Romanulu, februarie 1881 (Anul 25)

1881-02-02

ANUL AL DOUE­PSCI ȘI CINCILE Voiesce și vei putea. ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV, — 40 banî Deto , , » pagina 111, — 2 lei — A se adresa : IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­uie, 8 Place de la Bourse, LA LONDON, la Eugéne Micoudet C-nie, 139— 140, Fleet Street, London E C, LA VIENA, la d-nil Haasentein și Vogler. Walfîschgasse 10. LA FRANCFORT, S.-M.G. L. Daube et C nie, pentru Germania, Belgia, 0- landa, Elveția și America. Articolele republicate se ardu. 20 BANI ESEMPLARUL Redacțiunea și Administrațiunea, strada Dosmnei 14. LUNI, MARȚI, 2, 3. FEBRUARIE 1881. . . Lumineazâ-te și vei fi. ABONAMENTE: In Capitală și districte : un an 48 lei; șese ’luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestru 15 lei. A se adresa IN ROMANIA, la administrațiunea oiarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15 Fleisch­markt. IN ITALIA, la d. doctor Gustavo Croce, Vi- San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusd. ______ 20 BANI ESEMPLARUL BDȘESCI, u2 FAURAS 1881 Pe­­ nurorile corpurilor legiuitorej se afla acum urmatorele proiecte de lege : 1) Proiectul pentru esploatarea minelor și carierilor ; 2) Proiectul pentru administrarea monopolului tutunurilor; 3) Proiectul pentru modificarea legii timbrului ; 4) Proiectul pentru întruparea sa­linelor cu administrațiunea tutunu­rilor ; 5) Proiectul pentru modificarea legii drumurilor 6) Proiectul pentru burse, mijlo­citori de schimb și samsari; 7) Proiectul pentru modificarea art. 409 din codicele de procedură penală; 8) Proiectul de codice militar ; 9) Proiectul pentru înstrăinarea unor părți din domeniile statului și răscumpărarea embaticurilor; 10) Proiectul pentru înstrăinarea bunurilor statului aflate afară de teritoriul României și altele. Fie­care din aceste proiecte, fiind menit a satisface uă necesitate reală, merită un atențiune specială ș’un studiu amănunt. Ne-am propus a face un aseme­nea studiu și voim a ne ține de fă­găduielii. Cu care cnse se ’ncepem ? Seim cât de simțită e trebuința creării proprietății mici; seim cât bine póte aduce ea țării și deci ne simțim datori d’a lua mai ântăi în desbatere proiectul privitor la în­­străinarea unor părți din domeniile Statului și rescumpărarea embaticu­rilor. Partita liberală e cea d’ânteiu care s'aj gândit la crearea unicei proprie­tăți și, la 1S68, a făcut un lege al căreia scop era d’a înlesni ajungerea acestui scop. Alte legi au venit în urmă ca să completeze pe acesta, dar d’uă dată cu ele a ’nceput și acel nesfîrșit șir de ’m­pru­muturi garantate în dome­niele Statului, ast­fel în­cât astăzî buna și lauda­bila cugetare a legiui­torului din 1868 este forte ’mpedi­­cată. Moșiele fiind ipotecate pentru ga­rantarea diferitelor împrumuturi, gu­vernul e pus în neplăcută posițiune d’a refusa ori­ce cerere i s’ar face pentru vénjare de domenie d’ale Statului. Poporațiunea rurală doresce înse a cumpăra pămênt — dovedă nu­­merósele cereri adresate guvernului și chiar corpurilor legiuitore ;—sta­tul din parte­r trebuie asemenea să dorescă ca proprietățile să trecă 'n mâni particulare, pentru ca pe d’uă parte să fie mai bine esploatate, ér pe de alta să mărască veniturile bu­getare, prin impositul fond­ar ce s’ar plăti pentru pământurile trecute ’n domeniul particularilor. Proiectul pentru înstrăinarea u­­nor părți din domeniile Statului și răscumpărarea embaticurilor are toc­mai scopul acesta. Privit din punt de vedere econo­mic, acest proiect tindend la des­­voltarea producerii naționale, nu pate de­cât să fie pretutindeni sa­lutat cu bucurie. Din punt de vedere politic și so­cial, el nu pare de­cât s’atragă laudă ideiei ce­ a predomnit la conceperea lui. Intr’adevĕr­, înlesnind crearea proprietății mici și punând pe să­teni în posițiune d’a deveni proprie­tari, el nu numai va stimula arde­­rea la muncă a sătenilor ș’a celor ce-ar pute deveni [miei proprietari, ci și va ’mpedica ivirea proletaria­tului agricol în țara nóstra. Acest proiect pune Lapet ș’unui alt obiceiu­rea care pe furiș se in­trodusese în gerarea finand­elor pu­blice la noi. Penă la 1879, sumele ce se prin­­deau pe fie­care an din vânzarea de ecarete ale Statului — căci dis­cordanța între diferitele legi nu per­mitea a se vinde de cât ecarete — se ’nscria ’n bugete la venituri și se ’ntrebuința pentru acoperirea ch­el­­tuielelor generale ale Statului. Cu modul acesta domeniul public se ’mpuțina din an în an și Statul devenea pe fie­ce an mai sărac. La 1879, se rupse cu totul și cu acest ruinător, distrugător obiceiu ; d’atunci se preveju că sumele ce se prind pe ecarete d’ale Statului să se ’ntrebuințeze la clădirea de alte ecarete trebuineiese, așa în­cât ceea ce Statul perdea într’uă parte se câștige în alta, înlocuind ecarete ne­­trebuinciuse pentru densul cu altele absolut necesarie. Măsura acesta salutariă era énsé pen’acum numai uă simplă măsură bugetară de la care s’ar fi putut depărta un guvern cu mai puțin dor de averea publică cum s’a ve­rsut depărtând­u-se chiar de la legi positive. Proiectul, de care vorbim, genera­­liseza acesta măsură, tintind a o transforma într’u­ lege positivă de care nimeni să nu se mai potă de­părta. împrumuturile ce formeză astfa și datoria publică a României — afară de rentă — sunt garantate în bu­nurile Statului, adică în moșiile ce se vor vinde, după acest proiect de lege , era natural dar ca sumele ce vor produce aceste vînzări să ser­­vască la stingerea datoriei publice. Art. 2 din proiect o spune posi­tiv în următorii termeni : „Sumele provenite din vînzarea acestor categorii de moșii se vor vărsă la Casa de depuneri și con­­semnațiuni și vor servi la stingerea datoriei publice, conform unei legi speciale. “ Iar art. 3 adauge : „Aceste fonduri nu se pot distrage de la destinarea lor nici într'un cas și supt nici un motiv.“ Disposițiunea acesta categorică dă proiectului un nou și mare merit. Ea asigureza — și legea pentru respunderea ministerială cu disposi­­țiunile iei amănunte și pedepsele­ î aspre se ’nsarcineza a realisa asigu­­rarea — că averea publică, patri­moniul statului, nu se va mai îm­puțina, ca pen’acum, întru a satis­face trebuințele, adesea tactice, ale generațiunii actuale. Păcatele trecutului vor fi plătite, dar altele nu se vor mai comite; căci acest proiect, combinat cu legea de respundere ministeriale, lega bine și strîns mânele și voința adminis­tratorilor financielor statului, mai cu osebire de ea națiunea își va exercita dreptul de control și de suveranitate cu nă­stăruință și iubire din ce în ce mai mare. Ne oprim aci pentr’u astăzî, reser­­vându-ne a reveni ș’a supune guver­nului și represintațiunii naționale câte-va considerațiuni de care ni se pare că nu s’a ținut nu d’aj­uns stimă în proiectul de care ne ocupăm, con­siderațiuni cari, după a nostră pă­rere, trebuie sé predomnesca cu to­tul în acestă materiă, pentru ca să putem ajunge sigur și repede la cre­area proprietății mici. Art. 45 din legea comptabilității sice: „Tóte tocmelile în numele statu­lui, se vor face prin concurență și publicitate. “ Legea, pe d altă parte, pentru a da mai multă tăria acestui princi­pii­, precisază cașurile când se vor putea face tocmeli și prin bună ’n­­voire. Afară de acele cașuri, ori­ce con­tractare nu se pote face de guvern de­cât prin licitațiune publică. Art. 54 adauge: „Resultatul fie­cărei adjudicații se va constata printr’un proces verbal, care s’arate tóte împrejurările lici­tației. „Acest proces verbale se va ’n­­cheia ’n ședință, chiar îndată după deschiderea ofertelor și se va con­stata adjudecația față cu toți concu­­rinții însemnându-se atât numele fle­cărui concurinte, cât și prețul cu­­prins în oferta sek....“ Er art. 55 adauge: „Adjudicațiele și de ișnovă adju­dicații vor fi în­tot­deauna supuse la aprobarea ministrului competinte și nu vor fi valabile și definitive de cât după acesta aprobare. “ In aplicarea acestor art. s’a ’n­­trodus la noi, de mult timp, un o­­biceiu rozi, pentru stîrpirea căruia datori suntem cu toții a lucra. Să fac licitațiuni, se ’ncheie cuve­nitul proces verbal, se constată ad­­judicația. Aiai trebuie cnse, pentru ca adju­decarea să fie definitivă și valabilă, aprobarea ministrului. Atunci cnse apar samsarii de tot felul și reușesc a face să se publice adesea a doua și a treia licitațiune. Cu modul acesta, nimeni nu pote fi sigur de nimic; adjudecatorul se vede espus la specule, adesea cade ’n curse și paguba lui se răsfrânge tot-de­una asupra statului, căci sta­tul o ’ndură tot-de­una. Se adjudecă asemenea furnituri, după un model, s’aduce uă parte din ele dup’acel model ș’apoi.... furni­sorul aduce mai proste. I se refusă, dar samsarii încep negociarea, contrac­tantele lasă 10, 15, 20 la 100 și furniturile i se primesc. Aci e un abus; 1) pentru că se iea obiecte rele; 2) pentru că contractanții se de­prind și sunt încuragiați a specula; 3) In­cașurile cele mai bune, să dă loc la bănuieli. Pentru a ’nlătura aceste rele cre­dem că nu este de­cât un singur mijloc. Adjudecarea să se facă pe dată, ’n fața tutor concurenților, în favo­­rea celui ce ar fi oferit prețurile cele mai avantagiose. Ei decit ofertele conțin prețuri e­­xagerate, să s’anunțe iarăși, față cu toți concurenții, că licitațiunea nu s’aprobă și să se facă un alta în condițiunile art. 47 din legea comp­tabilității. Furniturele, că­dată refulate, nu trebuie să mai fie primite, cu nici un fel de scădere. Acestea ar fi, după noi, singurul mijloc d’a da licitațiunilor pentru furniturile statului [caracterul de se­­riositate ce neapărat trebuie să aibă și d’a ’nlătura bănuielele, care numai prin ivirea lor constituie uă scădere ’n morala publică. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Sofia, 12 Februarie. —■ Ministrul aface­rilor străine a adresat, la 10 Februarie, represin­tan­ților puterilor di­n Soția să cir­culară privilore la marea emigrațiune a Macedonenilor în Bulgaria care se face de cât­va timp. Circulara relevază că acesta emigrare impune grele sarcini tesaurului bulgar și face a se întrevedea că ea pole­se t­ă causată de relele tratamente de care suferă poporațiunea chreștină din Macedonia. Ministrul afacerilor străine atrage aten­țiunea puterilor asupra acestei triste stări de lucruri care pute să atragă pericole. Rom­a, 12 Februarie. — Camera urmeza discuțiunea asupra proiectului de lege pen­tru desființarea cursului forțat; raportorele, d. Morana, a vorbit forte mult combătând obiecțiunile care s’au făcut proiectului. A treia întrunire a delegaților comisielor pentru votul universal, a­otărît să acorde femeilor dreptul de vot; ea a mai­otărît încă ca ordinea de fi aprobată ori să fiă citită în public în marele meeting care se va ține mâne la capitol. Rom­a, 12 Februarie. — Guvernul a o­­prit acum demonstrațiunea de mâne la Ca­pitol. Paris, 12 Februarie — Citim în le Ma­morial diplomatique : »Engl­leza este de a­­cord cu Germania și Austria spre a păstra Ianina și Mezzovo pe sema Turciei și a da Larisa Grecieiî. Puterile, după ce vor adera în mod individual la acesta combinațiune, vor învita pe Turcia și Grecia să desar­­meze de uă dată. Ambasadorii din Constantinopole ar fi redactând în acastă privință oă Notă co­lectivă care va fi adresată Turciei și Gre­ciei. Rom­a, 13 Februarie. — In urma noti­ficării poliției prin care inter­zice demon­strațiunea care trebuia să se facă astăzi la Capitol, președinția comitetului pentru vo­tul universal a­otărît ca proclamarea or­dinei de di­votată de delegații comițiilor se va face astăzi în public într’un teatru. Rem­a, 13 Februarie. — întrunirea po­porală convocată de comiții pentru votul universal se compune de aprope trei mii persane care aprobară ordinea de zi prin care se reclamă votul universal; după acesta întrunirea s’a despărțit fără nici un inci­dent. Viena, 13 Februarie.—Com­itele de Hatz­feld, ambasadorele Germaniei la Constan­­tinopole, a sosit a fi diminâță. D-sea a avut astăzi după amiado­uă lungă conferință cu baronul de Haymerle, ministrul afacerilor străine, la care asista principele de Reuss, ambasadorele Germaniei la Viena. POLITICA E­X­TERN­A Francia și Germania Corespondintele din Paris al ziarului Neue freie Presse a avut dilele acestea uă între vorbire cu un personagiu politic oficial în privința atacurilor foii Nordd. Alig. Zig. contra d-lui Gambetta. Acest personagiu, care cunosce forte bine vederile președin­telui Camerii francese, s’a exprimat cam în următorii termeni: „Personal d. Gambetta nu este surprins de acest atac. Se așteptă ma î naintea ale­gerilor la niște atacuri și mai mari. Deea ele vor fi având de scop, ca, acum când Francia pregătesce că nouă sistemă elec­torală, se dea­uă lovitură d-lui Gambetta în opiniunea publică, apoi efectul lor nu este sigur. Acestă procedare pare să aibă tocmai efectul contrariu și să înăsprescă din nou niște neînțelegeri amorțite. Se scie forte bine în Francia republicană că ta­tă atențiunea d-lui Gambetta este îndreptată actualminte numai asupra alegerilor și că a lăsat cu totul la uă parte cestiunea grecă. »Interpelarea d-lui Proust, a cărei ne­reușită se putea prevedea, și atacurile din la République frangaise sunt cele din urmă lucruri ce s’au putut face pentru Grecia. Deea Germania s’ar încerca, prin niște a­­semenea atacuri provocătore, care cuprind uă amenințare ascunsă, se influențeze, și asupra politicii Franciei, apoi alunei se va observa și uă mai mare băgare de somn și opera restaurării va fi esecutată cu uă și mai mare otărîre. De altmintrelî, Fran­cia n’are nici cel mai mic cuvânt d’a fi câtuși de puțin fricosă, de vreme ce for­țele iei de apărare sunt ast­fel de târî pre­cum n’au fost nici să dată pene aoi, și chiar militarii cei mai conseiincioșî afirmă, că, după cifrele cuprinse în buget și cu oă lucrare continuă, opera va fi complectată pene în șase luni cel mult. Dar Francia voesce pacea; ea, chiar de ea se va face încercarea de a i se pune la probă amorul său propriu, nu va părăsi cu ușurință căile cele pacînice, munca și libertatea.” Alianța Greco-sérbo-bulgará Supă acest titlu, Neue freie Presse pu­blică un corespondință ce i se trimite din Filipopole cu data de 21 Ianuarie, și din care extragem și noi următorele:1 »Pe aici lumea este în genere convinsă că peste câte­va zile va isbucni resbelul în­tre Grecia și Turcia. Acestei credințe ’i au dat naștere nu numai diarele din Constan­tinopole și Atena prin articolee lor resboi­­nicî, ci și scirile private. Ce atitudine vor lua pre Serbia și Bulgaria față cu acest resbel? Nu voesc să afirm că există un a­­lianță greco-serbo-bulgară, despre care se vorbesce de altmintrelî pe aici chiar și prin cercurile cele mai bine informate. Totuși nu mai încape nici uă îndoială că, între personaje care au în Serbia cea mai mare influență și deputații bulgari cei mai în­semnați, există uă intimă înțelegere și un contact continuă în privința gestiunii gre­­cesce, înțelegere care, prin adunarea secretă de la Slivno, a fost întinsă și asupra Ru­­meliei Orientale. Acela care cunosce rela­­țiunile oligarhice de aici, scre éase că, și de ea nu există un tratat de alianța între principatul Serbiei și acela al Bulgariei, totuși el există între personele care pre­­domnesc prin influință lor aici și acolo. De altă parte este adevărat că Grecii umblă să se pună în contact cu personajele predo­­minătore de aici și că bulgarii nu prea văd cu un ochiü­reű acesta; proba este că au dispărut cu totul de prin diarele bulgare hărțuelile zilnice contra Grecilor. »Și când diarul oficios Maritza, publică în numărul său de a studi un articol de fond în care se ocupă de apropiatul resbel greco­­turc și pe care-l încheie dicend »că Bul­garii nu trebuie nici uă dată să uite că că a treia parte din națiunea lor se află încă supt dominațiunea turcescă și că este de datoria lor d’a o libera,­­ apoi se pare prea bine ca negocierile dintre Grecia și Bulgaria să fiă mult ma î­naintate de­cât cum s’ar crede. In ori ce cas cei ,de aici cugetă a profita de un resbel greco-turc spre a proclama unirea Bulgariei cu Ru­­melia Orientală care a fost­otărîtă în A­­dunarea de la Slivno. »Se pare ense că cei din Constantino­pole nu voesc a acorda­tă mare însemnă­tate acțiunii Bulgarilor, de vreme ce vilaie­tul Adrianopole nu se află mai mult ca 12 până la 15,000 omeni. Este prea adevărat că uă asemenea armată este prea de a­­juns spre a bate miliția rumeliotă care este cu totul desorganisată și a lua în puține

Next