Romanulu, decembrie 1881 (Anul 25)
1881-12-03
D. Al. Teriachiu declară că cele ruse de d. Petrașcu nu pot fi exacte, căci în cazul acesta d-sea ca și cel-l-alt ar fi denunțat abuzurile pretinse. Ședința se suspendă pentru câteva momente. D. Al. Lahovari să ocupă numai de fapt și de interpretarea legei. D-sea crede că legea nu permite ca un arendaș să fie prefect în acel județ D. C. A. Rosetti respunde ]n câteva cuvinte. D. N. lonescu vorbind contra închiderea discusiunea, atacă guvernul cu cuvintele cele mai grele cerând și darea lui în judecată. D. Președinte observând că d. lonescu nu vorbeșce în contra închiderei, îî retrage cuvântul. Se cere închiderea discnsiunei și apoi Camera trece la ordinea dileg. D. P. Cernătescu ’și desvoltă interpelarea în privința regulamentului asupra esamenelor generale de liceu. După răspunsul d-lui V. A. Urechiă, Camera trece la ordinea fiilor. Ședința să rădică la orele 6 sări. ROMANULUI DECEMBRE 1881 ALBUMUL HELIADE Fiind-că discursurile și poesiile ce s’au citit și tipărit pentru Statua nemuritorului Heliade îî aparțin lui și națiunii care a rădicat statua, cred că produsul editării acelor discursuri și poesiii într’un frumos album trebuie să nu intre în domenul speiculațiunii particulare, ci se se destineze tot , pentru un monument național. Și fiind-că s’a i emis acum 5 ani de către ministrul insitracțiunii publice de atunci, d. Chițu , ideia d’a se rădica uă statue lui Lazăr, — pentru care s’a și înscris în buget câte 2.000 franci pe an — cred că produsul Albumului Heliade (scoțându-se c cheltuielile) e e bine să se destineze pentru statua lui Lazăr. Dăca umbra lui Heliade ar fi întrebată, sunt sigur că ea ar răspunde: da, să se dea acest produs învățătorului meu, primului urbitor al micei scale din ruinele sântului Sava, din care a eșit un palat și o generațiune de omeni învățați și de eroi. Atât pentru a se perpetua suvenirea inaugurării statuei lui Heliade, cât și pentru a se spori fondul de aprope 10.000 fr. care exista pentru statua lui Lazăr, propun der a se face Albumul Heliade în condițiunile următore : Să se asocieze, formând un comitet pentru editarea acestui Album, mai mulți tipografi editori — și fac apel pentru acăsta la d-nii Socek, Ispirescu, Goibel, Weiss și alții care s’au manifestat cu atâta căldură la inaugurarea statuei lui Heliade. — Fac asemenea apel la lucrătorii tipografi care au arătat atâta recunostință fondatorului tipografiei și publicităților noue. Acei din lucrători, cari vor consacra gratis din orele lor libere la lucrarea acestui Album, vor obține mențiunea numelui lor în paginile săle. Pentru reușita și răspândirea în țără a acestui Album, — fii cut însă edițiune de lux și alta maîeftină — se va face apel la toți acei cari au asistat la serbarea națională a inaugurării statuei lui Heliade ca să se înscrie la comitetul tipografilor spre a fi trecuți în Album la locul de onore atât ca asistenți la acea serbare memorabile cât și ca abonați la Album. Toți acei din capitală și din districte care din împregiurări nu au putut asista la acea serbare națională, dar cari au participat la densa cu inima, vor fi egalminte înscriși în Album, daca vor da prin poștă sau în personă adresa și numele d-lor ca abonați la Album. Prin asemenea măsuri și altele ce vor mai găsi de cuviință tipografii asociați — cred că se va asigura reușita acestei edițiuni monumentale și prin urmare și produsul său în profitul statuiei lui Lazăr. Sunt de părere ca Albumul Heliade se conție urmatorele obiecte : 1. In primele pagine să fie puse : a) . Tipografia statuei lui Heliade precum și tote coranele ce au fost depuse și se vor mai depune pe piedestalul statuei, cu inscripțiunile donatorilor. b) . Tabloul inaugurării de la 21 Noembre. c) . Fotografia casei din Târgoviște unde s’a născut Heliade, pe care am aflat că primăria acelei urbe a cumpărat-o sau voiesce a o cumpăra spre conservarea memoriei ilustrului ieîfin. d) . Fotografia caselor de la bariera moșilor unde a trăit Heliade și și-a pus tipografia sea (pe ruinele bordeiului lui Lazăr) de unde a eșit atâta lumină, atâtea scrieri de geniu și unde s’a tipărit însășî Proclamația de la 1848, prima constituție a țării. 2. Discursurile care s’au ținut la inaugurarea statuei lui Heliade și poesiile care s’au declamat cu atâta foc și s’au tipărit și cele cari se vor mai tipări pentru statua lui Heliade. 3. Parte din poesiile lui Heliade, precum : Măceșul și florile, parte din Mihaida ; odă la Schiler, Sburătorul, Suvenirul , Căderea dracilor, etc. și proclamația de la 1848. 4. Numele celor ce au contribuit la rădicarea statuei lui Heliade, (cari sunt publicate în colecția ziarului Presa), daca aceste persone, făcăndu-li-se apel, vor vor a se abona și a figura în Album. 5) . Numele persónelor care au asistat la inaugurarea statuei la 21 Noembre și care se vor înscrie între abonații Albumului, precum și numirea acelor ce vor notifica comitetului tipografilor-editori, că au asistat cu inima și că se înscriu între abonați. 6) . Numele, tipografilor și lucrătorilor care vor contribui cu munca lor la facerea Albumului Heliade. Sper că astfel va fi asigurată reușita acestui Album Monumental al cărui produs va servi, precum am spus, la ridicarea unui alt monument național, statua lui Lazăr, a cărei esecutare, cred că o va lua supt patronagiul său Ministerul Instrucțiunei publice care a deschis prima suptscripțiune precum și d-nii profesori După cât am aflat d-nii V. A. Urechiă, Ministrul Instrucțiunei publice, care a lucrat pentru statuia lui Heliade, a manifestat dorința d’a se grăbi și rădicarea statuei lui Lazăr, ca un pendinte al statuei lui Heliade pus în partea din drepta apriției Universităței. Legea estetică precum și tradițiunea primei scale Române de pe ruinele sântului Sava, de care e legat numele lui Lazăr ca al lui Heliade, recomandă, impune chiar acest loc ca cel mai potrivit pentru așezarea statuei lui Lazăr. Pentru transformarea grădinei botanice încă adevărată piață monumentală, după câte am aflat și am înțeles din un comunicat din Monitor, d. ministru al instrucțiunii publice susține ideia fericită d’a se înălța pe piața Universitățea și Columna lui Traian —după cum a fost planul de la început, când s’au pus fundamentele Universităței, fiind architect d. Al. Orescu și directorele sculelor, regretatul Costaforu, supt a doua domnie a prințului Alesandru Ghica, de neuitată memorie, care a patronat răspândirea sculelor în țară și care cu mâna sea — față fiind și cei 7 J comisari ai Europei în 1857 — a pus prima cărămidă la temelia acestui templu al sciinței. Dar să lăsăm celor în drept sarcina de a se ocupa de Columna lui Traian și de alte monumente naționale între cari am dori să vedem și marele monument al Independinței, care să consacre memoria vitejilor noștri de peste Dunăre. Sper că Albumul Heliade va fi bine priimit de public și va ocupa locul de onore în tote casele. In urma rădicărei statuei lui Heliade — pentru care mi am dat modestul meu tribut de muncă în calitate de membru secretar al Comitetului—am credut că e bine a emite ideia unui Album Heliade în profitul i statuei lui Lazăr și în condițiunile de mai sus, pe care le supui la apreciarea fiiaristicei și a publicului Sava N. Șoimescu ACTE OFICIALE S’a acordat dreptul d’a purta semnul onorific oficierilor ce urmără : Semnul onorific de aur, pentru serviciu militar de 25 ani Locot.-colonel Tăut lean, din regimentul de geandarmi. Locot.-colonel Agarici Ștefan, din regimentul 5 artilerie. Căpitanului Stoenescu Christache din regimentul 3 linie. Semnul onorific de argint, pentru serviciu militar de 18 ani Căpitanului Harcek Emanoil, din corpul flotilei. Veterinarului de regiment clasa II. Alesandrescu Ioan, din regimentul 1 de artilerie. Adjunctului cl. NI. Mihăescu Constantin, din intendința Bucurescî. Locot. Vuculescu Dimitrie, din regimentul 4 linie. Locot. Coman Neagu, din regimentul 23 dorobanți. Locot. Danielopolu George, din regimentul 2 călărași. Administratorului clasa II, Doiculescu Vasile, de la scala militară de infanterie și cavalerie. Administratorului clasa III, Dimitrescu Radu, din regimentul 19 dorobanți. Șefului de musică clasa I, Richle Alois, din regimentul 6 linie . Sunt numiți : D. Anton Chirilovici, licențiat în drept de la facultatea din Iași, actual jude al ocolului II din Iași, întrunind condițiunile art. 1, 3 și 7, din legea de admisibilitate, supleant la tribunalul Dorohoiu, în locul d-lu î G Burghelea, înaintat. D. T. Pantazi, actual membru la tribunalul Iași, întrunind condițiunile art. 47 din legea judecătorielor comunale și de ocole, jude la ocolul II Iași, în locul d-lui Anton Chirilovici. D. N. Nicolaidi, doctor în drept, fost jude instructor, membru la tribunalul Iași, în locul d-lui Pantazi. --------------------——----------------Reprodus temü urmatorele seri care au fost publicate numai în edițiunea pentru Capitală a numărului precedinte: Serviciul telegrafic al Agenției Havas* Londra, 13 Decembre.— Se telegrafiază din Wiesbaden fiarului Daily News că se vorbesce despre nisce negociărî ce s’ar fi ’nceput la Londra pentru a se ceda Germaniei insula Elgolan, situată’n marea Nordului la 65 kilometri N. O. de la gara Elbei. Constantinopole, 13 Decembre. — Guvernul a publicat urmatorele telegrame oficiale. Elvelcli, 8 Decembre.—In cele din urmă fiece fiile, din 8340 pelerini care au trecut pe aici, au fost 45 morți între cari 21 holerici și 12 bolnavi de diarea suspectă. Meca, 26 Noembre. — In cele din urmă trei fiile n’au mai fost decât 19 holerici din care 7 morți. Djeda, 23 Noembre. — Au fost ș’astă-ziî trei casuri de holeră urmate de morte. Roma, 13 Decembre. — Agenția Ștefani primeșce de la Bucuresci informațiunea următore provenită din bun isvor : »Italia, conform cu declarațiunile vecinți ale d-lui Mancini, a dat să ’nțelegă guvernului român că ’n cestiunea Dunării, ea ’nțelege a se îngriji numai de marele principiu al libertății navigațiunii Dunării, în privința căreia Austro-Ungaria a făcut deja spontaneu declarațiunile cele mai ample și mai satisfacătóre.* Aceeașî telegramă adauge că guvernul român, prin condescendință, pentru observațiunile a diverși diplomați, aotărît a amâna punerea în esecutare a regulamentului privitor la biletele de liberă petrecere pentru străinii cari reșed snți călătoresc în România. INFORMATIUNI Serviciul particular al Românului" Consiliul comunal al orașului Galați se ocupă cu proiectul inzestrărea orașului cu un tranvays. —x— D. Dulf, profesore, a fost numit profesore de pedagogie la scala normală din Severin și ’nsărcinat cu direcțiunea provisorie a acestei școli pene la transformarea sea în scolă comercială. —x— 1083 Aflăm că guvernul va presinta Corpurilor Legiuitare un proiect de lege pentru ștergerea din compturî a rămășițelor ce comunele urbane Bucuresci și Iași datorază Statului din anii anteriori până la 1 Aprilie 1881. MINISTERUL FINANCELOR Direcția contribuțiunelor indirecte Publicațiune Domnii medici de județe și de plâși liberând adeseori certificate medicale, fără a fi scrise pe hârtie timbrată de un leu, conform art. 18 al VII din legea timbrului și înregistrare ; Ministerul previne că pentru veri ce abateri în viitor li se va aplica penalitatea prescrisă de lege. TEATRE-CONCERTE Joi, 3 Decembre, 1881. Teatru Dacia.—Se va juca piesa în beneficiul d-nei Elisa Dimitrescu, Vă certă nemțescă. Comedie cu cântece în două acte. Spectacol. Boemi supt masca de țăran. Vedevile național în 2 acte, începutul la 8 ore sera. Circul Krembser. — Represintațiuni variate în tote serile. Pantomime, esenciții ecvestre, gimnastică. — începutul la 8 ore. Se află de vândare la librării. Studiu asupra esploatării liniilor ferate de Victor C. Radovitz, și poveste nouă pentru copii de Constanța de Dunca-Schiau. Cu incendiul din Viena de la Ringtheater jurnalele de aici arătă cu greșală că sunt și ea în astă nenorocire și pentru cunoscința clienților mei din România arăt că este neexactă scirea răspândită. Maurice Bachster Bólété de gât, gură, nas și urechi trată să printr’uă artă specială DOCTORUL I. BRAUNSTEIN Medic, chirurg și mamos, fost medic practicant în Viena în clinicele lui Braun (bale de femei și facere) și a lui Hebra (bale de piele, de păr și syphilis). Consultațiuni de la 3-5 p. m., str. S-ta Vineri No. 1, (casa Mișu). 9. D. HIETAX a advocat Calea Plevnei No. 106. Ore de consultațiune 810 a. m., 4-6 p. m. Eugenia Costinescu, advocat, s’a mutat strada Romană sub Amza ,No. 38 Doctorul Negura, întors din străinătate locuesce în propria sea, casă strada Colțea, No. 35, vis-a-vis de Primărie. Consultațiuni dimineța de la 9-11 ore. FOITA ROMANULUI 3 DECEMBRE MISE FERBOL de JACQUES VINCENT PARTEA ANTEIA — Urmare 1 — XVII Acesta confidență de re nascere la nisce idei ciudate în capul lui Pierre. Deșteptat acum, el se convinse în curând că Claire nu exagerase nimic. In adevăr, de mai multe fiile, Albine trăda uă vrășmășiă, uă ’năsprire chiar. Rece, supărăciosă, aprópe răutăciosă, ea mergea păn’acolo încât își rîdea d’acele nevinovății copilărescî pe care altă dată le numea grații. Daca fetița venea ca s’o îmbrățișeze, ea o respingea aprópe cu asprime. El o văsiură dată devenind palidă în urma unui sărut de care nu putea scăpa. Cu tote acestea, mai des ca nici uă dată la Tour, ea venea acolo in tot momentul și se instala cu fiicele. Ea continuă a fi mereu cu logodnicii. De altmintrelî, tote ironiile iei erau contra lor. Ea și rîdea de ei când îi găsea unul lângă altul, dar c’un accent atât d’amar încât Pierre rămase uimit. Pentru ce acestă ură subită ? Oă suposițiune nebună, estravagantă, îi veni în minte . Albine era ea pre gelosă? El se însărcinase s’o ’ntrebe. Rugat din nou, de fatá, și ’mpins el ănsușî d’uă curiositate care ’l rodea, într’uă fără, după prânz, el s’apropia de Albine pe când era singură pe terasă. Zărindu’l, ea făcu uă mișcare spre a se scula. — O ! nu! nu fugi, fuse el, silindu-se a rîde spre a-șî ascunde tulburarea: Sunt afirms ca ambasadore, trebuie să m’asculți. — Dómne! dar de ce este vorba ? întrebă ea c’uă arecare groză. — Vin să’țî vorbesc despre Claire, răspunse el, punăndu-se jos lângă ea. — Despre Claire ? reluă ea cu brutalitate. Dar spre ce ? Ce amestec am eu cu acea copilă ? — Scu ce inimă bună are. El bine de câtăva vreme, ea e forte neliniștită... mi s’a adresat mie, și m’a rugat să te ’ntreb. — Să mă ’ntrebi, pe mine ? strigă ea, âncâtă dată, ce am eu cu aceste capricii de copil, cărora îți place să le atribui atâta însemnătate ? Déca are vr’uă mâhnire, întru ce pot fi ea vinovată? — Ce vrei ? ea își închipuesce că nu mai escî aceeașî pentru densa ; i s’a părut că observă în d-teamă recela, uă nemulțămire, și s’acusă de vr’uă greșală fără voiă pe care ar fi comis’o față cu d-tea. — Mi se pare că visați. De ce n’așî fi pre aceea șî ? De ce m’așî fi schimbat ? In fine, ce ași putea să am? — Tot așa mî-am fus și eu, reluă Pierre, căci și eu te observ ș’am făcut aceleași observațiuni ca Claire. — Cum ? ce vrei se fiicî ? întrebă ea c’un ton agresiv. — Voia să clic, urmă el puțin mișcat, c’acestă căsătorie pe care ai aprobat’o... — Negreșit, am aprobat’o, acesta căsătoriă, întrerupse ea cu bruscrieță, ei bine o aprob mereu. Este încântătore acesta micuță, ai să fii fericit, aî s’o adori. Nu cumva m’ai crede gelosă?... adaose ea c’un mic rîs nervos. Uă tăcere urmă. Pierre, cu ochii în pământ, simțea că’i fugea mintea. Făr’a mai face ceva, ea se sculă și intră ’n salon ; el o urmă. Naintea unei mese, Claire răsfoia un album cu Andre. Albine s’aruncă asupră’î ș’o îmbrățișă cu atâta violență încât făta scose un strigăt. — Imî faci râu! Albine îșî desclestă brațele. — Ah! cât te iubesc de mult micuța, fuse ea plecându-se pe umăru’i. Claire mulțămi lui Pierre din ochi. Albine se oțărî să se retragă. André și Pierre se pregătiră a o însoți. Spre a străbate grădina, ea luă singură brațul lui André. Ei ajunseră la Bastide fără a-șî vorbi. Acolo, ea sări jos din luntre făr’a răspunde măcar la bună săra celor douî frați. A doua zii de diminață, săpunarul fiind chiemat la Marsilia pentru afaceri, veni se propună lui André ca să’l însoțescă. Tânărul primi. Pierre fu forte fericit că lipsea frateleu Avea trebuință să fie singur spre a se gândi în voie. Din ajun, forte încurcat, el se simțea într’un posițiune pe care n’o mai privea decât tremurând. Albine era gelosă; acesta era adevărul. Acest amor, la care sperase în zadar, îi venea în fine tocmai în momentul când nu putea se se mai bucure de el, când îșî dăduse viața, când era să ia de soțiă p’uă alta? Și ce era de făcut? Cum să scape de acest îngagiament care ’l lega pentru totd’auna? D’altmintrelî, ea ănsășî, nu era pre măritată?... C’uă consciință atât de naltă ș’atât de dreptă, cuteza va ea ănsășî să’și mărturăscă acestă pasiune născută puțin câte puțin, care se desvoltase fără scrie’i, pasiune criminală pe care nu putea s’o privăscă decât cu groză ? Nu, singură ilusiunea, acea ilusiune a oricărei femei virtuose care nu voesce a crede în slăbiciunea sea nici a recunosce un pericol, o orbia. El scia forte bine că ’n fiua în care ea va vedea limpede în sine și, va fugi de el. Orice s’ar face, uă voluptate aspră s’amesteca în desperarea iea. Ce amant nu ’și-a uitat pentru un moment tote torturile aflând că este iubit! La ideia d’a o revedea, el simția uă emoțiune de ne-descris. Trebuia să plânuiască la Tour. Veni-va și ea ? — Muncit în același timp de tema și nerăbdare, se duse cu mult mai nainte de vreme. Când ajunse, ea era deja acolo. O găsi palidă, puțin cam nervosă, dar blândă, amabilă cu Claire. Ea nu ’șî mai ascundea acum acele sforțări, care o ’nșela și póte pe ea însășî. Surîsul îî era silit. Se vedea lacrimi. — Spre a mări și mai mult greuatea acestei situațiunî, d-na Remondi indispusă, se retrase ’n apartamentul său, lăsând pe logodnici în paza Albinei. Sora, după obiceiu, el o reconduse. In urma ciudatei esplicațiuni ce avuseseră, era peste putință ca situațiunea lor să nu fie anevoiosă. Ne mai având puterea d’a se preface, ea păstră uă tăcere adâncă pe care nu cuteza a o tulbura. Fără a schimba un cuvânt măcar, el o duse până acasă. Acestă bolă fără vremea castelanei ținu trei dile, trei dile ’n cursul cărora Pierre și Albine se putură crede singuri, căci presința logodnicei nu’î împedica câtușî de puțin. Albine petrecea ore ’ntregi citind pe terasă. Aceste ’ntâlniri forțate deveniseră un supliciu pentru amendoui. El înțelese că Albine ajunsese acolo că nu mai putea susține acestă luptă. El simți că ea nu mai aștepta decât însănătoșarea d-nei Remondi séu reîntorcerea tatălui spre a ceda locul. Și, din parte’i, cu sufletul hsdrobit, el îșî ficea că ea are dreptate : era vremea d’a se pune un capăt atâtor turburari. (Va urma). 1) A se vedea »Românul* de la 7, 8, 10, 11 12, 13 14, 16, 16 17, 19, 20 21, 22, 23, 27, 28, 29 și 30 Noembre 1881. Abonații nouă vor primi tot ce va fi eșit din acesta foiță.