Romanulu, februarie 1881 (Anul 25)
1881-02-02
ANUL AL DOUEPSCI ȘI CINCILE Voiesce și vei putea. ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV, — 40 banî Deto , , » pagina 111, — 2 lei — A se adresa : IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et Cuie, 8 Place de la Bourse, LA LONDON, la Eugéne Micoudet C-nie, 139— 140, Fleet Street, London E C, LA VIENA, la d-nil Haasentein și Vogler. Walfîschgasse 10. LA FRANCFORT, S.-M.G. L. Daube et C nie, pentru Germania, Belgia, 0- landa, Elveția și America. Articolele republicate se ardu. 20 BANI ESEMPLARUL Redacțiunea și Administrațiunea, strada Dosmnei 14. LUNI, MARȚI, 2, 3. FEBRUARIE 1881. . . Lumineazâ-te și vei fi. ABONAMENTE: In Capitală și districte : un an 48 lei; șese ’luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestru 15 lei. A se adresa IN ROMANIA, la administrațiunea oiarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15 Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. doctor Gustavo Croce, Vi- San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusd. ______ 20 BANI ESEMPLARUL BDȘESCI, u2 FAURAS 1881 Pe nurorile corpurilor legiuitorej se afla acum urmatorele proiecte de lege : 1) Proiectul pentru esploatarea minelor și carierilor ; 2) Proiectul pentru administrarea monopolului tutunurilor; 3) Proiectul pentru modificarea legii timbrului ; 4) Proiectul pentru întruparea salinelor cu administrațiunea tutunurilor ; 5) Proiectul pentru modificarea legii drumurilor 6) Proiectul pentru burse, mijlocitori de schimb și samsari; 7) Proiectul pentru modificarea art. 409 din codicele de procedură penală; 8) Proiectul de codice militar ; 9) Proiectul pentru înstrăinarea unor părți din domeniile statului și răscumpărarea embaticurilor; 10) Proiectul pentru înstrăinarea bunurilor statului aflate afară de teritoriul României și altele. Fiecare din aceste proiecte, fiind menit a satisface uă necesitate reală, merită un atențiune specială ș’un studiu amănunt. Ne-am propus a face un asemenea studiu și voim a ne ține de făgăduielii. Cu care cnse se ’ncepem ? Seim cât de simțită e trebuința creării proprietății mici; seim cât bine póte aduce ea țării și deci ne simțim datori d’a lua mai ântăi în desbatere proiectul privitor la înstrăinarea unor părți din domeniile Statului și rescumpărarea embaticurilor. Partita liberală e cea d’ânteiu care s'aj gândit la crearea unicei proprietăți și, la 1S68, a făcut un lege al căreia scop era d’a înlesni ajungerea acestui scop. Alte legi au venit în urmă ca să completeze pe acesta, dar d’uă dată cu ele a ’nceput și acel nesfîrșit șir de ’mprumuturi garantate în domeniele Statului, astfel încât astăzî buna și laudabila cugetare a legiuitorului din 1868 este forte ’mpedicată. Moșiele fiind ipotecate pentru garantarea diferitelor împrumuturi, guvernul e pus în neplăcută posițiune d’a refusa orice cerere i s’ar face pentru vénjare de domenie d’ale Statului. Poporațiunea rurală doresce înse a cumpăra pămênt — dovedă numerósele cereri adresate guvernului și chiar corpurilor legiuitore ;—statul din parter trebuie asemenea să dorescă ca proprietățile să trecă 'n mâni particulare, pentru ca pe d’uă parte să fie mai bine esploatate, ér pe de alta să mărască veniturile bugetare, prin impositul fondar ce s’ar plăti pentru pământurile trecute ’n domeniul particularilor. Proiectul pentru înstrăinarea unor părți din domeniile Statului și răscumpărarea embaticurilor are tocmai scopul acesta. Privit din punt de vedere economic, acest proiect tindend la desvoltarea producerii naționale, nu pate decât să fie pretutindeni salutat cu bucurie. Din punt de vedere politic și social, el nu pare decât s’atragă laudă ideiei ce a predomnit la conceperea lui. Intr’adevĕr, înlesnind crearea proprietății mici și punând pe săteni în posițiune d’a deveni proprietari, el nu numai va stimula arderea la muncă a sătenilor ș’a celor ce-ar pute deveni [miei proprietari, ci și va ’mpedica ivirea proletariatului agricol în țara nóstra. Acest proiect pune Lapet ș’unui alt obiceiurea care pe furiș se introdusese în gerarea finandelor publice la noi. Penă la 1879, sumele ce se prindeau pe fiecare an din vânzarea de ecarete ale Statului — căci discordanța între diferitele legi nu permitea a se vinde de cât ecarete — se ’nscria ’n bugete la venituri și se ’ntrebuința pentru acoperirea cheltuielelor generale ale Statului. Cu modul acesta domeniul public se ’mpuțina din an în an și Statul devenea pe fiece an mai sărac. La 1879, se rupse cu totul și cu acest ruinător, distrugător obiceiu ; d’atunci se preveju că sumele ce se prind pe ecarete d’ale Statului să se ’ntrebuințeze la clădirea de alte ecarete trebuineiese, așa încât ceea ce Statul perdea într’uă parte se câștige în alta, înlocuind ecarete netrebuinciuse pentru densul cu altele absolut necesarie. Măsura acesta salutariă era énsé pen’acum numai uă simplă măsură bugetară de la care s’ar fi putut depărta un guvern cu mai puțin dor de averea publică cum s’a versut depărtându-se chiar de la legi positive. Proiectul, de care vorbim, generaliseza acesta măsură, tintind a o transforma într’u lege positivă de care nimeni să nu se mai potă depărta. împrumuturile ce formeză astfa și datoria publică a României — afară de rentă — sunt garantate în bunurile Statului, adică în moșiile ce se vor vinde, după acest proiect de lege , era natural dar ca sumele ce vor produce aceste vînzări să servască la stingerea datoriei publice. Art. 2 din proiect o spune positiv în următorii termeni : „Sumele provenite din vînzarea acestor categorii de moșii se vor vărsă la Casa de depuneri și consemnațiuni și vor servi la stingerea datoriei publice, conform unei legi speciale. “ Iar art. 3 adauge : „Aceste fonduri nu se pot distrage de la destinarea lor nici într'un cas și supt nici un motiv.“ Disposițiunea acesta categorică dă proiectului un nou și mare merit. Ea asigureza — și legea pentru respunderea ministerială cu disposițiunile iei amănunte și pedepsele î aspre se ’nsarcineza a realisa asigurarea — că averea publică, patrimoniul statului, nu se va mai împuțina, ca pen’acum, întru a satisface trebuințele, adesea tactice, ale generațiunii actuale. Păcatele trecutului vor fi plătite, dar altele nu se vor mai comite; căci acest proiect, combinat cu legea de respundere ministeriale, lega bine și strîns mânele și voința administratorilor financielor statului, mai cu osebire de ea națiunea își va exercita dreptul de control și de suveranitate cu năstăruință și iubire din ce în ce mai mare. Ne oprim aci pentr’u astăzî, reservându-ne a reveni ș’a supune guvernului și represintațiunii naționale câte-va considerațiuni de care ni se pare că nu s’a ținut nu d’ajuns stimă în proiectul de care ne ocupăm, considerațiuni cari, după a nostră părere, trebuie sé predomnesca cu totul în acestă materiă, pentru ca să putem ajunge sigur și repede la crearea proprietății mici. Art. 45 din legea comptabilității sice: „Tóte tocmelile în numele statului, se vor face prin concurență și publicitate. “ Legea, pe d altă parte, pentru a da mai multă tăria acestui principii, precisază cașurile când se vor putea face tocmeli și prin bună ’nvoire. Afară de acele cașuri, orice contractare nu se pote face de guvern decât prin licitațiune publică. Art. 54 adauge: „Resultatul fiecărei adjudicații se va constata printr’un proces verbal, care s’arate tóte împrejurările licitației. „Acest proces verbale se va ’ncheia ’n ședință, chiar îndată după deschiderea ofertelor și se va constata adjudecația față cu toți concurinții însemnându-se atât numele flecărui concurinte, cât și prețul cuprins în oferta sek....“ Er art. 55 adauge: „Adjudicațiele și de ișnovă adjudicații vor fi întotdeauna supuse la aprobarea ministrului competinte și nu vor fi valabile și definitive de cât după acesta aprobare. “ In aplicarea acestor art. s’a ’ntrodus la noi, de mult timp, un obiceiu rozi, pentru stîrpirea căruia datori suntem cu toții a lucra. Să fac licitațiuni, se ’ncheie cuvenitul proces verbal, se constată adjudicația. Aiai trebuie cnse, pentru ca adjudecarea să fie definitivă și valabilă, aprobarea ministrului. Atunci cnse apar samsarii de tot felul și reușesc a face să se publice adesea a doua și a treia licitațiune. Cu modul acesta, nimeni nu pote fi sigur de nimic; adjudecatorul se vede espus la specule, adesea cade ’n curse și paguba lui se răsfrânge tot-deuna asupra statului, căci statul o ’ndură tot-deuna. Se adjudecă asemenea furnituri, după un model, s’aduce uă parte din ele dup’acel model ș’apoi.... furnisorul aduce mai proste. I se refusă, dar samsarii încep negociarea, contractantele lasă 10, 15, 20 la 100 și furniturile i se primesc. Aci e un abus; 1) pentru că se iea obiecte rele; 2) pentru că contractanții se deprind și sunt încuragiați a specula; 3) Incașurile cele mai bune, să dă loc la bănuieli. Pentru a ’nlătura aceste rele credem că nu este decât un singur mijloc. Adjudecarea să se facă pe dată, ’n fața tutor concurenților, în favorea celui ce ar fi oferit prețurile cele mai avantagiose. Ei decit ofertele conțin prețuri exagerate, să s’anunțe iarăși, față cu toți concurenții, că licitațiunea nu s’aprobă și să se facă un alta în condițiunile art. 47 din legea comptabilității. Furniturele, cădată refulate, nu trebuie să mai fie primite, cu nici un fel de scădere. Acestea ar fi, după noi, singurul mijloc d’a da licitațiunilor pentru furniturile statului [caracterul de seriositate ce neapărat trebuie să aibă și d’a ’nlătura bănuielele, care numai prin ivirea lor constituie uă scădere ’n morala publică. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Sofia, 12 Februarie. —■ Ministrul afacerilor străine a adresat, la 10 Februarie, represintanților puterilor din Soția să circulară privilore la marea emigrațiune a Macedonenilor în Bulgaria care se face de câtva timp. Circulara relevază că acesta emigrare impune grele sarcini tesaurului bulgar și face a se întrevedea că ea polese tă causată de relele tratamente de care suferă poporațiunea chreștină din Macedonia. Ministrul afacerilor străine atrage atențiunea puterilor asupra acestei triste stări de lucruri care pute să atragă pericole. Roma, 12 Februarie. — Camera urmeza discuțiunea asupra proiectului de lege pentru desființarea cursului forțat; raportorele, d. Morana, a vorbit forte mult combătând obiecțiunile care s’au făcut proiectului. A treia întrunire a delegaților comisielor pentru votul universal, aotărît să acorde femeilor dreptul de vot; ea a maiotărît încă ca ordinea de fi aprobată ori să fiă citită în public în marele meeting care se va ține mâne la capitol. Roma, 12 Februarie. — Guvernul a oprit acum demonstrațiunea de mâne la Capitol. Paris, 12 Februarie — Citim în le Mamorial diplomatique : »Englleza este de acord cu Germania și Austria spre a păstra Ianina și Mezzovo pe sema Turciei și a da Larisa Grecieiî. Puterile, după ce vor adera în mod individual la acesta combinațiune, vor învita pe Turcia și Grecia să desarmeze de uă dată. Ambasadorii din Constantinopole ar fi redactând în acastă privință oă Notă colectivă care va fi adresată Turciei și Greciei. Roma, 13 Februarie. — In urma notificării poliției prin care interzice demonstrațiunea care trebuia să se facă astăzi la Capitol, președinția comitetului pentru votul universal aotărît ca proclamarea ordinei de divotată de delegații comițiilor se va face astăzi în public într’un teatru. Rema, 13 Februarie. — întrunirea poporală convocată de comiții pentru votul universal se compune de aprope trei mii persane care aprobară ordinea de zi prin care se reclamă votul universal; după acesta întrunirea s’a despărțit fără nici un incident. Viena, 13 Februarie.—Comitele de Hatzfeld, ambasadorele Germaniei la Constantinopole, a sosit a fi diminâță. D-sea a avut astăzi după amiadouă lungă conferință cu baronul de Haymerle, ministrul afacerilor străine, la care asista principele de Reuss, ambasadorele Germaniei la Viena. POLITICA EXTERNA Francia și Germania Corespondintele din Paris al ziarului Neue freie Presse a avut dilele acestea uă între vorbire cu un personagiu politic oficial în privința atacurilor foii Nordd. Alig. Zig. contra d-lui Gambetta. Acest personagiu, care cunosce forte bine vederile președintelui Camerii francese, s’a exprimat cam în următorii termeni: „Personal d. Gambetta nu este surprins de acest atac. Se așteptă ma î naintea alegerilor la niște atacuri și mai mari. Deea ele vor fi având de scop, ca, acum când Francia pregătesce că nouă sistemă electorală, se deauă lovitură d-lui Gambetta în opiniunea publică, apoi efectul lor nu este sigur. Acestă procedare pare să aibă tocmai efectul contrariu și să înăsprescă din nou niște neînțelegeri amorțite. Se scie forte bine în Francia republicană că tată atențiunea d-lui Gambetta este îndreptată actualminte numai asupra alegerilor și că a lăsat cu totul la uă parte cestiunea grecă. »Interpelarea d-lui Proust, a cărei nereușită se putea prevedea, și atacurile din la République frangaise sunt cele din urmă lucruri ce s’au putut face pentru Grecia. Deea Germania s’ar încerca, prin niște asemenea atacuri provocătore, care cuprind uă amenințare ascunsă, se influențeze, și asupra politicii Franciei, apoi alunei se va observa și uă mai mare băgare de somn și opera restaurării va fi esecutată cu uă și mai mare otărîre. De altmintrelî, Francia n’are nici cel mai mic cuvânt d’a fi câtuși de puțin fricosă, de vreme ce forțele iei de apărare sunt astfel de târî precum n’au fost nici să dată pene aoi, și chiar militarii cei mai conseiincioșî afirmă, că, după cifrele cuprinse în buget și cu oă lucrare continuă, opera va fi complectată pene în șase luni cel mult. Dar Francia voesce pacea; ea, chiar de ea se va face încercarea de a i se pune la probă amorul său propriu, nu va părăsi cu ușurință căile cele pacînice, munca și libertatea.” Alianța Greco-sérbo-bulgará Supă acest titlu, Neue freie Presse publică un corespondință ce i se trimite din Filipopole cu data de 21 Ianuarie, și din care extragem și noi următorele:1 »Pe aici lumea este în genere convinsă că peste câteva zile va isbucni resbelul între Grecia și Turcia. Acestei credințe ’i au dat naștere nu numai diarele din Constantinopole și Atena prin articolee lor resboinicî, ci și scirile private. Ce atitudine vor lua pre Serbia și Bulgaria față cu acest resbel? Nu voesc să afirm că există un alianță greco-serbo-bulgară, despre care se vorbesce de altmintrelî pe aici chiar și prin cercurile cele mai bine informate. Totuși nu mai încape nici uă îndoială că, între personaje care au în Serbia cea mai mare influență și deputații bulgari cei mai însemnați, există uă intimă înțelegere și un contact continuă în privința gestiunii grecesce, înțelegere care, prin adunarea secretă de la Slivno, a fost întinsă și asupra Rumeliei Orientale. Acela care cunosce relațiunile oligarhice de aici, scre éase că, și de ea nu există un tratat de alianța între principatul Serbiei și acela al Bulgariei, totuși el există între personele care predomnesc prin influință lor aici și acolo. De altă parte este adevărat că Grecii umblă să se pună în contact cu personajele predominătore de aici și că bulgarii nu prea văd cu un ochiüreű acesta; proba este că au dispărut cu totul de prin diarele bulgare hărțuelile zilnice contra Grecilor. »Și când diarul oficios Maritza, publică în numărul său de a studi un articol de fond în care se ocupă de apropiatul resbel grecoturc și pe care-l încheie dicend »că Bulgarii nu trebuie nici uă dată să uite că că a treia parte din națiunea lor se află încă supt dominațiunea turcescă și că este de datoria lor d’a o libera, apoi se pare prea bine ca negocierile dintre Grecia și Bulgaria să fiă mult ma înaintate decât cum s’ar crede. In ori ce cas cei ,de aici cugetă a profita de un resbel greco-turc spre a proclama unirea Bulgariei cu Rumelia Orientală care a fostotărîtă în Adunarea de la Slivno. »Se pare ense că cei din Constantinopole nu voesc a acordată mare însemnătate acțiunii Bulgarilor, de vreme ce vilaietul Adrianopole nu se află mai mult ca 12 până la 15,000 omeni. Este prea adevărat că uă asemenea armată este prea de ajuns spre a bate miliția rumeliotă care este cu totul desorganisată și a lua în puține