Romanulu, ianuarie 1881 (Anul 25)
1881-01-22
anul al Douăgac[ și cincile Voiesce și vei putea. ANUNCIURI" Linia de 30 litere petit, pagina IV, — 40 bani Deto , , , pagina III, — 2 lei — A se adresa : IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et Cuie, 8 Place de la Bourse, LA LONDON, la Eugéne Micoud et C-nie, 139 — 140, Fleet Street, London E C, LA VIENA, la d-nil Haasentein și Vogler. Waliischgasse 10. LA FRANCEOllT, S.-M.G. L. Daube et C nie, pentru Germania, Belgia, 0- landa, Elveția și America. Articolele republicate se ardă. 20 BANI ESEMPLARUL ca Redacțiunea și Administrațiunea, strada Iamnei 14. JOUI, 22 IANUARIE, 1881. Luminează-te și vei fi. ABONAMENTE: In Capitală și districte : un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tóte terile Europei, trimestru 15 lei. A se adresa IN ROMANIA, la administrațiunea fiarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8 place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15 Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. doctor Gustavo Croce, Vi- San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI EXEMPLARUL BUCIE8GI, 2Î ST 1881 Se reluăm istoria țarei de unde am lăsat-o, adică de la mortea lui Radu, <zis de boiari „cel mare.“ 1) Succedă două domni, Mihnea și Vlăduța, cari amândoi se încercă d’a pune capăt tiraniei boiarilor asupra norodului. Cât au domnit acești doui domni ] Unul și altul doui ani. Mihnea e gonit de boiari, reacționarii sau conservatorii, cum se numesc acum, cari pun să’l ucidă în Ardeal. Vladuța cade supt sabia acestor boiari. Cice va Timpul că noi născocim aceste omoruri politice, cari n’aveau alt scop decât d’a satisface pofțile de domnia ce sbuciumau pe conservatorii din acel timp ? Vladuța fiind ucis, boiarii pun în locu-i pe unul dintre dânșii, Neagoe Basarab. Neagoe-Vodă reînființază tóte privilegiile boerimii și ale clerului, și apasă din nou pe bieții țărani cari încep a privi pe boiarii lor ca cei mai mari vrăjmași ai țărei și daca nu a dori stăpânirea străinului, cel puțin a o privi cu nepăsare. Cu greu vor șterge acei boieri acestă pată, cu greu vor face să se uite că ei au adus țara în așa stare de jale și de plâns încât vitorul popor care de atâtea secol luptase pentru neatârnarea lui, se desinteresa cu totul de sorta patriei și-și plecă capul supt jugul aservirii, confundând într’aceeași ură pe boiari și pe străinul apăsător. Ca să încoroneze opera lor, boiarii reacționari silesc pe Neagoe-Vodă se consimță la propunerea Turcilor ca țara să se lase de domnii iei și să se lege a da Sultanului 3,000 de bani roșii pe an și 600 copii în corpul ienicerilor. Nu puteau să uite acei boiarii un domn așa de bun și de patriot, nu puteau să nu scrie numele séu cu litere de aur în istoria națională. Mare Neagoe-Vodă. Boiarii se desbină între denșii și ’ncepe o nouă anarhiă, nouă lupte civile, noul versări de sânge românesc, noul devastări în țară, noul chiămări la Turci care prefac Muntenia într’un adevărat pașalâc. Să ne spună acum Timpul : patrioți au fost boiarii în acei timpuri de grele nevoi pentru țară ] apărătorii ai drepturilor țărei au fost, sau numai și numai apărători ai privelegiilor ] Resultatul acestei purtări a fost ruina țarei, perderea tutor drepturilor, prefacerea moșiei strămoșesci într'un pașalic turcesc. Alt scump au plătit boarii nebunele lor ambițiuni și nesațiosei lor pofte. Dar cine-i va plânge ] Națiunea, prefăcută într’uă turmă ai cărei păstori ce făcuseră ei, așteptând cu răbdarea disperării celui mântuire, nu-I plângea, gândind că precum suferia ea pe pământ, asemenea pe pământ trebuia să fie pedepsiți cei cari au păcătuit către țara lor. l A. se vedea »Românul» de la 20 Ianuarie. De la mortea lui Neagoe Basarab pâné la Mihai Bravul sunt aprópe 80 de ani, și vedem că 20 de Domni s’au pus pe rând pe tron și pe rând s’au scos. Că anarhiă supremă domnesce în țeră. Ensé în mijlocul acestei anarhii, lanțul privilegiilor se rupe, poporul începe să resufle. Atunci vine Mihai, căruia posteritatea ’ia dat numele de Vitéz. Ense Mihai vine la Domniă prin boiarii cei rei, are nevoie de acei boiari, se supune dor lor. Mihai iscălesce acel aședământ care robesce definitiv pe țărani. De aicli înainte feudalismul militar se implantă în țară pentru nenorocirea iei. De aji înainte țăranii se vind cu moșiile, la vălaltă cu vitele ș’adesea mai eftin. De aici înainte s’a secat isvorul puterei naționale. „Societatea întrâgă se alcătuesce, dice N. Bălcescu, pe un șir de privilegie și clase, fiecare clasă cu privilegie deosebite ; fiecare individ are privilegie, întins eșafodagm de tiranii superpuse una asupra alteia și tote apăsând pe popor, pe țăranul muncitor.* Cu robirea țăranului se ’ncheiă neapărat și robirea țărei. Vin Fanarioții. Trebuie are să vorbim de acei timpi de rușinose amintire pentru boiari, să descriem luptele lor în contra Domnilor fanarioți cari atingiau privilegiile lor, și unirea lor cu acei Domni greci cari apăsau pe țăran scutindu-i pe denșii . Trebuie óre s’amintim acele chiemări perpetue la străini, cari in atâtea rânduri au făcut din Țara Românesca locul de ciocnire al tutor puterilor vecine. Trebuie óre s’amintim rușinosele lingușiri și faptele viclene cari păteau tóte paginele istoriei naționale] Trebuie óre s’amintim că pe când Constantin Brâncovenu intră în luptă cu Emeric Tököli pentru neatârnarea Transilvaniei, boiarii lucrau în proti va sea la Viena și la Constantinopole. Că unii din ei rugau pe împărat să intre in țară cu putere , că alții í negreau pe C. Brâncovenu la Portă arătând că voeace să se alieze cu Imperialii. Intrară Imperialii în țeră, C. Brâncovenu a respinse, dar Transilvania era perdută. Prin tratatul de la Carlovici ea se anecieza Austriei. Turcia recunoscutere de serviciile ce adusese C. Brâncovenu, îl recunosce de Domn pe vieță și 1 scutesc de tribut pe cinci ani. Domn pe viață! cu alte cuvinte se punea capăt la necontenitele resvrătiri ale boierilor. Așa ar fi fost deca partita reacționară n’ar fi fost și anti-națională. La 24 Martie 1714, boiarii se adună și predă pe Domn lui Mustafa- Aga, pe care o chemaseră la Bucuresci. Cunoscut e îngrozitorul sfîrșit al Brâncovenilor; dar mai îngrozitor e faptul boiarilor, și mai îngrozitor încă că ei dau 40,000 reali vizirului ca Domna lui Constantin Brâncovenu, nora, nepotul și ginerii lui să nu se potă întorce în țară. Sermaniî trebuiră să se ducă în exil la Chintaia în Asia Mică. Și ce făcură boerii cu puterea aceea de care erau atât de sătoși ] E că-i resultatele : In patru ani, de la 1714 până la 1718, patru Domni se succedă la tron, din care unul e ucis de boiari. Resultatul jură imperialii intrară în țară, o devastară și, în 1718, tratatul de la Passarovici le de pe Temișana și Banatul Craiovei. Mai rămânea partea de dincolo de Olt. Dar partea acesta era perdută de la mortea lui C. Brâncovenu, căci era în manile Fanarioților. Pot uita boiarii tóte relele ce le au făcut, dar națiunea trebuie să scie că nu Porta, ci boiarii au adus pe fanarioți în țară, inavuțindu-se unii pe alții prin sudarea și sângele poporului. Boericu nu, era Mathei Basarab ] Boer negreșit, și, din puntul de vedere general al naționalității nóstre, trebuie să ’i fim recunoscători pentru c’a lucrat mult la redesceptarea limbei române. Nu putem însă să perdem din vedere că reîntorcerea la vechiele datine nu însemna altceva decât întorcerea la așezământul lui Mihai, fapt care se dovedeșce prin citirea legilor lui Matei Basarab, legi cu totul reacționare, cum am zice as~ tății, impilatare cum se pute Zi fie oricând. Nu putem uita încă că esecuțiunile sălbatice ce se comiseră resculară țara în mai multe rânduri. Ințelesați boatrii ] Le fu milă de poporul acela care nu mai putea să trâăscă și ajunsese să mănânce rădăcine ? Se lăsară de impilare ] Micșorară dăjdiile ] Ascultară vocea prevăzătore a boiarilor naționali ] Nu, cumpliți până în sfîrșit, egoiști și orbi, nu voiră s’asculte decât lăcomia lor și chemară pe străini în ajutor contra locuitorilor români. Acesta este un fapt, consemnat în mod oficial într-un tratat încheiat între Domnul țărei Românesc și G. Racoți, Domnul Transilvaniei. Reformele reacționare ale lui Matei Basarab și nepomenita impilare a lui Constantin Basarab împinseră pe popor la desperare și la rescolă. Dorobanții și Călărașii,— er nu Seimenii,— se scolă în contra tiranilor țărei, înfrâng oștile domnesc, și aleg Domn pe spătarul Chrisca. Boiarii înfrânți, amenințați in privilegiile lor, alergă din nou la străini și ecé tratatul ce se încheie prin mijlocirea boierilor reacționari, între Constantin Basarab și G. Racoți, în 1655. 1) NI reproducem în părțile lui principale, pentru că mai târziu vom avea trebuință de el spre a dovedi mai bine că nu s’au schimbat boerii : 1) Acest tratat se află în arhivele Ungariei și este reprodus în colecțiunea d-lui M. Mitilinea, pag. 18: „Noi Constantin-Vodă, din grația lui Dumnedeu, Domn al Munteniei, atestăm prin scrisorea nostru de față, cum că în timpul trecut și începând încă sub domnia predecesorului Nostru, reposatul întru fericiți, Matei-Vodă și la ’nceputul domniei nóstre, a isbucnit în țară și sub domnia nostră uă răscolă primejdiosă, și anume : Dorobănțimea pedestră , milițiile și călărașii s’au sculat în contra JBoianimii țareî, care a fost mult turburată și persecutată întratât, încât nu numai boiarii, dar chiar și familiele lor. Resculătorii sculându-se chiar în contra înaltei nóstre persane, după ce făcură fórte mare predă și felurite răpiri, și pândind diua și noptea chiar și contra vieții nóstre, și în fine îndrăsnind a ne răpi și scaunul nostru domnesc, — astfel că numai Dumnedeul nostru scie — câte primejdii și insulte am suferit, și neavând, afară de Dumnedeu, nici uă speranță, de a scăpa din aceste pericole, ne-am adresat către Măria Sea, Domnul Racoți George, care ca Domnitor creștin, având milă de noi și de posițiunea nostră primejdiosă, a bine-voit a veni în ajutorul nostru cu armata sea, ense, sus-pomeniți, hoți și tâlhari au îndrăsnit d’a lua armele în mână, d’a ieși în tabără și d’a ataca ’ntr’un loc și ’ntr’un moment cu totul neașceptat armata Măriei Sale. Dér acesta armată — laudă lui Dumnedeu — a bătut strașnic pe rebeli pe câmpia de bătălie și i-a nimicit, scăpându-ne pe noi și pe noiarii noștri de mare femeie, pentru care fapte și noi până la sfârșitul vieții nóstre voim a fi recunoscători. Promitem dor prin acesta, și ne îndatorim pe credința nostră creștinască, pe Mântuitorul nostru. Urmezá un șir de îndatoriri, nu vom reproduce decât cea din urma: »Fiind Măria Sea așa de grațiosă către noi, am părăsit obiceiul vechiu al predecesorului meu Matei-Vodă de a da pe fiecare an un dar prietenesc de 2500 galbeni, bani vechi, și dăm 3,000 galbeni, care sumă ne vom sili a o respunde în fiecare an.* Eta dér unde au ajuns boarii: a chiema pe străini în contra țăranilor români, a le da daruri prietenesc! în schimbul intervenirii lor, a scălda țara în sângele copiilor iei, și, mai în urmă, a pregăti deplina aservire a României prin desființarea armatelor naționale. Robul armat devenise primejdios. Care fu rolul Fanarioților în țeră ] D’a o despuia și înjoși și pe densa și pe boiari. Ce făcură boiarii ? Despuiară și înjosiră țerănimea. Și ura lor în contra acestor țerani, supuși, muncitori, răbdători; în contra acestor drepți coborîtori ai colonilor romani, în contra acestor foști stăpâni ai țeriî deveniți robi, pentru că se ruinaseră aperând-o de câte ori intrigile boiarilor o puneau în primejdie ; în contra acestor vecini și păstrători ai simțimentului românesc, ai limbei române, ai adevăratelor nóstre datine, ura boierilor în contra lor merse până acolo încât enșii Fanarioții se făcură uneori apărătorii țărănimii muritore de fume. Vorbe, va dice Timpul. Da, vorbe ale istoriei, sprijinite pe fapte. C. Mavrocordat încurcă să emancipeze pe țărani de tirania boiarilor. De șase ori, boiarii îl denunță Porții și reușesc a-l goni din țară, aducând în locu-i domni care desființază tot ce făcuse Mavrocordat în favorea țărănimii și măresc privilegiile boiarimii. Isbutesc în fine a-și păstra tote privilegiile lor amenințate. Resultat: cumplita miseriă în care ajunse țara, plecare în masă a țăranilor, părăsirea pământurilor, pustiirea Munteniei. *■ Vorbe, vorbe, nu este așa? Dar datele sunt precise și nimine nu le pote recusa. Const. Mavrocordat domnesce de la 1730 până la 1733. Apoi de la 1735 până la 1741; De la 1744 până la 1748; De la 1756 până la 1758; și de la 1761 până la 1763. In 1740, recensământul pentru bir arăta că sunt 147,000 familii de țărani. In 1745, când se intorce, nu mai găsesce decât 70,000 familii. In 1756, când se întorse din nou, nu mai găsesce decât 35,000 familii. Supt îndouita urgiă a Fanarioților și a boiarilor, țărănimea se topia cu zăpada la sare. Numai din districtul Craiovei, 15,000 de familii fugiseră în Bulgaria. Răscula poporului în contra lui Racoviță ne este un nouă dovadă care confirmă faptele deja atestate prin datele mai sus citate. Vine anul 1774. Se încheiă tratatul de la Kuciuc-Kainargi, care redă boiarilor dreptul de a -și alege pe Domnitori. Ce fac boiarii] Se desbină între denșii, intrigă la Ruși și la Turci, până când Porta numeșce Domn pe un grec, Alesandru Ipsilante. Din tote aceste fapte, este are nevoie d’a mai trage noiuă conclusiune. Nu reese din tot ce am arătat că, de la început până la sfârșit, partita reacționă a boiarilor a fost aceiași: aspră pentru popor și servilă cu străinii; că intrigele iei a adus treptat peirea țărei; și că dacă, după urgiă, se mai găsi în țară uă scânteiă de românism, nu este culpa boiarilor, căci, prin desbinările lor, prin intrigele lor, prin servilismul lor, prin împilarea țărănimei, au făcut tot ca să stingă chiar scânteia păstrată sa sânțeniă în fundul sufletului robiților români. Vom cerceta într’un număr viitor decâ lunga agoniă a țărei supt Fanarioți a desceptat pe acei boiari, sau decâ, după dicetarea românilor „lupul își schimbă părul dar nu și năravurile“. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Roma, 1 j Februarie. — Țiarul Italia primește de la Cairo un telegramă care anunțță că regimentul gardei Kedivului s’a resculat, în urma întemnițărei colonelului său Ali Fehmy bey. Au fost mai mulți răniți. Emoțiunea la Cairo este forte viuă. Cairo, 1 Februarie. — In urma răsculei câtorva soldați, ministrul de resbel ’și a dat demisiunea. Roma, 1 Februarie.—D. Cairoli, respundând d-lui Massari, dă informațiuni asupra faselor propunerii de arbitragiu pentru cestiunea turco-grecá și dice că Porta a manifestat disposițiuni conciliatare. Censul constată că simpatiile pentru Grecia nu s’au micșorat din partea guvernului Italian nici din partea celorlalte puteri. »Sunt dar convins, zice primul ministru, că în curând se va dobândi oă soluțiune mulțămitore. “