Romanulu, ianuarie 1882 (Anul 26)

1882-01-02

^ ANUL AL XXVT-LI Voiesce și vei putea ANUNCIlüRI. Linia de 30 litere petit, pagina IV........................... bial Deto „ „ n PaSista II­I...........................2 16 A se adresa : IN ROMANIA, la administrațiimîsa iparúim. LA PARIS, la Havas, Laffite et CVnie, 8 Place de la Bonje. LA LONDON, la'G. L. Daube et C-Jiie, 130, Fleet Street EL. LA VIENA , la domnii Haasenstein și Vogler, Walfijh­­gasse 10. LA FRANCFORT, S. — M. G. L. Daube et C-nie, peiru Germania, Belgia, Olanda, Elveția șjA- merica. — Scrisorile nefrancate se refusă — 20 BANI ELEMPLARUL IRBDAOTIUNEA SI ADM] NTISTKA.t'IXJNElA. 14, STRADA DOAMNEI, 14. SAMBATA, DUMINECA, 2, 3 IANUARIU 1882. Lumineaza-te și vei fi. ABONAMENTE: I .C.U. ,.fj. EMINESCU­ l I— I­A $­I­I In Capitală și districte, si­trei sunt Pentru tóte țările Eure­i­ese luni 24 lei. a |eî. 15 lei. IN ROMANIA, ^ggigclom­ea diarului și oficiile poștale LA PARIS, la 7­ ^ 1 C­ nie, 8, place de la Rom­a«*. LA VIENA, la 1. / vid. 15 Fleischmarkt. IN ITALIA, la d / f /‘ ! ’ustavo Croce, Via San lrail / la (N. O.) 15, Genova. — Articolele népin., ‘o se ard — BUCURESCI, â CALENDAR 1882 In numele partitei conservative, noua direcțiune a­­ ziarului Timpul publică un fel de programă în care făgăduiesce că pe viitor are să se pună pe tărâmul ideilor, căci elice­ei : „ceața se împrășcie, tendințele păți­telor se limpezesc.“ Mai însemnat și mai plăcut în a­­­­cesta programă, sunt cuvintele libe­ralism și democrațiă, cu cari nouț, di­recțiune se ’nfățișeză ’naintea țarei, d’uă dată cu începerea anului 1882. Ea­­ zice că va susține ideia libe­­­­­­rală și democratică a Constituțiunei nóstre. Din nenorocire, ne spune îndaă că va susține libertatea „ca și’n tip­­cut!“ Der vai! Cum susținură în treb­ conservatorii acesta ideiă ? înlăturând națiunea de la eserc tarea drepturilor sale, declarând’o ț considerând’o în­tot­d’a­una ca ne­demnă și ca nefiind în stare să cu­gete și să voiască. Chiar astă­ziî când făgăduiesc na­țiunii că nu se susțină ideia liberală și democratică a Constituțiunii d­e : W „Puținii alegători luminați“ nu tre­buie „să fie înecați într’uă majoritate d’alegători cari n’au încă instrucțiu­nea și educațiunea politică necesară pentru a se pronunța în cunoscință de causă asupra intereselor țezei. “ Dacă acesta este credința lor, cum pot să făgăduiască că nu să susțină ideia liberală și democratică din Con­­stituțiune, și ce voiesc se înțelegă­­ prin suveranitatea poporului ?­­ Singuri ne spun d’astă dată, că „liberalismul constă în dreptatea e­­gală pentru toți.“ Unde este atunci acesta dreptate, când marea majoritate a națiunii tre­buie să fie înlăturată de la esercita­­tea drepturilor sale, supt curent că ?anu este ’ndestul de instruită și n’are oă educațiune politică necesară ! Ori suntem cu Constituțiunea și drepturile poporului, ori nu suntem. Daci suntem, cum putem să tă­­găduim poporului drepturile sale? Déca nu suntem, ce mai însemne d­a cuvintele : „liberalismul constă în­reptatea egală pentru toți.“ ? "Constituțiunea dice : „tóte puterile titlul emană de la națiune.“ Acesta este basa fundamentală pe c este aședat tot edificiul nostru itic. Fără sincera și adevărata a­plicare a acestui principiu constitu­­țional, nu pute să existe nici un i­­d­ă liberală și democratică, și, prin umare, nici respectul ditorit Con­­stuțiunei. Ministrul de interne, având în ve­­dere acest mare principiu din Consti­­tuțiune, înfățișă Adunării un proiect de lege pentru alegerile județene. Conservatorii îl găsesc că nu este potrivit cu instrucțiunea și educațiu­nea poporului; după ei, ori­ce drept, ori­ce libertate este să h­aină prea largă pentru popor și nu-l șade bine cu ea. Dar a cui este suveranitatea și cum se póte exercita ea după Consti­­tuțiune, fără participarea celor cari au dreptul d’alegétors și cari toți îm­preună compun națiunea română ? „ Credem — die conservatorii — că suveranitatea trebuie să răsplata celor cari prin talente, prin muncă, prin devotament către faft se vor arăta mai capabili d’a o esticita.“ Dar cine póte să dea acete răs­plată și cine are dreptul să judece între cei capabili sau necapabil d’a resercita acesta suveranitate în nu­mele poporului ? Negreșit că numai poporul, căci­uveranitatea este un drept al său ce are nimeni nu’l póte esercita fân vfința mea. Și ast­fel fiind, cel care voesce se esercite acesta suveranitate în numele poporului, pate să susțină cu serio­zități ? Greșiți sun prin urmare conser­vatorii când, cându’șî aerul de apă­rători ai Consituțiunii, trec peste dreptul poporul și-i suprimă de fapt suveranitatea rădicându-i eser­­citarea iei. Și care ar fi urmarea logică a a­­cestei teorii anticonstituțională, pe care o respinge chiar bunul simț ? Ca suveranitatea poporului să nu se esercite de el îisu­și ci numai de către câți­va, de către o­ singură clasă, care, în disprețul constituțiu­nii, s’ar putea numi cu adevărat : clasa alegatorilor, clasa suveranilor. Privelegiul acesta pare să reamin­­tesca conservatorilor un trecut îndes­tul de plăcut; noi cine credem, a­­cum ca tot­dea­una, ci trebuie cu toții să luptăm necontenit în­potriva lui, cerând conform­ Constituțiunii, să se ’ntindă treptat și cât mai mult drepturile poporului și să merga ’n raport cu desvoltarea și progresul timpului. Cel puțin în afacerile și ’n admi­­nistrațiunea intereselor locale, cre­dința nostră este că cetățenii trebuie să ia­că parte cât se pate mai di­rectă ’n alegeri. Dată să ne obicinuim a înțelege vă-dată pentru tot­d’a­una , că nu prin umilire, prin restrângerea liber­tăților și înlăturarea marii majoritățî a poporului de la exercitarea drep­turilor sale, vom ajunge vr’uă-dată să-I facem educațiunea politică și să-l interesăm și mai bine la sorta și vii­torul țării. Sistema pe care o susțin conser­vatorii—întorcând chiar cuvintele lor aspre la adresa poporului — nu se ch­iamă nici liberalism , nici demo­crația , numele iei străvechi­, pe care istoria la inferat la clasele domni­­tore și priveligiate, este numele de oligarchia ! Décá ast­fel înțelege partita lim­pidul libertatea și democrația, trist ește atunci viitorul ce ’s urora popo­rului român cu începerea anului 1882. In discursul ținut la banchetul ce i s’a oferit, d. C. A. Rosetti ciise ur­­matórele cuvinte: „Iubind națiunea, ea a trebuit studiată,­­ studiind’o am înțeles, am cunoscut că națiunea, că poporul român este prin tra­­diț­­i­e, civilisat, nobil, inteliginte, democrat, vitéz și apt a restrânge totul în sine. Ei bine­ ce merit este atunci d’a servi cu cre­dință un popor inteliginte, nobil, devotat, capabil, viteaz ? „Vedeți că meritul este că ’mi-am făcut datoria. Cei cari n’au servit poporul român cu cel mai mare devotament, n’au altă culpă de­cât aceia că n’au avut ocasiunea să-l cunosca pe deplin și nimic mai mult. Nu credeți că póte fi un singur om care să fi greșit alt­fel înintea acestui popor, de­cât numai fiind că n’a avut ocasiunea să-l cunoscă pe deplin; din c­iua în care l’ar fi cunoscut, acela care ar fi părut că este contrariu lui ar fi devenit mult mai devotat de a-1 servi de­cât cei mai iluștrii liberali. “­­ Și intr’adevăr, cu cât va studia și va cunosce cine­ va mai d’aprópe poporul român și în deosebi pe să­teanul român, cu atât mai mult îl va stim­a, îl va iubi. Vă’utu-l’am pe câmpul de resbol, și l’am admirat cu toții; vei utu-l’am și-l vedem brăsdând pământul țării și, prin acesta, adu­când avuțiă în țară și împleac te­­saurul. »STA ROMANULUI 3 IANUARIU 2­3 -A. X­I­X3-A. de A. MATTEY (Arthur Arnould) 1 groom, care sta la intrare, îi deschise. Du-te de spune dqui Comite, disc ea,­i să’i vorbesc. Domnișora, nu merge singură?... N’am de­cât uă vorbă­sc’i SpUn. Du-te. oomul intra în cabinetul com­itelui, nu fă două minute, și d. de Sergy; ha­larat, apăru. Domnule, îi clise Balda, acum pâ u­ă­­pe d-na comitesă, căreia î-am presin­­jspectele și felicitările mele. N’am ne­­se vă spun că n’am cjis nici că vorbă putea s o supere, însă ea s’a supărat mirea mea, și mă tem c’am lâsat’o bolnavă și fórte agitată. V’așî fi forte ascetore­dec­ați bine-voi, înainte d’a la club, să intrați la ’ •’a­’ vorbi de n cuvinte blânde. Dar n’am ved­u­le, 4’se d. de f­ie cât ori­când — Vă rog, întrerupse Balda. Ea apăsă asupra cuvintelor. Vă rog, c’uă privire care era ș’uă rugăciune, ș’uă poi­runca. — Vom­ face cum doriți, zise cornițele. — Vă mulțămese! răspunse Balda, care saluta și se retrase. » IV Asaltul al­­ Ioni­ea îndată ce fu singură, domna de Sergy că o fu sdrobită pe jeț. Nu se póte închipui ceva mai sfâșiător de­cât biet și acesta ființă, singură și disperată, în acest salon somp­tuos, în fața acestui foc vesel. Ea-și puse mâna pe piept cu uă mișcare de groză. — Nu, nu, îngâna biata femeiă, nu vo­iesc să mor acum! Voiesc săi mai văd, se-i strâng în brațele mele, s’aud vocea lui. Aid se opri, abia resuflând. Nădușela­’î curgea pe obraz. Inima­î bătea cu putere ca și când ar fi fost gata se se rupă — Nu­ repeta ea, înțepenii’1 voiesc să mă gasescá la ce" Bolnava lua uă trecu batista m — O­ ** D-na de Sergy citi cu un zîmbet d curia, îngânând încet: „Peste opt­­! Prin Liverpool.. cu vaporul Gibralto In momentul acesta, Julia intra. — Domna, disea ea, domnul con­treba daca domna comite să bine-vo­i priméseu. — Astă-sără?... acum?... întrebă Sergy cu un fel de groză. — Astă-soră... da, domna. — Nu se póte!... Spune d-lui sunt prea slabă, forte ostenită,­­ mă scuse; că... Abia putea să vorbesca. — Da, dómna are drept stare să primescă pe d.­cor care să ’ndreptă spre us* — Nu... astépta 1 Stríngéndu gândi. V' Nici­ îă dată însă săteanul român nu s’a arătat mai mare, mai gene­ros și n același timp mai înțelept și mai drept de­cât la 1848, în mo­mentele când—abia ești din sclaviă — vég­i licărind facla dreptății, a egalității și a frăției. Des­­aterile urmate la 1848 în co­­misiuni­ a­­ 19 proprietari și de săteni, desbat­ul care aveau de obiect aresă­­tarea, estim­e a împroprietării clă­­cașilor vior remâne d’apururea uă dove­dită de simțimintele mari ce încă , inima săteanului român. Pent, ca toți să se pătrundă d’a­­cest născă­­văr, pentru ca toți să cu­­m iubescă, se stime și s’admire pe sf­­atul român vom începe mâne public­area resumatelor acelor memo­rabile ședințe. Al douilea motiv, care ne ’ndemnă a pus o supt ochii țării aceste ’nsem­­nate Dsbateri este că istoria con­timporană e prea puțin cunoscută mai l­a osebire de tinerime, și d’aci multe și mari neajunsuri isvorăsc. Re­omandăm dor cu dinadinsul tinermei și țărei întregi citirea și studierea dărilor de semn a celor nouă ședințe de la 1848. A­­ ini­mat cu osebire când ces­­tiungi­­mbunătățirii stării popora­­țiunilor rurale va veni din nou la ordinea glifei prin diferitele proiecte de bine supuse Camerelor, e bine să cunoscem cu toții lucrările celei d’ând­­u­i Camere române și să ne in­spirăm din exemplul iei. numărul viitor vom începe pu­blicarea... Ieri, după sfirșirea serviciului religios, Ma­iestatea Sea Regele primi felicitările pentru A­­nul nou în Palatul eminenției sale Prima­tul României. In urma discursului eminenției sale, pe cărei vom reproduce mâne după Monitor, precum și cuvintele rostite de către Re­gele d. C. A. Rosetti, în lipsa primului minstru, salută pe Maiestatea Sea, în nu­­mele miniștrilor, cu următorele cuvinte: Sire, Puterile cele mari au­­­ salutat a­­nu 1882 anunțând poporelor pacea. Cu tote că primele lui­­ jile par posomorite, datori suntem a crede ca pacea va domni. Românii îasă liberi, cu iubire și ei credință crescândă, se strâng din ce în ce mai mult în giurul Regelui și Reginei lor, și poftindu-le din inimă tóte fericirile asigură si­n’­_ 1 Trăiescă Regele și­­ SERviciUL tel­egrafic ALL AGENȚIEI HAVAS Sofia. 12 Ianuarie. — Consiliul de Stat s’a constituit. El se compune din d-nii Icono­­mos, președinte, Grecof, vice-președinte, Bu­­rinof, Balabanof, Gheorghief, Teodorof, Dascalof, Drinof, membrii aleși, și din d nii­riopol, Tișef, Mih­ailovski-Agi, Mehemed-Ali, numiți de principe. Colonelul Remlingen, girantele ministe­rului de interne, este înlocuit cu d. Nolco­­vicî, numit titular la acest departament. D. Nolcovicî a fost deja la finanțe în timpul primului minister al principelei. Alexandru. Berlin, 12 ianuarie­. — Reichstagul a a­­doptat în ședința de astă­ c­i, cu 233 voturi contra 115, propunerea d-lui Windthorst, șeful partitei ultramontane, d’a abroga le­gile de exil contra preoților. Trei ordine de­ci motivare, propuse rînd pe rînd de depu­tații partitei imperiului, de conservatori și de naționali, au­ fost respinse. Paris, 12 Ianuarie. — Guvernul a invi­tat companiile drumului de fer a adera la o­ reducțiune de 50 la sută asupra trans­portului călătorilor și de 20 la sută asupra aceluia al mărfurilor. D. Gambetta, președintele consiliului, va depune Sâmbătă pe biurourile Camerei și Senatului, proiectul de revizuire a Constitu­­țiunei. Dublin, 13 Ianuarie. — Situațiunea se agraveza în fie­care z­i în Irlanda; popora­­țiunea aduce tot felul de obstacole esecu­­tării măsurilor de rigore decretate de gu­vern contra arendașilor nesupuși; ea taie chiar drumurile pentru a împedica trecerea trupelor și a poliției. Londra, 13 Ianuarie­. — Uă depeșă din Constantinopole către isiarul Standard dice: circulă scolaptul că Porta ar protesta contra ori­cărei acțiuni anglo-franceze în Egipt. Paris, 13 Ianuarie.­­— Francia propune celor­l­alte Puteri uă conferință diplomatică pentru stabilirea și regular­ea cablurilor supt­­marine. ÎNALT ORDIN DE pi Ostași, Fie­care an ce trece ’Mi dovedesce că silințele vóstre pentru întărirea instituției și a disciplinei dali redte noui. Simt dór­ită adâncă'­jucui’io­­ a vS’ JA înalta Mea mulțumire și a vă ura un an fericit, în care, urmând pe aceeași cale de devotament și abnegațiune, să fiți scutul cel mai puternic al Patriei și al Tronului. Oficiări, supt­ oficiări și soldați, vă urez ani mulți! Dar în Bucuresci la 1 Ianuarie 1882. CAROL Respins adversarilor efecti­­vitâții magistraturii (Urmare) 1) I. Căușele relei nóstre organisațiurii cătoresc. Care sunt căușele pentru’ progresul ce se­­ ju­ce c’­re­gulamentul organic este așa cum ” ber? M'” O' puterea judiciară care se aplică la coșuri speciale, și puterea esecutivă care esecută legile și decisiunile judecătoresce. Fie­care din aceste puteri are rolul iei în Stat și trebuie a fi esercitată separat. Montesquieu, ale căruia nemuritore JFAp^­cercări asupra legilor au servit mai tot­dea­­una legiuitorilor chiemați a organisa jus­­tiția, în țara lor, dice : „Libertatea politică 'ntr’un cetățean este acea liniște a spiritului care provine din o­­piniunea ce fiă­ care are despre siguranța mea, și pentru a avea acesta libertate tre­buie ca guvernul să fie ast­fel ca un ce­tățean să nu se tema de cel-l-alt. — Nu este libertate, deca puterea judecătorescă nu este despărțită de puterea legiuitore și de cea executivă. Deci ar fi unită cu pute­rea legiuitore, puterea asupra vieții și li­bertății cetățenilor ar fi arbitrară,­­căci ju­­decătorele ar putea avea puterea unui a­­păsătore. Totul ar fi perdut, deca acelaș om sau acelaș corp, fiă din fruntași, fiă din nobili sau din popor, ar exercita aceste trei puteri, aceea d’a face legi, aceea d’a ese­­cuta otărîrile publice ș’aceea d’a judeca crimele sau ne’nțelegerile particularilor.“ Aceste principii sunt adevăruri, axiome, daca pot cjice așa, în materia de drept con­stituționale , precum în geometriă linia drepta este cel mai scurt drum de la un punt la­ altul, și, în privința acesta, nu sunt de opiniunea onorabilului membru al co­­misiunii legislative, d. Mârzescu, care crede că este a raționa­­ o pură teorie și a legi­fera asupra unei lumi care ne existând la noi, ar fi uă lume de pură fantezie, fap­tul d’a căuta principiile unei bune organi­­sațiuni judecătoresce în operile filosofilor sau juriștilor din Francia sau din alte țări, căci aceste principie fiind de ordine superiorá, sunt universale și ast­fel, trebuie să inspire legislațiunile tuturor statelor constituționale. Pe aceste principii, deci, proclamate mai antenü de filosofii străini, ca Montesquieu, Bentham și alții, trebuiesce basată orga­­nisațiunea nostră judecatoresca. Și tocmai pe«.*TM fă­r’am voit să observăm princi­piul separațiunii puterilor din Stat, care este scris în Constituțiunea de la 1866, și la care trebuie să se ’nchine orî­ce demo­crația adevărată, d’aceea am ajuns să nu putem avea oă magistratură independintă și la ’nălțimea misiunii 'ce o are ’n socie­tate. La noi, puterea esecutivă a absorbit mult timp, totul, ast­fel că pi”- " tab­le séu permută’"1 gistratu’­* (B­

Next