Romanulu, ianuarie 1881 (Anul 25)

1881-01-22

anul al Două­gac[ și cincile Voiesce și vei putea. ANUNCIURI" Linia de 30 litere petit, pagina IV, — 40 bani Deto , , , pagina III, — 2 lei — A se adresa : IN ROMANIA, la administrațiunea di­arului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­uie, 8 Place de la Bourse, LA LONDON, la Eugéne Micoud et C-nie, 139 — 140, Fleet Street, London E C, LA VIENA, la d-nil Haasentein și Vogler. Waliischgasse 10. LA FRANCEOllT, S.-M.G. L. Daube et C nie, pentru Germania, Belgia, 0- landa, Elveția și America. Articolele republicate se ardă. 20 BANI ESEMPLARUL ca Redacțiunea și Administrațiunea, strada Iamnei 14. JOUI, 22 IANUARIE, 1881. Luminează-te și vei fi. ABONAMENTE: In Capitală și districte : un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tóte teri­le Europei, trimestru 15 lei. A se adresa IN ROMANIA, la administrațiunea­­ fiarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8 place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15 Fleisch­markt. IN ITALIA, la d. doctor Gustavo Croce, Vi- San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI EXEMPLARUL BUCIE8GI, 2Î ST 1881 Se reluăm istoria țarei de unde am lăsat-o, adică de la mortea lui Radu, <zis de boiari „cel mare.“ 1) Succedă două domni, Mihnea și Vlăduța, cari amând­oi se încercă d’a pune capăt tiraniei boiarilor a­­supra norodului. Cât au domnit acești doui domni ] Unul și altul doui ani. Mihnea e gonit de boiari, reac­ționarii sau conservatorii, cum se numesc acum, cari pun să’l ucidă în Ardeal. Vladuța cade supt sabia acestor boiari. Cice­ va Timpul că noi născocim aceste omoruri politice, cari n’aveau alt scop de­cât d’a satisface pofțile de domnia ce sbuciumau pe conser­vatorii din acel timp ? Vladuța fiind ucis, boiarii pun în locu-i pe unul dintre dânșii, Neagoe Basarab. Neagoe-Vodă reînființază tóte pri­vilegiile boerimii și ale clerului, și a­­pasă din nou­ pe bieții țărani cari încep a privi pe boiarii lor ca cei mai mari vrăjmași ai țărei și daca nu a dori stăpânirea străinului, cel puțin a o privi cu nepăsare. Cu greu­ vor șterge acei boieri a­­cestă pată, cu greu vor face să se uite că ei au­ adus țara în așa stare de jale și de plâns în­cât vitorul popor care de atâtea secol­ luptase pentru neatârnarea lui, se desinte­­resa cu totul de sorta patriei și-și plecă capul supt jugul aservirii, con­fundând într’aceeași ură pe boiari și pe străinul apăsător. Ca să încoroneze opera lor, boiarii reacționari silesc pe Neagoe-Vodă se consimță la propunerea Turcilor ca țara să se lase de domnii iei și să se lege a da Sultanului 3,000 de bani roșii pe an și 600 copii în cor­pul ienicerilor. Nu puteau să uite acei boiarii un domn așa de bun și de patriot, nu puteau să nu scrie numele séu cu litere de aur în istoria națională. Mare Neagoe-Vodă. Boiarii se des­­bină între denșii și ’ncepe o­ nouă anarhiă, nouă lupte civile, noul ver­­sări de sânge românesc, noul de­vastări în țară, noul chiămări la Turci care prefac Muntenia într’un ade­­­­vărat pașalâc. Să ne spună acum Timpul : pa­trioți au fost boiarii în acei timpuri de grele nevoi pentru țară ] apără­torii ai drepturilor țărei au fost, sau numai și numai apărători ai prive­­legiilor ] Resultatul acestei purtări a fost ruina țarei, perderea tutor dreptu­rilor, prefacerea moșiei strămoșesci într'un pașalic turcesc. Alt scump au plătit boarii nebu­nele lor ambițiuni și nesațiosei lor pofte. Dar cine-i va plânge ] Națiu­nea, prefăcută într’uă turmă ai că­rei păstori ce făcuseră ei, așteptând cu răbdarea disperării celui mântui­re­, nu-I plângea, gândind că pre­cum suferia ea pe pământ, asemenea pe pământ trebuia să fie pedepsiți cei cari au păcătuit către țara lor. l­ A. se vedea »Românul» de la 20 Ianuarie. De la mortea lui Neagoe Basarab pâné la Mihai Bravul sunt aprópe 80 de ani, și vedem că 20 de Domni s’au­ pus pe rând pe tron și pe rând s’au­ scos. Că anarhiă supremă dom­­nesce în țeră. Ensé în mijlocul a­­cestei anarhii, lanțul privilegiilor se rupe, poporul începe să resufle. Atunci vine Mihai, căruia poste­ritatea ’ia dat numele de Vitéz. Ense Mihai vine la Domniă prin bo­iarii cei rei, are nevoie de acei boiari, se supune dor lor. Mihai iscălesce acel așed­ământ care robesce definitiv pe țărani. De aicli înainte feudalismul militar se implantă în țară pentru nenoro­cirea iei. De aji înainte țăranii se vind cu moșiile, la vă­l­altă cu vitele ș’ade­­sea mai eftin. De aici înainte s’a secat isvorul puterei naționale. „Societatea întrâgă se alcătuesce, dice N. Bălcescu, pe un șir de pri­­vilegie și clase, fie­care clasă cu privilegie deosebite ; fie­care individ are privilegie, întins eșafodagm de tiranii superpuse una asupra alteia și tote apăsând pe popor, pe țăra­nul muncitor.* Cu robirea țăranului se ’ncheiă neapărat și robirea țărei. Vin Fanarioții. Trebuie are să vorbim de acei timpi de rușinose amintire pentru boiari, să descriem luptele lor în contra Domnilor fanarioți cari atingiau pri­vilegiile lor, și unirea lor cu acei Domni greci cari apăsau pe țăran scutindu-i pe denșii . Trebuie óre s’amintim acele chie­­mări perpetue la străini, cari in a­­tâtea rânduri au făcut din Țara Ro­­mânesca locul de ciocnire al tutor puterilor vecine. Trebuie óre s’amintim rușinosele lingușiri și faptele viclene cari pă­­teau tóte paginele istoriei naționale] Trebuie óre s’amintim că pe când Constantin Brâncovenu intră în luptă cu Emeric Tököli pentru neatârna­rea Transilvaniei, boiarii lucrau în pro­ti va sea la Viena și la Constan­­tinopole. Că unii din ei rugau pe împărat să intre in țară cu putere , că alții í negreau pe C. Brânco­venu la Portă arătând că voeace să se alieze cu Imperialii. Intrară Imperialii în țeră, C. Brân­covenu a respinse, dar Transilvania era perdută. Prin tratatul de la Carlovici ea se anecieza Austriei. Turcia recunoscutere de serviciile ce­­ adusese C. Brâncovenu, îl re­­cunosce de Domn pe vieță și 1 scu­tesc de tribut pe cinci ani. Domn pe viață! cu alte cuvinte se punea capăt la necontenitele res­­vrătiri ale boierilor. Așa ar fi fost deca partita reac­ționară n’ar fi fost și anti-națio­­nală. La 24 Martie 1714, boiarii se a­­dună și predă pe Domn lui Mustafa- Aga, pe care o chemaseră la Bucu­­resci. Cunoscut e îngrozitorul sfîrșit al Brâncovenilor; dar mai îngrozitor e faptul boiarilor, și mai îngrozitor încă că ei dau 40,000 reali viziru­lui ca Domna lui Constantin Brân­covenu, nora, nepotul și ginerii lui să nu se potă întorce în țară. Sermaniî trebuiră să se ducă în exil la Chintaia în Asia Mică. Și ce făcură boerii cu puterea a­­ceea de care erau atât de sătoși ] E că-i resultatele : In patru ani, de la 1714 până la 1718, patru Domni se succedă la tron, din care unul e ucis de boiari. Resultatul ju­ră imperialii intrară în țară, o devastară și, în 1718, tratatul de la Passarovici le de pe Temișana și Banatul Craiovei. Mai rămânea partea de dincolo de Olt. Dar partea acesta era per­dută de la mortea lui C. Brânco­venu, căci era în manile Fanarioți­lor. Pot uita boiarii tóte relele ce le au făcut, dar națiunea trebuie să scie că nu Porta, ci boiarii au adus pe fanarioți în țară, inavuțindu-se unii pe alții prin sudarea și sângele po­porului. Boer­icu nu, era Mathei Basarab ] Boer negreșit, și, din puntul de vedere general al naționalității nós­­tre, trebuie să ’i fim recunoscători pentru c’a lucrat mult la redescep­­tarea limbei române. Nu putem însă să perdem din ve­dere că reîntorcerea la vechiele da­­tine nu însemna alt­ceva de­cât în­­torcerea la așezământul lui Mihai, fapt care se dovedeșce prin citirea legilor lui Matei Basarab, legi cu totul reacționare, cum am zice as~ tății, impilatare cum se pute Zi fie ori­când. Nu putem uita încă că esecuțiu­­nile sălbatice ce se comiseră rescu­­lară țara în mai multe rânduri. Ințelesați boatrii ] Le fu milă de po­porul acela care nu mai putea să trâăscă și ajunsese să mănânce ră­­dăcine ? Se lăsară de impilare ] Micșorară dăjdiile ] Ascultară vocea prevăzătore a boiarilor naționali ] Nu, cumpliți până în sfîrșit, egoiști și orbi, nu voiră s’asculte de­cât lăco­mia lor și chemară pe străini în a­­jutor contra locuitorilor români. Acesta este un fapt, consemnat în mod oficial într-un tratat încheiat între Domnul țărei Românesc­ și G. Racoți, Domnul Transilvaniei. Reformele reacționare ale lui Ma­tei Basarab și nepomenita impilare a lui Constantin Basarab împinseră pe popor la desperare și la rescolă. Dorobanții și Călărașii,— er nu Sei­menii,— se scolă în contra tiranilor țărei, înfrâng oștile domnesc­, și aleg Domn pe spătarul Chrisca. Boiarii înfrânți, amenințați in pri­­vilegiile lor, alergă din nou la străi­ni și ecé tratatul ce se încheie prin mijlocirea boierilor reacționari, între Constantin Basarab și G. Racoți, în 1655. 1) NI reproducem în părțile lui principale, pentru că mai târziu vom avea trebuință de el spre a dovedi mai bine că nu s’au schim­bat boerii : 1) Acest tratat se află în arh­ivele­ Ungariei și este reprodus în colecțiunea d-lui M. Mitilinea, pag. 18: „Noi Constantin-Vodă, din grația lui Dumned­eu, Domn al Munteniei, atestăm prin scrisorea nostru de față, cum că în timpul trecut și începând încă sub domnia predecesorului Nostru, reposatul întru feri­ciți, Matei-Vodă și la ’nceputul domniei nóstre, a isbucnit în țară și sub domnia nostră uă răscolă primejdiosă, și anume : Dorobănțimea pedestră , milițiile și călărașii s’au sculat în contra JBoianimii țareî, care a fost mult turburată și persecutată întra­­tât, în­cât nu numai boiarii, dar chiar și familiele lor. Resculătorii sculându-se chiar în contra înaltei nóstre persane, după ce făcură fórte mare predă și felurite răpiri, și pândind diua și noptea chiar și contra vieții nóstre, și în fine îndrăsnind a ne răpi și scaunul nostru domnesc, — ast­fel că numai Dum­­nedeul nostru scie — câte primejdii și in­sulte am suferit, și neavând, afară de Dum­­nedeu, nici uă speranță, de a scăpa din a­­ceste pericole, ne-am adresat către Măria Sea, Domnul Racoți George, care ca Dom­nitor creștin, având milă de noi și de po­­sițiunea nostră primejdiosă, a bine-voit a veni în ajutorul nostru cu armata sea­, ense, sus-pomeniți, hoți și tâlhari au îndrăsnit d’a lua armele în mână, d’a ieși în tabără și d’a ataca ’ntr’un loc și ’ntr’un moment cu totul neașceptat armata Măriei Sale. Dér a­­cesta armată — laudă lui Dumned­eu — a bătut strașnic pe rebeli pe câmpia de bă­tălie și i-a nimicit, scăpând­u-ne pe noi și pe noiarii noștri de mare femeie, pentru care fapte și noi până la sfârșitul vieții nóstre voim a fi recunoscători. Promitem dor prin acesta, și ne îndatorim pe cre­dința nostră creștinască, pe Mântuitorul nostru. Urmezá un șir de îndatoriri, nu vom reproduce de­cât cea din urma: »Fiind Măria Sea așa de grațiosă către noi, am părăsit obiceiul vechiu al predece­sorului meu Matei-Vodă de a da pe fie­care an un dar prietenesc de 2500 galbeni, bani vechi, și dăm 3,000 galbeni, care sumă ne vom sili a o respunde în fie­care an.* Eta dér unde au ajuns boarii: a chiema pe străini în contra țărani­lor români, a le da daruri priete­nesc! în schimbul intervenirii lor, a scălda țara în sângele copiilor iei, și, mai în urmă, a pregăti deplina aservire a României prin desființarea armatelor naționale. Robul armat devenise primejdios. Care fu rolul Fanarioților în țeră ] D’a o despuia și înjoși și pe densa și pe boiari. Ce făcură boiarii ? Despuiară și înjosiră țerănimea. Și ura lor în contra acestor țerani, supuși, muncitori, răbdători; în con­tra acestor drepți coborîtori ai co­­lonilor romani, în contra acestor foști stăpâni ai țeriî deveniți robi, pentru că se ruinaseră aperând-o de câte ori intrigile boiarilor o puneau în primejdie ; în contra acestor veci­ni și păstrători ai simțimentului ro­mânesc, ai limbei române, ai adevă­ratelor nóstre datine, ura boierilor în contra lor merse până acolo în­cât enșii Fanarioții se făcură une­ori apărătorii țărănimii muritore de fume. Vorbe, va dice Timpul. Da, vorbe ale istoriei, sprijinite pe fapte. C. Mavrocordat încurcă să eman­cipeze pe țărani de tirania boiarilor. De șase ori, boiarii îl denunță Porții și reușesc a-l goni din țară, aducând în locu-i domni care desființază tot ce făcuse Mavrocordat în favorea ță­rănimii și măresc privilegiile boia­­rimii. Isbutesc în fine a-și păstra tote privilegiile lor amenințate. Resultat: cumplita miseriă în care ajunse țara, plecare în masă a țăra­nilor, părăsirea pământurilor, pustii­rea Munteniei. *■ Vorbe, vorbe, nu este așa? Dar datele sunt precise și nimine nu le pote recusa. Const. Mavrocordat domnesce de la 1730 până la 1733. Apoi de la 1735 până la 1741; De la 1744 până la 1748; De la 1756 până la 1758; și de la 1761 până la 1763. In 1740, recensământul pentru bir arăta că sunt 147,000 familii de ță­rani. In 1745, când se intorce, nu mai găsesce de­cât 70,000 familii. In 1756, când se întorse din nou, nu mai găsesce de­cât 35,000 fa­milii. Supt îndouita urgiă a Fanarioți­lor și a boiarilor, țărănimea se topia cu zăpada la sare. Nu­mai din districtul Craiovei, 15,000 de familii fugiseră în Bul­garia. Răscula poporului în contra lui Racoviță ne este un nouă dovadă care confirmă faptele deja atestate prin datele mai sus citate. Vine anul 1774. Se încheiă trata­tul de la Kuciuc-Kainargi, care redă boiarilor dreptul de a -și alege pe Domnitori. Ce fac boiarii] Se desbină între denșii, intrigă la Ruși și la Turci, până când Porta numeșce Domn pe un grec, Alesan­­dru Ipsilante. Din tote aceste fapte, este are ne­voie d’a mai trage noi­uă conclu­­siune. Nu reese din tot ce am ară­tat că, de la început până la sfâr­șit, partita reacționă a boiarilor a fost aceiași: aspră pentru popor și servilă cu străinii; că intrigele iei a adus treptat pei­­rea țărei; și că dacă, după urgiă, se mai găsi în țară uă scânteiă de românism, nu este culpa boiarilor, căci, prin desbină­­rile lor, prin intrigele lor, prin servilis­mul lor, prin împilarea țărănimei, au făcut tot ca să stingă chiar scân­teia păstrată sa sânțeniă în fundul sufletului robiților români. Vom cerceta într’un număr viitor decâ lunga agoniă a țărei supt Fa­narioți a desceptat pe acei boiari, sau decâ, după dicetarea românilor „lu­pul își schimbă părul dar nu și nă­ravurile“. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Roma, 1 j Februarie. — Țiarul Italia pri­­mește de la Cairo un telegramă care anunțță că regimentul gardei Kedivului s’a resculat, în urma întemnițărei colonelului său Ali Fehmy bey. Au fost­ mai mulți răniți. Emo­­țiunea la Cairo este forte viuă. Cairo, 1 Februarie. — In urma răsculei câtor­va soldați, ministrul de resbel ’și a dat demisiunea. Roma, 1 Februarie.—D. Cairoli, respun­­dând d-lui Massari, dă informațiuni asupra faselor propunerii de arbitragiu pentru ces­­tiunea turco-grecá și dice că Porta a ma­nifestat disposițiuni conciliatare. Censul con­stată că simpatiile pentru Grecia nu s’au micșorat din partea guvernului Italian nici din partea celor­l­alte puteri. »Sunt dar con­vins, zice primul ministru, că în curând se va dobândi oă soluțiune mulțămitore. “

Next