Romanulu, februarie 1881 (Anul 25)
1881-02-25
ANUL AL DOUĂZECI ȘI CINCILE Voiesce și vei putea. ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV, — 40 banî Deto , „ , pagina 111, — 2 lei — A se adresa : IN ROMANIA, la administrațiunea farului. LA PARIS, la Havas, Laffite et Gnie, 8 Place de la Bourse. LA LONDON, la G. L. Daube et C nie, 130, Fleet Street, London K. C. LA VIENA, la d-nii Haasentein și Vogler. Walfischgasse 10. LA FRANCFORT, S.-M.G. L. Daube et C nie, pentru Germania, Belgia, 0- landa, Elveția și America. Articolele nepublicate se ardü. 20 BANI ESEMPLARUL Redacții mea și Administratțiimea, strada Dumnei 14. MERCURI, 25 FEBRUARIE 1881. Luminează-te și vei fi. ABONAMENTE: In Capitală și districte : un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote teilte Europei, trimestru 15 lei. A se adresa IN ROMANȚA, la administrațiunea ziarului LA PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15 Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. doctor Gustavo Croce, Vi- San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI ESEMPLARUL BUCURESCI, % MARȚÎȘOR 1881 Sistema mai nemintosc și mai barbară pentru perceperea impozitelor decât aceea a arendării lor n’a fost și nu pote fi. In acesta sistemă, mult și îndelung practicată pretutindeni în timpii despotismului contribuabilul este dat în esploatarea unui speculant. Acesta, chiar când s’ar întâmpla să aibă un rar simț de dreptate, fiind pus între interesul seüvadit d’uă parte și ’ntre asuprirea contribuabilelui de cealaltă, înclină mai tot d’a-una către asuprirea, căci acesta-i ofere mijlocul d’a se înavuți curând și mai tot d’a-una fără primejdie. Astfel, în acestă sistemă, e sigur că contribuabilele va fi asuprit în folosul arendașului. Rămășiță a timpilor de barbariă și a ideilor învechite, după care națiunile și țările erau proprietatea monarhilor de drept divin, sistema arendării impositelor primi cea mai grea lovitură, lovitura de morte, de la revoluțiunea cea mare francesă, care în cea mai mare parte fu provocată de abuzurile revoltătore ce comiteau arendașii de imposite, încetul cu încetul ea fu alungată de tóte poporele și astăci abia o mai găsim la Turci, însoțită negreșit și de alte instituțiuni care n’au alt merit—dacă acesta pate fi un merit—decât vechimea lor și ura ce nasc în inima poparelor. La noi, acestă sistemă care-și avu epoca de aur în timpul nefastei domnii a fanarioților, după care să șterse ’ncetul cu ’ncetul, fu reintrodusă de regimul fis conservator prin arendarea monopolului tutunurilor și spirtaselor la companii străine. Patru ani domni acesta, și mai cu osebire monopolul tutunurilor de pe loc nu numai la cele mai revoltătore abusuri, ci ’ncepu sărăcirea țării și mai cu semă a sǎtenului. Cultura tutunului se ’mpuțină forte. Abusul deveni uă lege a regiei. Se da sătenilor permisiuni de cultură și apoi li să faceau atâtea șicane încât se vedeau nevoiți d’a-și vinde produsul pe nimic samsarilor regiei. Din acestă causă, un strigăt general e și unanim să rădicâ ’n totă țara. Peste tot era uă singură dorință, aceea d’a se lua monopolul din mânele străinilor. Cu tote acestea era uă temă mare și nimeni nu pote să găsescă decât legitimă acea temă. Statul mai administrase la noi monopolul și resultatele fuseseră deplorabile. Ce se făcu dor ? Să lua administrarea din mânele companiei străine și să ’ncredința— ca drept esperiință pentru timp mărginit — la funcționari români. Resultatele se văzură numai de cât și fură nu numai cu totul mulțămitore, ci chiar surprinseră pe cei mai mulți. Cultura se ’ntinse, ajungând la ’ndoit. Samsarii se ’nlăturară. Sătenilor cultivatori li să ’nlesniră de mai nainte banii trebuincioși pentru cultură. Și astfel un imposit, care provocase strigăte și protestări legitime și nu era decât un mijloc de sleire a țării, deveni din contră un stimulent pentru cultură și un însemnat capitol bugetar contribuind la satisfacerea marelor sarcine ale Statului. Miliónele ce se duceau pen’aci să umple pungile acționarilor companiei concesionare străine începură a se vărsa ’n visteria țării. In loc de 8 milióne, cat plătea compania, statul încasă 12 în anul anteia, va ’ncasa, se crede, 15 în anul acesta și e probabil ei că ’n curînd monopolul se va urca la 20 milione. Esperaență, care să impunea legiuitorilor noștri și guvernului casă imperială datoriă, în momentul când se resilia contractul companiei străine, fiind acum pe deplin făcută și cu totul favorabile administrării acestui venit d’a dreptul de către Stat, să ’nțelege c’acestă administrațiune nu mai putea remâne în provisoriul de pen’acum. Trebuia să fie două organisare definitivă, ’ncongiurată de tóte garanțiele și presintând perspectiva unei conduceri din ce in ce mai bună a acestei afaceri. Acesta și este scopul proiectului presintat Camerii, supt numirea de „Legea monopolului tutunurilor.“ Ideia punerii acestui venit în licitațiune se ’nlătură cu desăvârșire, de drept, prin presintarea numitului proiect, cum era ’nlăturată de fapt de aprópe doui ani. Proiectul constă din două părți : 1) . Organisarea administrativă; 2) . Regulamentarea și controlul culturei, ficsarea drepturilor reciproce ale Statului și cultivatorilor, și ’n sfîrșit constatarea contravențiunilor și penalitățile lor. In ceea ce privesce organisarea administrativă, regia tutunurilor va face parte din administrațiunea generală a financielor, însă fiind că ramură esențial minte comercială a trebuit să i se dea uă astfel de organisare încât pe d’uă parte să i s’asigure uă deplină desvoltare, ci pe d’alta să puta fi d’aprope controlată. Pentru a ajunge aci proiectul recunosce regiei uă autonomie administrativă întinsă și organiseză un control serios asupra afacerilor iei. Regia s’administrăză d’un consiliu de administrațiune și de directore, supt controlul direct și imediat al ministrului de financie. Bugetele iei se voteza de Cameră . Compturile i se verifică de înaltă Curte de compturi. Aceste disposițiuni, ficsând competința și atribuțiunile consiliului de administrațiune și ale directorului, și organisând un control permanente, sunt de natură de a asigura bunul mers al afacerii, întreprinderile comerciale și industriale au însă trebuință de capital, spre a putea progresa. Proiectul ține sema de acesta trebuință și prevede formarea unui capital de 5 milione prin rețineri de 2 la sută, din venitul brut al regiei. Regia der își va crea singură capitalul cu din veniturile sale, și fără vr’uă sarcină pentru Stat. Acestă disposițiune n’are decât defectul că formarea capitalului va merge destul de ’ncet. In partea a doua a proiectului sunt modificări însemnate în comparațiune cu starea de astăzi. Regia, devenind uă instituțiune de Stat, se înțelege de sine că ea nu numai nu trebuie să perdă, din vedere interesele culturei, ci din contră e datore să o încuragieze. Proiectul prevede două mijloce, spre a ajunge la acest scop : 1) neurmărirea recoltei de tutun sau a prețului iei de către particulari ; 2) necedarea dreptului de cultură decât către un alt cultivator. Aceste două măsuri sunt menite a protege pe cultivator în contra speculelor al căror victimă a fost în trecut; samsarii nu mai ad ce face, de vreme ce se sleiesce orice izvor de câștig pentru ei; cultivatorul de altă parte nu va mai fi silit de a lua bani în condițiuni onerese, de vreme ce regia îi face avansurile trebuinciose. Din schimbarea caracterului regiei resultă și alte consecințe. Statul, fiind administratorele iei, toți aginții lui au datoria d'a urmări cultura ilicită. Numărul aginților îmulțindu-se deci într’un mod însemnat, și prin urmare posibilitatea d’a comite fraude devenind mai mică, era naturale ca pedepsele să se ’ndulcesca , căci solut este că nu asprimea pedepselor înfrînăză pe delicvenți, ci siguranța că vor fi urmăriți și pedepsiți. Proiectul face pe primari respunzători pentru cultura ilicită și-î supune la destituire și amendă, decá o vor permite. Acesta măsură e un miijloc sigur pentru împuținarea culturei ilicite. Reducerea pedepselor trebuia să fiă uă neapărată consecință a acestor disposițiuni din proiect. Astfel, amendele pentru contravențiune la legea monopolului se reduc de la 100 la 80 lei. Inchisorea, ce se pronunța în cazul când delicventel e nesolvabile, se reduce de la maximum de un an la maximum de șase luni, în care se numără și arestarea preventivă. Apelurile contravenienților se vor judeca de tribunal în termen de 15 file de la data apelului. Acestea sunt, în trăsuri generale, disposițiunile proiectului pentru administrarea regiei, care — comparat cu legea după care se administra acest venit de compania concesionară străină — constituie un progres, precum progres este și ’n veniturile ce ’ncaseza Statul de când a luat asupră-i administrațiunea. O singură disposițiune din proiect ni se pare a fi nu tocmai potrivită. Art. 60 prevede că, în comunele sau cătunele unde nu se vor găsi debitanți, în condițiunile legii, primarii sau perceptorii să fie obligați a ține debite. Primarii îndatorați pe d’uă parte a supraveghia cultura ilicită, vor fi pe d’alta debitanți, adică supuși controlului. Acesta nouă calitate va exclude pe cea d’ântei și e sigur că primarul controlor se va preface în primar contrabandist. Pentru a ’alătura un asemenea fapt, care ar fi în paguba regiei, credem că e de trebuință a suprima art. C6. Altfel, proiectul e bine combinat și credem că va fi în curând votat, pentru ca administrațiunea regiei sö ese din provisoriul în care stafia d’atâta timp. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI NAVAS Constantinopole, 7 Marte.— Nu s’a făcut nimic în întrunirea ținută ieri de către ambasadori pentru negocierile turco-grecesci, fiindcă Servet-pașa, primul delegat otoman a fost chemat la palat chiar de la deschiderea ședinții. Natal, 7 Marie.—S’a încheiat. între Boerî și Engles, un armistițiu pene la 14 Marte. ADUNAREA DEPUTAȚILOR In ședința de astăzi, Marți, d. C A. Rosetti a depus urmaturea propunere pe bruî’oul Camerei. Reorganisarea justiției este la noi simțită, dorită, cerută de toți. Oricare Român doresce, trebuie să dorască si se voiască ca justiția să se reorganiseze astfel încât să potă fi în adevăr a treia putere a Statului, liber și independinte. Justiția, fiind temelia societății, diferitele moduri ale organisării iei sunt bine cunoscute prin practică și prin numerasele studii făcute, de timpi îndelungați și necurmat, de către cei mai eminințî legiștî, magistrați și bărbați de Statat. Articolul 31 al Constituțiunei nóstre prescrie : „Tóte puterile Statului emană de la națiune care nu le póte exercita decât numai prin delegațiune și după principiile „și regulele așezate în Constituțiunea de „față. Pe aceste considerante supt semnatul propune : Adunarea deputaților se numesc„ din sânul ieruă comisiune, compusă de cinci deputați, legiști, cari se elaboreze un proiect de lege de reorganisare a justiției. In virtutea pactului nostru fundamental. In temeiul vechilor nóstre deprinderi, a practicei făcute de noi onșine, de tóte societățile și a scrierilor temeinice a unui mare număr de cei mai emininți bărbați ai lumii, organisarea justiției la noi va avea ca temelia electivitatea. Adunarea deputaților este rugată se voteze urgența. Ea este rugată se învine comisiunea ce va numi a ’i presinta acest proiect de lege pene la 25 ale lunei lui Marte, ca se potă astfel să fie votat de către Corpurile Legiutare chiar în acestă sesiune straordinară a anului 1881. Pentru timpul ce vor cheltui pentru acestă lucrare membrii comisiuni, se va acorda flăcăruiă indemnitate de una mie leî. C. A. Rsosetti. POLITICA EXTERNA. A . Misiunea comitelui de Hatzfeld Reproducând resumatul unui articol al Gazdei Germaniei de Nord asupra adevăratului caracter al misiunea comitelui de Hatzfeld la Constantinopole, riarul Les Débats dire : Diplomatul german, contraria cu ceea ce se spunea, n’ar fi nici de cum însărcinat să ia un rol diriginte în negocierile ce se urmeza, și principele de Bismarck, solicitat de d. Goschen, când cu trecerea sa la Berlin, d’a’șî spune părerea asupra purtării ce trebuie urmată la Constantinopole, n’ar fi făcut-o decât cu reserve. Este adevărat că acesta părere a primit adesiunea unanimă a Cabinetelor, dar acesta nu face ca Germania să nu flă mai mult decât, oricare altă putere cu totul desinteresată în soluțiunea cestiunei. Credem că acest articol nu este de natură a face să înainteze mult negocierile. Gestiunea grecă în Camera franceză. In ședința de la Marlin a Camerei franceze, d. Clemenceau a adresat următorea interpelare guvernului : Este adevărat că guvernul francez a trimis unei case din Viena iarbă de pușcă destinată a împlea cartușele armatei greceșci ? Ce cantități s’a trimis și vor mai continua trimiterile ? Cum se pun în acord aceste trimiteri cu declarațiunile guvernului ? Pentru ce se interzice unui om privat esportarea de munițiune, pe când guvernul însuși face esporturi de asemenea natură ? D. Jules Ferry, ministrul-președinte, răspunde că acțiunea guvernului a fost în marginile legei din tote punctele de vedere. In acest caz Statul este un industriaș și n’a avut de astă dată în vedere decât interesul fabricațiunii prafului de pușcă precum și pe acela al tesaurului public. Casei Roth din Viena, care negociaza de mai multă vreme cu Francia pentru vândarea de arme, i s-au predat numai 34,000 kilograme praf de pușcă din 100,000 kilograme cerute. Acestă afacere s’a încheiat numai după ce au consimțit miniștrii de finance și resbel. Nu i s’a comunicat nimic despre acesta Parlamentului, fiind n’a fost trebuință. Acesta interpelare ar fi trebuit să fie făcută și în Reichstagul german și în Parlamentele Austro-Ungariei. Guvernele german și austriac au avut cunostință despre aceste esporturi de praf de pușcă, și totuși nu au făcut nici un cal. Guvernul francez, deși pe nedrept, a interzis trimiterea de arme ; el a făcut, cnse acesta numai din punt de vedere de delicateță și numai spre a nu lăsa se se ivască cea mai mică umbră măcar de bănuială. Guvernul n’a sorut câtuși de puțin la ce va întrebuința casa din Viena praful de pușcă ce cumpărase, dar se vede că el are naintea seară partită care profită de cea mai mică ocasiune spre a’î face opoșițiune. Francia are un guvern paeinic, dar nu fricos ; acest din urmă rol nu ’l va juca nici uă dată guvernul actual. In urma acestor declarațiuni d. Clemenceau a propus următorea ordine de Zi : „Camera, nu fără a regreta contrazicerea ce există între cuvintele și actele guvernului, trece la ordinea Zilei/ Acestă ordine de Zi fu respinsă însă cu 311 voturi contra 156. Armata grecă. Un Ziar prusian care se ocupă numai cu d’ale milităriei și care este ordinar bine informat, în acesta privință, publică în ultimul său număr oă espunere exactă asupra organisării și forței armatei greceșci, astfel cum trebuie să fie în urma decretului de la 8 ianuarie 1881. Din acesta publicațiune extragem și noi următorele date : Atât, ministerial de resbel cât și comandamentul asupra statului major le are colonelul Mavromihalis. Cele trei divisiuni din care se compune armata sunt comandate de generalii Permezas și Sapunzakis. Infanteria se compune din 31 batalione de liniă și 9 batalione vânători, având cu totul 57,825 omeni. Cavaleria este formată din 15 escadrone împărțite în trei regimente cu 24-87 călăreți; artileria numără 4 regimente cu 16 baterii și 96 tunuri, or trupele de gentă numără 4000 omeni. Efectivul total al armatei, împreună cu necombatanții și cu 5342 geandarmi, se urcă la 82,077 omeni, 6484 cai și 7100 catâri. Acestea sunt forțele grecești astfel precum le prevede decretul de la 8 Ianuarie anul curent și care vor fi sporite acum până la cifra de 113,993 omeni prin organisarea provisoriă a unei garde naționale.