Romanulu, decembrie 1881 (Anul 25)

1881-12-03

D. Al. Teriachiu declară că cele ru­se de d. Petrașcu nu pot fi exacte, căci în ca­zul acesta d-sea ca și cel-l-alt ar fi de­nunțat abuzurile pretinse. Ședința se suspendă pentru câte­va mo­mente. D. Al. Lahovari să ocupă numai de fapt și de interpretarea legei. D-sea crede că legea nu permite ca un arendaș să fie pre­fect în acel județ D. C. A. Rosetti respunde ]n câte­va cuvinte. D. N. lonescu vorbind contra închiderea discusiunea, atacă guvernul cu cuvintele cele mai grele cerând și darea lui în judecată. D. Președinte observând că d. lonescu nu vorbeșce în contra închiderei, îî retra­ge cuvântul. Se cere închiderea discnsiunei și apoi Camera trece la ordinea dileg. D. P. Cernătescu ’și desvoltă interpela­rea în privința regulamentului asupra esa­­menelor generale de liceu. După răspunsul d-lui V. A. Urechiă, Ca­mera trece la ordinea fiilor. Ședința să rădică la orele 6 sări. ROMANULU­I DECEMBRE 1881 ALBUMUL H­ELIADE Fiind-că discursurile și poesiile ce s’au citit și tipărit pentru Statua nemuritorului Heliade îî aparțin lui și națiunii care a ră­dicat statua, cred că produsul editării a­­celor discursuri și poesiii într’un frumos album trebuie să nu intre în domenul spe­­i­culațiunii particulare, ci se se destineze tot , pentru un monument național. Și fiind-că s’a i emis acum 5 ani de către ministrul ins­­i­tracțiunii publice de atunci, d. Chițu , i­­deia d’a se rădica uă statue lui Lazăr, — pentru care s’a și înscris în buget câte 2.000 franci pe an — cred că produsul Albumului Heliade (scoțându-se c cheltuielile) e e bine să se destineze pentru statua lu­­i Lazăr. Dăca umbra lui Heliade ar fi între­bată, sunt sigur că ea ar răspunde: da, să se dea acest produs învățătorului meu, pri­mului urbitor al micei scale din ruinele sântului Sava, din care a eșit un palat și o­ generațiune de omeni învățați și de eroi. Atât pentru a se perpetua suvenirea inau­gurării statuei lui Heliade, cât și pentru a­­ se spori fondul de aprope 10.000 fr. care exista pentru statua lui Lazăr, propun der a se face Albumul Heliade în condițiunile următore : Să se asocieze, formând un comitet pen­tru editarea acestui Album, mai mulți ti­pografi editori — și fac apel pentru acăsta la d-nii Socek, Ispirescu, Goibel, Weiss și alții care s’au manifestat cu atâta căldură la inaugurarea statuei lui Heliade. — Fac asemenea apel la lucrătorii tipografi care au arătat atâta recunostință fondatorului tipografiei și publicităților noue. Acei din lucrători, cari vor consacra gratis din o­­rele lor libere la lucrarea acestui Album, vor obține mențiunea numelui lor în pa­ginile săle. Pentru reușita și răspândirea în țără a acestui Album, — fii cut în­să edițiune de lux și alta maî­eftină — se va face apel la toți acei cari au asistat la serbarea na­țională a inaugurării statuei lui Heliade ca să se înscrie la comitetul tipografilor spre a fi trecuți în Album la locul de o­­nore atât ca asistenți la acea serbare me­morabile cât și ca abonați la Album. Toți acei din capitală și din districte care din împregiurări nu au putut­ asista la acea serbare națională, dar cari au participat la densa cu inima, vor fi egalminte înscriși în Album, daca vor da prin poștă sau în per­­sonă adresa și numele d-lor ca abonați la Album. Prin asemenea măsuri și altele ce vor mai găsi de cuviință tipografii asociați — cred că se va asigura reușita acestei edi­­țiuni monumentale și prin urmare și pro­dusul său în profitul statuiei lui Lazăr.­­ Sunt de părere ca Albumul Heliade se conție urmatorele obiecte : 1. In primele pagine să fie puse : a) . Tipografia statuei lui Heliade precum și tote coranele ce au fost depuse și se vor mai depune pe piedestalul statuei, cu ins­­cripțiunile donatorilor. b) . Tabloul inaugurării de la 21 No­­embre. c) . Fotografia casei din Târgoviște unde s’a născut Heliade, pe care am aflat că primăria acelei urbe a cumpărat-o sau vo­­iesce a o cumpăra spre conservarea me­moriei ilustrului ieî­fin. d) . Fotografia caselor de la bariera mo­șilor unde a trăit Heliade și și-a pus tipo­grafia sea (pe ruinele bordeiului lui Lazăr) de unde a eșit atâta lumină, atâtea scri­eri de geniu și unde s’a tipărit însă­șî Proclamația de la 1848, prima constituție a țării. 2. Discursurile care s’au ținut la inau­gurarea statuei lui Heliade și poesiile care s’au declamat cu atâta foc și s’au tipărit și cele cari se vor mai tipări pentru statua lui Heliade. 3. Parte din poesiile lui Heliade, pre­cum : Măceșul și florile, parte din Mihaida ; odă la Schiler, Sburătorul­, Suvenirul , Că­derea dracilor, etc. și proclamația de la 1848. 4.­­ Num­ele celor ce au contribuit la ră­­dicarea statuei lui Heliade, (cari sunt pu­blicate în colecția zi­arului Presa), daca a­­ceste persone, făcăndu-li-se apel, vor vor a se abona și a figura în Album. 5) . Numele p­ersónelor care au asistat la inaugurarea statuei la 21 Noembre și care se vor înscrie între abonații Albumului, precum și numirea acelor ce vor notifica comitetului tipografilor-editori, că au asis­tat cu inima și că se înscriu între abo­nați. 6) . Numele, tipografilor și lucrătorilor care vor contribui cu munca lor la facerea Al­bumului Heliade. Sper că ast­fel va fi asigurată reușita acestui Album Monumental al cărui produs va servi, precum am spus, la ridicarea unui alt monument național, statua lui La­zăr, a cărei esecutare, cred că o va lua supt patronagiul său Ministerul Instrucțiu­nei publice care a deschis prima suptscrip­­țiune precum și d-nii profesori După cât am aflat d-nii V. A. Urechiă, Ministrul Instrucțiunei publice, care a lu­crat pentru statuia lui Heliade, a manifes­tat dorința d’a se grăbi și rădicarea sta­tuei lui Lazăr, ca un pendinte al statuei lui Heliade pus în partea din drepta apri­­ției Universităței. Legea estetică precum și tradițiunea pri­mei scale Române de pe ruinele sântului Sava, de care e legat numele lui Lazăr ca al lui Heliade, recomandă, impune chiar acest loc ca cel mai potrivit pentru așe­zarea statuei lui Lazăr. Pentru transformarea grădinei botanice în­că adevărată piață monumentală, după câte am aflat și am înțeles din un comuni­cat din Monitor, d. ministru al instrucțiunii publice susține ideia fericită d’a se înălța pe piața Universitățea și Columna lui Traian —după cum a fost planul de la început, când s’au pus fundamentele Universităței, fiind architect d. Al. Orescu și directorele sculelor, regretatul Costaforu, supt a doua domnie a prințului Alesandru Ghica, de neuitată memorie, care a patronat răs­pândirea sculelor în țară și care cu mâna sea — față fiind și cei 7 J comisari ai Eu­ropei în 1857 — a pus prima cărămidă la temelia acestui templu al sciinței. Dar să lăsăm celor în drept sarcina de a se ocupa de Columna lui Traian și de alte monumente naționale î­ntre cari am dori să vedem și marele monument al­ Independin­­ței, care să consacre memoria vitejilor noș­tri de peste Dunăre. Sper că Albumul Heliade va fi bine pri­­i­mit de public și va ocupa locul de onore în tote casele. In urma rădicărei statuei lui Heliade — pentru care mi am dat modestul meu tribut de muncă în calitate de membru secretar al Comitetului—am credut că e bine a e­­mite ideia unui Album Heliade în profitul i statuei lui Lazăr și în­­ condițiunile de mai sus, pe care le supui la apreciarea fiiaris­­ticei și a publicului Sava N. Șoimescu ACTE OFICIALE S’a acordat dreptul d’a purta semnul onorific oficierilor ce urmără : Semnul onorific de aur, pentru serviciu mi­litar de 25 ani Locot.-colonel Tăut lean, din regimen­tul de geandarmi. Locot.-colonel Agarici Ștefan, din regi­mentul 5 artilerie. Căpitanului Stoenescu Christache din re­gimentul 3 linie. Semnul onorific de argint, pentru serviciu militar de 18 ani Căpitanului Harcek Emanoil, din corpul flotilei. Veterinarului de regiment clasa II. Ale­­sandrescu Ioan, din regimentul 1 de ar­tilerie. Adjunctului cl. NI. Mih­ăescu Constantin, din intendința Bucurescî. Locot. Vuculescu Dimitrie, din regimen­tul 4 linie. Locot. Coman Neagu, din regimentul 23 dorobanți. Locot. Danielopolu George, din regimen­tul 2 călărași. Administratorului clasa II, Doiculescu Vasile, de la scala militară de infanterie și cavalerie. Administratorului clasa III, Dimitrescu Radu, din regimentul 19 dorobanți. Șefului de musică clasa I, Richle Alois, din regimentul 6 linie . Sunt numiți : D. Anton Chirilovici, licențiat în drept de la facultatea din Iași, actual jude al o­­colului II din Iași, întrunind condițiunile art. 1, 3 și 7, din legea de admisibilitate, supleant la tribunalul Dorohoiu, în locul d-lu î G Burghelea, înaintat. D. T. Pantazi, actual membru la tribu­nalul Iași, întrunind condițiunile art. 47 din legea judecătorielor comunale și de o­­cole, jude la ocolul II Iași, în locul d-lui Anton Chirilovici. D. N. Nicolaidi, doctor în drept, fost jude instructor, membru la tribunalul Iași, în locul d-lui Pantazi. --------------------——----------------­Reprodus temü urmatorele seri care au fost­ publicate numai în edițiunea pentru Capitală a numă­rului precedinte: Serviciul telegrafic al­­ Agenției Havas* Londra, 13 Decembre.— Se telegrafiază din Wiesbaden fi­arului Daily News că se vorbesce despre nisce negociărî ce s’ar fi ’nceput la Londra pentru a se ceda Ger­maniei insula Elgolan, situată’n marea Nor­dului la 65 kilometri N. O. de la gara Elbei. Constantinopole, 13 Decembre. — Guver­nul a publicat urmatorele telegrame ofi­ciale. Elvelcli, 8 Decembre.—In cele din urmă fiece fiile, din 8340 pelerini care au tre­cut pe aici, au fost 45 morți între cari 21 h­olerici și 12 bolnavi de diarea suspectă. Meca, 26 Noembre. — In cele din urmă trei fiile n’au mai fost de­cât 19 h­olerici din care 7 morți. Djeda, 23 Noembre. — Au fost ș’astă-ziî trei casuri de h­oleră urmate de morte. Roma, 13 Decembre. — Agenția Ștefani primeșce de la Bucuresci informațiunea ur­­mătore provenită din bun isvor : »Italia, conform cu declarațiunile vecinți ale d-lui Mancini, a dat să ’nțelegă guvernului român că ’n cestiunea Dunării, ea ’nțelege a se îngriji numai de marele principiu al liber­tății navigațiunii Dunării, în privința căreia Austro-Ungaria a făcut deja spontaneu de­clarațiunile cele mai ample și mai satisfa­­cătóre.* Aceea­șî telegramă adauge că guvernul român, prin condescendință, pentru obser­­vațiunile a diverși diplomați, a­otărît a a­­mâna punerea în esecutare a regulamen­tului privitor la biletele de liberă petrecere pentru străinii cari reșed snți călătoresc în România. INFORMATIUNI Serviciul particular al­­ Românului" Consiliul comunal al orașului Galați se ocupă cu proiectul inzestrărea orașului cu un tranvays. —x— D. Dulf, profesore, a fost numit profe­sore de pedagogie la scala normală din Severin și ’nsărcinat­ cu direcțiunea provi­­sorie a acestei școli pene la transforma­rea sea în scolă comercială. —x— 1083 Aflăm că guvernul va presinta Corpuri­lor Legiuitare un proiect de lege pentru ștergerea din compturî a rămășițelor ce comunele urbane Bucuresci și Iași datorază Statului din anii anteriori până la 1 A­­prilie 1881. MINISTERUL FINANCELOR Direcția contribuțiunelor indirecte Publicațiune Domnii medici de județe și de plâși liberând adese­ori certificate me­dicale, fără a fi scrise pe hârtie tim­brată de un leu, conform art. 18 al­ VII din legea timbrului și înre­gistrare­ ; Ministerul­­ previne că pentru veri­ ce abateri în viitor li se va­ a­­plica penalitatea prescrisă de lege. TEATRE-CONCERTE Joi, 3 Decembre, 1881. Teatru Dacia.—Se va juca piesa în beneficiul d-nei Elisa Dimitrescu, Vă certă nemțescă. Co­medie cu cântece în două acte. Spectacol. Boemi supt masca de țăran. Vedevile național în 2 acte, începutul la 8 ore sera. Circul Krembser. — Represintațiuni variate în tote serile. Pantomime, esenciții ecvestre, gim­nastică. — începutul la 8 ore. Se află de vândare la librării. Studiu a­­supra esploatării liniilor ferate de Victor C. Radovitz, și poveste nouă pentru copii de Constanța de Dunca-Schiau. Cu incendiul din Viena de la Ringtheater jurnalele de aici arătă cu greșală că sunt și ea în astă nenorocire și pentru cunos­­cința clienților mei din România arăt că este ne­exactă scirea răspândită. Maurice Bachster Bólété de gât, gură, nas și urechi trată să printr’uă artă specială DOCTORUL I. BRAUNSTEIN Medic, chirurg și mamos, fost medic prac­ticant în Viena în clinicele­­ lui Braun (bale de femei și facere) și a lui Hebra (bale de piele, de păr și syphilis). Consultațiuni de la 3-5 p. m., str. S-ta Vineri No. 1, (casa Mișu). 9. D. HI­E­T­A­X a advocat Calea Plevnei No. 106. Ore de consulta­­­țiune 8­10 a. m., 4-6 p. m­. Eugenia Cost­in­escu, advocat, s’a mutat strada Romană sub­ Amza ,No. 38 Doctorul Negura, întors din străi­nătate locuesce în propria sea, casă strada Colțea, No. 35, vis-a-vis de Primărie. Con­sultațiuni dimineța de la 9-11 ore. FOITA ROMANULUI 3 DECEMBRE MISE FERBOL de JACQUES VINCENT PARTEA ANTEIA — Urmare 1­ — XVII Acesta confidență de re nascere la nisce idei ciudate în capul lui Pierre. Deșteptat acum, el se convinse în curând că Claire nu exagerase nimic. In adevăr, de mai multe fiile, Albine trăda uă vrășmășiă, uă ’năs­­prire chiar. Rece, supărăciosă, aprópe rău­­tăciosă, ea mergea păn’acolo în­cât își rî­­dea d’acele nevinovății copilărescî pe care altă dată le numea grații. Daca fetița ve­nea ca s’o îmbrățișeze, ea o respingea a­­própe cu asprime. El o văsiu­ră dată deve­nind palidă în urma unui sărut de care nu putea scăpa. Cu tote acestea, mai des ca nici uă dată la Tour, ea venea acolo in tot momentul și se instala cu fiicele. Ea con­tinuă a fi mereu cu logodnicii. De altmin­­trelî, tote ironiile iei erau contra lor. Ea­­ și rîdea de ei când îi găsea unul lângă altul, dar c’un accent atât d’amar în­cât Pierre rămase uimit. Pentru ce acestă ură subită ? Oă suposițiune nebună, estravagantă, îi veni în minte . Albine era ea pre gelosă? El se însărcinase s’o ’ntrebe. Rugat din nou, de fatá, și ’mpins el ănsu­șî d’uă cu­­riositate care ’l rodea, într’uă fără, după prânz, el s’apropia de Albine pe când era singură pe terasă. Zărindu’l, ea făcu uă mișcare spre a se scula. — O ! nu! nu fugi, fu­se el, silindu-se a rîde spre a-șî ascunde tulburarea: Sunt afi­rms ca ambasadore, trebuie să m’asculți. — Dómne! dar de ce este vorba ? în­trebă ea c’uă are­care groză. — Vin să’țî vorbesc despre Claire, răs­punse el, punăndu-se jos lângă ea. — Despre Claire ? reluă ea cu brutali­tate. Dar spre ce ? Ce amestec am eu cu acea copilă ? — Scu­ ce inimă bună are. El bine­­ de câtă­va vreme, ea e forte neliniștită... mi s’a adresat mie, și m’a rugat să te ’ntreb. — Să mă ’ntrebi, pe mine ? strigă ea, âncâ­tă dată, ce am eu cu aceste capricii de copil, cărora îți place să le atribui a­­tâta însemnătate ? Déca are vr’uă mâhnire, întru ce pot fi ea vinovată? — Ce vrei ? ea își închipuesce că nu mai escî aceea­șî pentru densa ; i s’a părut că observă în d-tea­mă recela, uă nemulțămire, și s’acusă de vr’uă greșală fără voiă pe care ar fi comis’o față cu d-tea. — Mi se pare că visați. De ce n’așî fi pre aceea­ șî ? De ce m’așî fi schimbat ? In fine, ce ași putea să am? — Tot așa mî-am fu­s și eu, reluă Pierre, căci și eu te observ ș’am făcut acelea­și observațiuni ca Claire. — Cum ? ce vrei se fiicî ? întrebă ea c’un ton agresiv. — Voia să clic, urmă el puțin mișcat, c’acestă căsătorie pe care ai aprobat’o... — Negreșit, am aprobat’o, acesta căsă­toriă, întrerupse ea cu bruscrieță, ei bine­ o aprob mereu. Este încântătore acesta mi­cuță, ai să fii fericit, aî s’o adori. Nu cum­va m’ai crede gelosă?... adaose ea c’un mic rîs nervos. Uă tăcere urmă. Pierre, cu ochii în pă­mânt, simțea că’i fugea mintea. Făr’a mai fa­ce ce­va, ea se sculă și intră ’n salon ; el o urmă. Naintea unei mese, Claire răsfoia un al­bum cu Andre. Albine s’aruncă asupră’î ș’o îmbrățișă cu atâta violență în­cât făta scose un strigăt. — Imî faci râu! Albine îșî desclestă brațele. — Ah! cât­ te iubesc de mult­ micuța, fu­se ea plecându-se pe umăru’i. Claire mulțămi lui Pierre din ochi. Albine se oțărî să se retragă. André și Pierre se pregătiră a o însoți. Spre a stră­bate grădina, ea luă singură brațul lui André. Ei ajunseră la Bastide fără a-șî vorbi. Acolo, ea sări jos din luntre făr’a răspunde măcar la bună săra celor douî frați. A doua zii de diminață, săpunarul fiind chie­­mat la Marsilia pentru afaceri, veni se propu­nă lui André ca să’l însoțescă. Tânărul primi. Pierre fu forte fericit că lipsea frate­leu Avea trebuință să fie singur spre a se gândi în voie. Din ajun, forte încurcat, el se simțea într’un posițiune pe care n’o mai privea de­cât tremurând. Albine era gelosă; acesta era adevărul. Acest amor, la care sperase în zadar, îi venea în fine tocmai în mo­mentul când nu putea se se mai bucure de el, când îșî dăduse viața, când era să ia de soțiă p’uă alta? Și ce era de făcut? Cum să scape de acest îngagiament care ’l lega pentru tot­d’a­una? D’altmintrelî, ea ănsă­șî, nu era pre măritată?... C’uă con­­sciință atât de naltă ș’atât de dreptă, cu­­teza­ va ea ănsă­șî să’și mărturăscă acestă pasiune născută puțin câte puțin, care se desvoltase fără scrie’i, pasiune criminală pe care nu putea s’o privăscă de­cât cu groză ? Nu, singură ilusiunea, acea ilusiune a ori­cărei femei virtuose care nu voesce a crede în slăbiciunea sea nici a recunosce un pericol, o orbia. El scia forte bine că ’n fi­ua în care ea va vedea limpede în sine­ și, va fugi de el. Ori­ce s’ar fa­ce, uă volup­tate aspră s’amesteca în desperarea iea. Ce amant nu ’și-a uitat pentru un moment tote torturile aflând că este iubit! La ideia d’a o revedea, el simția uă e­moțiune de ne-descris. Trebuia să plân­­uiască la Tour. Veni-va și ea ? — Muncit în același timp de tema și nerăbdare, se duse cu mult mai nainte de vreme. Când ajunse, ea era deja acolo. O găsi palidă, puțin cam nervosă, dar blândă, amabilă cu Claire. Ea nu ’șî mai ascundea acum acele sforțări, care o ’nșela și póte pe ea însă­șî. Surîsul îî era silit. Se vedea lacrimi. — Spre a mări și mai mult greu­atea acestei situațiunî, d-na Remondi indispusă, se re­trase ’n apartamentul său, lăsând pe lo­godnici în paza Albinei.­­ Sora, după o­­biceiu, el o reconduse. In urma ciudatei esplicațiuni ce avuseseră, era peste putință ca situațiunea lor să nu fie anevoiosă. Ne mai având puterea d’a se preface, ea păs­tră uă tăcere adâncă pe care nu cuteza a o tulbura. Fără a schimba un cuvânt mă­car, el o duse până a­casă. Acestă bolă fără vreme­a castelanei ținu trei dile, trei dile ’n cursul cărora Pierre și Albine se putură crede singuri, căci pre­­sința logodnicei nu’î împedica câtu­șî de puțin. Albine petrecea ore ’ntregi citind pe terasă. Aceste ’ntâlniri forțate deveniseră un supliciu pentru amendoui. El înțelese că Albine ajunsese acolo că nu mai putea susține acestă luptă. El simți că ea nu mai aștepta de­cât însănătoșarea d-nei Re­mondi séu reîntorcerea tatălui spre a ceda locul. Și, din parte’i, cu sufletul hsdrobit, el îșî fi­cea că ea are dreptate : era vre­mea d’a se pune un capăt atâtor tur­­burari. (Va urma). 1) A se vedea »Românul* de la 7, 8, 10, 11 12, 13 14, 16, 16 17, 19, 20 21, 22, 23, 27, 28, 29 și 30 Noembre 1881. Abonații nouă vor primi tot ce va fi eșit din acesta foiță.

Next