Romanulu, noiembrie 1879 (Anul 23)

1879-11-21

Redacțiunea și Administrațiu­nea strada Dó­nmei, 14 iMgo^QBBatgai­afl KyMi EBW K MHns Bin­fi Hniawua M Maiaiaiiniu M aia MERCURI, 21 NOEMBRE, 1879. LUMINEAZA-TE ȘI YEI FI. ABONAMENTE. In Capitală și districte: um­­ană 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei;o­uă lună 4 lei. Pentru tate țările Europei, trimestru 15 lei. A se adresa , IN ROMANIA, Ia administrațiunea diarulul. LA PARIS, la d-niî Darras-Halegrain, 5 rue de l’anciene comédie și Havas, Laffite et C-nie, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G. PopovicI, 15 Fleisch­markt. IN ITALIA, la d. doctoră Gustavo Croce. Via San Benigno, 17, Cenova. Scrisorile nefrancate se refustt. 20 BANI ESEMPL A ÜtJ LU ANULU DOUE­PECI ȘI TREI VOIESCE ȘI VEI PUTE ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV. — 40 bani Deto „ . , pagina III, — 2 lei — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiu­nea diarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C-ne’ 8 Place de la Bourse. LA LONDON, la Eugéne Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nil Haasentein și Vogler, Walfischgasse 10. LA HAMBURG, la d. Adolf Steiner, pentru totă Germania. Articolele nepublicate se arda. 20 BANI EXEMPLARULU 20 BRUMARU. kHR­DI cald, 2 UNDREA. Pentru ce vorbim­ ? Ne temem ü ore de durerosa afir­mare a lui Beaumarchais: — Calomniezi mereu căci va re­­mâne ce­va? — Nici de cum : Suntem­ la sfîrșituli secolului all 1­9-lea, era nu la alü celui al­ 18-lea. Libertatea cuvântului, electricita­tea și cisele ferate au tic­unati­ensiși calomnia. Vorbimii dern nu pentru a ne pune la adăposti contra calomniei , ci pentru a pune pe calomniatori în lumina mare. A acusa pe cine­va trebuie ca cele care acuși sé aibi doved­i ci acu­­satulu a comisii fapta cea rea. Vom­ fi și mai condescendinți. Se pate ca celű care acuși sé fii amigitii de ore­care aparințe și dupi densele se­cretii de vinovați pe cele care în realitate nu este culpabili. Acești amigire­­nse nu póte chi­­nui mulți timpii. Faptele ulteriore ale celui banuitit și alte împreju­­riri dovedesc­ neculpab­ilitatea lui; atunci, acusatorulu celu amigitu, derű omit onestű, recunosce amigi­­rea lui și cere iertare celui pe ne­­dreptu acusata. Aceste suntu fapte ce se petrecu adese în tóte societățile. Câți­va din protivnicii noștri au staruitü și staruiescu a acusa pe d. Ion Britianu ci de la 1848 și pen­­a cum elu a rostu în România agin­­tele guvernului tutorii Rusiiloru. Cred iluji-ai și cred acusatorii ce-au spusă și ce spunu ? Se cercetimu, sĕ raționimi în lumina cea mare, în facia lumii în­tregi. De la 1841 și pen’ la 1848, d. Ion Britianu a luptată cu amicii sei, în țari și mai cu semi în strii­­nitate, pentru a lumina opiniunea publici, pentru a combate protecto­­ratulű­esclusivü alü Rusiei asupra Principatelorü române. La 1848 , ne putemdi isbuti în­­tr’alti modii, recursorimii cu toții la resculare. Faptele nóstre sub­ desființarea Regulamentului organici și așezarea societății române pe temeliele de granita ale libertății și dreptuții. Aceste fapte erai ale unui aginte ale Rusiei sau ale unui fiu dintre cei mai devotați ai Țarei Româ­nesci ? Pen’a nu isbucni revoluțiunea de la 1848, armata rusescă primise or­dine a intra în România. Revoluțiunea isbucnindi, armata rusescă remase la fruntarii în timpü de trei luni. Cândă citiu Revoluțiunea în Fran­cia, în Occidente, intra la noi mai anteia armata turcescă, conduși de generalul­ Duhamel, și apoi veni armata rusescă și merse în contra Ungariei spre ajutoruli Austriei. Ce se alese de noi, sau mai bine ce resplitire dete Rusia agintelui iei, Ion Britianu ? Ilu arestâ, ilu arunci pe ghimii, împreuni cu cinci­spre-<fece din noi și­­ lü porni pe Dunăre, plimbându­­le din temnițe în temnițe. Acești operațiune se sicu de la 15 (27) Septembre pâne pe la ore 15 (27) Octobre. Ghimiele erau învelite numai cu rogojini. Așter­nutura era rogojini puse peste ghiulele de tunuri. Pre puțini imbricați toți, sufe­­riai tare de fragi, de plaie, de cele mai infecte necurâțenii și de fume. Abia aveai mimiligi proști, câte ui bucăți de pane prosti, câte ui bucati de brânzi sau de pastrami din cele mai rele. Purtați din temniță în temniță, maltratați în tote modurile, este ui minune în adever, ci mai cu se­mi cei slabi dintre arestați, nu murimi în acea luni de toti feluri de privațiuni și de chinuri. In fine, grații ajutorului unei femei, isbutiri a fugi, și dupi mai multe alte suferințe și pericole par­veniri a sosi la Paris. D. Bratianu, ca și cei­l­alți a­­mici personali și politici ai săi, stetu nouă ani în esilia, perdu asti­­feli ai mare parte din averea sea și nu putu sa mai intre în patria sea, de câți după ce se sfîrși res­­belulc Crimeei și imperatorele Na­poleon ordona repatriarea eșilațiloru. Aceste suntu­are dovezile temei­nice ci d. Ion Britianu era agintele devotată aii Rusiei și inam­iculi pa­triei sale, aii cuibului séu, aii na­țiunii române ? Aceste suntű resplitirile ce dă Rusia devotațilori iei aginți ? Și deci asemeni resplitțți dove­descü ci eli a foști agintele Ru­siei, trebuie se credemi și se pro­­clamimi­ci inamici ai politicei ru­seșci de atunci și aginți devotați ai națiunii ai foști cei cari, de la 1830 și până la 1857, ai serviți tóte invasiunile rusesci, ai banche­­tati și danțati cu armatele rusesci, ai miritati fetele lori cu Rușii și cu pepturile pline de decorațiuni ai guvernați necurmați țera, conformi ordinelori rusesci. Acesta a foști și este credința a­­cusatorilori noștri ? Faptele sunt­ de toți cunoscute și lumina este destull de mare în facia calomniatorilori și a calom­­niațilori. Z­ece ani trecură de la 1857 până la 1867. Mai în toți acești timpi noi fu­­rimi calomniați și loviți, ori pro­tivnicii noștri conduseră destinările țârei. La 1866, unindu-ne cei mai mulți, isbutirimi a deplini voința națiunii. Aleserimi pe principele Carol și ne deterimi noi enși­ne și constitu­­țiune din cele mai liberale și mai bine-ficétare. Nimeni nu póte nega ci mare parte a luați la acești mare operă d. Ion Britianu. Aceste lucrări făcutu-le-a eli ca aginte­aii Rusiei ? Negreșiti,­­jici nobilii, lealii și inteliginții noștri protivnici, înțelegi cine va pute; noi le pu­nemi lumina în facii și mergemi înainte. La 1867 și 1868, în timpi de vre doaé­­]cci de luni, d. Ion Britianu fi ministru, simplu ministru. Protivnicii noștri, vechi și noi, începură a striga în țeri și în toți Europa . —­­­ 1­. Ion Britianu este aginte an­ Rusiei. — D. Ion Britianu a constituită bande bulgare, în Bulgaria și în Ro­mânia. —Parte din bandele bulgare sunti chiari în Bucuresci și faci eserciții cu arme la oteluri lun. Simeon Ar­menii. Cine le-a vetjutű acele bande ? Cine a ve^utit celi puțini pe cele de la oteluri lui Simeon Armenii ? Nimene. Dovedi că nimene este ci nimene n’a chiemati lumea, n’a chiemati pe senatori și pe deputați să le arate, precum noi aretarimii tuturori și chiari primului-minis­­tru, d. Manolache Kostaki, bandele electorale de pușcăriași. Nu face nimici, strigi protivni­cii noștri . — bandele de Bulgari ai foști. —D. Ion Britianu le-a organisati după ordinele guvernului rusesci. — D. Ion Britianu a fost a agin­tele Rusiei. D. Britianu cădju de la guverni. Eli fu calomniați și persecutată. Rusia spre resplati pentru servi­­niele ce­­-a făcută, de la 1848 și până la 1868, nuT dete alte respla­­tiri de câți ved­endű cu ochi buni căderea lui și lunga domnire prin bandele de pușcăriași a d-lui Ca­­targi și a politiciloru séi amici, înțelegi cine va pute nobleță de simțiminte și iubirea de adevera a protivnicilori noștri; noi mai aprin­­demi câte-va torțe și mărimi lu­mina pentru ca lumea se vecji bine pe calomniatori și pe calomniați. La 1876, partida liberali vine la guverni printr’ui evoluțiune națio­nali. Alegerile pentru Camera se faci supt președința d-lui Manolache Ko­staki, fiindi ministru din întru d. Gr. Vernescu. Marea majoritate a națiunii se manifestă pentru d. Ion Britianu, calomniatul­ partidei reacționare. In aceli timpi priintele era deja în resculi și puterile cele mari se ’ncercau sé opresci incendiulű cela mare. Turcia era prin tratată garan­tată de tóte puterile cele mari. Cu toți garanția colectivi ea fu părăsită de tóte puterile și Rusia remase stăpâni asoluti în Oriunte. Ministeruli d-lui Ion Brătianu se adresa la tóte puterile cele mari, atâți în parte la fii­care , câți și ’n colectivitate când­ erai întru­nite în conferință la Constantino­­pole. Cândi énsé ensași Turcia fu lisată de tóte puterile la voința Rusiei, ce mai putea spera mica Ro­mânii ? D. Ion Brătianu se duse însușî, împreună cu d. Su­zescu, la impera­torele Austriei. In urmi se duse, cu d. ministru de resbeli, la imperatorele Rusii­­lori. Imperatorele Rusiilori era, prin învoirea tutori puterilori, liberi de a intra în Turcia cu oștirile sale. Avendu acești învoire, era cu putință óre să fii oprită de puteri de a intra și în România ? Mai mulți de câți absurdă am­ fi de a se cjice acesta. Puteam­ noi opri cu armele în mână pe Rusia de a ocupa Româ­nia ? Nu. Puteami numai să protestimi cu armele în mâni. Puteami se sal­­vimü­ast­-Teli­onarea nostri, deri nu puteam­ învinge, învinși, Rusia ocupa România ca cuceritóre. Invasiunile trecute spuni în­des­tini nu numai umilirile, dari su­ferințele cele mai mari ce era se îndure și acum țara Românilori. D. Ion Britianu isbutesce a do­bândi ca imperatorele Rusielor i se faci in convențiune cu Domnuli Românilori, prin care armata ru­sescă venia ca armată amici, prin care erami și remâneam­i asoluti stăpâni în țara nostră și prin care ni se garanta înscrisă întregimea teritoriului nostru. In facia unui triumfi atâti de mare aui guvernului principelui Ca­rol, care furi mulțămirile ce făcu acestui guverni oposițiunea ? Ei striga în țeri și în toti Eu­ropa . —Ministrul­ Ion Bratianu a vân­duți la Livadia Rusiei Basarabia. Oposițiunea se ia câți vei putea face țârei, și din mai multe pun­­turi de vedere, acești nerușinată și anti-naționali calomnii , și cu tóte aceste ea o ficu. Cre<jutu-a ci așa este ? Avemi drepturi a­dice : nu este iertată nici chiari bi­­nuiela, în privința unui om­ a că­rui vieți de peste trei­­zeci de ani a fosti atât­ de corectă și ca in­dividă și ca cetițeani. Se admitema énsé ci durerea pa­triotici a provocată acea bănuieli. Oposițiunea onsé auții pe d. Ion Britianu declarândi oficiali în Par­lament, ci, din contra , la Livadia principele Gorciakoff a negațt inten­­țiunea de-a lua Basarabia. Oposițiunea a vétjutü, cu lumea toti, Convențiunea încheiată, sunt­­scrisi prin patenti imperiali, ci ni se va respecta întregi teritoriuli. Oposițiunea a vétjutit, cu lumea toti, că miniștrii principelui Carol ai depuși pe mesa Congresului din Berlin Convențiunea de la 4 Aprile , patenta imperiali, și ai menținuti drepturi nostru asupra Basarabiei. Ea a vețiuit că nici unul­ din ple­nipotențiarii Rusiei n’a negați afir­mările miniștrilori români. Oposițiunea scle — precum soli plenipotențiarii tutori puterilori de la Congresuli din Berlin — ci s'a oferiți ministrului Britianu se cera orî­cât de mare preia, numai sĕ cedeze de bună voie Basarabia. Se scie de toți ci eli a respunsi cu demnitate, ca patriotă și omi politici, ci națiunile cele mici nu poți face asemeni învoiri, care poți fi iertate une­ori numai națiunilori celori mari. Și cu tóte aceste chiari acum oposițiunea împestrițată cutezi se scrii, ci d. Britianu a foști și este agintele devotați aii Rusiei ! A acusa este uni acti din cele mai grave. A calomnia, cândi cei cari ca­lomniezi scii positivi ci nu spuni ceia ce credi, este ui crimă care coverșesce pe tote cele­l­alte. Crima este și mai mare învede­rați Hindu c’o comiți, în cunoscinți de causi, pentru specule politice anti­naționale. Acusândi pe d. Ion Britianu ci este aginte aii Rusiei,­­protivnicii eredi ci vori pune în contra lui pe cele­l­alte puteri. Acuzându-li că este aginte aii Rusiei, ei speri ci Ti vori face să se apere și ei pate, aperându-se, să irite susceptibilitățile unei puteri mari ca Rusia. Acuzându pe d. Britianu, ei ata­ci­ pe Rusia ci are scopuri atât­ de rele în­câți este silit a să cum­pere omeni ca d. Ion Britianu. Cum cutezi ei se atace asti­feli pe Rusia ? Cu ce scopi se silesci ei se arate lumii ci națiunea români este a­­tâti de coruptă în­câți chiari băr­bați ca d. Ion Britianu vândi țera lori ? Și cu care scopi, în Cameră și în rjiare, declari pe Domnuli Ro­mânilori de Domni plebiscitari, ori nu constituționali, și prin urmare liberali și naționali ? Credemi ci ne putemi opri aci. Cele ce b­iserici sunt­ de ajunși pentru ca se arate țârei și lumii ce onestitate, ce caracteri, ce realitate și ce patriotismi ai acești omeni și ce urmiresci ei. Lumina este mare în facia lori. Cine va voi să se uite bine și se cugete câte­va minute, va vede, va înțelege și va cei ce trebuie sé fa­ci pentru a spulbera nu ealomniele lori, care nu ne atingi, deri unel­tirile lori,­­care, nefiind­ cunoscute și spulberate, poți face multi zei. Pe cândi scriami ieri despre ma­noperele de bursă, care ai produși ui mare panici în septemâna tre­cută și ai scădere a tutori efecte­­lori române, d. ministru de financie făcea același lucru ; d-sea trimitea la Monitorii urmitoruli comunicați, care a apăruți în numéruli de a­­stăzli : „Ministeruli de financie face cu­noscuți ci guvernuli nu va emite unu nou împrumuta de Stata și ci vuietele rei voitore, respândite în publici, despre oi nouă emisiune de bilete ipotecare sei alte efecte de asemene naturi, suntu fără nici una felii de fundamenta.“ Eco­dori desmințiti în moduli celi mai categorici contractarea u­­nui nud­ împrumuți și ui nouă e­­misiune de bilete ipotecare. Acești din urmă falși scrie fusese respân­­diti mai de curendi în Bucuresci ; ea avusese ca consecință ci mulți posesori de bilete ipotecare alergară

Next