Romanulu, septembrie 1879 (Anul 23)

1879-09-27

ANULU DOUE­ ț­ECI ȘI TREI VOIESCE SI VEI PUTEA. A­N­U­­N­C­I­U­R­I. Linia de 30 litere petit, pagina IV.— 40 bani Deto , , , pagina III. 2 lei — A ee adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea­­ ziarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­ne, 8 Place de la Bourse. LA LONDON, la Eugéne Micoud, N0.8I-A Fleet Street, London K. C. LA VIENA, la d-nil Haasentein și Vogler, Walfischgasse 10. LA HAMBURG, la d. Adolf Steiner, pentru tötä Germania. Articolele nepublicate se ardü. 20 BÁNI ESEMPLARÜLÜ ..... *— — Ru­pappení 26 RApciune VUl­US GOLI, 8 BRUMARELU Deșteptarea și dum­erirea începe a fi generală în publică, în cestiunea Evreilor­, ori­câm­ s’ar­ încerca mem­brii cei mai înverșunați ai oposiți­­unii sé do­uă falsă ideie despre sim­­ți măntură publică, făcândă să se com­­porte din casă în casă petițiuni, pentru care dobândescă după mari osteneli m­ă numără ore­ care de sem­nături și vină apoi de se producă cu mare svonă în Cameră. Mai toți Românii, afară de aceia cali­­fică „ar^ă móra, numai se ard­ă și șorecii“, se întrebă acum cu uă adâncă îngrijire, ce se va întâmpla în urmă ? Aci e tostă cestiunea în m­omen­­tul­ în care ne aflămă. Acesta întrebare vă­dată pusă , conclusiunea logică și patriotică, pe care­­ și-o face ori­ce Română de bună fimță, este să­­ămă ce vomă da și câtă vomă pute mai puțină noi enși­ne, de­câtă să lăsămă ce­stiunea neresolvată și să ni se im­pună în urmă uă soluțiune din a­­fară. De aceia și toți se întrebă cu ne­liniște : ce este , ce se va întâmpla în Cameră? Ce este, e durerosă de spusă. Este de­uă parte uă majoritate impunătare, care înțelege trebuin­țele țărei, care vede pericolulă în care ară fi pusă România, deca ară că dă și proiectulă astăzi în desba­­tere; uă majoritate care presimte că în acestă casă nu numai că soluți­une impusă din afară ară fi în a­­devără funestă pentru țară, dară și Constituțiunea și instituțiunile no­­stre parlamentare ară pute să fie puse în jocă. Este de altă parte uă minoritate, destulă de importantă pentru a compta, pe dreptă sau pe nedreptă, pe­nă a treia parte din Cameră, și care se arătă din nenorocire cu to­­tul­ nepăsătore de ce se va pute întâmpla țărei, daca și proiectul­ astă­ții în desbatere va căde. Acestă oposițiune nu este înte­meiată nici de­cum pe principie ; ea se compune de estremi conserva­tori, de estremi liberali, de incolori, de personalități ambițiose și de câți­va omeni de bună credință, amă­giți și ținuți înlănțuiți prin înga­­giamente suptsemnate și printr’uă supraveghiare de a fi și de napte din partea celor­ mai învierșunați. Singurulă legământă ce esiste în acestă oposițiune multicoloră este setea de putere, este dorința de-a res­turna guvernulű actuală cu ori­ce preță, chiar cu risiculă de-a pune țara în celă mai supremă pericolă. Când­ ne vomă uita mai de a­­prope ce este în acestă oposițiune, ni se va restrînge inima de durere și de îngrijire pentru viitorul­ Ro­mâniei. Cândă vedemă că bărbați politici ca d. Manolaki Kostaki, cari în totă viața loră aă susținută pe față acor­darea celor­ mai largi drepturi la E­­vrei, se unesc astă­zi și luptă alături cu cei mai mari evreofagi, trebuie să ne­­ ch­emă că „nu e lucru curată“ în acestă unire, că este ceva ascunsă și care nu se póte mărturisi, în a­­cestă promiscuitate. D. Mano­aki Ko­­taki, cu franche­țea ce’lă caracterisă, a rădicată m­ă colțișoră ală vălului ; d-sea a <jisi : „Cestiunea Evreilor­ nu este ni­­mică; pericolul­ demagogiei este to­tală. Să ne ocupămă a înfrâna de­magogia prin revizuirea Constitu­­țiunii; câtă despre cestiunea Evrei­­loră, voră resolve-o puterile și pare că va fi mai bine pentru țară.“ Nu acusămă elementele mai multă scă mai puțină liberale din oposi­țiune de a urmări același scopă ; le acusămă ânsă de a se lăsa să fie remorcate de reacțiune, de a intra pentru pasiuni politice și ambițiuni personale în planul­­ de acțiune al­ reacțiunii și de a contribui astă­feră din tóte puterile la realizarea sco­­puriloră­iei. In adevără, dacă peste câte­va căile proiectul­ în desbatere va cade și în urmă se va ridica asupra Româ­niei mânia tutoră puteriloră Euro­pei — ceia ce este sigură — voră fi are posibili la guvernă tocmai a­­ceia ce au provocată mânia Euro­pei și după acesta nu se vor­ su­pune tutoră voințelor ă iei? Va fi are posibilă fracțiunea, va fi posi­bilă grupură personală Vernescu ? Negreșită că nu. Atunci fatalmente nu va fi posi­bilă la guvernă de­câtă reacțiunea, cu programa d-­ui Manolaki Kosta­ki, căci numai ea­­ jice de pe acum, prin însuși oratorulă său d. Maio­­rescu, „mă voi­ supune voințelor­ Europei“, acesta după ce d. Mano­laki Kostaki a declarată că „cestiu­nea Evreilor­ se va resolve în afară și pare că va fi mai bine pentru țară“. Oposițiunea grupurilor­­ liberale servesce deră fatalmente numai sco­purile reacțiunii, unită astăzi cu dânsa, nu în contra Evreilor­, ci în contra guvernului partidei na­ționale liberale. De ce póte depinde sortea țărei! De amintirea unei lupte electorale, de ambițiunea învierșunată a unei personalități, care sacrifică tată in­­tereseloră și pasiuniloră sele perso­nale, de ura în contra unei persone seu a unui guvern­, și chiar și de simțiminte încă multă mai înjosite și care nici că se potă mărturisi! Este forte tristă că se găsescă omeni cari, supt impulsiunea unoră asemeni simțiminte, se jocă cu sar­­tea și viitorul­ țărei, este însă multă mai tristă să se găsescă omeni de bună-credință, capabili de a se lăsa să fie amăgiți și de a’i urma or­­besce. Este forte tristă de a vede or­ganele oposițiunii repetândă pe to­tă­­ ziua că guvernul­ urmeză ordi­nele Alianței Israelite, pe când­ însuși președintele Alianței Israe­lite publică epistole fulminante în contra proiectului guvernului; și oa­menii amăgiți de bună-credință, în loc­ de a veni să se ralieze cu gu­vernul­, spre a lupta cu mai mare putere în contra pretensiunilor. A­­lianței Israelite, credă din contra pe cei mai sfruntați calomniatori și mergă astă­feră împreună cu re­acțiunea să facă tocmai jocul­ A­­lianței Israelite. Organele oposițiunii, tratândă ca pe nesce nevârstnici pe aceia pe cari a putută să pună mâna și pe cari ’i ține legați prin supt semnături, a­­coperă de aprobriă pe ori­cine le va părăsi rândurile; ele susțină că nu­mai prin mijloce imorale ei pot­ fi depărtați de calea funestă și rătă­cită pe care am apucată, sperândă că prin acestă tactică voră reuși a ’i mănține în amăgire până în cele din urmă și a ’i face să contribuis­­că astă­feră la impunerea din afară a unei soluțiuni plină de cele mai mari pericole pentru națiunea ro­mână. Ară fi durerosă, pentru demnita­tea națiunii române, de a admite că până în cele din urmă asemeni uneltiri voră reuși. Ară fi înjositoră de a crede că aceia cari­tă în adevără consciința responsa­bilității și personalității lor­, ca repre­­sintanți ai națiunii, voră suferi până în cele din urmă tirania unui mică numără de ambițioși vulgari și fără animă pentru națiunea română; voră suferi ca acești ambițioși, ce n’am făcută nici uă dată celă mai mică sacrificiu pentru țară, sâ pună ghia­­rele pe dânșii, legându'I prin supt­­semnături și ținendu’i apoi de a­­prope prin supraveghiarea unor­ a­­genți fanatici. Ni se pare in fine imposibilă de admisă că, în acesta nenorocită ces­­tiune a Evreilor­, unii omeni de bună credință și de bune intențiuni vor­ urma, până în cele din urmă, tocmai pe aceia cari­, nu numai n’aă făcută celă mai mică sacrificiu pentru țară, dară nu s’aă ocupată nici uă dată de Evrei, de­câtă spre a se pune în servițiulă țoră , seă spre a se servi de dânșii cai să e rui­­neze pe țăranul ă română, teme­lia naționalității nóstre. țară. Relațiunile amicale,­ care se accentu­­eză din di în di mai multă între Portă și Rusia“, escludă ideia unui asemene de­­mersă din partea Porții. SERVICIULU TE­LEA IUFICU ALU AGENȚIEI HAVAS. Viena, 7 Octobre.—Camera deputaților­ a țin­utu prima sea ședință, la care au a­­sistată deputații Cehi. Toți miniștrii erau prestați. Tot­ acei deputați au depusă, fără a face reserve, jurămentulă de fidelitate către Im­­părată și către Constituțiune. In ședința de mâne se va citi discursul­ Tronului. Viena, 7 Octobre.—In acelașă timpă cu Camera deputaților ă, Camera seniorilor ă ’șî a deschisă astă­zi sesiunea. Noul­ pre­ședinte , d. Trautmansdorff, ureza buna venire m­embriloră Camerei de susă și ’i ruga se ’i acorde încrederea și sprijinul ă loră. Elă arătă că de adî înainte sarcina Adunărei este de-a veghia la apărarea in­­tereselor ei practice ale Statului austriacă, pe cândă pene acum fusese silită să lu­creze la consolidarea Constituțiunii Monar­hiei. Elă sfîrșesce aducendă m­ă căldurosă omagiă vechiulă președinte , principele de Auersperg. După aceia, membrii Camerei Senioriloră de curendă numiți aă depusă jurămentală. Paris, 7 Octobre. — Intr’ună consiliu de miniștri ținută astăzî de dimineță, guver­­nul ă a o’tărît și să mențină legea de amnes­­tiă așa cum a fostă votată In ultima se­siune’ a Parlamentului și să respingă ori­ce proiectă de lege ce s’ară pute presin­­ta în viitoră pentru cererea amnestiei de­pline. Petersburg, 7 Octobre. — S’a descope­rită în capitală uă tipografiă clandestină, s’aă făcută 20 arestări. Calcutta,, 7 Octobre. — Reședințele en­­gleză la Mandalay în Birmania s’a putută îmbarca fără a fi amenințată. Atena. 7 Octobre. — Ministrul­ marinei, ne­fiind­ alesă deputată în ultimele ale­geri, ’și-a dată demisiunea. Noua Cameră a fost­ convocată pentru­­ Ziua de 1 No­­embre. Constantinopole, 7 Octobre. — Porta a adresată un depeșe circulară către toți re­­presintanții săi în străinătate pentru a le exprima părerea sca­de­reă că ultima de­clarare grecă fusese comunicată, înainte de conferința de Duminecă, tuturoră ambasa­­dorilor­, orci Porții nu. Se desminte într’ună modă oficiosă că guvernul­ otomană ară ave intențiunea de a interveni în curendă în Rumelia-Orien­ JOUI, 27 SEPTEMBRE, 1879. LUMINEZA-TE ȘI YEI FI. A B O N Ă~M ENTEJ In Capitala și districte: una are 48 lei; șfcse luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestru 16 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea Țarului. LA PARIS, la d-nil Darras-Halegrain, 5 rue de l’anciene comédie și Havas, Laffite et C-nie, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B' G. PopovicI, 15 Fleisch markt. IN ITALIA la d. doctorü Gustavo Croce. Via San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se ref usd.) 20 BANI ESEMPLABULU Cestiunea Evreilorű Agenția Havas ne-a semnalată prin să depeșe publicarea, în diarură le Temps, a unei scrisori ce­­ i-a adresată d. Crémieux, președintele Alianței Israelite Universale, în cestiunea Evreilor­ din România, pre­cum și ună respinsă ală d-lui Al. Cali­­maki-Catargi, agentură diplomatică ală Ro­mâniei la Paris. Reproducemă mai la vale atâtă scrisórea d-lui Crémieux, câtă și nemeritată res­­pinsă ală d-lui Calimaki-Catargi. Scrisorea d-lui Cremieux Președintele Alianței Israelite, Paris, 1 Octobre 1879 Domnule redactară, Nu mai este cu putință a se înșela cine­va asupra celoră ce se petrecă în Bucu­­resci. Cu tote asigurările date de România că tratatul­ de la Berlin va fi legală esecutată, cu tóte protestările date diplomației euro­peane, guvernul­ și Camerele pară învoite a nu esecuta tratatul­ de la Berlin. Tratatului, care proclamă, în articolul­ 44, că «în România deosebirea credințe­­lor­ religiose și a confesiunilor, nu va pute fi opusă nimenii ca ună motivă de escludeze séd de incapacitate în ceia ce privesce bucurarea de drepturi civile și po­litice*, Românii respundă : »Nu­ ună Isra­­elită nu este cetățeană română, c­hiară dacá este născută în România și ori­care ară li vechimea familiei sale în România*. Sta­bilirea Israeliților­ în țară este an­ter­ioră secolului al­ XII-lea; acesta a fostă recu­noscută în ultimele desbateri ale Camerei și în memoriale pe care d. Boerescu le-a publicată la Paris. Dară ce le pasă?! Israe­liții suntă toți străini! Europa n’a admisă nici uă­ dată ca să fiă astă­feră. In 1­856 și în 1858, impu­sese deja României recunoscerea drepturi­­lor­ civile și politice Moldo-Valah­ilor, de rită ne-creștină. Stipulațiunile formale con­ținute, în privința acestei cestiuni, în con­­vențiunea de la Paris la 1858, au remasă literă mortă. Departe de a obține drepturile civile ce le garanta articolul­ 46 ale acestei con­­vențiuni, Israeliții români s’aă vădură, din contra, de la 1858 încoce, lipsiți de unu mare numără de drepturi civile. Vine în urmă tratatul­ de la Berlin : elă dă tuturor­ Israeliților­ români drepturile civile și politice. Un p­ană după acelă­ tra­tată, care a fostă primită de Români, Is­raeliții suntă âncă supuși la tote legile de escepțiune care apăsaă asupra loră și care se puteau, desființa fără Camerele de­ revi­­zuire. 1. Israelițiî n’aă âncă dreptul ă de domi­cilia permanenta la țară. 2. Ei potă fi goniți din sate ca vaga­bond­ și prin măsuri administrative; 3. Ei nu pot­ stăpâni nici case, nici moșii, nici vii, nici ori­ce imobile la țară; 4. Ei nu pot­ fi arendași; 5. Ei nu pot­ lua în regie acșisele co­­munelor și rurale; 6. Ei nu pot­ ține nici oțeluri, nici câr­­ciume, nici debite de băuturi spirtuase, la țară; 7. Ei nu pot­ fi debitanți de tutună; 8. Ei nu pot­ ave nici case, nici imo­bile în orașfi; 9. Ei nu pot­ lua parte la nici uă ad­­judicare publică; 10. Ei nu pot­ fi nici profesori, nici ad­vocați, nici farmaciști, nici medici ai Sta­tului, nici amploiați ai drumului de forfi. 11. Ei sunt­ constrînși la servițiulă mi­litară, dară nu potă ajunge la gradul­ de supt-locotenentă. 12. In fine, istoria tratatelor­ de co­­merciă ale României cu Austria, și aceia a tratatelor­ de comerciă ce­a voită a se în­cheia cu Germania și cu Italia, probeză că, chiară Israelițiloră de naționalitate străină, România voiesce se aplice acele legi de escepțiune, mai alesă în materie de pro­prietate. Europa cere ca tratatul­ de la Berlin se se esecute și ca aceste legi se dispară pen­tru a face locă unui regim și de egalitate între toți Românii, fără deosebire de cultă. Ce respunde guvernulă română ? Elă propune anteifi de-a conferi dreptu­rile civile și politice personelor și cuprinse în șese categorii a cărora valore pate fi a­­prețuită după numărulfi ridicolă de mică ală Israeliților, ce figureză într’ănsele. Apoi, ca și cândă categoriile ară avea reală de a crea ună dreptă la indigenată pentru câte­va persone, s’a constituită ună mini­­steră de coalițiune între diferitele partide, pentru a ajunge la un lege care supune la împământenirea individuală chiară pe Israeliții cuprinși în categorii și propune Camereloră se împărantenesca, îndată și prin escepțiune, uă mie de persone, a că­rora listă este anexată la proiectul­ de lege. Nu este acesta supresiunea categoriilorfi ? Israeliții cari suntă cuprinși în acestă listă română supu­n, ca toți cei-l­alțî, la bunul și placă ală Camerei și ale guvernului. Trebuie ore să căutămfi în trecută ceia ce este permisă se așteptăm fi de la unulă și de la cea­l­altă ? Este are ce­va mai in­structivă de­câtă chiară aplicarea ce gu­vernul­ voiesce a face legii ? Guvernul­ pro­pune Camereloră oă listă de 1014 persone, pentru a fi împământenite, și Camera dis­cută cu gravitate asupra acestei liste. Afară din acești 1014 privilegiați, toți Israeliții români, supuși la tote sarcinele, rămână lipsiți de tote drepturile de care legile­­ i-a fi desbrăcat și pe ronde. Condițiunea loră, departe de a fi îmbu­nătățită, este îngreuiată. Până la legea cea nouă, israeliții de origine română puteaă se pretindă indigenatură și drepturile care decurgă din ele, aveau pentru dânșii drep­­tulă gințiloră, convențiunea de la 1858, și chiară te­stulă codului civilă română, care, după codulă civilă francesä, dă ori­cărei persone născute pe pămentulă românescă dreptul­ de a cere, la majoritate, calitatea de cetățănă română. Acesta dreptă nu le era refulată de­câtă printr’uă flagrantă căl­care a legii. Ei puteau spera într’uă întor­­cere la dreptură comună. Indigenatulă lară nu era recunoscuta de guvernă, nici de tribunale ; éasă nici oă lege nu ’lă nega; și acum, când o tratatul­ de la Berlin îlă afirmă și mai energică de­câtă convențiunea de la Paris din 1858, guvernulă nu găsesce nimică mai bine de­câtă a ’o desbrăca de drepturile legate de indigenata, supunându’i pe toți, ca străini, la obligațiunea împământenirii individuale! Și acestă împământenire nu se pote do­bândi de câtă după ună stagiă de ciece ani, cari nu se numără de câtă din diua cândă se face cererea, și prin ună vor fi conformă ale celoră două Camere! Asta­felü se trateza uă poporațiune care pare nevoie se fiă naturalisată , de­ore­ce e română cu acelașă titlu ca și cei­l­alți Români. împământenirea dată îndată la ună numeru de 1,014 Israelițiî n’a fostă imagi­nată de câtă pentru a micșora îngreuiarea sortei comune a celor­ 260,000 Israeliți ai României. Ecé una din dibăciile guvernului română. Este are totă ? Nu. Guvernulă a făcută totă­d’a­una israeli­­țiloră din țările libere ale Europei injuria de-a voi să ’i supună, ca străini , nu la dreptulă comună ală străinilor­, ci la le­gile de escepțiune făcute în contra Israeli­­țiloru români. Cea mai mare parte din gu­vernele străine n’a fi putut­ încheia tratate de comerciă cu România, pentru că aă re­fuzată să admită acela regimă de escep­țiune pentru naționalii lor­ israeliți. Trata­­tul­ de la Berlin îl­ condamnă, proiectul„ guvernului ’să menține prim­­ă procedere a căreia ambiguitate nu póte înșela pe ni­meni. Proprietatea rurală,­ în articolul 1 2 ală proiectului, este declarată ună dreptă reservată cetățenilor­ români; acelă dreptă ară fi deră refulată fără deosebire tuturoră străiniloră, deci acelă articol și nu ară a­­dăuga că elă este menținută pentru aceia cari se bucuraă de densulă mai înainte, fiă în virtutea unei legi, fiă în virtutea u­­nor fi convențiuni internaționale. Străinii creștini cari îlă aveaă altă dată îlă păs­­trază . Israeliții români seă străini nu ’lă aveaă, nu ’să dobândescă, le este refulată ca ună dreptă politică. Și unii și alții, con­traria tratatului de la Berlin, sunt­ tratați altft-felfi de câtă concetățenii foră de cul­tele creștine. Cine se pote îndoui acum că proiectul­ de lege propusă de guvernă Camerelor­ nu este negarea chiar a tratatului de la Ber­lin și negarea marilor­ principii de liber­tate[religiosă, de egalitate civilă] și politică, la care acelă tratată a voită să supună tote poporele din priunte ca la legea fun­damentală a națiunilor­ civilisate? Româ­nia, acesta este evidentă, respinge aceste principii. Asupra acestui pantă, înțelegerea între guvernă și Cameră este asigurată și ne întrebăm și ce însemnază succesiunea victoriilor ei parlamentare câștigate , în nu­mele civilisațiunei, de cabinetulă română, și așa de pomposă anunțate de telegrafii Europei. Primesce, domnule redactoră, asigurarea etc. Președinte, Ad. Crémieux. Kespunsulu d-lui Calimaki-Catargi. Ecă și scrisórea adresată de d Calimaki- Catargi d-lui directoră ală diarului Temps, scrisóre publicată în numărulfi de la 5 Oc­tobre ală numitului diară. Domnule directorii. Nu e cu putință de-a lăsa fără respinsă critica pasionată ce face d. Crémieux ce­loră ce se petrecă în România, într’uă seri- Ú

Next