Romanulu, septembrie 1879 (Anul 23)
1879-09-27
ANULU DOUE țECI ȘI TREI VOIESCE SI VEI PUTEA. ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV.— 40 bani Deto , , , pagina III. 2 lei — A ee adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea ziarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et Cne, 8 Place de la Bourse. LA LONDON, la Eugéne Micoud, N0.8I-A Fleet Street, London K. C. LA VIENA, la d-nil Haasentein și Vogler, Walfischgasse 10. LA HAMBURG, la d. Adolf Steiner, pentru tötä Germania. Articolele nepublicate se ardü. 20 BÁNI ESEMPLARÜLÜ ..... *— — Rupappení 26 RApciune VUlUS GOLI, 8 BRUMARELU Deșteptarea și dumerirea începe a fi generală în publică, în cestiunea Evreilor, oricâm s’ar încerca membrii cei mai înverșunați ai oposițiunii sé două falsă ideie despre simți măntură publică, făcândă să se comporte din casă în casă petițiuni, pentru care dobândescă după mari osteneli mă numără ore care de semnături și vină apoi de se producă cu mare svonă în Cameră. Mai toți Românii, afară de aceia califică „ar^ă móra, numai se ardă și șorecii“, se întrebă acum cu uă adâncă îngrijire, ce se va întâmpla în urmă ? Aci e tostă cestiunea în momentul în care ne aflămă. Acesta întrebare vădată pusă , conclusiunea logică și patriotică, pe care și-o face orice Română de bună fimță, este săămă ce vomă da și câtă vomă pute mai puțină noi enșine, decâtă să lăsămă cestiunea neresolvată și să ni se impună în urmă uă soluțiune din afară. De aceia și toți se întrebă cu neliniște : ce este , ce se va întâmpla în Cameră? Ce este, e durerosă de spusă. Este deuă parte uă majoritate impunătare, care înțelege trebuințele țărei, care vede pericolulă în care ară fi pusă România, deca ară că dă și proiectulă astăzi în desbatere; uă majoritate care presimte că în acestă casă nu numai că soluțiune impusă din afară ară fi în adevără funestă pentru țară, dară și Constituțiunea și instituțiunile nostre parlamentare ară pute să fie puse în jocă. Este de altă parte uă minoritate, destulă de importantă pentru a compta, pe dreptă sau pe nedreptă, penă a treia parte din Cameră, și care se arătă din nenorocire cu totul nepăsătore de ce se va pute întâmpla țărei, daca și proiectul astății în desbatere va căde. Acestă oposițiune nu este întemeiată nici decum pe principie ; ea se compune de estremi conservatori, de estremi liberali, de incolori, de personalități ambițiose și de câțiva omeni de bună credință, amăgiți și ținuți înlănțuiți prin îngagiamente suptsemnate și printr’uă supraveghiare de a fi și de napte din partea celor mai învierșunați. Singurulă legământă ce esiste în acestă oposițiune multicoloră este setea de putere, este dorința de-a resturna guvernulű actuală cu orice preță, chiar cu risiculă de-a pune țara în celă mai supremă pericolă. Când ne vomă uita mai de aprope ce este în acestă oposițiune, ni se va restrînge inima de durere și de îngrijire pentru viitorul României. Cândă vedemă că bărbați politici ca d. Manolaki Kostaki, cari în totă viața loră aă susținută pe față acordarea celor mai largi drepturi la Evrei, se unesc astăzi și luptă alături cu cei mai mari evreofagi, trebuie să ne chemă că „nu e lucru curată“ în acestă unire, că este ceva ascunsă și care nu se póte mărturisi, în acestă promiscuitate. D. Manoaki Kotaki, cu franchețea ce’lă caracterisă, a rădicată mă colțișoră ală vălului ; d-sea a <jisi : „Cestiunea Evreilor nu este nimică; pericolul demagogiei este totală. Să ne ocupămă a înfrâna demagogia prin revizuirea Constituțiunii; câtă despre cestiunea Evreiloră, voră resolve-o puterile și pare că va fi mai bine pentru țară.“ Nu acusămă elementele mai multă scă mai puțină liberale din oposițiune de a urmări același scopă ; le acusămă ânsă de a se lăsa să fie remorcate de reacțiune, de a intra pentru pasiuni politice și ambițiuni personale în planul de acțiune al reacțiunii și de a contribui astăferă din tóte puterile la realizarea scopurilorăiei. In adevără, dacă peste câteva căile proiectul în desbatere va cade și în urmă se va ridica asupra României mânia tutoră puteriloră Europei — ceia ce este sigură — voră fi are posibili la guvernă tocmai aceia ce au provocată mânia Europei și după acesta nu se vor supune tutoră voințelor ă iei? Va fi are posibilă fracțiunea, va fi posibilă grupură personală Vernescu ? Negreșită că nu. Atunci fatalmente nu va fi posibilă la guvernă decâtă reacțiunea, cu programa d-ui Manolaki Kostaki, căci numai ea jice de pe acum, prin însuși oratorulă său d. Maiorescu, „mă voi supune voințelor Europei“, acesta după ce d. Manolaki Kostaki a declarată că „cestiunea Evreilor se va resolve în afară și pare că va fi mai bine pentru țară“. Oposițiunea grupurilor liberale servesce deră fatalmente numai scopurile reacțiunii, unită astăzi cu dânsa, nu în contra Evreilor, ci în contra guvernului partidei naționale liberale. De ce póte depinde sortea țărei! De amintirea unei lupte electorale, de ambițiunea învierșunată a unei personalități, care sacrifică tată intereseloră și pasiuniloră sele personale, de ura în contra unei persone seu a unui guvern, și chiar și de simțiminte încă multă mai înjosite și care nici că se potă mărturisi! Este forte tristă că se găsescă omeni cari, supt impulsiunea unoră asemeni simțiminte, se jocă cu sartea și viitorul țărei, este însă multă mai tristă să se găsescă omeni de bună-credință, capabili de a se lăsa să fie amăgiți și de a’i urma orbesce. Este forte tristă de a vede organele oposițiunii repetândă pe totă ziua că guvernul urmeză ordinele Alianței Israelite, pe când însuși președintele Alianței Israelite publică epistole fulminante în contra proiectului guvernului; și oamenii amăgiți de bună-credință, în loc de a veni să se ralieze cu guvernul, spre a lupta cu mai mare putere în contra pretensiunilor. Alianței Israelite, credă din contra pe cei mai sfruntați calomniatori și mergă astăferă împreună cu reacțiunea să facă tocmai jocul Alianței Israelite. Organele oposițiunii, tratândă ca pe nesce nevârstnici pe aceia pe cari a putută să pună mâna și pe cari ’i ține legați prin supt semnături, acoperă de aprobriă pe oricine le va părăsi rândurile; ele susțină că numai prin mijloce imorale ei pot fi depărtați de calea funestă și rătăcită pe care am apucată, sperândă că prin acestă tactică voră reuși a ’i mănține în amăgire până în cele din urmă și a ’i face să contribuiscă astăferă la impunerea din afară a unei soluțiuni plină de cele mai mari pericole pentru națiunea română. Ară fi durerosă, pentru demnitatea națiunii române, de a admite că până în cele din urmă asemeni uneltiri voră reuși. Ară fi înjositoră de a crede că aceia carită în adevără consciința responsabilității și personalității lor, ca represintanți ai națiunii, voră suferi până în cele din urmă tirania unui mică numără de ambițioși vulgari și fără animă pentru națiunea română; voră suferi ca acești ambițioși, ce n’am făcută nici uă dată celă mai mică sacrificiu pentru țară, sâ pună ghiarele pe dânșii, legându'I prin suptsemnături și ținendu’i apoi de aprope prin supraveghiarea unor agenți fanatici. Ni se pare in fine imposibilă de admisă că, în acesta nenorocită cestiune a Evreilor, unii omeni de bună credință și de bune intențiuni vor urma, până în cele din urmă, tocmai pe aceia cari, nu numai n’aă făcută celă mai mică sacrificiu pentru țară, dară nu s’aă ocupată nici uă dată de Evrei, decâtă spre a se pune în servițiulă țoră , seă spre a se servi de dânșii cai să e ruineze pe țăranul ă română, temelia naționalității nóstre. țară. Relațiunile amicale, care se accentueză din di în di mai multă între Portă și Rusia“, escludă ideia unui asemene demersă din partea Porții. SERVICIULU TELEA IUFICU ALU AGENȚIEI HAVAS. Viena, 7 Octobre.—Camera deputaților a ținutu prima sea ședință, la care au asistată deputații Cehi. Toți miniștrii erau prestați. Tot acei deputați au depusă, fără a face reserve, jurămentulă de fidelitate către Impărată și către Constituțiune. In ședința de mâne se va citi discursul Tronului. Viena, 7 Octobre.—In acelașă timpă cu Camera deputaților ă, Camera seniorilor ă ’șî a deschisă astăzi sesiunea. Noul președinte , d. Trautmansdorff, ureza buna venire membriloră Camerei de susă și ’i ruga se ’i acorde încrederea și sprijinul ă loră. Elă arătă că de adî înainte sarcina Adunărei este de-a veghia la apărarea intereselor ei practice ale Statului austriacă, pe cândă pene acum fusese silită să lucreze la consolidarea Constituțiunii Monarhiei. Elă sfîrșesce aducendă mă căldurosă omagiă vechiulă președinte , principele de Auersperg. După aceia, membrii Camerei Senioriloră de curendă numiți aă depusă jurămentală. Paris, 7 Octobre. — Intr’ună consiliu de miniștri ținută astăzî de dimineță, guvernul ă a o’tărît și să mențină legea de amnestiă așa cum a fostă votată In ultima sesiune’ a Parlamentului și să respingă orice proiectă de lege ce s’ară pute presinta în viitoră pentru cererea amnestiei depline. Petersburg, 7 Octobre. — S’a descoperită în capitală uă tipografiă clandestină, s’aă făcută 20 arestări. Calcutta,, 7 Octobre. — Reședințele engleză la Mandalay în Birmania s’a putută îmbarca fără a fi amenințată. Atena. 7 Octobre. — Ministrul marinei, nefiind alesă deputată în ultimele alegeri, ’și-a dată demisiunea. Noua Cameră a fost convocată pentru Ziua de 1 Noembre. Constantinopole, 7 Octobre. — Porta a adresată un depeșe circulară către toți represintanții săi în străinătate pentru a le exprima părerea scadereă că ultima declarare grecă fusese comunicată, înainte de conferința de Duminecă, tuturoră ambasadorilor, orci Porții nu. Se desminte într’ună modă oficiosă că guvernul otomană ară ave intențiunea de a interveni în curendă în Rumelia-Orien JOUI, 27 SEPTEMBRE, 1879. LUMINEZA-TE ȘI YEI FI. A B O N Ă~M ENTEJ In Capitala și districte: una are 48 lei; șfcse luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestru 16 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea Țarului. LA PARIS, la d-nil Darras-Halegrain, 5 rue de l’anciene comédie și Havas, Laffite et C-nie, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B' G. PopovicI, 15 Fleisch markt. IN ITALIA la d. doctorü Gustavo Croce. Via San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se ref usd.) 20 BANI ESEMPLABULU Cestiunea Evreilorű Agenția Havas ne-a semnalată prin să depeșe publicarea, în diarură le Temps, a unei scrisori ce i-a adresată d. Crémieux, președintele Alianței Israelite Universale, în cestiunea Evreilor din România, precum și ună respinsă ală d-lui Al. Calimaki-Catargi, agentură diplomatică ală României la Paris. Reproducemă mai la vale atâtă scrisórea d-lui Crémieux, câtă și nemeritată respinsă ală d-lui Calimaki-Catargi. Scrisorea d-lui Cremieux Președintele Alianței Israelite, Paris, 1 Octobre 1879 Domnule redactară, Nu mai este cu putință a se înșela cineva asupra celoră ce se petrecă în Bucuresci. Cu tote asigurările date de România că tratatul de la Berlin va fi legală esecutată, cu tóte protestările date diplomației europeane, guvernul și Camerele pară învoite a nu esecuta tratatul de la Berlin. Tratatului, care proclamă, în articolul 44, că «în România deosebirea credințelor religiose și a confesiunilor, nu va pute fi opusă nimenii ca ună motivă de escludeze séd de incapacitate în ceia ce privesce bucurarea de drepturi civile și politice*, Românii respundă : »Nu ună Israelită nu este cetățeană română, chiară dacá este născută în România și oricare ară li vechimea familiei sale în România*. Stabilirea Israeliților în țară este anterioră secolului al XII-lea; acesta a fostă recunoscută în ultimele desbateri ale Camerei și în memoriale pe care d. Boerescu le-a publicată la Paris. Dară ce le pasă?! Israeliții suntă toți străini! Europa n’a admisă nici uă dată ca să fiă astăferă. In 1856 și în 1858, impusese deja României recunoscerea drepturilor civile și politice Moldo-Valahilor, de rită ne-creștină. Stipulațiunile formale conținute, în privința acestei cestiuni, în convențiunea de la Paris la 1858, au remasă literă mortă. Departe de a obține drepturile civile ce le garanta articolul 46 ale acestei convențiuni, Israeliții români s’aă vădură, din contra, de la 1858 încoce, lipsiți de unu mare numără de drepturi civile. Vine în urmă tratatul de la Berlin : elă dă tuturor Israeliților români drepturile civile și politice. Un pană după acelă tratată, care a fostă primită de Români, Israeliții suntă âncă supuși la tote legile de escepțiune care apăsaă asupra loră și care se puteau, desființa fără Camerele de revizuire. 1. Israelițiî n’aă âncă dreptul ă de domicilia permanenta la țară. 2. Ei potă fi goniți din sate ca vagabond și prin măsuri administrative; 3. Ei nu pot stăpâni nici case, nici moșii, nici vii, nici orice imobile la țară; 4. Ei nu pot fi arendași; 5. Ei nu pot lua în regie acșisele comunelor și rurale; 6. Ei nu pot ține nici oțeluri, nici cârciume, nici debite de băuturi spirtuase, la țară; 7. Ei nu pot fi debitanți de tutună; 8. Ei nu pot ave nici case, nici imobile în orașfi; 9. Ei nu pot lua parte la nici uă adjudicare publică; 10. Ei nu pot fi nici profesori, nici advocați, nici farmaciști, nici medici ai Statului, nici amploiați ai drumului de forfi. 11. Ei sunt constrînși la servițiulă militară, dară nu potă ajunge la gradul de supt-locotenentă. 12. In fine, istoria tratatelor de comerciă ale României cu Austria, și aceia a tratatelor de comerciă cea voită a se încheia cu Germania și cu Italia, probeză că, chiară Israelițiloră de naționalitate străină, România voiesce se aplice acele legi de escepțiune, mai alesă în materie de proprietate. Europa cere ca tratatul de la Berlin se se esecute și ca aceste legi se dispară pentru a face locă unui regim și de egalitate între toți Românii, fără deosebire de cultă. Ce respunde guvernulă română ? Elă propune anteifi de-a conferi drepturile civile și politice personelor și cuprinse în șese categorii a cărora valore pate fi aprețuită după numărulfi ridicolă de mică ală Israeliților, ce figureză într’ănsele. Apoi, ca și cândă categoriile ară avea reală de a crea ună dreptă la indigenată pentru câteva persone, s’a constituită ună ministeră de coalițiune între diferitele partide, pentru a ajunge la un lege care supune la împământenirea individuală chiară pe Israeliții cuprinși în categorii și propune Camereloră se împărantenesca, îndată și prin escepțiune, uă mie de persone, a cărora listă este anexată la proiectul de lege. Nu este acesta supresiunea categoriilorfi ? Israeliții cari suntă cuprinși în acestă listă română supun, ca toți cei-lalțî, la bunul și placă ală Camerei și ale guvernului. Trebuie ore să căutămfi în trecută ceia ce este permisă se așteptăm fi de la unulă și de la cealaltă ? Este are ceva mai instructivă decâtă chiară aplicarea ce guvernul voiesce a face legii ? Guvernul propune Camereloră oă listă de 1014 persone, pentru a fi împământenite, și Camera discută cu gravitate asupra acestei liste. Afară din acești 1014 privilegiați, toți Israeliții români, supuși la tote sarcinele, rămână lipsiți de tote drepturile de care legile i-a fi desbrăcat și pe ronde. Condițiunea loră, departe de a fi îmbunătățită, este îngreuiată. Până la legea cea nouă, israeliții de origine română puteaă se pretindă indigenatură și drepturile care decurgă din ele, aveau pentru dânșii dreptulă gințiloră, convențiunea de la 1858, și chiară testulă codului civilă română, care, după codulă civilă francesä, dă oricărei persone născute pe pămentulă românescă dreptul de a cere, la majoritate, calitatea de cetățănă română. Acesta dreptă nu le era refulată decâtă printr’uă flagrantă călcare a legii. Ei puteau spera într’uă întorcere la dreptură comună. Indigenatulă lară nu era recunoscuta de guvernă, nici de tribunale ; éasă nici oă lege nu ’lă nega; și acum, când o tratatul de la Berlin îlă afirmă și mai energică decâtă convențiunea de la Paris din 1858, guvernulă nu găsesce nimică mai bine decâtă a ’o desbrăca de drepturile legate de indigenata, supunându’i pe toți, ca străini, la obligațiunea împământenirii individuale! Și acestă împământenire nu se pote dobândi de câtă după ună stagiă de ciece ani, cari nu se numără de câtă din diua cândă se face cererea, și prin ună vor fi conformă ale celoră două Camere! Astafelü se trateza uă poporațiune care pare nevoie se fiă naturalisată , deorece e română cu acelașă titlu ca și ceilalți Români. împământenirea dată îndată la ună numeru de 1,014 Israelițiî n’a fostă imaginată de câtă pentru a micșora îngreuiarea sortei comune a celor 260,000 Israeliți ai României. Ecé una din dibăciile guvernului română. Este are totă ? Nu. Guvernulă a făcută totăd’auna israelițiloră din țările libere ale Europei injuria de-a voi să ’i supună, ca străini , nu la dreptulă comună ală străinilor, ci la legile de escepțiune făcute în contra Israelițiloru români. Cea mai mare parte din guvernele străine n’a fi putut încheia tratate de comerciă cu România, pentru că aă refuzată să admită acela regimă de escepțiune pentru naționalii lor israeliți. Tratatul de la Berlin îl condamnă, proiectul„ guvernului ’să menține primă procedere a căreia ambiguitate nu póte înșela pe nimeni. Proprietatea rurală, în articolul 1 2 ală proiectului, este declarată ună dreptă reservată cetățenilor români; acelă dreptă ară fi deră refulată fără deosebire tuturoră străiniloră, deci acelă articol și nu ară adăuga că elă este menținută pentru aceia cari se bucuraă de densulă mai înainte, fiă în virtutea unei legi, fiă în virtutea unor fi convențiuni internaționale. Străinii creștini cari îlă aveaă altă dată îlă păstrază . Israeliții români seă străini nu ’lă aveaă, nu ’să dobândescă, le este refulată ca ună dreptă politică. Și unii și alții, contraria tratatului de la Berlin, sunt tratați altft-felfi de câtă concetățenii foră de cultele creștine. Cine se pote îndoui acum că proiectul de lege propusă de guvernă Camerelor nu este negarea chiar a tratatului de la Berlin și negarea marilor principii de libertate[religiosă, de egalitate civilă] și politică, la care acelă tratată a voită să supună tote poporele din priunte ca la legea fundamentală a națiunilor civilisate? România, acesta este evidentă, respinge aceste principii. Asupra acestui pantă, înțelegerea între guvernă și Cameră este asigurată și ne întrebăm și ce însemnază succesiunea victoriilor ei parlamentare câștigate , în numele civilisațiunei, de cabinetulă română, și așa de pomposă anunțate de telegrafii Europei. Primesce, domnule redactoră, asigurarea etc. Președinte, Ad. Crémieux. Kespunsulu d-lui Calimaki-Catargi. Ecă și scrisórea adresată de d Calimaki- Catargi d-lui directoră ală diarului Temps, scrisóre publicată în numărulfi de la 5 Octobre ală numitului diară. Domnule directorii. Nu e cu putință de-a lăsa fără respinsă critica pasionată ce face d. Crémieux celoră ce se petrecă în România, într’uă seri- Ú