Romanulu, mai 1881 (Anul 25)

1881-05-28

ANUL AL DOUĂ­Z­ECI ȘI CINCILE Voiesce și vei putea. ANUNCIURI. Lima de 30 litere petit, pagina IV, — 40 bani Deto , , » pagina 111, — 2 lei — A se adresa : IN ROMANIA, la a­dministrațiunea diacului. LA PARIS, la Havas, Laffîte et C­uie, 8 Place de la Bourse, LA LONDON, la G. L. Daube et C-nie, 130, Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nii Haasentein și Vogler. Walfischgasse 10. LA FRANCFORT, S. — M.G. L. Daube el C nie, pentru Germania, Belgia, 0- landa, Elveția și America. Articolele nepublicate se ardü. 20 BANI ESEMPLARUL Redacțlnnea și Adminigtrtițlnnea, strada Dómneí 14. BUCURESCI,“r 1881 CESTIUNEA DUNĂRII Desbaterea cestiunii Dunării s’a făcut în Senat în totă întregimea iei. In urma actelor oficiale și po­sitive , ce s’au presintat în Senat, ș’a des­baterilor ce­ au­ urmat, publi­cate tote în Monitor, desbaterile din Cameră nu mai puteau avea un in­teres. Gestiunea întregă constă în patru cuvinte de întrebare și într’unul ca răspuns. , — Guvernul trecut dat-ați ceva ? nu. — Toți au fost siliți să recunosc­ că guvernul român este pe deplin li­ber să lucreze cum el jși națiunea, se va găsi că este mai bine. Este bine constatat că guvernul trecut, a lucrat pentru a lumina ca­binetele și opiniunea publică în pri­vința Dunării. S’au publicat și două broșuri, în limba francesă, cari au pus pe toți în posițiune de a cunosce bine însem­nătatea cestiunii. Este dovedit că guvernul a lucrat ast­fel în­cât să facă lumina în to­te țările, să nu jicnescă susceptibi­litățile nici ale Austriei nici a­le Rusiei și să nu lege în nimic otărî­­rile ce va vor să ia națiunea și gu­vernul iei. Ce dér mai putea face orl in Ca­meră oposițiunea ? Nimic, asolut nimic alt de­cât a face să se pârd­ă timpul în două șe­dințe ce se ținură eri. Deplângând perderea unui timp atât de prețios, constatăm : 1. Că adunarea a fost eră demnă și linișcită, cum se cuvine să fiă re­­presintanții națiunii în cestiunile cele mari. 2. Că oposițiunea a fost represin­­tată în ședința de eri de d. A. La­­hovari, cu multă artă, ast­fel în­cât cei cari nu cunosc bine Gestiunea, putea să sa lase sa-i ia apa. Esprimând părerea nostră de rea că nu putem­­ face tot ast­fel și de lungul discurs al d-lui Nicolae Io­­nescu, nu ne mai remâne de­cât a face cunoscut publicului resultatul acestei lungi desbateri, pe care ori­cine îl scia de mai nainte. — Adunarea, auzind cele țjnse de către represintanții oposițiunii ș’ai guvernului trecu la ordinea dilei. Sé se răstignescă, să se răstig­­nescă, strigă ’n cer sincerii liberali și sincerii reacționari, cum strigau vă­dinioră Evreii în contra celui ce venise sö le propoveduiescă frăția, să le facă cunoscut adevărul și să le arate lumina. Să se răstignescă, să se disolve actualele Camere, cee ce cer pe totă­­ fiua și necurmat într’uă frățescă unire sincerii reacționari cu sincerii liberali. Dar pentru ce are sĕ se disolve ? Nu cum­va pentru c’au declarat România regat ? Negreșit nu pentru acesta, de­ore­­ce proclamarea regatului este unul din cele mai mari fapte politice ale timpului nostru. El este garantarea Statului ro­mân în contra unor eventualități ce forte adesea s’au ivit în trecu­tul lui. „Numele de rege — cum dice re­gele fiarelor engleze după espresiu­­nea Binelui Public — va cresce de bună sema respectul de sine al Sta­tului român. Este încă cu putință să insufle respect și mai marilor săi vecini. Fie­care dintre aceștia se vor gândi de două ori, înainte d’a ’și anexa un adevărat regat, pe când un simplu principat putea să fie lesne absorbit.“ Proclamarea regatului dor este un para­tresnet în contra groznice­­lor vijelii de desființare ce au ame­nințat Statul român în trecut, vi­jelii care s’ar mai putea întâmpla, fără cnse — tocmai din causa pro­clamării regatului — se mai potă avea ținta de pân’acum. Cu alte cuvinte, Camerele ac­tuale au pus temeliă sigură și pu­ternică esistenții Statului român, i-au garantat viitorul și — chiar dacă alt­ceva bun n’ar fi făcut — acest fapt măreț singur le-ar da dreptul să mara de martea natu­rală, adecă să nu fie sugrumate, să nu fie ucise înainte de vreme. Cere-se óre disolvarea actualelor Camere pentru că ele au pus țara ’n stăpânirea celei mai mari a iei arteră de comunicare ? Nu credem, căci dovedit este că mare folos a tras țera din răscum­părarea căilor ferate, și că mare bine ’și póte face pentru progresul iei economic, cum s’a văd­ut chiar în cele d’ântâi luni, când drumurile de fer au trecut în mânele statului. Nu credem că pentru acest motiv s’ar putea cere, cu drept cuvânt, di­solvarea actualelor corpuri legiui­­tore, căci ne-aducem aminte că mem­brii oposițiunii cari combateau răs­cumpărarea, au declarat sus și tare că — decă ar șei că statul român intră cu adevărat în stăpânirea dru­murilor de fer — ar da milióne și încă multe pe lângă acelea ce se ce­reau. Ei bine, statul e stăpân pe liniile ferate, și milionele, ce cu generosi­­tate le oferiau membrii oposițiunii, au rămas țării. Deci, dacă răscumpărarea s’a să­vârșit, dacă liniele ferate au fost luate în stăpânire, fără a se sacri­fica milionele ce oposițiunea era dis­pusă să le sacrifice, meritul este tot al actualelor Camere. Ele au ajuns la resultatul ce și oposițiunea­­ zicea că-1 doresc), dar au ajuns fără sacrificiele ce se pă­­reau dispuși a face cel din oposi­­țiune. Acesta este că d­ovadă despre in­­teligința, seriositatea și patriotismul actualelor Camere, și nici-uă dată și nică­ieri, asemenea calități n’au motivat și nu pot motiva uă disol­­vare. Pentru ce dor,­âncă vă­ dată, să fie disolvate actualele Camere ? Pentru c’ați înființat Banca na­țională, s’au­ dat prin acesta comer­­ciului capitalele trebuitore, spre a prospera ? Find c’aț înființat Casa de econo­mii, care tinde a deprinde cu cru­țarea tinerele generațiuni ș’a pro­voca ast­fel și ’nlesni formarea de capitale ? Fiind c’au repus d­eciml de mii de săteni în stăpânirea pământurilor ce pe nedrept li se răpiseră ? Fiind c'au dat carieței lovitura de grațiă, s’au îndreptat ast­fel capi­talele spre cariere mai oneste și mai productive din puntul de vedere ge­nerale ? Tóte acestea sunt fapte meritorie pe care națiunea le-a primit cu bu­­curie și deci motive de disolvare nu pot nici­ uă dată deveni. Pentru ce, întrebăm din nou, să se disolve Camerele actuale ? Nu sunt óre ele espresiunea na­țiunii ? Faptele ce au săvârșit dovedesc că gândul și inima lor la națiune și numai la ea au fost. De la națiune au purces și pentru ea necurmat au lucrat. Națiunea le-a aprobat, ori de câte ori a fost convocată la alegeri spe­ciale și deci îndoială nu póte fi c’a­­cordul ce-a esistat la ’nceput între ele și națiune s’a mănținut și cu timpul s’a și întărit. Alegerile Camerelor actuale s’au făcut cu lupte cum arare­orî s’au ve­nit în țera nostirt, dar și c’uă li­bertate de care mai că nu găsim e­­xemplu în istoria constituțională a României. Dup’acele alegeri, chiar foile din sistemă vrășmașe guvernului liberale și sistemei lui, s’au văd­ut silite d’a recunosce că biruite au fost parti­tele ce represintă ș’a proclama că țera voiesce să fie guvernată de par­tita liberală. Ecé într’adevăr ce scria Timpul îndată dup’ alegerile ce au dat naș­­tere actualelor Camere : „In sfîrșit alegerile s’au făcut și conservatorii au fost bătuți, bătuți au fost în tote colegiile pentru Ca­meră, în col. II pentru Senat și nu­mai într’un singur colegiu au eșit biruitori, în colegiul I pentru Se­nat (1). „E indiferinte a sei câte glasuri are partita conservatore în Cameră și câte în Senat, destul că guvernul dispune de respectivele majorități și națiunea pate să aibe mulțămirea d’a fi represintată și mai departe de către cei ce o represintă de trei ani. „M. S. Domnitorul României in­­dependinte, ca Domn constituționale, păstrez­ă pe consilierii cu ajutorul cărora s’au săvârșit faptele mari și gloriose...“ Prin urmare, acordul între țară și Camere, la nascerea acestora, fiind constatat chiar de foile oposițiunii, și acest acord crescând necontenit prin faptele de cel mai mare interes na­ționale săvârșite de aceste Camere, nici­ un singur motiv serios nu este ca ele să se disolve într’un mod violente. In cele din urmă, chiar foile sin­cerilor liberali și sincerilor reacțio­nari par a fi ’nțeles acesta și chiamă, cer, solicită din tote puterile și pe tote tonurile că lovitură de Stat. (1) Afirmarea acesta, cum am dovedit-o chiar d’atunci nu era exactă, căci și ’n col. I pentru Senat conservatorii fuseseră bătuți. — Ardjă chiar mora, își zaic a­­cești mari și sinceri patrioți, dar ardjă și șorecii. — Sdrobescă-se Constituțiunea, calce-se jurămintele puse pe ea, îm­­brâncescă-se națiunea în prăpastia nesiguranței și necunoscutului, ada­ugă acești iluștri patrioți, numai să cadă de la putere guvernul și par­tita liberală. Când patima atinge culmile unei ast­fel de absurdități, când ea devine u­ aberațiune primejdiosă statului, datoria bunilor cetățeni este de a as­culta, cerceta și veghia. Să veghiem dar — de­și asigu­­rați suntem că asemene apeluri ne­­patriotice nu vor găsi resunet ni­­căiri. Să veghiem, pentru ca uneltirile în contra patriei să fie năbușite chiar în primele momente, chiar a­­tunci când părăsesc locașul de pa­­time în care se dospesc, spre a lua uă formă ș’a se ’nfățișa națiunii. Ast­fel de apeluri sedițiose și cri­minale sunt cele mai tari, cele mai grave și primej­diase lovituri ce se pot da simțului moral al națiunii, încrederii absolute ce ea trebuie să aibe în toți factorii constituționali, spre a-și putea urma cu siguranță calea spre progres și fericire ce și-a indicat-o prin Constituțiune. Ele dar trebuiesc înfierate de la început și—de­și încă vă dată asi­­gurați suntem, că nicăiri nu vor găsi resunet — ne facem că datoriă de cetățeni de a chiema asupră-le aten­țiunea națiunii și a o ’ndemna sé veghieze. O SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Constantinopole, 7 Iunia.—Se aștaptă ne­contenit că Oradea care se autorise pe Ser­­ver-pașa, președintele consiliului de Stat, a semna, în numele Sultanului, cu d. Con­­duriotis, convențiunea finală turco-grecá. Circulă scomptul că Aleko pașa, guver­natorul general al Rumeliei orientale, va demisiona fiind­că Porta ’î refuză un con­cediu. Berlin, 6 iunie. — Principele Milan al Serbiei a sosit la Berlin. Se zice că Ser­bia se va ridica la rangul de Regat, deci principele va obține adesiunea celor trei împărați. JOUI, 28 MAIU 1881. Luminează-te și vei fi. ABONAMENTE: in Capitală și districte : un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestru 15 lei. A se adresa IN ROMANIA, la administrațiunea diarului LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8 place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15 Fleisch­mar­kt. IN ITALIA, la d. doctor Gustavo Croce, Vi- San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI ESEMPLARUL u1tn 111 p k U Lili u .a România și Bulgaria. Vorbind despre situațiunea din Rusia, La Nouvelle Reme de la 1 Iunie dire : »Pare că principele Bulgariei este și el aprope de așî primi secțiunea. Principele A­­lesandru guvernăză cam de sus, ni se pare; el pretinde să guverneze după placul său, refusă d’a păstra Constituțiunea ce a pri­­mit’o în 1879, declară că Statul trebuie stabilit pe alte case, voiesce să creeze că aristocrația pămentască, prin urmare feu­­dală, și să facă apel la popor. „Lovitura de Stat este un lucru îndepli­nit în Bulgaria, starea de asediu este pro­clamată, generalul rus Ehrenroth este che­mat ca mântuitor. „In România, din contra, regele, prin fie­care din actele sale, se arată îngrijit d’a stabili în întregimea sea regimul con­­­­stituțional și d’a democratisa regalitatea. Corupțiunea administrativă este cea d’ânî­teia grijă a guvernului său. Curagiul d’a dice unei administrațiuni mai mult orien­tală de­cât apusenii . »Vom reforma mo­ i­ravurile funcționarilor.* ’l-a avut d. D. Bră­tianu, președintele Consiliului de miniștrii. „Se pretinde că nu vom­ găsi un om cin­stit în România spre a îndeplini reformele administrative, a dis ministrul într’un acces de încredere robustă, cred că vom­ găsi omeni cinstiți, și daci nu se vor găsi, vor face !* ■­*" „Trebuie să fiă ușor d’a pune România în stare să producă. De la resbelul ruso­­ture, cu tóte sarcinele sale, situațiunea Ro­mâniei a mers îmbunătățindu-se. Fondurile de Stat sunt urcate pe tote piețele Euro­pei. Monopolul tutunurilor, drumurile de tir, promit venituri sigure. Cel din urmă împrumut a dovedit că dacă, acum câți­va ani, Românii erau siliți de a împrumuta cu 12 la sută, astă­ de ei plaseza bonurile de tesaur și bonurile domeniale în rentă 5 la sută cu 82 fr., ceea­ ce constituie un îm­prumut cu 6 la sută. Valorea Creditului României s’a îndouit­; acesta este cea ma bună dovadă despre prosperitate, pe care un popor ’șî-o pote da sie­și și o pote da străinului.“ Situațiunea în Bulgaria Cisim în Independința belgică : „In Bulgaria situațiunea nu se pare a se îmbunătăți. După scrrile cele mai recenți, în adevăr, principele Alexandru are sorți se­rioși d’a se menține pe tron. Ar pune te­­merii , pentru acesta, pe sprijinul "Austriei și al Rusiei, și chiar al Porții care nu are nici un interes a vedea uă schimbare de domnie în principat. »Ense principele întrebuința să mijlace cam stranie spre a dobândi modificările ce cere în Constituțiune, ast­fel a numit în pro­vincie guvernatori militari învestiți cu pu­teri discreționare și însărcinați anume cu supraveghiarea alegerilor pentru Adunarea Națională „Oposițiunea, având în capul iei pe Ka­­ravelof, își propune d’a întâmpina procla­­mațiunea principelui printr’un pamflet în care va răspunde la tote acuzările formu­late în contra iei, și spre a da uă dovadă despre lealitatea s­a, ea va lua anga­ja­­mentul de a primi dictatura pentru trei ani în loc de șapte cum cere principele. „După cum se vede prin declarările ofi­ciale, un compromis de felul acesta nu se va primi, și nu va remâne atunci oposi­­țiunei de­cât se priméscu septenatul séu se dobâindéscu abdicarea suveranului.* Principele Milan la Pesta în Neue freie Presse găsim următorea telegramă din Pesta cu data de 4 iunie : „Obiectul a tot felul de comentarii de prin cercurile politice îl formeza astă­ de primirea solemnă ce i s’a făcut aici prin­cipelui Milan, căruia i s’au acordat nu nu­mai onorurile ce se cuvin unui principe suveran, ci s’au fâcut și sforțări spre a dovedi cordialitatea primire­. Baronul de Haymerle și d. Koloman Tisza se grăbiră a visita pe principe; împăratul îi procura atât principelui cât și suitei sale aparta­mente în palatul imperial și ordonă pen­tru astă sora un mare prânz la Curte, la care vor lua parte afară de miniștrii și represintantele șerb din Viena, d. Eristici, și suita principelui. Arhiducele Iosef s’a grăbit de asemenea se întorcă de îndată visita principelui. Aceste fapte esteriore sunt puse, prin cercurile bine informate, și pute nu tocmai fără cuvânt, în legătură cu un mare schimbare favorabilă produsă prin cercurile nóstre conducătore față cu Ser­bia, de la depărtarea d-lui Ristici de la guvern. La încheiarea convențiunii pentru drumurile de fer și a tratatului de comer­­ciu, diarele oficiose primiră instrucțiuni să fie mai blânde cu Serbia. Oficiosele un­gare întrecură cu mult în acesta privință pe colegele lor austriace, căci după exem­­plul dat eri de diarul Ellenőr, veni astă­zî și oficiosul Hon cu un articol, care năpă­­desce pe Serbia cu bună-voință. Chiar și Pester Lloyd, care s’a arătat, până acum forte ostil față cu Serbia, dice astă­ e­i, vor­bind despre scomptele împrăștiate asupra proclamării regatului Serbiei, că nișce a­­semenea lucruri nu trebuesc luate tocma„

Next