Romanulu, ianuarie 1882 (Anul 26)
1882-01-02
^ ANUL AL XXVT-LI Voiesce și vei putea ANUNCIlüRI. Linia de 30 litere petit, pagina IV........................... bial Deto „ „ n PaSista III...........................2 16 A se adresa : IN ROMANIA, la administrațiimîsa iparúim. LA PARIS, la Havas, Laffite et CVnie, 8 Place de la Bonje. LA LONDON, la'G. L. Daube et C-Jiie, 130, Fleet Street EL. LA VIENA , la domnii Haasenstein și Vogler, Walfijhgasse 10. LA FRANCFORT, S. — M. G. L. Daube et C-nie, peiru Germania, Belgia, Olanda, Elveția șjA- merica. — Scrisorile nefrancate se refusă — 20 BANI ELEMPLARUL IRBDAOTIUNEA SI ADM] NTISTKA.t'IXJNElA. 14, STRADA DOAMNEI, 14. SAMBATA, DUMINECA, 2, 3 IANUARIU 1882. Lumineaza-te și vei fi. ABONAMENTE: I .C.U. ,.fj. EMINESCU l I— IA $II In Capitală și districte, sitrei sunt Pentru tóte țările Eureiese luni 24 lei. a |eî. 15 lei. IN ROMANIA, ^ggigclomea diarului și oficiile poștale LA PARIS, la 7 ^ 1 C nie, 8, place de la Roma«*. LA VIENA, la 1. / vid. 15 Fleischmarkt. IN ITALIA, la d / f /‘ ! ’ustavo Croce, Via San lrail / la (N. O.) 15, Genova. — Articolele népin., ‘o se ard — BUCURESCI, â CALENDAR 1882 In numele partitei conservative, noua direcțiune a ziarului Timpul publică un fel de programă în care făgăduiesce că pe viitor are să se pună pe tărâmul ideilor, căci eliceei : „ceața se împrășcie, tendințele pățitelor se limpezesc.“ Mai însemnat și mai plăcut în acesta programă, sunt cuvintele liberalism și democrațiă, cu cari nouț, direcțiune se ’nfățișeză ’naintea țarei, d’uă dată cu începerea anului 1882. Ea zice că va susține ideia liberală și democratică a Constituțiunei nóstre. Din nenorocire, ne spune îndaă că va susține libertatea „ca și’n tipcut!“ Der vai! Cum susținură în treb conservatorii acesta ideiă ? înlăturând națiunea de la eserc tarea drepturilor sale, declarând’o ț considerând’o întotd’auna ca nedemnă și ca nefiind în stare să cugete și să voiască. Chiar astăziî când făgăduiesc națiunii că nu se susțină ideia liberală și democratică a Constituțiunii de : W „Puținii alegători luminați“ nu trebuie „să fie înecați într’uă majoritate d’alegători cari n’au încă instrucțiunea și educațiunea politică necesară pentru a se pronunța în cunoscință de causă asupra intereselor țezei. “ Dacă acesta este credința lor, cum pot să făgăduiască că nu să susțină ideia liberală și democratică din Constituțiune, și ce voiesc se înțelegă prin suveranitatea poporului ? Singuri ne spun d’astă dată, că „liberalismul constă în dreptatea egală pentru toți.“ Unde este atunci acesta dreptate, când marea majoritate a națiunii trebuie să fie înlăturată de la esercitatea drepturilor sale, supt curent că ?anu este ’ndestul de instruită și n’are oă educațiune politică necesară ! Ori suntem cu Constituțiunea și drepturile poporului, ori nu suntem. Daci suntem, cum putem să tăgăduim poporului drepturile sale? Déca nu suntem, ce mai însemne da cuvintele : „liberalismul constă înreptatea egală pentru toți.“ ? "Constituțiunea dice : „tóte puterile titlul emană de la națiune.“ Acesta este basa fundamentală pe c este aședat tot edificiul nostru itic. Fără sincera și adevărata aplicare a acestui principiu constituțional, nu pute să existe nici un idă liberală și democratică, și, prin umare, nici respectul ditorit Constuțiunei. Ministrul de interne, având în vedere acest mare principiu din Constituțiune, înfățișă Adunării un proiect de lege pentru alegerile județene. Conservatorii îl găsesc că nu este potrivit cu instrucțiunea și educațiunea poporului; după ei, orice drept, orice libertate este să haină prea largă pentru popor și nu-l șade bine cu ea. Dar a cui este suveranitatea și cum se póte exercita ea după Constituțiune, fără participarea celor cari au dreptul d’alegétors și cari toți împreună compun națiunea română ? „ Credem — die conservatorii — că suveranitatea trebuie să răsplata celor cari prin talente, prin muncă, prin devotament către faft se vor arăta mai capabili d’a o esticita.“ Dar cine póte să dea acete răsplată și cine are dreptul să judece între cei capabili sau necapabil d’a resercita acesta suveranitate în numele poporului ? Negreșit că numai poporul, căciuveranitatea este un drept al său ce are nimeni nu’l póte esercita fân vfința mea. Și astfel fiind, cel care voesce se esercite acesta suveranitate în numele poporului, pate să susțină cu seriozități ? Greșiți sun prin urmare conservatorii când, cându’șî aerul de apărători ai Consituțiunii, trec peste dreptul poporul și-i suprimă de fapt suveranitatea rădicându-i esercitarea iei. Și care ar fi urmarea logică a acestei teorii anticonstituțională, pe care o respinge chiar bunul simț ? Ca suveranitatea poporului să nu se esercite de el îisuși ci numai de către câțiva, de către o singură clasă, care, în disprețul constituțiunii, s’ar putea numi cu adevărat : clasa alegatorilor, clasa suveranilor. Privelegiul acesta pare să reamintesca conservatorilor un trecut îndestul de plăcut; noi cine credem, acum ca totdeauna, ci trebuie cu toții să luptăm necontenit înpotriva lui, cerând conform Constituțiunii, să se ’ntindă treptat și cât mai mult drepturile poporului și să merga ’n raport cu desvoltarea și progresul timpului. Cel puțin în afacerile și ’n administrațiunea intereselor locale, credința nostră este că cetățenii trebuie să iacă parte cât se pate mai directă ’n alegeri. Dată să ne obicinuim a înțelege vă-dată pentru totd’auna , că nu prin umilire, prin restrângerea libertăților și înlăturarea marii majoritățî a poporului de la exercitarea drepturilor sale, vom ajunge vr’uă-dată să-I facem educațiunea politică și să-l interesăm și mai bine la sorta și viitorul țării. Sistema pe care o susțin conservatorii—întorcând chiar cuvintele lor aspre la adresa poporului — nu se chiamă nici liberalism , nici democrația , numele iei străvechi, pe care istoria la inferat la clasele domnitore și priveligiate, este numele de oligarchia ! Décá astfel înțelege partita limpidul libertatea și democrația, trist ește atunci viitorul ce ’s urora poporului român cu începerea anului 1882. In discursul ținut la banchetul ce i s’a oferit, d. C. A. Rosetti ciise urmatórele cuvinte: „Iubind națiunea, ea a trebuit studiată, studiind’o am înțeles, am cunoscut că națiunea, că poporul român este prin tradiție, civilisat, nobil, inteliginte, democrat, vitéz și apt a restrânge totul în sine. Ei bine ce merit este atunci d’a servi cu credință un popor inteliginte, nobil, devotat, capabil, viteaz ? „Vedeți că meritul este că ’mi-am făcut datoria. Cei cari n’au servit poporul român cu cel mai mare devotament, n’au altă culpă decât aceia că n’au avut ocasiunea să-l cunosca pe deplin și nimic mai mult. Nu credeți că póte fi un singur om care să fi greșit altfel înintea acestui popor, decât numai fiind că n’a avut ocasiunea să-l cunoscă pe deplin; din ciua în care l’ar fi cunoscut, acela care ar fi părut că este contrariu lui ar fi devenit mult mai devotat de a-1 servi decât cei mai iluștrii liberali. “ Și intr’adevăr, cu cât va studia și va cunosce cine va mai d’aprópe poporul român și în deosebi pe săteanul român, cu atât mai mult îl va stima, îl va iubi. Vă’utu-l’am pe câmpul de resbol, și l’am admirat cu toții; vei utu-l’am și-l vedem brăsdând pământul țării și, prin acesta, aducând avuțiă în țară și împleac tesaurul. »STA ROMANULUI 3 IANUARIU 23 -A. XIX3-A. de A. MATTEY (Arthur Arnould) 1 groom, care sta la intrare, îi deschise. Du-te de spune dqui Comite, disc ea,i să’i vorbesc. Domnișora, nu merge singură?... N’am decât uă vorbăsc’i SpUn. Du-te. oomul intra în cabinetul comitelui, nu fă două minute, și d. de Sergy; halarat, apăru. Domnule, îi clise Balda, acum pâ uăpe d-na comitesă, căreia î-am presinjspectele și felicitările mele. N’am nese vă spun că n’am cjis nici că vorbă putea s o supere, însă ea s’a supărat mirea mea, și mă tem c’am lâsat’o bolnavă și fórte agitată. V’așî fi forte ascetoredecați bine-voi, înainte d’a la club, să intrați la ’ •’a’ vorbi de n cuvinte blânde. Dar n’am vedule, 4’se d. de fie cât oricând — Vă rog, întrerupse Balda. Ea apăsă asupra cuvintelor. Vă rog, c’uă privire care era ș’uă rugăciune, ș’uă poirunca. — Vom face cum doriți, zise cornițele. — Vă mulțămese! răspunse Balda, care saluta și se retrase. » IV Asaltul al Ioniea îndată ce fu singură, domna de Sergy că o fu sdrobită pe jeț. Nu se póte închipui ceva mai sfâșiător decât biet și acesta ființă, singură și disperată, în acest salon somptuos, în fața acestui foc vesel. Ea-și puse mâna pe piept cu uă mișcare de groză. — Nu, nu, îngâna biata femeiă, nu voiesc să mor acum! Voiesc săi mai văd, se-i strâng în brațele mele, s’aud vocea lui. Aid se opri, abia resuflând. Nădușela’î curgea pe obraz. Inimaî bătea cu putere ca și când ar fi fost gata se se rupă — Nu repeta ea, înțepenii’1 voiesc să mă gasescá la ce" Bolnava lua uă trecu batista m — O ** D-na de Sergy citi cu un zîmbet d curia, îngânând încet: „Peste opt! Prin Liverpool.. cu vaporul Gibralto In momentul acesta, Julia intra. — Domna, disea ea, domnul contreba daca domna comite să bine-voi priméseu. — Astă-sără?... acum?... întrebă Sergy cu un fel de groză. — Astă-soră... da, domna. — Nu se póte!... Spune d-lui sunt prea slabă, forte ostenită, mă scuse; că... Abia putea să vorbesca. — Da, dómna are drept stare să primescă pe d.cor care să ’ndreptă spre us* — Nu... astépta 1 Stríngéndu gândi. V' Nici îă dată însă săteanul român nu s’a arătat mai mare, mai generos și n același timp mai înțelept și mai drept decât la 1848, în momentele când—abia ești din sclaviă — végi licărind facla dreptății, a egalității și a frăției. Desaterile urmate la 1848 în comisiuni a 19 proprietari și de săteni, desbatul care aveau de obiect aresătarea, estime a împroprietării clăcașilor vior remâne d’apururea uă dovedită de simțimintele mari ce încă , inima săteanului român. Pent, ca toți să se pătrundă d’acest născăvăr, pentru ca toți să cum iubescă, se stime și s’admire pe sfatul român vom începe mâne publicarea resumatelor acelor memorabile ședințe. Al douilea motiv, care ne ’ndemnă a pus o supt ochii țării aceste ’nsemnate Dsbateri este că istoria contimporană e prea puțin cunoscută mai la osebire de tinerime, și d’aci multe și mari neajunsuri isvorăsc. Reomandăm dor cu dinadinsul tinermei și țărei întregi citirea și studierea dărilor de semn a celor nouă ședințe de la 1848. A inimat cu osebire când cestiungimbunătățirii stării poporațiunilor rurale va veni din nou la ordinea glifei prin diferitele proiecte de bine supuse Camerelor, e bine să cunoscem cu toții lucrările celei d’ândui Camere române și să ne inspirăm din exemplul iei. numărul viitor vom începe publicarea... Ieri, după sfirșirea serviciului religios, Maiestatea Sea Regele primi felicitările pentru Anul nou în Palatul eminenției sale Primatul României. In urma discursului eminenției sale, pe cărei vom reproduce mâne după Monitor, precum și cuvintele rostite de către Regele d. C. A. Rosetti, în lipsa primului minstru, salută pe Maiestatea Sea, în numele miniștrilor, cu următorele cuvinte: Sire, Puterile cele mari au salutat anu 1882 anunțând poporelor pacea. Cu tote că primele lui jile par posomorite, datori suntem a crede ca pacea va domni. Românii îasă liberi, cu iubire și ei credință crescândă, se strâng din ce în ce mai mult în giurul Regelui și Reginei lor, și poftindu-le din inimă tóte fericirile asigură sin’_ 1 Trăiescă Regele și SERviciUL telegrafic ALL AGENȚIEI HAVAS Sofia. 12 Ianuarie. — Consiliul de Stat s’a constituit. El se compune din d-nii Iconomos, președinte, Grecof, vice-președinte, Burinof, Balabanof, Gheorghief, Teodorof, Dascalof, Drinof, membrii aleși, și din d niiriopol, Tișef, Mihailovski-Agi, Mehemed-Ali, numiți de principe. Colonelul Remlingen, girantele ministerului de interne, este înlocuit cu d. Nolcovicî, numit titular la acest departament. D. Nolcovicî a fost deja la finanțe în timpul primului minister al principelei. Alexandru. Berlin, 12 ianuarie. — Reichstagul a adoptat în ședința de astă ci, cu 233 voturi contra 115, propunerea d-lui Windthorst, șeful partitei ultramontane, d’a abroga legile de exil contra preoților. Trei ordine deci motivare, propuse rînd pe rînd de deputații partitei imperiului, de conservatori și de naționali, au fost respinse. Paris, 12 Ianuarie. — Guvernul a invitat companiile drumului de fer a adera la o reducțiune de 50 la sută asupra transportului călătorilor și de 20 la sută asupra aceluia al mărfurilor. D. Gambetta, președintele consiliului, va depune Sâmbătă pe biurourile Camerei și Senatului, proiectul de revizuire a Constituțiunei. Dublin, 13 Ianuarie. — Situațiunea se agraveza în fiecare zi în Irlanda; poporațiunea aduce tot felul de obstacole esecutării măsurilor de rigore decretate de guvern contra arendașilor nesupuși; ea taie chiar drumurile pentru a împedica trecerea trupelor și a poliției. Londra, 13 Ianuarie. — Uă depeșă din Constantinopole către isiarul Standard dice: circulă scolaptul că Porta ar protesta contra oricărei acțiuni anglo-franceze în Egipt. Paris, 13 Ianuarie.— Francia propune celorlalte Puteri uă conferință diplomatică pentru stabilirea și regularea cablurilor suptmarine. ÎNALT ORDIN DE pi Ostași, Fiecare an ce trece ’Mi dovedesce că silințele vóstre pentru întărirea instituției și a disciplinei dali redte noui. Simt dórită adâncă'jucui’io a vS’ JA înalta Mea mulțumire și a vă ura un an fericit, în care, urmând pe aceeași cale de devotament și abnegațiune, să fiți scutul cel mai puternic al Patriei și al Tronului. Oficiări, supt oficiări și soldați, vă urez ani mulți! Dar în Bucuresci la 1 Ianuarie 1882. CAROL Respins adversarilor efectivitâții magistraturii (Urmare) 1) I. Căușele relei nóstre organisațiurii cătoresc. Care sunt căușele pentru’ progresul ce se juce c’regulamentul organic este așa cum ” ber? M'” O' puterea judiciară care se aplică la coșuri speciale, și puterea esecutivă care esecută legile și decisiunile judecătoresce. Fiecare din aceste puteri are rolul iei în Stat și trebuie a fi esercitată separat. Montesquieu, ale căruia nemuritore JFAp^cercări asupra legilor au servit mai totdeauna legiuitorilor chiemați a organisa justiția, în țara lor, dice : „Libertatea politică 'ntr’un cetățean este acea liniște a spiritului care provine din opiniunea ce fiă care are despre siguranța mea, și pentru a avea acesta libertate trebuie ca guvernul să fie astfel ca un cetățean să nu se tema de cel-l-alt. — Nu este libertate, deca puterea judecătorescă nu este despărțită de puterea legiuitore și de cea executivă. Deci ar fi unită cu puterea legiuitore, puterea asupra vieții și libertății cetățenilor ar fi arbitrară,căci judecătorele ar putea avea puterea unui apăsătore. Totul ar fi perdut, deca acelaș om sau acelaș corp, fiă din fruntași, fiă din nobili sau din popor, ar exercita aceste trei puteri, aceea d’a face legi, aceea d’a esecuta otărîrile publice ș’aceea d’a judeca crimele sau ne’nțelegerile particularilor.“ Aceste principii sunt adevăruri, axiome, daca pot cjice așa, în materia de drept constituționale , precum în geometriă linia drepta este cel mai scurt drum de la un punt la altul, și, în privința acesta, nu sunt de opiniunea onorabilului membru al comisiunii legislative, d. Mârzescu, care crede că este a raționa o pură teorie și a legifera asupra unei lumi care ne existând la noi, ar fi uă lume de pură fantezie, faptul d’a căuta principiile unei bune organisațiuni judecătoresce în operile filosofilor sau juriștilor din Francia sau din alte țări, căci aceste principie fiind de ordine superiorá, sunt universale și astfel, trebuie să inspire legislațiunile tuturor statelor constituționale. Pe aceste principii, deci, proclamate mai antenü de filosofii străini, ca Montesquieu, Bentham și alții, trebuiesce basată organisațiunea nostră judecatoresca. Și tocmai pe«.*TM făr’am voit să observăm principiul separațiunii puterilor din Stat, care este scris în Constituțiunea de la 1866, și la care trebuie să se ’nchine orîce democrația adevărată, d’aceea am ajuns să nu putem avea oă magistratură independintă și la ’nălțimea misiunii 'ce o are ’n societate. La noi, puterea esecutivă a absorbit mult timp, totul, astfel că pi”- " table séu permută’"1 gistratu’* (B