Romanulu, septembrie 1881 (Anul 25)
1881-09-01
I ANUL AL DOUĂZECI ȘI CINCILE Refracțiinea și Administrațiunea stradă Domnul 14, 1 SEPTEMBRE 1881. Voiesce și vei putea. Luminează te și vei fi. ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV, — 40 bani Deta , , , pagina III, — 2 lei — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea ziarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8 Place de la Bourse. LA LONDON, la G. L. Daube et C-nie, 130, Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nil Haasentein și Vogler. Walfiscbgasse 10. LA FRANCFORT, S.—M.G. L. Daube et C-nie, Î>entru Germania, Belgia, Canda, Elveția și America. Articolele nepublicate se arda. 20 BANI EXEMPLARUL ABONAMENTE: In Capitală și districte: un an 48 lei; șese luni 24 lei; trei luni 12 lei; un lună 4 lei. Pentru tóte tarile Europei, trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea ziarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G Popovici, 15 Fleischmarkt. IN ITALIA, Ia d. doctor Gustave Croce Vi- San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusiS. 20 BANI ESEMPLARUL 31 AUGUST 1QQ 12 RAPCIUNE 100 Intre unele fiare române — pe cari nu vom întreprinde a le apara — și multe fiare maghiare se încinsese săptămânele trecute cu harta la care noi am stat spectatori linistiți, deși nu nepăsători. Am așteptat să trecu vijelia, să’și vină mintele la loc, pentru ca se arătum tot ce este de deplâns, atât în ceea ce privesce tărâmul de luptă ce’și aleg unele organe ale oposițiunii, cât și mai cu osebire în ceea ce privesce necuasificabila și nejustificata atitudine pe care junele organe maghiare o luaseră față cu Statul și cu națiunea română. Să restabilim faptele. Un organ de publicitate din București, — organ d’așa însemnătate încât nici de nume nu’i pomenim— căutând cu turbare arme de oposițiune în contra guvernului, inventază că ciocnire sângerosă între Români și Unguri pe fruntaria ; el afirmă că Ungurii ar fi surprins pe români desarmați și i-ar fi măcelărit în modul cel mai crunt. De aci injurie la adresa guvernului, aca sărî de lașitate, de trădare etc., tote aceste însoțite negreșit și de tot felul de blesteme în contra Ungurilor, omorîtorii Românilor. N’am putea se stigmatisăm îndestul acest mod culpabil de a face oposițiune. Nu este de ajuns organelor oposițiunii de a inventa tot felul de neomenii și de crime, punându-le în sarcina guvernului spre a rădica în contraTara cetățianilor du a întări astfel rândurile atât de rare și de slabe ale oposițiunii ? Nu sunt destule injurtele și calomniele ce filnic ele aruncă atât guvernului cât și oricărui membru mai influente al partitei de la putere ? Nu lor le mai trebuie să inventeze și arme de oposițiune, cari pot avea de efect a tulbura buna înțelegere ce trebuie să esiste între România și Statele vecine. Blamăm dar mai nainte de tote și fără nici uă reservă, organele din România cari au înverșunat cu nesocotință ura totdeauna gata a se deslanța în contra Românilor a unor fiare maghiare. Blamul trebuie să fia cu atât mai sever, cu cât campania organelor maghiare in contra României s’ar fi deschis și fără cea mai mică întărîtare din partea unor organe române, și atunci totă respunderea și totă desaprobarea omenilor bine cugetători ar fi căzut numai asupra fiarelor unguresc!. In adevăr, în acelaș timp când un fiar al oposițiunii, țipa că guvernul trădător lasă fără resburare pe soldații români măcelăriți de unguri, mai multe organe unguresc pretindeau că Românii au călcat fruntaria ungurescă; ele numind acesta cn „ocupațiune militară“ acuză un district unguresc; adăugau că guvernul românesc a umplut Ardealul cu emisari, cari îndemnă pe Românii de acolo la răscolă; pretindea că supușii unguri sunt maltratați și prădați în România; că în scólele române s’ad intro-dragoste cu sila, vor ca România să fiă constrînsă a se alipi de Austro- Ungaria și proclamă că „cine nu e cu noi e în contra nostră.“ Libere sunt aceste organe se amenințe, în numele lor propriu, sau și în numele opiniunii ce pretind că reprezintă Liberi și noi Românii d’a face de aceste amenințări cazul ce ele merită. Nu putem înse lăsa se trecă neobservate unele din argumentele pe cari se întemeiază aceste amenințări. Pesther Lloyd zice : „ In acest antagonism (între Austro-Ungaria și Rusia) nu există pentru statele mici poiție neutrală sau independinte ; trebue să seotărască , ori cu noi, ori cu Rusia. Ba chiar abstracțiune făcând de cestiunea de putere dintre Austro-Ungaria și imperiul rusesc, chiar în împrejurări pacifice, nu pote fi vorba dejită independință absolută a statelor singulare din peninsula balcanică, de un drept absolut al lor de a’și determina voința.“ Și mai la vale: „Aste încă în puterea nostră de a pune în acord creațiunile noue cu necesitățile nóstre. Fiindcă independința absolută a micilor state e în practică cu neiputință și fiindcă fiecare din ele care nu caută a se alipi de monarhia nostră, devine necesarmente un instrument al politicei rusești, avem datoria de a câștiga garanții pipăite, pentru ca statele din vecinătatea nostră imediată se aparție sferei de putere a Austro- Ungariei, fără prejudiții pentru autonomia lor. E dă frumósele rațiuni, și plăcuta perspectivă, pentru care România trebuie să se grăbescă a se pune sub scutul tutelar al Austro-Ungariei. Trebuie să mărturim că organele maghiare sold să aducă mari servicii, case nu intereselor unguresc, ci tocmai din contra intereselor rusesc!. Care este are poporul, care auzind d’uă propunere de alianță, sub condiția mea de a nu mai avea „independința absolută, dreptul absolut de a’și determina voința,“ se fiă îndemnat a asculta asemeni propuneri? Încă vă dată, ciudat e făcută rațiunea celor cari înțeleg astfel politica orientului și simțimintele poporelor! Altă cugetare cu totul avem noi Românii, despre posițiunea nostră ca Stat și de altă natură sunt rațiunile ce ne ar putea îndemna a ne alia, la cas de trebuință, cu cutare sau cutare putere vecină. Cu posițiunea ce am dobândit, cu puterea și vitalitatea ce cutezăm a fice ce am probat, și în situațiunea geografică ce ocupăm, suntem mult mai independințî decât multe State mai puternice decât noi. Așa mici cum suntem, relativ cu marele imperiu ale Europei, mult mai curând cei mari pot să caute alianța nostră, de cât noi alianța lor, chiar pretensiunile organelor unguresci proberă acesta. Și fiind că alianța nostră se caută d’uă parte, pentru ca să nu trecem în cealaltă parte, prea lesne ne vine sé ficem nu d’uă parte, nu de alta, și se stăm în pace, gata numai a ne apăra ș’a primi atunci alianța care de fapt s’ar impune. Astfel suntem în mai bună posițiune decât alte State puternice, d’a ne alege în orice caz rolul și posițiunea ce ar conveni mai bine intereselor nóstre. Fiindcă organele maghiare vorbesc de solidaritate și de comunitate de interese, le rugăm să binevoiască a crede că cei mai buni judecători despre interesele nóstre, suntem neapărat noi înșine. Nimic nu ne va opri de a ne duce acolo unde interesele nóstre bine înțelese ne vor chiama. Nu suntem orbiți d’uă prea mare mândrie națională, nu ne rătăcesce nici vr’uă absurdă antipatie de rasă,spre a nu vedea pe ce cale trebuie sĕ apucăm și ce ne póte garanta interesele. Înțelegem énse a rămâne a stăpâni d’a îndrepta mișcărele nóstre cum și când vom crede că este priincios pentru noi. D’aceea la somațiunile pripite ale organelor maghiare putem respunde astăzi, cu cea mai deplină liniște : „Nici cu voi nici contra vostră.“ Daca somațiunile ar veni din altă parte, am respunde asemene cu aceeași liniște : „Nici cu voi nici contra vostră.“ Cine pute respunde astfel, și nu se pronunță decât atunci când crede că este în interesul său d a o face, ni se pare că este absolut independinte, ni se pare că așuză de sdreptul absolut de a-și determina voința.“ Adevărat este énse că în starea relațiunilor de astăzi dintre Statele Europei, uă independință nelimitată d’a face tot ce le-ar trece prin minte nu există pentru nici uă putere, nici chiar pentru Germania, cu atât mai puțin pentru Austro-Ungaria. Ce n’ar fi făcut are Austro-Ungaria în timpul resbelului de la 1870, dacă nu ’i-ar fi stat în costă puterea amenințătore a Rusiei. Cu tote acestea, Austro-Ungaria este independinte de Rusia. Francia este independinte de oricare alt Stat, cu tote acestea ea nu se mișcă spre a-și lua revanșa, pentru că neapărate dependințe de alte împrejurări ce o țin în loc. Italia nu e dependințe de nici un altă putere; cu tote acestea ea nu se aventureză a pune mâna pe Triestinul, la care fără îndoială rîvnesce. De câte ori dă putere nu-și schimbă miniștrii și chiar cabinete întregi, în urma unei schimbări de constelațiuni politice în relațiunile din afară, deși ea este forte independinte de tote celelalte puteri. Daca duă asemenea independință voiesce să vorbască Pesther Lloyd apoi admitem că ea este limitată și pentru noi ca și pentru Austro-Ungaria. Nu concedem cnse nimic mai mult. Pe acest picior trebue să ne trateze organele maghiare, decâ voiesc să ne vorbescă de solidaritate și de comunitate de interese. Avem pentru imperiul vecin și I arătăm tot respectul ce i se cuvine, cerem casă să fim tratați la rândul SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Paris, 9 August.—D. Roustan, ministrul Franciei la Tunis, se va întorce în curend la postul său. Cele din urmă știri primite din Tripoli spun că ațâțările autorităților turcesci în Regină au provocat uă ultimă agitațiune între triburi și în mai multe punte resetile cari necesiteza noul trimiteri de trupe turcesci la Tripoli. Cairo, 7 Septembre, sera, sosită numai la 9.—că răscolă a isbucnit. Palatul Khedivului este înconjurat de răsculați. Situațiunea este gravă. Cairo, 9 Septembre.—Aprope 4,000 omeni de trupe, cu 30 tunuri, înconjuraseră palatul Abdin, unde locuesce Khedivul; ei cereau destituirea tuturor miniștrilor și convocarea notabililor. Khedivul a consimțit la schimbarea ministerului. Uă circulară, primită mai nainte de consulii străini, constata că demonstrațiunea nu era îndreptată în contra Europenilor. Se crede în genere că că ocupare străină va deveni neapărată. Dantzig, 9 Septembre, 3 ore sera.—împăratul Germaniei și principele moștenitor, cu uniforme rusescî, s-au dus la orele 12 1/2 la portul Neufahrwasser. Principele de Bismark care avusese diminețară audiență de un ceas la împăratul, urma imediat trăsura Maiestății Sale care a fost aclamată pretutindeni. Brandul care trebuia să aibă loc la palatul Arthurohof a fost contramandat: cei doui suverani vor prânji pe vasul Holmnzollern. In urma acestei schimbări în programa întrevedere, nu se mai crede aici că Țarul va veni la Dantzig. Escadra rusescă a sosit pe la Tr 'Eore. Dantzig, 9 Septembre, 4 ore sera.— întâlnirea celor doui împărați a avut loc pe la orele 2 pe vasul Hohenzollern. Neufahrwasser, 9 Septembre.— 5 ore.— împăratul Wilhelm, principele moștenitor și principele de Bismarck au sosit la ora 1; s’au dus îndată pe vasele Hohenzollern, împăratul s’a suit, cu amiralul Stosch, pe puntea vasului, care a naintat atunci în port unde se afla Yachtul Derjava al împăratului Alexandru. Tunurile escadrei cuirasate au salutat cele două vase care s’au pus unul lângă altul pe la orele 2. Țarul a venit atunci pe vasul Hohenzollern unde cei doui împărați s’au salutat în modul cel mai cordial. Au rămas câtva timp unul în brațele celui alt și s’au sărutat de mai multe ori, adânc mișcați amândoui. Țarul și principele moștenitor al Germaniei s’au salutat asemenea cu cordialitate, apoi împăratul Alexandru, întorcându-se spre principele de Bismarck, a vorbit mult timp cu densul. Maiestățile Lor s’au pus pe urmă la masă pentru dejun. Se crede că Țarul nu va debarca. Dantzig, 9 Septembre,6 ore sera. — Cei doui împărați, urmați de principele moștenitor al Germaniei și de marele duce Vladimir care erau într’u altă trăsură, au intrat la orele 4 și jumătate in orașul Dantzig, au fost primiți cu entusiasm în mijlocul urărilor mulțimei, în sunetul clopotelor și salutările tunurilor. După prând, din nou și în grabă pregătit la palatul Arthur ce are conseiința de sine. Dorim a restrînge cât mai mult bunele nóstre relațiuni oficiale cu Austro-Ungaria, dar pentru acesta cerem să ni se vorbescă limbagiul amiiei și al considerațiunii, ci nu al urei și al disprețului, cum fac unele foi maghiare, nostru ca un Stat și ca uă națiune dus carte geografice, cari semnaleză pretențiunile Românilor asupra unor mari întinderi din teritoriul unguresc, etc. Apoi de aci injurie și batjocore nesfîrșite în contra României și a națiunii române. Ar fi o atingere pentru demnitatea nostră națională, d’a rădica una singură din acele atacuri cari dovedesc un spirit funest și forte puțin demn din presa maghiară. Tinem énsé a constata că nimic n’a provocat de astă dată noua isbucnire de ură a unor foi unguresc în contra nostră, e’acesta n’a fost decât uă pornire spontanen a unor simțiminte cari fac mult mai mare rei Ungariei decât României. Atât de puțin adevărat era că România ocupase milităresce un district al Ungariei și împănase Ardealul cu emisari," încât în acelaș timp când organele unguresc! făceau guvernului român aceste acuzări, vinele din organele oposițiunii din România acuzau pe acelaș guvern d’a fi sluga umilită a Austro-Ungariei, d’a lăsa fără protestare și fără reparațiune să se măcelărescă soldații Români etc. Este apoi de observat că pe când organele oposițiunii din România cădeau asupra guvernului românesc, cu acuzărî de trădare, fiarele unguresc, nu respundeau fiarelor românești, ci cădeau și ele asupra guvernului și a națiunii române, cu tot felul de insulte și de batjocore. Acesta probeză că elenii respundeau la uă provocare, ci cnsele erau agresorii, și nu în contra unor fiare, ci în contra guvernului și a națiunii române. C 1 ar fi ce are fiarele maghiare, daca noi acum, în loc de a le imputa numai lor uă atitudine nenorocită, ne am apuca să insultăm guvernul și națiunea maghiară? Ceva mai straniu și ceva ce caracterisă acea presă maghiară, este că aceleași organe cari spumegau de ură și dispreț în contra Românilor, pretindeau că existe „oă solidaritate naturală de interese între Austro-Ungaria și România.“ Ele ne acoperinu de invective și pretindea în acelaș timp ca „comunitatea de interese să se manifeste prin fapte.“ Ciudat mod d’a predica armonia și lucrarea în comun! Straniu trebuie să fie formată rațiunea unor asemeni predicatori. Acesta este cu atât mai straniu, cu cât cei cari scriu fiind Unguri, ei nu scid decât prea mult ce este mândria națională. Stim că poporele cari împing mândria națională la esces, sunt în pericol de a privi pe tote celelalte națiuni ca inferiore lor. Nu ne putem énse închipui că chiar un asemene popor pute predica solidaritatea de interese altuia, acoperindu’l de cuvinte de ură și de dispreț. De bună semă redactorii foilor ce au căzut în asemene neconsecințe, ah simțimintele lor naționale forte bolnave. Aceleași foi — și nu din cele mai neînsemnate ale Ungariei — trec de la insulte la amenințări. Ele vor Publicăm mai la vale discursul rostit de d. Gambetta la Neubourg cu ocasiunea inaugurării statuiei unui mare cetățan francez, Dupont de l’Eure. Recomandăm cititorilor noștri acest discurs plin de învățăminte. Poparele cele mari au solut totdeauna să onoreze pe cei cari au consacrat viața lor binelui și mărirea țârei lor. Precum a fii forte bine d. Spuller în discursul său, asemenea serbări lasă în inima acelor cari au fost de față neperitere amintiri. Că națiune se onoreza când scre se onoreze memoria iluștrilor săi morți.