Romanulu, februarie 1880 (Anul 24)

1880-02-25

\-NQLU DOCJE-PEOI ȘI PATRU VOIESCE ȘI YEI PUTÉ ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV, — 40 bani Deto , , , pagina III — 2 lei — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea­­ Țarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­ne, 8 Place de la Bourse, LA LONDON, la Eugéne Micoud, No. 81 -A Fleet Street, London E. C. LA VIKNA, la d-nil Haasentein și Vogler, Walfischgasse 10. LA HAMBURGI, la d. Adolf Steiner, pentru tótá Germania. Articolele nepublicate se ardü. 20 BANI ESEMPL ABULU Redacțiunea și Ad­m­inistrații mea strada 1 Dómingi, 14 LUNI, MARȚI 25, 26 FEBRUARIÜ, 1880. LUMINEAZA-TE SI VEI FI. __ i A­B­O­N­AM­ENTE. In Capitală și districte, und and 48 lei; sese luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tate țările Europei, trimestru 15 lei­­ se adresa : IN ROMANIA, la administrațiunea Țarului LA PARIS, la d-nil Darras-Halegrain, 5 rue de l’anciene comédie și Havas, Laffite et C-nie, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G. PopovicI, 15 Fleisch­markt. IN ITALIA, la d. doctord Gustavo Croce. Via San Benigno, 17, Cenova. Scrisorile nefrancate se refusd. 20BANI ESEM PLABULU Ru­Plic PQPI ^ Fourarii DUDUI C5U, 8 Mărțișoră. Arétarama, în Sâmbăta de la 16 Februarie, că noi, partita națională liberală, n’avemü în contra nostră nici uă partită, ci numai patru gru­puri politice din care două se nu­­mesc­ liberale. Din aceste două grupuri liberale, m­ulți s’a născută de curéndo. Elă n’are nici uă programă politică prin care se spue a­nume ce vrea să facă, întru cele din întru și din afară, nici cum va procede pentru a face ce crede că bine este. Acestă grupă este noă și n’are nici ună trecută care se potă vorbi despre densulă limpede și prin acte. Amintirămă că mai de­mnă-țji elă anunța că s’a formată supt preșe­­denția d-lui G. Vernescu. Arătarămă c’a publicată în Bi­nele Publica­tă adresă din Iași prin care m­ă numără de cetățiani din fracțiunea liberă și independinte îi întindă pă mână frățescă, deră nu se contopescă cu dénsula, nu se pună supt președenția d-lui George Ver­nescu. Astă­felă fiindă, acestă grupă ne­­avându­uă majoritate în Cameră stă în Senată, nici programă pentru a­­nume fapte, bine precisate, nici nu­meroși aderenți ai unei asemenea programe, nici fapte în trecutul ă stă, nu pote cere acum și primi ună m­i­­nisteră nici de la Camere, nici de la națiune, nici de la Domnitoră. Arătarămă c’ală douilea grupă este „fracțiunea liberă și independinte“ formată la 1866. Amintirămă că ea n’a avută, și nici pen’acum n’are, un programă prin care să spue cum voiesce să re­formeze legile nóstre și care este politica din afară ce cere și dove­­desce că trebuie și că se póte urma. Ea a dovedită în tote actele iei, de la 1866 și până acum c’a fostă că “fracțiune liberă“, eră nu a liber­tății; că fracțiune „independințe“ eră nu a independinței, și în care fie­care membru a vorbită ș’a lu­crată declarândă că vorbesce și face pe sema sev­cră nu ș’a grupului. Mai însemnămă că, prin adresa către d. Vernescu, se pare că frac­țiunea s’a mai fracționată; uă par­te din ea a întinsă ră mână fră­țescă domnului Vernescu. uă par­te din acea parte a salutată pe d-nu Grigore Sturdza, și cei­laltă care a tăcută și tace, nu se sciă decă înclină spre grupul ă d-lui Ma­­nolache Kostaki seă spre ală d-lul Sturdza. Totă ce se scie este că ea se află încă oficială totă în starea de societate anonimă, și încă chiară și fără directore. Acestă grupă, avândă ună trecută, totă ce se scie din faptele sale, este că eră a debutată prin a combate alegerea unui Domnă străină. In acestă combatere se unea a­­tunci cu multe din puterile străine și se deslipea de votul­ Adunăriloră mame, cum le numescă Românii de­­ peste Milcovă. Născută în acea epocă, „fracțiu­nea liberă și independinte“, scia că moldovenii și muntenii, erau ame­nințați a fi din nou despărțiți. Soia, că se și provocase în acea epocă să rescula în Iași. Scia că la Conferin­țele din Paris se cerea din nou ca unirea să se pue­eră și în cestiune și la ună nou votă dată de două Camere despărțite. Scia că nu pu­­teau da unui bărbată care sö fiă pri­mită de Domnă ală României de cei de dincolo nici de cei de dincolo de Milcovă , și cu tote aceste Fracțiu­nea născu cerenda ună Domnă ro­mână, precum cereau și străinii că­rora nu le plăcea să fiă la Dunăre ună stată română bine constituită, liberă, independinte și puternică. Se mai scia că s’a cerută aci ca Constituanta se sfîrșescă Constituți­­a ca naintea sosirii noului și june­lui Principe. Se scia c’atunci, chiară partea mai napolată din locotenința Dom­­nescă și din ministeriă, priimea păr­țile cele mai naintate și mai libe­rale din pr­iectul ă de Constituțiune. „Fracțiunea liberă și indepen­dentă“ nu priimi, și mai târjiu se ciuntiră părți însemnate din pro­iectul ă de Constituțiune, între care amintimă numai legea electorală. De atunci „Fracțiunea“ strigă ne­contenită despre suferințele Moldo­vei și nu­mai ale Moldovei, voindă se uite că este peste putință ca se suferă nu ună principală, deră­nă singură comună, fără ca se sufere totă România. Cu cestiunea israiliților făcu­se ca­­­să la 186S guvernulă partitei națio­­nale-liberale, și luptă președința d-lui Manolaki Kostaki ea dechlară că a­­legerile de atunci ’necate în sânge, au fostă cele mai libere. Cu cestiunea convențiunii cu Rusia, cu cestiunea resbelului, cu căile fe­rate și cu tote cestiunile internați­onale, ea combătu guvernul­ națio­­nală-liberală, împreună cu cei­ cari— ca se nu iii­eră mai multă — erau cei mai inverșunați inimici ai li­­bertăților­ publice. Adăugândă pe lângă tote aceste, că ș’acumă ea nu voiesce a’și de­semna în publică și în modă precisă că cale politică, a’și numi ună pre­ședinte responsabile, este învederată că ea nu pate forma ună guvernă din grupul ă­iei. Ală treilea grupă, suptă preșe­denția d-lui Manolaki Kostaki, are acumă uă programă și ună președinte. Și aci cnsă este numai ună grupă și cu ună singură nume. Ancă ce­va. Domnia mea care sc­ă forte bine că ună grupă politică anonimă nu pute­­ se vie la guvernă, pentru ce as­­­­cunde încă numele principalilor­ sei aderinți ? Gumă crede are domnia-sea ca a­­nunțândă formarea unui grupă com­pusă din vechituri, căruia domnia­­sea ’i va da ună cârpă noă cu minte nouă, națiunea îi va crede și se va închina lui, numai fiindu-că se as­cunde numele omenilor, și se pune singură chiăzași î­naintea țarei ? Cutezătură case în totă ce face, d. Manolaki Kostaki mai amintesce tu­­toră Românilor­ că, „trebuie se cău­­tamü la fapte orit nu la cuvinte.“ Faptele dumisale sunt­ forte cu­noscute de totă țara și nu în bine. Parte din programa sea­ră ana­­lizază-mă supt ochii națiunii și vomă desluși-o treptată in tote părțile iei. Gumă deră cuteză, părăsită de mem­brii cei mai însemnați ai fostei par­tite, ce se­­ zice conservatore, prin­­tr’un programă plină de cele mai patente neadevăruri, și ne putem să avea încă de câtă ună grupă ano­nimă, se ceră să i se dea puterea ? și de la cine vă cere ? de la Ca­mere ? nu, căci scie că marea loră majoritate este în contra sea. De la națiune ? nu; căci scie fór­­te bine c’a făcută alegeri vărsândă chiară sânge și totă n’a putută do­­bândi în favorei majoritatea nați­unii. De la Domnă ? deră cunosce bine că după faptele sale de ministru în alegeri trebuie să isbutescă mai an­­teră ca națiunea să se manifeste, prin felurite moduri legale, în fa­­vorea sea, pentru ca Domnulă con­stituțională se putá să îi da încre­derea de a disolva ambele oameri și luândă guvernulă să facă apelă la națiune. Putemă sö mai amintimă aci că după căderea d-lui Lascară Catargi alegerile s’aă făcută supt președința dumisale fiindă ministru din întru d. Vernescu și că domnia-sea s’a re­trasă dechlarând că „este ună copulă orfană.“ Ancă vă dată deră, de la cine cere guvernulă ? Publiculă va cugeta. Ală patrulea grupă este ală d-lui Grigorie M. Sturdza. Domnia-sea eși din binișiulă de bei­zade ală regulamentului, eși din straele de pașă turcescă, eși din ne­păsarea în care s’afundase îndată ce se convinse că coalițiunea de la 63 și 64, nu voia atunci se resterne pe Vodă Cuza, și rămase ascunsă și mută în totă timpulă resbelului și în totă timpulă cestiunii israeliți­­lor­. D'uă dată apoi eși pe teremura politică, și intră în Senată tocmai în acele momente cândă era pe ta­petă cestiunea cea mare, națională, economică și politică, căile ferate, și recunoscerea României indepen­dinte de către tóte puterile. Credtunu­a are ca și alții că căile ferate voră face să se repune din nou pe tapetă cestiunea israeliților, și că d’astă-dată tóte puterile unite voră respinge recunoscerea Statului română ? D. Grigorie Mihai Sturdza, de­­bută printr’ună discursă de minis­tru, printr’un programă de capă de partită. Repetimă din nuoă că programa­rea, forte încurcată întru cele din întru, este tare limpede întru cele din afară. Prin acea programă întocmi ună­­ fiară ș’ună grupă, ală căruia se de­clară capulă, conducătorul”. Programa­rea în cestiunea din a­­fară spune lămurită că națiunea ro­mână este detóre creațiunea iei nu­mai Rusiei și cere să lepădămă totă ce ne-a venită și ne póte veni de la tóte cele­l­alte puteri și se face să îndată ună corpă și ună sufletă cu națiunile slave din peninsula Balca­nică, create ele ca și noi de către Rusia și numai de către Rusia. D. Grigore Mihai Sturdza este deră și d-sea capută unui grupă po­litică anonimă. D. Grig. Mihai Sturdza, cere să ne declarămă că mergemă cu Ru­sia și numai cu Rusia și în contra tutoră celora­l­alte puteri. De la cine deră cere guvernulă? De la Camere ? Delă marea loră majoritate este în contra programei d-sele ? De la națiune? Dară care este dovada ce are, fie câtă de mică, că națiunea română voiește să se deslipescă, în tote re­­lațiunile iei, economice, politice și civilisătare, de tóte puterile occiden­tale și rădicândă între ea și ele ună zidă chinesă, se se de trupă și su­fletă, națiunilor­ slave conduse nu­mai de Rusia ? Care­­ este dovada că națiunea română voiește resbelă eră un pace, că ea voiește să se de în domnirea ori­cării puteri străine și că din contra nu cere să fiă lăsată liberă, a-și vede de vindecarea durerilor ă iei, atâtă de vechi, și-a face să fiă iubită și stimată de tóte puterile, și mai cu sema de cele vecine, mari și mici, prin linișcita, sincera și no­bila iei purtare ? Cere óre d. Grigore Sturdza ca Domnulă Româniloră se ’să chiăme, în temeiulă programei sale rostite după tribuna Senatului, a distolve Camerele ș’a face apelă la națiune pentru a’i trimite represintanți, cari s’o conducă la luptă contra Austro- Ungariei, contra Germaniei, contra Engliterei, contra Franciei, contra Italiei ? Nu, acesta n’o póte cere d. Sturdza de la Domnulă Românilor, pentru că scie că nu se póte face, și fiindă că d. Sturdza este sigură că pe ca­lea­ acesta însăși Rusia va fi silită a’i da în facia lumii cea mai mare desmințire. Astă-felă deră avemă pe d’uă par­te uă partită națională-liberală, cu­noscută și susținută de națiune de la 1848 și pene acum. Avemă pe d’altă parte patru gru­puri neunite, celă puțină în apa­­rință, cari voescă sö ia puterea deră cari seră că n’o potă lua de la na­țiune. Cele patru grupuri de oposițiune, despre care vorbirămă în tracătă, fiindă bine cunoscute de toți, sun­­temă acum detori se vorbimă și mai directă despre situațiune, cu cei cu cari servimă fapt același stindardă, cu cei cu cari lucrămă pentru același scopă. Acestă detoriă, ce ne vomă îm­­plini’o câtă mai curândă, ne este c­u atâtă mai imperiosă impusă cu câtă vorbimă totă d’uă-dată cu cei cărora majoritatea națiunii le-a în­credințată, de două ori în patru ani, mandatură d’a lucra ș’a face în nu­mele iei, în timpii cei mai dureroși și mai periculoși, și verju din nou că chiară în acești timpi grei pleceadă de la cea mai mare sărăcie, de la cele mai grave abuzuri și corum­­pere, de la cea mai mare sugru­mare în întru și dispreță în afară, moștenite de la guvernele trecute, astăzi mai avuți, mai liberi și pe deplină independinți, și stimați de totă Europa, intrarămă în concer­­tul­ națiunilor­ de sine stătătore. Paris, 6 Martie. — D. Abert Grevy, gu­­vernatorulă generală ală Algeriei, a fostă alesă senatoră inamovibilă, în loculă lăsată vacantă, prin mortea d-lui Crémieux. Hartmann, pusă in libertate, a plecată îndată la Dieppe unde s’a îmbarcată pen­tru Englitera. Berlin, 6 Martie. — Cornițele de Wes­­dehlen, numită ministru plenipotențiară al­ Germaniei în România, a plecată astă­ze la Bucuresci. Reichstagul a trimisă la o­ comisiune de 14 membri proiectură privitoră la pre­lungirea legei în contra socialiștilor­. In discuțiunea ce a precedată votulă, cornițele de Eadenburg, ministrulă de interne, a­­fișă, că era cu atâtă mai urgentă d’a vota acésta prelungire, cu câtă acumă organulă oficială ală socialiștilor, a proclamată ună resbelă pe față în contra legiloră țărei. Acestă singură lucru justifică măsurile re­clamate de guvernă. Gazetta Germaniei de Nord desminte că prințul­ de Bismarck ară fi fostă în pată la cea din urmă visită ce i-a făcută împă­­ratulă Germaniei. Pesta, 6 Martie. — Camera deputaților și, după ună strălucită discursă ală d-lui Tisza, a adoptată bugetulă, așa cum la presentată guvernală, ca basă a discuțiu­­nei speciale pe articole. Ea a respinsă, cu o­ majoritate de 48 voturi, propunerea d­­lui Simonyi, care conținea ună votă de neîncredere contra ministerului. Intre cei ce au votată în contra acestei propuneri să observă 18 deputați croați, înainte de votă toți miniștri părăsiseră ședința. Constantinopole, 7 Martie. — Sirele La­­yard a notificată Porțea, că puterele voră numi­tă comisiune internațională pentru a termina neînțelegerea turco-grecă asupra baseloră celui de al­ 13-lea protocolă al­ tratatului da Berlin. Decisiunile acestei co­­misiuni voră fi luate cu majoritate de vo­turi, traseul­ noulei fruntarii ce s’a deter­mina va fi comunicată colectivă Turcii și Greciei. Paris, 7 Martie. — I­. de Fourlou și Basredon, amăndouî bonapartiști, au fost­ aleși senatori în departamentul­ Dordogne în loculă d-loră Paul Dupont și Magne în­cetați din viață. Sch­ea de misiune a principelui Orlofî, am­­basadorului Rusiei, este desmințită, l'iena, 7 Martie. — Aflămă că arh­idu­­cele Rudolf, principele moștenitoră ală Au­­stro-Ungariei, s’a logodită cu principesa Stefania Clotilda fiica regelui Belgiei. Principesa are 16 ani. Berlin, 7 Martie. — Gazetta Germaniei de Nord declară cu totul­ neîntemeiată pre­tinsa anecdotă povestită de Revista Ger­mană asupra principelui de Bismarck în timpul­ când­ ședea la Petersburg și ob­­servațiunile ofensatore ce cancelarul ă ară fi rostită cu acea ocasiune. SERVIȚIULU TELEGRAFICII ALU AGENȚIEI HAVAS. Paris, 6 Martie. — D. Carot, ministrul­ justiției, a citită în consiliul ă de miniștri, ținuta adî diminăță, raportulu săă asupra cererii de estradare a lui Hartmann. Ra­portul a conchide la ne-estradare, de­ore­­ce identitatea și culpabilitatea prevenitului nu sunt­ destul­ de stabilite. ------ ■­ '-«GBB*-1'1»—......... m­iarul­ Fremdenblatt din Vie­na scrie urmatórele: „S­ilele trecute ne amă esprimată mira­rea că Românulu, organulă lui Rosetti, a credută de cuviință de a desvolta cu totă seriositatea cestiunea, în ce parte va tre­bui să fie România în casală unui resbelă între marile puteri europene. Comunicarea cum că foia română ară fi intrată într’un asemeni discuțiune curiosa, o împrumuta­­seră din limes de la 23 Februarie, care, într’uă telegramă din Bucurescî, cita tes­­tuală cele reproduse de noi. Intr’ua cores­­pondință, pe care o prim­imă acum din Bucurescî ni se asigură că articolul­ despre alianțele eventuale ale României în casulă unui resbelă, care se atribuia de corespon­­dintele lui Times „Românului”, n’a apărută nici­ un­ deja în acestă c­iară. Corespondin­­tele nostru adauge că și în România speră totă lumea, atâtă guvernală câtă și publi­cată, că încă multă timpă nu va ave ne­voia a se ocupa cu asemene cestiuni.* Proclamațiunea președintelui comisiunii esecu­tive. Mesagerul, oficialii rusă publică procla­mațiunea adresată de către președintele co­­misiunei esecutive, com­itele Loris Melikoff din Petersburg : „In momentulă cândă tote clasele po­­porațiunei se pregatescă a serba a două­zeci și cinci aniversară unei domnii atâtă de roditore în întru -i de falnică în afară, și data suireî la tronă celă mai m­ărini­­mosă monarhă, m­ă șiră de crime neau­zite, tendindă a sdruncina ordinea publică în Rusia, și repetite atentate în contra vie­­țea M. S. împăratului aă deșteptată ună simțimentă de orore în națiunea rusă și aă inspirată indignarea Europei.

Next