Romanulu, februarie 1881 (Anul 25)

1881-02-25

ANUL AL DOUĂ­ZECI ȘI CINCILE Voiesce și vei putea. ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV, — 40 banî Deto , „ , pagina 111, — 2 lei — A se adresa : IN ROMANIA, la administrațiunea farului. LA PARIS, la Havas, Laffite et G­nie, 8 Place de la Bourse. LA LONDON, la G. L. Daube et C­ nie, 130, Fleet Street, London K. C. LA VIENA, la d-nii Haasentein și Vogler. Walfischgasse 10. LA FRANCFORT, S.-M.G. L. Daube et C nie, pentru Germania, Belgia, 0- landa, Elveția și America. Articolele nepublicate se ardü. 20 BANI ESEMPLARUL Redacții mea și Adm­­inistratțiimea, strada Du­mnei 14. MERCURI, 25 FEBRUARIE 1881. Luminează-te și vei fi. ABONAMENTE: In Capitală și districte : un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote teilte Europei, trimestru 15 lei. A se adresa IN ROMANȚA, la administrațiunea ziarului LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15 Fleisch­markt. IN ITALIA, la d. doctor Gustavo Croce, Vi- San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI ESEMPLARUL BUCURESCI, % MARȚÎȘOR 1881 Sistema mai nemintosc și mai barbară pentru perceperea impozite­­lor de­cât aceea­­ a arendării lor n’a fost și nu pote fi. In acesta sistemă, mult și înde­lung practicată pretutindeni în timpii despotismului contribuabilul este dat în esploatarea unui speculant. Acesta, chiar când s’ar întâmpla să aibă un rar simț de dreptate, fiind pus între interesul seü­vadit d’uă parte și ’ntre asuprirea contri­­buabilelui de cea­l­altă, înclină mai tot­ d’a-una către asuprirea, căci ace­­sta-i ofere mijlocul d’a se înavuți curând și mai tot­ d’a-una fără pri­­mejdie. Ast­fel, în acestă sistemă, e sigur că contribuabilele va fi asuprit în folosul arendașului. Rămășiță a timpilor de barbariă și a ideilor învechite, după care na­țiunile și țările erau proprietatea monarh­ilor de drept divin, sistema arendării impositelor primi cea mai grea lovitură, lovitura de morte, de la revoluțiunea cea mare francesă, care în cea mai mare parte fu pro­vocată de abuzurile revoltătore ce comiteau arendașii de imposite, încetul cu încetul ea fu alungată de tóte poporele și astăc­i abia o mai găsim la Turci, însoțită negre­șit și de alte instituțiuni care n’au alt merit—dacă acesta pate fi un merit—de­cât vechimea lor și ura ce nasc în inima poparelor. La noi, acestă sistemă care-și avu epoca de aur în timpul nefastei domnii a fanarioților, după care să șterse ’ncetul cu ’ncetul, fu reintro­dusă de regimul­­ fis conservator prin arendarea monopolului tutunurilor și spirtaselor la companii străine. Patru ani domni acesta, și mai cu osebire monopolul tutunurilor de pe loc nu numai la cele mai revoltă­­tore abusuri, ci ’ncepu sărăcirea ță­rii și mai cu semă a sǎtenului. Cultura tutunului se ’mpuțină forte. Abusul deveni uă lege a regiei. Se da sătenilor permisiuni de cul­tură și apoi li să faceau atâtea și­cane în­cât se vedeau nevoiți d’a-și vinde produsul pe nimic samsarilor regiei. Din acestă causă, un strigăt ge­­neral e și unanim să rădicâ ’n totă țara. Peste tot era uă singură dorință, aceea d’a se lua monopolul din mâ­­nele străinilor. Cu tote acestea era uă temă mare și nimeni nu pote să găsescă de­cât legitimă acea temă. Statul mai administrase la noi monopolul și resultatele fuseseră de­plorabile. Ce se făcu dor ? Să lua administrarea din mânele companiei străine și să ’ncredința— ca drept esperiință pentru timp măr­ginit — la funcționari români. Resultatele se văzură numai de cât și fură nu numai cu totul mul­­țămitore, ci chiar surprinseră pe cei mai mulți. Cultura se ’ntinse, ajungând la ’ndoit. Samsarii se ’nlăturară. Sătenilor cultivatori li să ’nlesniră de mai nainte banii trebuincioși pen­tru cultură. Și ast­fel un imposit, care provo­case strigăte și protestări legitime și nu era de­cât un mijloc de sleire a țării, deveni din contră un sti­mulent pentru cultură și un însemnat capitol bugetar contribuind la sa­tisfacerea marelor sarcine ale Sta­tului. Miliónele ce se duceau pen’aci să umple pungile acționarilor companiei concesionare străine începură a se vărsa ’n visteria țării. In loc de 8 milióne, cat plătea compania, statul încasă 12 în anul anteia, va ’ncasa, se crede, 15 în anul acesta și e probabil ei că ’n cu­­rînd monopolul se va urca la 20 mi­lione. Esperaență, care să impunea legiu­itorilor noștri și guvernului ca­să imperială datoriă, în momentul când se resilia contractul companiei stră­ine, fiind acum pe deplin făcută și cu totul favorabile administrării a­­cestui venit d’a dreptul de către Stat, să ’nțelege c’acestă adminis­­trațiune nu mai putea remâne în provisoriul de pen’acum. Trebuia să f­ie do­uă organisare definitivă, ’ncongiurată de tóte ga­­ranțiele și presintând perspectiva u­­nei conduceri din ce in ce mai bună a acestei afaceri. Acesta și este scopul proiectului presintat Camerii, supt numirea de „Legea monopolului tutunurilor.“ Ideia punerii acestui venit în li­­citațiune se ’nlătură cu desăvârșire, de drept, prin presintarea numitu­lui proiect, cum era ’nlăturată de fapt de aprópe doui ani. Proiectul constă din două părți : 1) . Organisarea administrativă; 2) . Regulamentarea și controlul cul­turei, ficsarea drepturilor reci­proce ale Statului și cultivatorilor, și ’n sfîrșit constatarea contraven­­țiunilor și penalitățile lor. In ceea ce privesce organisarea administrativă, regia tutunurilor va face parte din administrațiunea ge­nerală a financielor, însă fiind că ramură esențial minte comercială a trebuit să i se dea uă ast­fel de or­ganisare în­cât pe d’uă parte să i s’asigure uă deplină desvoltare, ci pe d’alta să puta fi d’aprope contro­lată. Pentru a ajunge aci proiectul re­­cunosce regiei uă autonomie admi­nistrativă întinsă și organiseză un control serios asupra afacerilor iei. Regia s’administrăză d’un consiliu de administrațiune și de directore, supt controlul direct și imediat al mi­nistrului de financie. Bugetele iei se voteza de Ca­meră . Compturile i se verifică de înaltă Curte de compturi. Aceste disposițiuni, ficsând com­­petința și atribuțiunile consiliului de administrațiune și ale directorului, și organisând un control permanente, sunt de natură de a asigura bunul mers al afacerii, întreprinderile comerciale și in­dustriale au­ însă trebuință de ca­pital, spre a putea progresa. Proiectul ține sema de acesta tre­buință și prevede formarea unui ca­pital de 5 milione prin rețineri de 2 la sută, din venitul brut al re­giei. Regia der își va crea singură ca­pitalul cu din veniturile sale, și fără vr’uă sarcină pentru Stat. Ace­stă disposițiune n’are de­cât defec­tul că formarea capitalului va merge destul de ’ncet. In partea a doua a proiectului sunt modificări însemnate în com­parațiu­­ne cu starea de astăzi. Regia, devenind uă instituțiune de Stat, se înțelege de sine că ea nu numai nu trebuie să per­dă, din vedere interesele culturei, ci din contră e datore să o încuragieze. Proiectul prevede două mijloce, spre a ajunge la acest scop : 1) ne­­urmărirea recoltei de tutun sau a prețului iei de către particulari ; 2) necedarea dreptului de cultură de­cât către un alt cultivator. Aceste două măsuri sunt menite a protege pe cultivator în contra speculelor al căror victimă a fost în trecut; samsarii nu mai ad ce face, de vreme ce se sleiesce ori­ce izvor de câștig pentru ei; cultiva­torul de altă parte nu va mai fi silit de a lua bani în condițiuni onerese, de vreme ce regia îi face avansurile trebuinciose. Din schimbarea caracterului re­giei resultă și alte consecințe. Statul, fiind administratorele iei, toți aginții lui au datoria d'a ur­mări cultura ilicită. Numărul aginților îmulțindu-se deci într’un mod însemnat, și prin ur­mare posibilitatea d’a comite fraude devenind mai mică, era naturale ca pedepsele să se ’ndulcesca , căci solut este că nu asprimea pedepselor în­­frînăză pe delicvenți, ci siguranța că vor fi urmăriți și pedepsiți. Proiectul face pe primari respun­­­zători pentru cultura ilicită și-î su­pune la destituire și amendă, decá o vor permite. Acesta măsură e un miijloc sigur pentru împuținarea culturei ilicite. Reducerea pedepselor trebuia să fiă uă neapărată consecință a aces­tor disposițiuni din proiect. Ast­fel, amendele pentru contra­­vențiune la legea monopolului se re­duc de la 100 la 80 lei. Inchisorea, ce se pronunța în ca­zul când delicventel e nesolvabile, se reduce de la maximum de un an la maximum de șase luni, în care se nu­mără și arestarea preventivă. Apelurile contravenienților se vor judeca de tribunal în termen de 15­­ file de la data apelului. Acestea sunt, în trăsuri generale, disposițiunile proiectului pentru ad­ministrarea regiei, care — comparat cu legea după care se administra a­­cest venit de compania concesionară străină — constituie un progres, pre­cum progres este și ’n veniturile ce ’ncaseza Statul de când a luat asu­­pră-i administrațiunea. O­ singură disposițiune din pro­iect ni se pare a fi nu tocmai po­trivită. Art. 60 prevede că, în co­munele sau cătunele unde nu se vor găsi debitanți, în condițiunile legii, primarii sau perceptorii să fie obli­gați a ține debite. Primarii îndatorați pe d’uă parte a supraveghia cultura ilicită, vor fi pe d’alta debitanți, adică supuși con­trolului. Acesta nouă calitate va ex­­clude pe cea d’ântei și e sigur că primarul controlor se va preface în primar­ contrabandist. Pentru a ’alătura un asemenea fapt, care ar fi în paguba regiei, credem că e de trebuință a suprima art. C6. Alt­fel, proiectul e bine combinat și credem că va fi în cu­rând votat, pentru ca administrațiunea regiei sö ese din provisoriul în care stafia d’a­­tâta timp. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI N­AVAS Constantinopole, 7 Marte.— Nu s’a făcut nimic în întrunirea ținută ieri de către am­basadori pentru negocierile turco-grecesci, fiind­că Servet-pașa, primul delegat otoman a fost chemat la palat chiar de la deschi­derea ședinții. Natal, 7 Marie.—S’a încheiat. între Boerî și Engles, un armistițiu pene la 14 Marte. ADUNAREA DEPUTAȚILOR In ședința de astăzi, Marți, d. C A. Ro­­sett­i a depus urm­aturea propunere pe bru­­î’oul Camerei. Reorganisarea justiției este la noi simțită, dorită, cerută de toți. Ori­care Român doresce, trebuie să do­rască si se voiască ca justiția să se reor­­­­­­ganiseze ast­fel în­cât să potă fi în adevăr a treia putere a Statului, liber și indepen­­dinte. Justiția, fiind temelia societății, diferitele moduri ale organisării iei sunt bine cunos­cute prin practică și prin numerasele studii făcute, de timpi îndelungați și necurmat, de către cei mai eminințî legiștî, magistrați și bărbați de Stat­at. Articolul 31 al Constituțiunei nóstre pre­scrie : „Tóte puterile Statului emană de la na­țiune care nu le póte exercita de­cât nu­­­mai prin delegațiune și după principiile „și regul­ele așezate în Constituțiunea de „față. Pe aceste considerante supt­ semnatul pro­pune : Adunarea deputaților se numesc„ din sâ­nul ier­uă comisiune, compusă de cinci de­putați, legiști, cari se elaboreze un proiect de lege de reorganisare a justiției. In virtutea pactului nostru fundamental. In temeiul vechilor nóstre deprinderi, a practicei făcute de noi onși­ne, de tóte so­cietățile și a scrierilor temeinice a unui mare număr de cei mai emininți bărbați ai lu­mii, organisarea justiției la noi va avea ca temelia electivitatea. Adunarea deputaților este rugată se vo­teze urgența. Ea este rugată se în­vi­ne comisiunea ce va numi a ’i presinta acest proiect de lege pene la 25 ale lunei lui Marte, ca se potă ast­fel să fie votat de către Corpurile Legiutare chiar în acestă sesiune stra­ordinară a a­­nului 1881. Pentru timpul ce vor cheltui pentru acestă lucrare membrii comisiuni, se va acorda flă­cărui­­ă indemnitate de una mie leî. C. A. Rsosetti. POLITICA E­XTERNA. A . Misiunea comitelui de Hatzfeld Reproducând resumatul unui articol al Gazdei Germaniei de Nord asupra adevă­ratului caracter al misiunea comitelui de Hatzfeld la Constantinopole, r­iarul Les Dé­­bats dire : Diplomatul german, contraria cu ceea ce se spunea, n’ar fi nici de cum însărcinat să ia un rol diriginte în negocierile ce se urmeza, și principele de Bismarck, solici­tat de d. Goschen, când cu trecerea s­a la Berlin, d’a’șî spune părerea asupra pur­tării ce trebuie urmată la Constantinopole, n’ar fi făcut-o de­cât cu reserve. Este a­­devărat că acesta părere a primit adesiu­­nea unanimă a Cabinetelor, dar acesta nu face ca Germania să nu flă mai mult de­cât, ori­care altă putere cu totul desintere­­sată în soluțiunea cestiunei. Credem că acest articol nu este de natură a face să înain­teze mult negocierile. Gestiunea grecă în Camera franceză. In ședința de la­­ Marlin a Camerei franceze, d. Clemenceau a adresat urmă­­torea interpelare guvernului : Este adevărat că guvernul francez a trimis unei case din Viena iarbă de pușcă destinată a împlea cartușele armatei greceșci ? Ce cantități s’a trimis și vor mai continua trimiterile ? Cum se pun în acord aceste trimiteri cu decla­­rațiunile guvernului ? Pentru ce se inter­zice unui om privat esportarea de muni­­țiune, pe când guvernul însuși face espor­­turi de asemenea natură ? D. Jules Ferry, ministrul-președinte, răs­punde că acțiunea guvernului a fost în marginile legei din tote punctele de vedere. In acest caz Statul este un industriaș și n’a avut de astă dată în vedere de­cât in­teresul fabricațiunii prafului de pușcă pre­cum și pe acela al tesaurului public. Casei Roth din Viena, care negociaza de mai multă vreme cu Francia pentru vândarea de arme, i s-au predat numai 34,000 kilo­grame praf de pușcă din 100,000 kilo­grame cerute. Acestă afacere s’a încheiat numai după ce au consimțit miniștrii de finance și resbel. Nu i s’a comunicat nimic despre acesta Parlamentului, fiind n’a fost trebuință. Acesta interpelare ar fi trebuit să fie făcută și în Reichstagul german și în Parlamentele Austro-Ungariei. Guvernele german și austriac au­ avut cunostință de­spre aceste esporturi de praf de pușcă, și totuși nu au făcut nici un cal. Guvernul francez, de­și pe nedrept, a interzis trimi­terea de arme ; el a făcut, cnse acesta nu­mai din punt de vedere de delicateță și nu­mai spre a nu lăsa se se ivască cea mai mică umbră măcar de bănuială. Guvernul n’a sorut câtuși de puțin la ce va între­buința casa din Viena praful de pușcă ce cumpărase, dar se vede că el are naintea sea­ră partită care profită de cea mai mică ocasiune spre a’î face opoșițiune. Francia are un guvern paeinic, dar nu fricos ; a­­cest din urmă rol nu ’l va juca nici uă dată guvernul actual. In urma acestor declarațiuni d. Clemen­­ceau a propus urmă­tor­ea ordine de Zi : „Camera, nu fără a regreta contrazicerea ce există între cuvintele și actele guvernu­lui, trece la ordinea Zilei/ Acestă ordine de Zi fu respinsă însă cu 311 voturi con­tra 156. Armata grecă. Un Ziar prusian care se ocupă numai cu d’ale milităriei și care este ordinar bine in­format, în acesta privință, publică în ulti­mul său număr oă espunere exactă asupra organisării și forței armatei greceșci, ast­fel cum trebuie să fie în urma decretului de la 8 ianuarie 1881. Din acesta publi­­cațiune extragem și noi următorele date : Atât, ministerial de resbel cât și comanda­mentul asupra statului major le are colo­nelul Mavromihalis. Cele trei divisiuni din care se compune armata sunt comandate de generalii Permezas și Sapunzakis. In­fanteria se compune din 31 batalione de liniă și 9 batalione vânători, având cu to­tul 57,825 omeni. Cavaleria este formată din 15 escadrone împărțite în trei regi­mente cu 24-87 călăreți; artileria numără 4 regimente cu 16 baterii și 96 tunuri, or trupele de gentă numără 4000 omeni. E­­fectivul total al armatei, împreună cu ne­combatanții și cu 5342 geandarmi, se urcă la 82,077 omeni, 6484 cai și 7100 catâri. Acestea sunt forțele grecești ast­fel precum le prevede decretul de la 8 Ianuarie anul curent și care vor fi sporite acum până la cifra de 113,993 omeni prin organisarea provisoriă a unei garde naționale.

Next