Romanulu, noiembrie 1881 (Anul 25)

1881-11-21

1042 sacrifice cea mai mică parte măcar din aspirațiunile monarh­iei în privința postțiu­­niî i ei față cu cestiunea dunărenă. De a­­ceea putem fără temă să facem încercarea d’a ne retrage ’n a doua linie și a F privi cât­va timp, cum voesc ceî­l­alți se resolve cestiunea. Pe noi nu ne amenință nici un pericol și nici uă pagubă. In ori­ce ca s însă se va ajunge la convingerea, și mai ales vecinii noștri din România, că cestiu­nea dunărenă nu pate fi resolvată fără Au­­stro-Ungaria sau contra Austro-Ungariei, a­­dică fără a se ține pe deplin semn de drep­tele și netăgăduitele pretențiuni și interese ale acestei monarh­ii.* L’Eccho de France, vorbind și el despre Mesagia, scrie următorele ’n numărul său de la 29 Noembre : »­Marul nostru s’a explicat de mai multe ori asupra ’nsemnătății ce ar fi pentru Francia d’a susține pe România ’n actuala sea campanie ’n favorea libertății Dunării, libertate pe care Austria ar fi forte veselă dăca ar confisca-o ’n profitul seu. La des­chiderea sesiunii Parlamentului, regele Ca­rol a revendicat drepturile săle cu cea mai mare energie .* După ce citatul­­ Jiar reproduce u­ parte din Discursul Tronului privitore la Dunăre, apoi adaogă : »Regele reclamă, în consecință, liberta­tea Dunării, cel puțin în apele române, și aplicarea, în aceste ape, a regulamentelor de navigațiune de către autoritățile române numai: „Acesta cestiune a Dunării este dér cea d’anteiű în privința căreia d. Gambetta va trebui, ca ministru al afacerilor străine, să spună care este opiniunea Franciei. Resu­­netul discursului regelui Carol va fi mare la Viena. Se presupune că, spre a se fi pronunțat într’un chip atât de '­categoric, regele Carol va fi primit asigurarea că póte conta ’n acest conflict cu Austria pe spri­jinul cabinetului din St. Petersburg.*­­fiarele le Temps, les Dibats și la France publică și ele articole asupra Mesagiului, pe cari îî vom publica ’n numărul de mâne. Cornițele Kalnoky, Austria și Rusia Corespondintele din Viena al­­ ziarului Daily Telegraph, vorbind despre cornițele Kalnoky, noul ministru de externe al Aus­tro-Ungariei, scrie următorele: «Cornițele­­ Kalnoky n’a fost candidatul veri unei partite, ci, de fapt, candidatul împăratului chiar, căci în Austria, ca și ’n Rusia și Germania, Parlamentul și popo­rul n’au absolut nici un vot la ocuparea posturilor superiore din Stat. Împăratul, de două ani încoce, a luat în propriele sale mâni mai ales conducerea afacerilor stră­ine, și de aceea nu este nici un motiv de a se presupune că monarhul ar fi dispus a renunța la acesta. El doresce­ră cât mai re­pede apropiare între Austria și Rusia, de vreme ce actualminte există multă neîn­credere reciprocă fără ca se ftă vreun mo­tiv vădit. Acesta nu însemneza însă nici de cum uă restabilire a întreitei alianțe pe basele de mai nainte, un alianță care și-a emis deja cuvântul său pentru pacea lumii, împăratul Francisc Iosef are probabil minte nu unul, ci mai multe motive de a fi îngri­­jat pentru restabilirea relațiunilor amicale cu Rusia.* FOITA ROMANULUI, 21 NOEMBRE MISE FEREOL de JACQUES VINCENT PARTEA ANTEIA XII — Urmare 1) — Sunt lovituri d’acelea pe care însu­șî o­­mul se miră că a putut să le ’ndure. Pierre să ’ntreba cum avuse puterea să nu se tră­deze, cum tăcuse, cum surîsese la acésta noutate care ’l trăsnia, cum se sculase, li­niștit în aparință, și-și luase­­ fiua­ bună de la toți, ba chiar de la ea. I se părea că trăiesce într’un vis urîcios pe care deștep­tarea era să’l împrăștie. Albine se mărita ! Era uă nebuniă!... peste putință! Se’ncer­!) A se vedea »Românul* de la 7, 8, 10, 1t 12, 13 14, 15, 16 și 17 Noembre 1881. Abonații nora vor primi tot ce va fi eșit din acestă forță. ROMANULU 21 NOEMBRE 1881 SOIRI­I ALE DILEI Mâne fără, Sâmbătă, membrii corpului profesorale din capitală sunt convocați de d. ministru al instrucțiunei publice, în lo­calul Facultății de drept, spre a discuta proiectul de lege privitor la înființarea u­­nei curatele.* * *• D. Petre Poni, profesore de chimie la facultatea de stiințe a Universității din Iași, și D. C. Dumitrescu, profesore de psih­olo­­gie, pedagogie și estetică la facultatea de litere și filosofie a acelea­și Universități, se numesc definitiv la catedrele lor. * * * D. Theodor Mândru, doctor în drept, fost procurore generale, este numit în postul de prefect la județul Botoșani, în locul d-lui G. Hasnaș, demisionat.* * * Consiliul județului Vâlcea a alocat în bugetul anului viitor suma de lei 50000 pen­tru înființarea unei case de credit agricole. * * * Comitetul statuiei lui I. Heliade Rădu­lescu, ne rogă se anunțăm ,că , pe lângă discursurile anunțate deja în programă, mai multe societăți și delegațiuni voind să țină discursuri și să depuie corone la statua lui I. Heliade Rădulescu cu ocasiunea desvă­­lirea, comitetul, în interesul ordinei ce tre­buie să fie la acesta solemnitate, rogă pe cei ce au a ține asemenea discursuri să se înscrie înainte de 21 Noembre la d. Hasdeu loc­țiitorului președintelui comitetului—do­miciliat la Mihai­l-Vodă la Arhiva statului —sau la d. Sava Șoimescu, secretarul co­mitetului, în strada Polonă No. 98, lângă grădina Icenei, ori în localul Universității. Președintele comitetului va stabili în ur­mă și va afișa ordinea după care au să se ție discursurile spre a nu se produce con­­fusiune.* * * D. Th. Paulo, maestru de desemn și ca­ligrafie la gimnasiul din Galați, se numesce cu titlul definitiv în postul seu. * * * Direcțiunea regală a căilor ferate Române ne ’nsființază că va acorda bilete de liber parcurs delegaților­­ siarelor din județe care vor dori s’asiste la serbarea desvelirea sta­tuei lui Ion Heliade Rădulescu. Confrații noștriî trebuie să se adreseze prin telegramă la direcțiunea regală timpul fiind forte scurt.* * * Corespondența provincială este informată că consiliul generale al județului Neamțu, în ședința de la 10 Noembre, a luat deci­­siunea, în urma propunerii făcută de d. Andrieș și sprijinită de d. Blancfort, d’a se pune obligațiune corpului teh­nic al jude­țului ca se formeze h­arta geografică a ju­dețului în cel mai scurt timp. * * * Locuitorii din comunele Gratia mare și Drăghinescu­, plasa Neajlovu, districtul Vlaș­­ca, ne cer publicarea unui act de mulțu­mire la adresa d-lui proprietar Panait Sof­­tone, care a oferit lemne și ferărie în va­­lore de peste 1.500 galbeni pentru constru­irea a trei poduri peste apele Dâmbovnic și Jirnovu ce trec prin aceste comune, a­­menințate mai în­tot­dea­una de înecuri și lipsite de comunicațiune peste aceste ape. Lăudând fapta d-lui Panait Softone, do­rind ca ea să servesca d’un bun esem­­plu și se gasesca mulți imitatori. * * * D. inspectore financiar Brătianu a ins­pectat dfilele acestea cu d’amănuntul casieria generale a județului Iași. După cât este a­­sigurat Curierul Balasan, d-sea a rămas pe deplin mulțămit.* * * Se anunc­ă din Petersburg că împăratul Rusiei a iscălit aranjamentul definitiv cu so­cietatea de aprovisionare Gregor, Florwitz et Kohan. Societatea primeșce 10,800,000 ruble me­tal în loc de 32,000,000 ruble hârtie ce cerea la 1 Iun 1878. Urmăririle criminale începute în contra societății nu vor mai avea loc. In urma acestui arangjament, creditorii și purtătorii de obligațiuni ai societății de a­­provisionare vor primi 70-80 °­ C din crean­țele lor. Banca de Stat este plătită în întrega loi creanță. Se zice că câți­va creditori din străină­tate vor primi 100 °|o.* * * Luni, 16 cuvinte, tribunalul Iași secția I, a condamnat pe Dimitrie Timuș, Gheorghe Botez, Dim. Nedelcu, Cost. Ionescu și G. Forcuș la câte 25 lei amendă, pentru că au jucat jocuri la noroc­ ér pe Moritz Bo­tez, la 6 luni închisore și 100 lei amendă, pentru că ține casă de joc de cărți. Ar fi de dorit, conchide Curierul Balasan, ca con­damnările de felul acesta să se aplice cât se paate mai mult și poliția să observe bine pentru a distruge asemene cuiburi. * * * Numărul născuților și morților, de la 1 Octombre până la 15 Noembre 1881, în Bârlad a fost­­ născuți 33, dintre cari 14 băeț­i, 19 fete. Căsătoriți 12; morți 31, din­tre cari 16 bărbați, 12 femei și 3 presintați fără vieț­i. Opt declarațiuni de căsătorii. DIN STRAINETATE In­diarul spaniol El Cio a apărut un ar­ticol al d-lui Castelar,­ care atacă politica din întru și din afară a d-lui Gambetta, es­­primând tot do uă­ dată speranța că Francia se va grupa în giurul d-lui Freycinet. Neue freie Presse publică următorea te­legramă din Londra, cu data de 29 Noem­­bre : »Prin unele părți ale Irlandei anar­h­ia este atât de mare, în­cât este proba­bil că curțile cu jurați vor fi înlocuite prin comisiuni de judecători care să judece cri­mele agrarii. Ziarul oficios din Belgrad, Vidello, pu­blică un articol de sensațiune contra Ru­siei. El zice că Serbia este un Stat inde­­pendinte și nu permite un amestec străin, ba nici chiar unul străin în afacerile lor in­terne, precum este și aceea a mitropolitului Mihail. ADUNAREA DEPUTAȚILOR Ședința de la 19 Noembre, 1881. Supt președința d-lui președinte D. Bră­tianu.Presențî 81 d-nn deputați. Se comunică Adunării adresa președin­­ței Senatului, prin care face cunoscută con­stituirea biuroului. Se trimite la comisiunea de petițiuni, comisiunea comunală și cea de indigenat mai multe petițiuni. Se comunică asemenea constituirea ur­­mătorelor secțiuni și comisiuni: Secțiunea 2: președinte, d. T. Călinescu; secretari, d-nii R. Ștefănescu și dr. Ver­­cescu.Secțiunea 3: președinte, d. I. Marghi­loman ; secretari, d-nii C. Nacu și P. Zamfirescu. Secțiunea 4: președinte, d. P. Cernă­­tescu; secretari, d-nii Gr. Vulturescu și B. Iepurescu. Secțiunea 6 : președinte, d. D. Cariagdi; secretari, d-nii I. Villacrose și G. Bobeica. Comisiunea de petițiuni : președinte, d. P. Ghica; secretar, d. I. Nicolau. Se comunică adresa ministrului de fi­nanțe, privitóre la strecurarea unor erori în legea timbrului. D. Gr. Triandafil cere ca se se ia de urgință ’n cercetare cererea ministrului . Adunarea ’ncuviințătă. La ordinea cjilei este alegerea comisiunii pentru adresa de respuns la adresa Tro­nului și a comisiunii bugetare. Apoi proiec­tul de lege pentru un împrumut de 300.000 lei al comunei Pitescu, D. G. Vernescu face să interpelare pri­vitore la cele 10 milione acordate Iașilor; d. ministru de interne dice că va răspunde în trei zile. Se încuviințăză numirea unei delegațiunî care s’asiste la inaugurarea statuei lui Ion Heliade Rădulescu. Se­otărasce în urmă ca ședințele Adu­nării să ’ncepă la 1 și să se termine la 6 ore. D. I. Ionescu (de la Brad) anunță că in­terpelare ministrului de interne în privința abuzurilor unora din supt-prefecți. D. ministru de interne . Sunt gata să răs­pund în termenul regulamentar. Vă rog însă se’mi comunicați, când mi s’a reclamat și n’am­ dat îndată satisfacțiunea cuvenită, căci eu nu cunosc să mi se fi făcut vr’uă re­­clamațiune, la care să nu fi respuns îndată. Se precede la alegerea comisiunii finan­ciare și s’aleg : d-nii I. Codrescu, P. Bu­­escu, E. Costinescu, Al. Sihleni, C. Grigo­­rescu, N. Constantinescu și Gr. Triandafil. In comisiunea de răspuns la Mesagiul Tronului sunt aleși : d-ni: G. Chițu, G. Ver­nescu, E. Costinescu, T. Maiorescu, D. Giani, Georgian și P. Buescu. După ce se trage la sorți delegațiunea care are să asiste la inaugurarea statuei lui Ion Heliade Rădulescu, ședința se rădică la 5 ore, anunțându-se cea viitóre pe a doua di 20 Noembre. Putna din Bucovina, căci acest din urmă represintă pe Ștefan cel Mare cu față pa­lidă, păr negru și ochii închiși, drept ca p’un mort (vedli într’altele »Revista Con­timporană*, supt redacția d-lui Odobescu, an. 1862), de­și inscripția pe dedesuptul portretului ne indică, că portretul îl repre­zintă ca cum arăta când se sui pe tronul Moldovei (a. 1456). Portretul din Futna nu e deci alt­ce­va de­cât uă imitație ciu­dată a lui Isus Crist. Și totuși era acest portret până astă­zi unicul portret cunos­cut al acestui mare domnitor moldoven. Din portretul din evangelierul sus numit a făcut pictorul nostru d. Ep. Bucevschi facsimile tare bine nemerite, cari le trimise episcopului din Roman, SS. Melchisedec, care a petrecut ’nainte de câte­va luni aici în Cernăuți spre studiarea instituțiilor teologice d’aici, și guvernului Românesc. Spre a studia acest portret, ne visita fi­lele trecute și fostul ministru de externe al României, d. Nicolae Ionescu. D-lui făcu d-lui Bucevschi propunerea, ca să se ducă la Paris ca expert la monumentul lui Ște­fan cel mare, destinat pentru Iași. Acum lucredă, cum ne raportă gazeta din Cernă­uți »Cernovitzer Wochenblatt*, d. Bucev­schi la un portret al lui Ștefan cel Mare în mărimea naturală, pentru Academia Română a șciințelor din Bucuresci. Ziarul Familia publică următorea scri­­sore : Prea stimate d­­e Redactare, Nu de mult s’a aflat de către pictorul român bucovinen Epaminonda Bucevschi, cunoscut în Viena supt nume de Hanibal, în biblioteca mitropolitană din Cernăuți uă carte forte veche, care încă în secolul trecut (1781) la prilejul desființării mânăs­­tirii Humorului din Bucovina s’a depus în biblioteca sus numită , se vede ce sfetnici duhovnicesc? ședeaă în consistoriul bucovi­nen, c’a trebuit se vie era mitropoliei In. Pr. Sf. Morar, ca să se descopere uă carte d’un așa de mare­­ preț în biblioteca cea mică din reședința mitropoliei. Cartea amintită e un evangelier din a­­nul 1473 și e scris în limba slavă-eclesi­­astică. Acest evangelier îl dărui, cum se citesce în notița lui, Stefan cel Mare mâ­­năstirii Humorului din Bucovina. In evan­gelier se găsesc 5 icóne, din care cele pa­tru reprezintă pe evangelist­, cr cea a 5-a pe Stefan cel Mare cu barbă rasă și cu păr galben, care dedică evangelierul sf. Marii.Portretul acesta al lui Ștefan cel Mare diferă cu totul de acela de la mânăstirea CRONICĂ TEATRALA Aflăm că în curând va sosi în capitală celebra d-ra Maria Wilt, prima­ dona Cur­ții imperiale a Austriei, membră onorariă a teatrului regal din Pesta. Acesta vestită cantatrice va da patru re­­presintațiuni în luna Decembre, cântând în 4 opere diferite. Ieri fără, la Teatrul Național, s’a jucat Buy-Bias. Piesa a regăsit succesul său din trecut. Interpretarea urmeză a fi forte bună. D-niu Manolescu, Velescu și Iulian au cules unanime aplause. Am observat cu mulță­­mire uă îndreptare simțitore în vocea d-lui Manolescu, al cărui joc a devenit mai complet. D. Costacopol a înlocuit pe d. Mateescu, a fost destul de bine. Acest tânăr promite d’a devine un bun comic., La Dacia, multă lume pentru beneficiul d-lui Anestin. S’a dat Concina, care este așa de bine interpretată de d-na Fanny Tardini și de d. Alex. Vlădicescu. înainte se jucase Supliciul unui bărbat (comedie localisată de d. Pascaly, supt ti­tlul Haimanalele). D. Anestin, care juca ro­lul bărbatului, și d-nii Al. și I. Vlădicescu au fost mult aplaudați. Duminică, la teatrul național, Fata Ae­­rului. D. Mateescu, care renund­ă a se re­trage din societatea dramatică, va juca ro­lul lui Rutland și d-na Al. Romanescu a­­cela al Lucetei. Direcțiunea generală a tele­grafelor și poștelor De la 10 (22) Noembre 1881, au înce­put a circula pe uscat, câte 3 curse pe săptămână între Măcin-Tulcea, două curse între Măcin-Hârșova-Cernavoda și una între Cernavoda-Ostrov. Orariul după care vor circula aceste curse este cel următor: că se privesc­ cu sânge rece acest eveni­ment estra-ordinar, ș’ajunse chiar a’î găsi uă explicație cu totul nouă. Nimic mai sim­plu, în adevăr, de­cât că, fiind crescuți îm­preună, vărul și verișora să fie destinați ui­nul altuia ? Dar de la ideiă la fapt, era de­parte. Trebuia maî anteia consimțământul Albinei. Și cu tote acestea ceva mai mult ca uă dorință ce ea esprimase naintea lui, îl rugaseră să fiă unul din martorii căsă­toriei. Acesta cerere fusese făcută chiar în fața iei... Și ea nu cjisese nimic. Pentru ce­astă tăcere!... Mai în acela­șî timp uă re­venire de speranță îî potoli temerile. Acesta unire era­otărîtă de mult negreșit. Albine nu cutezase se sfărâme în mod brutal a­­cest vis al tatălui său ; pare că comptase p’un restimp care se’î permită se scape me­­nagiând în acela­șî timp nisce afecțiuni a­­tât de scumpe ; în fine re’ntorcerea lui Ho­­norat o surprinsese... Erau șase ceasuri. La orizonte, soréle s’a­­funda în nișce nori roșatici, se ’nsera, tă­cerea domnia la castel. Slugile cinau în vasta bucătărie a mătușei. Pierre, cu cotele pe ferestră, urma a visa. Nu, el nu putea să renunțe la acest amor care ’1 stăpânea cu totul. Pentru ce ’l-ar fi înșelat Albine? Ore ’1 iubea ea? Nu dăduse ore cea mai vă­dită probă despre acesta când alergase la Valcares?... Și cu tote acestea, că adâncă întristare îl cuprinsese. El se pierdea în a­­cest mister, îî era frică. Cu ochii spre sat, îșî disese că póte, mai nainte de prânz, lo­godnicii se vor preumbla pe țărm. Vor șe­dea jos, Honorat lângă dânsa, în acela­și loc unde el, Pierre, seduse d’atâtea ori. In acesta durerosă emoțiune, el cred­u c’aude un ușor scompt. Ușa se deschise : era Al­bine.— D-tea­ striga el uimit d’acesta apa­­rițiune. Ea înaintă până ’n mijlocul camerii și lăsă să’l cadă vălul care ’i acoperea capul: — Sciu că au trebuință de mine, crise ea, și­ăcă-mă. El rămase un moment nemișcat, contem­­plând’o, ca în estaș. Venirea mea nu îm­prăștia pre tóte înd­uielile? Gravă și liniștită, ea părea c’aștepta s’o ’ntrebe. Ei se priviau muți, zăpăciți. D’uă dată, ca și cum un singur cuvânt ar fi re­­sumat cugetarea lor : — Spune’mi inte că nu este adevărat, striga el, nu te măriți ? — Da, Pierre, mă mărit, răspunse ea c’un voce sigură, care dovedea uă­otărîre ne­strămutată. După aceste cuvinte urma un fel de tăcere mormentală. În piciure, unul în fața celui­­l­alt, Albine ’și ficșase ochii nainte’i, pe fe­­restra deschisă. Pierre, cu capul plecat, cu fața galbenă ca ceva, se rechimase d’uă masă. Câte­va minute trecură. In fine, el relua c’un accent apăsat și aspru : — Atunci, ce cauți aici ? La ce aî ve­nit de-unăchi când începusem deja să te uit ? N’am înțeles ore c’acest demers era să-mi vedea­mă speranță ? La aceste cuvinte ea tresări; dar se po­toli ’ndată. — Te rog, răspunse ea, nu m’acusa... Maî de­ ună dî am venit se ’țî spun pur și simplu că nu te cunoscusem, că te jude­cam rău, și că mă căiam. Vrei ore să’mî impun­ c’am făcut acesta faptă bună ? A mea este őre vina déca te-am înșelat ?’Ți-o repet, nu cunosc obiceiurile d-tele. Eu merg după inima mea, și déca sunt în acest mi­nut aici, apoi este pentru­ că am ghicit că suferi, și am voit să’ți aduc puțin curagiă. — Pâstreclă-țî mila, răspunse Pierre cu asprime, nu iau consolațiune de­cât de la mine ensu­mî. — Escî nedrept, ciise ea. Apoi, cu ore­care ’ndoială ’n voce. — N’am voit se rămân cu ideia că veî păstra să rea amintire de mine. — Și ce amintire voiescî ore să păstrez, întrerupse el cu bruscheță, când, supt pre­test că nu cunosc­ însemnătatea ori­căror maniere, ai cred­ut că poți să mă sfărâmi, făr’a te ’ngriji de ce am să devin ? Iți place să preved­i, astă­ cji, că trebuie să Su­­fer și te ’ngrijescî de opiniunea ce ar se­mi lași despre d-tea. Acesta prevedere este cam târziiă. Daca nevinovăția d-tele este a­­tât de mare în­cât nu m-am ghicit, apoi cel puțin m’am audit. De ce n’ai vorbit óre a­­tunci când era d’ajuns un cuvânt spre a mă lumina ? De ce ’mi-ai ascuns adevărul ? El umbla prin cameră, cu pași mari, ca cum nu ’și-ar fi putut potoli agitațiunea. — Bagă de semn, z­ise ea, nu merit să mă tratezi ast­fel.

Next