Romanulu, noiembrie 1879 (Anul 23)

1879-11-08

ANULU DO ÜEPECI ȘI TREI Redacțianea ț Administrațiuniea strada Domnei, 1 i VOIESCE ȘI VEI PUTE ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV. — 40 bani Deto » » » pagina III. — 2 lei — A se adresa: IX ROMANIA, la administrațiunea ziarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C-ne’ 8 Place de la Bourse. LA LONDON, la Eugene Micoud, No. 81-A Fleet Street, London É. C. LA VIENA, la d-nil Haasentein și Vogler, Walfischgasse 10. LA HAMBURG, la d. Adolf Steiner, pentru totă Germania. Articolele nepublicate se ardă. 20 BANI ESEMPLABULU Din causa serbătorii St. arhangeli Michailo și Gavrilu, (Jiarul) nu va apare de câtă Vineri sera, Bucuresci, .1 Brumani. Sunt absurdități care desfida orice critică. .piaristáic care are nenorocirea de a lupta cu adversari capabili de absurdități de un asemene calibru, simte adesea condeial ii ca fiindu-i din mână de saturare și de desgustű. Acesta ni se întâmplă nouă cu organulü ușiurinței prin escelență, cu Binele Publică. Uă inspirațiune nenorocită ne-a facutü să nu trecemü cu vederea enormitățile de calcule publicate de acesta fiiață, în ceia ce privesce rescumperarea căieloru ferate. Asta ne-a trebuită : cce ne asta fii osândiți se respundemu la enormități încă și mai mari. ’I-a statu pe sufletu dușmanului să ne pună și pe noi în dilema : ignoranță séu rea credință; dera în dușmănia lui a mersă mai departe decâtă a ne pune într’un asemene situațiune , ne a condamnată a respunde la absurdă. Ne esecutămă. Mai ântâiă uă nostimă rectificare, pe care agerii adversari voiescă a ne face . Noi ne amă referită la „art. 25 din convențiunea primitivă”". La aceste cuvinte ale nostre, isteții redactori de la Binele Publică facă următorea notă malițiosă : „Cei de la Românulă aă voită póte să fică „concesiunea“ primitivă.“ Nu, domnilor ț, să ne iertați, n’amă voită să fiiemă concesiunea, ci convențiunea primitivă. Concesiunea este obiectulă unei convențiuni. Actul prin care se acordă că concesiune este uă convențiune, prin acea convențiune se prevede condițiunile în care se acordă concesiunea; prin urmare, cândă vorbimă despre ună anume articole, nu putemă face că el este din concesiune, ci trebuie să fii temă că este din convențiune, seă din actul ă de concesiune, căci numai convențiunea are articole, iar totalitatea articolelor formeză condițiunile în care ,se acordă concesiunea. Scrmă că la noi s’a întrebuințată uneori cuventulă de concesiune în loc de convențiune ; acesta confusiune n’o potă face casö de câtăamenii cari n’au delocă valorea cuvinteloră, după cum pare că ar fi redactorii de la Binele Publică. Acești isteți redactori fiică : „articolă din concesiune“ ; după cum unii omeni fiică : „amă se bată uă tiligrafă“, în loc de „amă se trămită uă depeșă telegrafică“. Concesiunea se acordă prin convențiune, după cum depeșa se transmite prin telegrafii ; case nu se pote face „articolă din concesiune“, după cum nu se pote face nici „frasă din tiligrafă“. Trebuie să se facă „articolă din convențiune“ și „trasă din depeșă“. Dacă Binele Publică nu este capabilă se deosebescă asemeni nuanțe, ară face bine să se abțină celă puțină de la nesce rectificări, care facă pe oricine să -i aplice unul din termenii dilemei, pe care se încercă să ne o înapoieze astăzii. In fenomenalulă articolă din Binele Publică, la care nu ne-amă putută opri de a respunde ln numerulu nostru de Duminecă, se susținea că, de órece 30 de ani suntă a treia parte din 90 de ani, apoi în primii 30 ani, prevăzuți în convențiunea primitivă a cărelor ferate, se va amortisa a treia parte din capitalul de 248,130,000 lei, deci, după 30 de ani nu va mai remâne de amortisată decâtă suma de 165,420,000 lei. Demonstrândă din parte-ne ce farsă a jucată regula de trei redactorilor Binelui Publică, în acestă privire, și ce străină trebuie sé fiă cineva de aritmetică, ca să afirme asemeni enormități, amă aretată la rândul nostru care va fi sarcina pe care Statulă română o va lua asupră’și, la casă de a voi să beneficieze de dreptul ă ce’i reservă art. 25 din convențiunea primitivă, după espirarea termenului de 30 de ani de la punerea în circulațiune a primei linie. Punându-ne deră din puntură de vedere ală art. 25 și ale rescumperării de densula prevăzută, neamă întrebată : „Din ce se compune astăzi capitalul ă totală, pe care societatea că„fefră ferate are a’să rambursa péne „la espirarea concesiunii sale ? Acestă „capitala se compune : „Din acț. primitive 245,160,000 lei „Din acțiunile de prioritate în sumă de 48,290,062 lei, care se ramburseză cu J în mai mult, scă în totală de rambursată .... 64,386,750 — „Total de ramburs. 309,546,750 lei“ Apoi, seăfiendă din acestă totală suma de 17,317,875 lei, care se amortiseza pâné la anul 1900, adică până la espirarea termenului de 30 de ani, amă arătată că voră remâne de amortisată de la anul 1900 înainte 292,228,875 lei. Furika strigă agerii redactori de la Binele publică : „marii financiari oficioși uită cu totulă obligațiunile 6 g ale societății în sumă de 47,532,000 !“ „Prin urmare, adaugă triumfătorii noștri adversari, Românulă se înșelă, din ignoranță seă din rea-credință— alegă’și una din două — cu mica sumă de 45,123,000 lei.“ Mai ștîmpărați-ve intusiasmulă, domnișoriloră, și bine-voiți a cugeta cinci minute. Căutați a ve orienta puțină în mijiloculă atâtoră cifre, care pentru priceperea dumnevostră pară a fi ună labirintă. Bine-voiți a vé da séma kde ce este vorba. Este vorba de sarcina ce o va primi Statură română în anul 1900, cândă, prin aplicarea articolului 25 din convențiunea primitivă combinată cu convențiunea din 1872, va lua în stăpânire căiele ferate. Ei bine, punându-ne în acestă casă, singurul în cestiune, trebuie se escludemă cu totulă din calcule datoria de 47,532,000 lei, în obligațiuni 60, căci pâne în anul 1900 acea datoriă va fi definitivă stinsă. Eco, domnișoriloră, de ceamă lăsată cu totulă la uă parte obligațiunile 6g în socotela de mai susă. Daca se-amă fi adausă, atunci ați fi avută dreptulă să strigați reacredință, imputându-ne că punemă în socotelă vă datoriă a societății, care trebuie să se stingă cu desăvârșire până în anul 1900. Dați-v0 asemenea semă, daca aveți cea mai mică aspirațiune la cunoscința măcară elementară a aritmeticei, că , atunci cândă vorbimă de întrega parte din capitală, amortisată de la începutul concesiunii pâne în anul 1900, trebuie s’o sustragemă din capitalul integrală spre a vede ce mai remâne de amortisată de la 1900 înainte, eră nu din capitalur neamortisată astăzii, cum faceți dumnevostră. In fine, împăcați-vă cu aritmetica scă lăsați-ne în pace. Nu ne amă încetată nici cu ună bană în calculele nóstre; dumnevostră nu le-ați pricepută să n’ați vouă a le pricepe. Binele Publică mai susține apoi, cu totă atâta temeiă, că amă comisă uă altă erore de 69,753,567 lei; deja în acestă privire promite a urma în numerusa viitoră. A începută să se afunde chiar din acestă numerű ; se’la lăsămă să se afunde bine, pene ce ’i va ajunge unda la gură ; apoi ’I vomă sări întru ajutoră, să vomă scote afară și ’să vomă face sâ-’și vină în cunoscință, adoptate așa cum erau în proiectul guvernului. SERVIȚIULU TELEGRAFICII ALU AGENȚIEI HAVAS. Constantinopole, 17 Noembre. — Alekopașa se ocupă în timpul șederii sale la Constantinopole mai cu semn cu repatriarea refugiaților musulmani din Rumelia. Un irade imperială invită pe Părtă de a supune aprobării Sultanului regulamentele privitore la reformele de introdusă în provinciile otomane. Astăzii se va ține a 10- a conferință a comisiunii turco-elene. Berlin, 18 Noembre. — Marele duce moștenitorii ale Rusiei și marea ducesă Țarevna și-au luată remnsă bună de la toți membrii familiei imperiale a Germaniei și au plecată astăzii la Petersburg. Visitele de adio au fostă forțe cordiale. Londra, 18 Noembre.—Daily Telegraph anundă că principele Lobanoff se va duce la Londra ca se înlocuiesca pe cornitele Șuvaloff în postură de ambasadoră ală Rusiei. Constantinopole, 18 Noembre.—Sultanulă a numită pe Backer-pașa represintantă alăscă însărcinată a supraveghia esecutarea reformelor în Asia. Paris, 18 Noembre.—Comitetul de organisare a serbării parisiane ce se va da în folosulă inundațiloră din Spania aficiată data sea sau Decembre Serbarea a fostă amânată la acea dată în urma cererii ce a făcută colonia spaniolă din Paris, care se duce în mare mimerit la căsătoria regelui Alfons XII și care doresce éase a fi presinte la serbare. Roma, 18 Noembre.—D. Cairoli a înmânată Regelui de misiunea tuturoră ministrilor. E probabilă că Regele va însărcina totă pe d. Cairoli cu formarea noului cabinetă, în care va intra și d. Depretii. Acești două bărbați de Stată s’aă înțelesă probabilă asupra programei ce va urma ministerulă. Pesta, 18 Noembre.—Camera Deputațiloră a discutată pe articole proiectul de lege privitoră la administrarea Bosniei. Art. I, cu una amendamentű presintata de d. Tisza, președintele Consiliului, a fost trimisă la comisiune prin 161 voturi în contra 147. Tote celelalte articole au fostă uă scrisore a lui Kossuth. Cititorii noștri își aducă aminte că amă menționată acum să sună despre uă corespondință a ziiarului parisiană Le Soleil, în care d. Peyramont afirma că a avută uă întrevedere cu Kossuth și relata convorbirea ce avuse cu marele patriotă ungurii. Amă menționată asemenea desmințirea ce s’arată acelei corespondințe. Astăzii găsimă în fiarele străine oă scrisore a lui Kossuth, adresată către deputatură ungură d. Ignațiu Helly, în care ilustrulă esilată declară formală că nu a avută nici uă convorbire cu nici ună redactoră ală fiarului Le Soleil. »Nu cunoscă pe d. Peyramont, fiice Kossuth. Nu ’lă-amă văriută nici uă dată. N’amă avută nici uă dată avantagiulu sau desavantagială de a gusta încântările conversațiunii sale. Nici nu scă chiară dacă există sau nu în lume cineva care se porte numele de Peyramont/ Kossuth face că a vorbită cu multe persone, înse că nu s’a reprodusă nicăieri ideiele emise de d-sea. Venindu la ideiele politice ce s’aă reprodusă supt numele lui, Kosuth adauge : „Voiă face sĕ observă [țcă n’amă fasă nici vă dată, mică n’amă gândită că patria nostră trebuie să se târescá âncă câțiva ani supt aripa Germaniei și că »nu vomă scote dinții slavi de câtă pentru a’i mânca într’ună sosă germană*. Este mă casmă. Scimă de trei sute de ani care este sosulă cu care »imperalismulă austriacă* ne acoperá;|’dérü Germania nu va voi să ne mănânce, pe noi Ungurii, nici fără sosă, nici cu sosă. Nu este în interesul soü,ară fi chiară în contra interesului său. N’amă crescută nici vădată într’un amicițiă sinceră, într’uă alianță durabilă între guvernul berlinesă și guvernală austriacă, sau mai bine între casele de Hohenzollern și de Habsburg. Nu credă nici în momentul de faciă în acesta alianță, pentru că este uă imposibilitate psihologică. »Ele se pot apropia suptă presiunea imprejurarilor, cum s’aă apropiată, în adevéra, pentru a lupta în contra aspirațiunilor lui Napoleon I la domnirea universală, și mai în urmă în interesulu conspirațiunii absolutiste ’ ce s’a botezată cu numele de dreptă divină*; însé acea apropiare nu se va împedica de a ’și face resbelă la cea d’ânteiă ocasiune favorabilă. Este uă fatalitate istorică a cărei logică este neînlăturabilă. »Ense, deși nu credă în acea alianță, suntă și voiă remâne totădeauna partizanală unei amiciții sincere și cordiale între Ungaria și Germania... Ense ceia ce se numesce astă fii uă alianță între Ungaria și Germania a venită pre târzită și nu ne va mai fi de nici ună folosit, căci setea orbă a măririlor teritoriale a produsă, la Apusă ca și la Răsărită, uă stare de complicare astăfelă încâtă în momentulă crisei neînlăturabile care ară permite de a trage ună folosă practică din alianță, Germania s’ară găsi într’uă situațiune în care va avea nevoie de celă din urmă soldată alăscă (deca chiar va ave destui) și nu va pute să ne ofere nouă armată, dorit nici chiar să scobitóre de dinți în contra Slavilor.* Trecându apoi la comnițele Andrassy, Kossuth zice că n’a spusă că »viitorulă țereî sele nu a făcută nici uă dată bătaia de cap fostului cancelarü*, énsé că a declarată că cornițele Andrassy n’a făcută de câtă să urmeze politica Curții, politica domestică, »politica casei*, cum a numită-o reposatură deputată Szeczenyi. Restul scrisorii este consacrată aristocrației ungare și Kossuth dă în acea privință cea mai formală desmințire cuvintelor, ce ’î au fostă atribuite de corespondintele fiarului le Soleil. —;—— ’——«• JOUI, 8 NOEMBRE, 1879. LUMINEAZA-TE ȘI VEI EI. ABONAMENTE. In Capitală și districte, umană 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru taie torile Europei, trimestru 15 lei. A se adresa : IN ROMANIA, la administrațiunea 4iaruluILA PARIS, la d-nil Darras-Halegrain, 5 rue de l’anciene comédie și Havas, Laffite et C-nie, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G. PopovicI, 15 Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. doctorii Gustavo Croce. Via San Benigno, 17, Cenova. Scrisorile nefrancate se refusä. 20 BANI ESEMPLABULU Armenii în România. Supt acestă titlu miarulă la turguie din Constantinopole publică un corespondință din Bucuresci, pe care ne grăbimă a o reproduce pentru ca cititorii noștri să ver ia pene unde póte merge ignoranța sau roua credință a unor oameni cari se pretindă chemați a lumina opiniunea publică. Ne vomă abține case de la orice comentariu și vomă lăsa corespondentului bucurescenü ală fnarului la Turquie sarcina de a ilustra după cum merită uă relațiune ridicolă a unui altă fiiară din Constantinopole. Eco ce citiă în la Turquie de la 12 Noembre: Primimă din Bucuresci următorea corespondință : Nu fără sui’prindere amă citită într’ună fiiară din Constantinopole: Le Moniteur du Commerce, de la 31 Octobre, cele ce urmeza : »Adunarea națională armână a încre dințată, cu aprobarea Forței, că misiune »delicată și de ună înaltă interesă Monse»miarelui Khorene Narbey, principe de Lu»signan, care a părăsită orașulă nostru ,alaltăierî. Acestă eminentă prelată s’a »mai achitată că dată, după cum se scie, »cu succesă deuă misiune diplomatică‘pe „lângă Congresul din Berlin. Monseniorele »Khorene are de obiectă principală ală misiunii sale de a se convinge pene în ce ,puncta principiele de toleranță religiosă „proclamate de Congresul” din Berlin au fostü aplicate Armenilor” din România și ,în celelalte creațiuni semi- independente ,ale tratatului din Berlin. Monseniorele »Khorene se va încerca afară de acesta de a« reforma legăturile unei uniuni naționale între Armenii resipițî în diferitele părți ale Europei.* Astăferămă archi episcopii arménii n’are cunoșcință de aceia ce scie ori-ce personă, câtă de puțină în curentul situațiunii Armeniloră asefiați în România. Voes cea se convinge până la ce puncta principiele de toleranță religiosă proclamate de Congresulu din Berlin au fost aplicate Armenilor din România. Înse disposițiunile tratatului din Berlin nu pot schimba absolută întru nimică condițiunile în care se află Armenii la noi. Déci Armenii ar fi fostă escluși de la dreptul de cetățeniă, deci Biserica armână ară fi fostă întru câtăva împedecată în practicarea religiunii sale înainte de tratatul din Berlin, amă înțelege ca să se gasesca cineva care să se întrebe ce schimbare s’a făcută de la tratatul din Berlin în cace. Dérü nu e absolută nimică din tote acestea. Cei mai mulți din Armenii din România sunt cetățeni români. Eră câtă despre aceia cari nu suntă, causa este că ei aă preferată a conserva naționalitatea sau mai bine protecțiunea străină. Astăfelă se mai găsescă în orașele nóstre câțiva rari Armeni puși supt protecțiunea Austro-Ungariei. Încăsă dată marea majoritate se compune din Armeni cetățeni români. Amă avută architecți și medici armeni cari erau funcționari ai guvernului. Amă avută deputați armeni, membri ai consilielor generale etc. Ană Ameni a fostă directoră ală ministerului lucrărilor publice. In armată, oficialii de origine armână nu lipsescă. In magistratură asemenea avemă Armeni deveniți Români escelențî, avemă Armeni advocați ai Statului Biserica arméná se bucură de tote libertățile posibile. Ce se mai pute dori ? Fusiunea între Armeni și Români e atâtă de bine seversitá, încâtă nu e rară de a vede căsătorii între Armeni și Române. Se pate fice că avemă în România cetățeni de ritu arméni, dorit că nu mai avemă Armeni. Eî suntă nesce patrioți escelențî, cetățeni de frunte. Nu e multă timpă de cândă ministrulă nostru de interne a făcută în Cameră lauda cetățenilor, despre cari vorbimă. In Moldova orice proprietate de Armeni e dă adevărată formă modelă. Cum se mai pate face că se simte trebuința de a se duce la facia locului, spre a se convinge că daci Armenii se bucură în România de libertatea religiosă, grația tratatului din Berlin ?