplu, pentru coloneii­ chiar­ în activi­tate, pentru miniștrii. In materie de escep­țiune, legea trebuie interpretată în sensulă cela mai restrînsă, îndată ce escepțiune nu este, trebuie să ne întorceam către prin­cipiul­ generală. Funcțiunea de comisari pe lângă credi­­tula fondară rurală și urbana este uă func­țiune directă a guvernului? Art. 80 din legea creditului funciară respunde catego­rică că este oă foncțiune directă, căci func­­ționarul­ acesta primesce ordine directe de la guvernă. Numai cândă legea ară face escepțiune, s-ar­ pute zice că acestă funcționară nu intră în categoria art. 26. Se face că ad­vocații publici sunt­ plătiți și prin urmare sunt­ funcționari; cu tote acestea au fost­ admiși. Acesta escepțiune s’a introdusă în urma unor­ lungi discuțiuni și ei s’aă con­siderată numai ca nesce omeni de artă, la care recurge statulü. Advocatura remâne liberă; ela póte esercita misiunea sea și pentru particulari, le presteza și particula­­rilor, ministerulu seu, ca și guvernului. In­tre advocatura publică și comisarul­ gu­vernului la creditură funciară nu este iden­titate. Pentru aceste motive, d-sea va vota conclusiunile raportului. D. D. Ghika releveza declarațiunea d-lui P. Grădiștanu că nu face cestiune politică din cestiunea de verificare a titlurilor­, ci numai cestiune de dreptate; cu tóte astea, d-sea nu crede că d. Gradiște nu va lua vre-uă dată cuvântulu ca să pledeze în con­tra amicilorü d-sele politici. Cândă s’a făcută regulamentulă Senatu­lui, nu s’a făcută numai pentru uă­­ partidă politică, ci pentru interesele terei. D-sea a­­răta pentru ce legiuitorul­ a prevedutu in­compatibilitatea funcționarului cu aceia de mandatară ală națiunii; pentru că atunci cândă guvernulă ară voi să aibă majori­­tate în Senată, nu arü ave de câtü să nu­­mască pe jumătate senatorii plus unulți în funcțiuni înalte. Dérü­ire crede Sena­­tulă că d. Cornea va fi mai complesantă față cu guvernul, pentru că e comisară pe lângă creditulă fondată ? Atunci ară trebui ca oposițiunea să fiă în contra va­lidării alegerii sale. D-sea nu vede nici uă deosebire între ună avocată ală statului și unii comisarii pe lângă creditulă fondară urbană. De aceia, rugă Senatulu se veri­fice alegerea, de őre­ce ară fi uă pagubă de-a perde pe d. Cornea din mijloculă ma­turului cârpă. D. V. Boerescu întrebă dacá majoritatea înțelege prin agentă ală guvernului pe ori­ce personă numită prin decretă Domnescă în­să funcțiune pre­care și salariată de stată. Décà s’arü admite acésta normă, a­­tuncî arü trebui se se ïncépa prin invali­darea d-lui I. Ghika, care e numitü prin decretă Domnescu directorii ală Teatrului, și prin a d-sele, care e numită profesoră la Universitate. Ense acesta normă ni se ADUNĂRILE DE REVIZUIRE SENATULU Ședința de Luni, 28 Mai, 1879. Ședința se deschide la ora 2 d. a., supt președința d-lui G. Ionescu, președinte de vârstă, fiind­ presinți 55 d­ nn senatori. Sumarul­ ședinței precedinte se citesce și se aprobă. La ordinea dileî este raportulă comisiu­­nii de verificare asupra alegerii col. II de Iași în persona d-lui 1­. Cornea. D. colonelă Angelescu, raportare alü co­­misiunii de verificare, dă citire raportului seă, care conchide la invalidare, pe moti­­vul­ că alesură este funcționară ală sta­tului. D. M. R. Iepurem­ combate conclusiv­

Next