Romanulu, ianuarie 1882 (Anul 26)

1882-01-13

ANUL AL XXVI-LE Voiesce și vei putea ANUNCIURI. Linia (le 30 litere petit, pagina IY........................... 40 bani Deto „ „ „ pagina III...........................2 lei — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diaraluî. LA PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8 Place de la Bourse. LA LONDON, la G. L. Daube et C-nie, 130, Fleet Street E. C. LA VIENA, la domnii Haasenstein și Yogler, Walliscli­­gasse 10. LA FRANCFORT, S. -— M. G. L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și A- merica. — Scrisorile nefrancate se reiasă — 20 BANI ESEIPLARUL REDACTIUNEA SI ADMINISTRATIUNEA 14, STRADA DOAMNEI, 14. 1 trăiau din el și între cei ce nu voiau nici­ uă reformă.“ Liga de la Iași copiază pe cea de supt Turgot. MERCURI, 13 IANUARIE 1882. Luminează-te și vei fi. ABONAMENTE: In Capitală și districte: un an 18 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; ui sună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa IN ROMANIA, la administrațiunea­­ parului și oficiile postula. LA PARIS, la Havas-Laffite et C­uie, 8, place de la Bourse LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15 Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustavo Croce, Via San Fran­cesco, da Paola (N. D.) 15, Genova. — Articolele nepublicate se ard — b BAGDBESGI, ä GALEIA, 1882 A doua edițiune a renumitei peti­­țiuni de la Iași a apărut. Ea e cunoscută acum ț­rei în­tregi. Deci este și bine și necesar să o studie ori­cine cu băgare de lomn, pentru a vedea ce se propune pen­tru binele generale, care sunt mijila­­cele ce ea recomandă pentru a vin­deca rele de toți vedute, cunoscute și de marea majoritate a țării înde­lung îndurate. Vom căuta a ne îndeplini cei d’ân­­tâia acesta dc­toriă. Adresa de convocare a întrunirii de la Iași chiăma pe proprietari spre a lua parte la discusiunea cestiuni­­lor ce li s’au supus și „a ajunge îm­preună la nișce soluțiuni practice care să se supuie Parlamentului.“ Nimic mai firesc și mai legitim de­cât ca cetățănii se se întrunescă spre a discuta cestiunile la ordinea­­ jilei și a ajunge la „soluțiuni prac­tice. “ Ajuns-a întrunirea de la Iași la a­­semenea soluțiuni ? Vom­ vedea mai jos acesta. Acum ne mulțămim a constata că, de­și se discutau la Iași cestiuni privi­­tore la poporațiunea rurală, nici un singur sătean n’a fost ch­rămat, nici unul n’a fost întrebat, ca să arate și el dorul poporațiunii rurale, ca să spuie și densul ce și cât suferă și cum s’ar putea înlătura suferințele, întrunirea a avut caracterul con­­­venticulelor stăpi­lor de negri,­cari adesea să întrunesc, să sfătuiesc și o­­tărăsc împreună mijilóce d’a splo­­nta pe acei care-i cred ursiți numai d’a munci tot­ d’a­una, fără a avea nici măcar dreptul d’a spune că munca ce li se cere trece peste pu­terea omenescă. întrunirea de la Iași ne­ amintesce și adunările veliților boieri din tim­pul decaidnții, cari atărnă despre țara rurală, fără ea și în contra iei» Acest fapt ar fi de ajuns pentru a înțelege ce s’a putut duce și oțărî la Iași. Cine n’aude de cât un clopot nu cunosce de­cât un sunet,­­jice un proverb. Testul petițiunii de la Iași e do­­vadit vină că numai un clopot a fost audit acolo. Intr’adevăr, ea ’ncepe prin a pro­testa ’n contra circularelor d-lui mi­nistru de interne care ar fi „modi­ficat sau suspendat legile.“ Ce legi au­ fost suspendate, peti­­țiunea nu spune, deci nu putem afla gândul petiționarilor de­cât restoind circularele ministeriale. Facem acesta cu bucuria și plă­cere , cu bucurie, pentru că descoperim Jrev în ele­otărîrea nestrămutată a mi­nistrului d’a face bine tuturor fără­­ a păgubi pe nedrept pe cine­va, cu plăcere, pentru că multe și mari învățăminte găsim în ele, învățăminte care — ori­ce s’ar întâmpla — tre­buie să devie norma de purtare a autorităților și a cetățenilor unii către alții. Găsim, între aceste circulare, una care pune ’ndatorire autorităților ad­ministrative d’a face ca dijmuitul se se facă la timp, pentru ca bucatele muncitorilor se nu stea prea mult pe câmp și să se strice din causa vre­mei rele, cr ei să rămâie muritori de fume. Suspendă are acestă circulară vr’uă ege ? abrogă vre­ una? Desfidem pe orî­cine s’arate legea, care permite proprietarului sau aren­dașului să nu dijmuiască pe locuitori de­cât când va fi buna lui plăcere; desfidem să nu s’arate uă lege care dă voiă proprietarului și arendașului să se folosescă de dreptul d’a lua dijmă pentru a sili pe sătean la în­voieli barbare, ne­ omenesc. Nu seim se esiste vr’uă lege care să permită proprietarilor și arendași­lor ca să afică sătenilor : nu vă dijmuiesc, dacă nu-mi veți face cutare și cutare transporturi; nu ve dijmuiesc, deci nu vă veți învoi să-mi lucrați atâta în anul viitor; nu vă dijmuiesc, adică vă las se muriți de ferne, dacă nu faceți așa cum din ea, decá nu vă dați robi mie. Încă ,vă dată, nu stim să esiste vă asemene lege și— dacă circulara ministerială de care vorbim a făcut să înceteze abuzul revoltător ce sem­nalăm — recunoscință credem că i se cuvine, cr nici­de cum critice și a­­cusări. A mai făcut ministrul și uă altă circulară prin care dispune ca, pe fie­­ce săptămână, muncitorul se potă întrebuința pentru munca lui două zile. Suspendat­a acesta circulară vr’uă, lege ? Noi n’o cunoscem. Esiste­nțe în arsenalul de legi o­­presive române vre-una care să dis­­pute că săteanul e dator să muncescă tot anul proprietar” 1­1.7. D­OU Q VOT­» A O cm­ilii, or câmpul lui să rămâie pustiu și copilașii muritori de fem­e ? Nu esiste, și d’ar fi, cu tóte pro­testările proprietarilor de la Iași, ne­am sili s’o facem, pe cale legală se înțelege, să nu mai aibă nici un mi­nut de vieță, pentru că ar fi mai rea, mai barbară, mai odiosa de­cât tot ce s’a închipuit până acum. Un asemene lege ar fi pentru na­țiunea ce ar avea-o­uă rușine care i-ar pune pe frunte stigmatul nedem­­nităței. Su­spendat­au are vr’uă lege circu­larele ministeriale care impuneau au­torităților administrative d’a îngriji și d’a lucra cu stăruință și neobosire pentru ca tocmelile agricole se fiă respectate și muncii făcută la timp ? Nu, căci aceste circulare veniau direct numai în ajutorul cultivatori­lor mari. Prin urmare, nici uă lege n’a fost suspendată, nici­ una abrogată prin circularele ministrului de interne. Prima afirmare a nouei petițiuni de la Iași este deci falsă Deca a fost ânsă ceva suspendat, a fost abusul, a fost esploatarea ce­lor mici și slabi de către cei mari și puternici și ministrul de interne, ori­care va fi, nu va fi oprit credem de nici­ un fel de clamuri de a lucra pen­tru ca abus să nu se mai facă. Ancă­să întrebare. Cum are să face că abia astă­zi se vede că circularele date acum câte­va luni , suspendă și abrogă legi ? Cum descoperit-au acesta proprie­tarii de la Iași tocmai după ce ’și-au adunat tóte productele, după ce ’și-au arat câmpiele pentru anul viitor ? Lumea nepartinitare să judece și să ptărască. Nouă aceste svîrcoliri ne-aduc a­­minte de marele ministru al Fran­ciei, Turgot, de timpul său și de faptele prin care s’a semnalat. „ Turgot, zice un autor, a cădut, de la putere, din causa coalițiunii între cei ce iubiau abuzul pentru că Tot ce pote fi mai vătămător pen­tru învățământ, sunt desele schimbări la care este supus la noi. Prin două circulare, pe care le re­producem mai jos, d. ministru al in­strucțiunei publice a avut de scop să lămurescă un articol al regula­mentului de bacalaureat sancționat în August 1881. Este negreșit dreptul ministrului, datoria lui chiar, d’a explica ceea ce a putut rămâne vag într’uă lege său într’un regulament. Bnse circulara trebuie să fie clară căci într’alt­fel se produce confusiune și seriese neajunsuri. Aci, după noi, circularele despre care vorbim, dacă nu denaturăză în­țelesul regulamentului de la 1­1 Au­gust 1881 , schimbă cu totul înțele­sul ce mulți, și noi chiar , ’i dedu­­sem. Citind la art. 5 că „studeații cari au­ învățat în particular sau în institute private, vor face cerere la direcțiu­nea unui liceu însoțind’o de actul de nașcere și de vă dovedi constatatare identității personale, liberată de pri­măria locală“, cei mai mulți au­ în­țeles că, conform cu principiul liber­tății de învățământ ce ’i garantază Constituțiunea, nu se mai cere, înain­tea comisiunilor de bacalaureat, altă JA viv viü Era cu atât mai fir­es­că, acesta ex­­plicațiune cu cât regulamentul de la 11 August 1881 avea de scop se modifice regulamentul de la 29 Au­gust 1876. In acest regulament, făcut de d. <t. Ch­ițu esista asemenea un art. 5 care suna în modul următor : „Candidatul, care a urmat în sca­­lele publice, fiă în țară, fiă în stră­inătate, nu va fi primit la esamenul general, de cât numai dăcă va pre­­sinta un certificat ce a făcut liceul complet.“ Și art. 6 adăuga : „Candidatul, care va fi urmat în parte sau în institutele private, este admis la esamenul general, după ce mai ântâiu va depune la unul din liceele publice esamenul de ’nvăță­­turile cursului superior liceal și va presinta certificat de la directorul Liceului de notele ce a obținut.“ Suprimarea acestor condițiuni pre­cise și ’nlocuirea lor prin un test cu totul nou, lăsa a se crede că d. V. Urechiă nu este de părerea d-lui Ch­ițu, și că i se pare ca și nouă că Statul nu póte cere alt­ceva de la studiațiî ce se presintă la bacalau­reat de­cât să dovedesca că scri ma­teriele cuprinse ’n programă, ori­care ar fi fost d’altmintrelea modul lor d’a ’nveța. Trebuia negreșit să înțelegă totă lumea ast­fel, din momentul când, prin regulamentul din August 1981, ministrul arăta că esamenele de ba­calaureat se vor trece d’azi înainte la liceu. La ce putea folosi preseitarea șco­larilor, preparați în parte sau la sca­­lele private, dinaintea unei comisiuni liceale, care a doua­­ zi era să’l mai esamineze pentru bacalaureat ? Cu tote acestea noi toți ne înșelam. Art. 5 are un alt înțeles, supt uă formă nouă, el reproduce întocmai prescripțiunea din regulamentul de la August 1876, și, ca acest regulament, el este după noi în contra libertății de învățământ Acesta explicare a produs încă un rău pe care îl supunem aprețuirii d-lui ministru care este atât de competinte în .estiunile de învățământ, școla­ri Azi au înțeles ca și noi circulara și s’Ai pus a învăța afară din liceu, ce vaJ adeveni în fața nouilor explicări dap de d. ministru al instrucțiunii pudice ? Vor fi siliți să se intorca lajicula și să piardă ast­fel un an ? ■­ragem seriosa atențiune a d-lui minstru asupra acestei cestiuni spre stabili­tă dată pentru lot­ ű’u­a M; UK* îi se vorbesce de fabrice de ba­­calui reat. Ore liceul nu este uă fa­bric ca tóte cele-l-alte, ș’uă fabrică cari nu prea strălucesce prin resul­­tat­ie iei, daca trebuie să ne referim la aporturile publicate de minister cu peasiunea esamenilor trecute ! d­au, lăturea dar cu aceste fabrice ori­pot exista făr­ă pericol și falnice neautorizate.­­Ceea­ ce ne importă, ceea­ ce im­pută societății și Statului este ca cantrolul să fie serios, ca nimeni să nu­ treca esamenile prin lavore; ș’a­­céla seim c’a fost și este dorința d-lui Urechiă. Când esamenile vor fi severe, tóte fabricele de bacalaureat, este oficiale, cele autorisate și cele inautorisate, se vor întrece ca s’a­­dică înaintea comisiunilor candidați djvvini d’a căpăta uă diplomă care va avea să valore în ochii tuturor. Neseriositatea esamenelor a produs scăderea nivelului învățământului ce o constatăm astă­ i­i pe ’ntrega scară școlară. Există ’n mintea școlarilor acesta convizuiere că nu prin solință, ci prin intrigă se capătă diplomele, ș’a­­cesta convingere nin este de natură a ’I îmboldi într’a munci din resputerî. Scăparea învățământului nostru de­pinde dor mai ânteiîi de reforma esa­menilor, adică înlocuirea unui singur articol al legii de la 1864. Suntem șicumi că actualul ministru și legiui­torii noștril vor lua acesta cestiune în cercetare și vor pune capăt unui zen care a produs pân’acum atâtea triste resultate, ș’a făcut ca tinerimea nostră să cadă într’un scepticism care este fatal ori­cărei societăți. țiune energică. „In Dalmația, adaugă d. Tisza, tulburările au fost provocate, ca și acelea din 1869, cu ocasiunea recrutării mi­litare. In Brțegovina ele se fac de popo­­rațiunile obicinuite de mult timp la desor­­dine și cari nu pot, în puțini ani, a se o­­bicînui cu disciplina unei administrațiuni regulate. De altă parte, causa care a făcut să nască aceste tulburări este antipatia în­potriva măsurilor luate de guvernul aus­triac în interesul ordinei și al unei bune ad­ministrațiuni. “ „Este vorba aci, urmeită d. Tisza, de interese internaționalej este ta ense un po­por, care formează majoritatea provinciilor ocupate, elemente cari nu se consideră câ­­tu­și de puțin ca obligate de dreptul inter­național și sunt în­tot­dea­una gata a ațâța focul reseólei. Guvernul crede prin urmare de datoria sea să împedice desordinea de a se întinde mai departe și s’o înăbușescă cu cea mai mare energie, pentru ca ast­fel po­­porațiunile din aceste părți să înțelegă că sistema tulburărilor continue, la care au fost obicinuite până acum, nu pate să mai urmeze. In ceea­ ce privesce cestiunea pusă de d. Helly, prin care intreba daca monar­c­ia are proiecte bine determinate pentru viitorul provinciilor ocupate, răspund că guvernul, sprijinindu se pe bazele tratatului din Berlin, crede că datoria sea pentru mo­ment nu este d’a se ocupa cu proiecte de viitor, dar că cestiunea principală și esen­țială este d’a stabili liniștea și a esecuta mă­surile de cari a fost vorba în consiliile gu­vernului. Delegațiunile, dice în sfîrșit ora­torul terminând, se vor întruni în curând pentru a vota mijlocele trebuinciose pentru înăbușirea acestor turb­urări. Turcia n’a fă­cut nici uă demarșe pe lângă noi, în acesta privință, și ia nu putea se facă, căci regu­lamentele de ordine și de administrațiune ce sunt a se introduce în provinciile ocu­pate sunt tocmai un consecință a manda­tului pe care congresul din Berlin­­ l-a dat Austro-Ungariei.“ (Aplause prelungite). Camera aprobă răspunsul primului minis­tru și trece la ordinea­­ filei. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Viena, 23 Ianuarie.­­ După un raport oficial asupra afacerilor din sudul Dalma­ției și al Herzegovinei, la 20 Ianuarie a fost on grămădire de insurgențî în Dubrava; postul de geandarmî de la Glavasticens a fost respins de 150 insurgențî până la Konjica. Aprope de Vratso sunt aprope 1000 de insurginți, la Zagorje, între Ulok și Kali­­novic aprope 500 armați cu pușei Snider și că sută armați cu topore, comandați de serdarul Tungus. Aceste bande caută să propage insurecțiunea prin terorism. Geandarmeria de la Kalinovic fiind ata­cată de insurgenți, trei companii au­ fost trimise în ajutorul iei de la Forscl­a; la 19 găsiră Karaula și Vratlo ocupate de insur­genți cari se retraseră la apropierea lor. La 18, un batalion de vânători, făcând să recunoscere, întâlni­ră liniă lungă de cantonamente de insurgențî cari fură res­pinse. La Sarajevo comunitatea ortodoxă făcu, cu ocasiunea bine­cuvântărei apelor, uă procesiune la care a asistat oă mulțime de lume și care n’a dat naștere la nici uă tulburare. Paris, 23 Ianuarie. — Camera deputați­lor va discuta joia viitóre proiectul de re­­vizuire presentat de guvern. Se crede că cabinetul se va retrage dacă proiectul este respins. Impresiunile Bursei sunt astă­­zi mai bune. Se cumperă în numerar rente ita­­liane și alte valori bune; agenții de schimb însa nu primesc ordine de­cât pentru a lichida operațiunile îngagiate; ei refuză ori­ce îngagia minte nouă. Bruxella, 23 Ianuarie. — Banca Bel­giei ’și-a rădicat interesul scumptului său la 6 la sută. Munich, 23 Ianuarie. — Camera Senio­­rilor a reînscris în buget fondurile secrete pentru ministerul afacerilor străine și cel de interne, fonduri cari fuseseră suprimate printr-un vot al Camerei deputaților. Pesta, 23 Ianuarie — Camera deputaților — D. Tisza, președintele consiliului de mi­niștrii, respund­ând la oă interpelațiune a d-lui Helly, deputatul stângei, relativă la tulburările din Dalmația și Brțegovina, constată că aceste tulburări există în ade­văr și că cer din partea guvernului at­ac­ INFO­MAȚIUNI A.­­S. pr.Monaco sunt scris suma de 250 lei­­ pentru victi­mele incendiului circului Krembier. D. Păun Tetoianu, fost funcționar în mi­nisterul de finance, a fost numit controlore și aginte de urmărire în județul Constanța, în locul d-lui Runeanu pus în disponibili­tate. In edițiunea de seră a numărului nostru de ieri, am arătat că Camera în unire cu biuroul a­otărît a esprima familiei Brătia­­nu simțimintele sale de condoleanță pentru încetarea din viață a d-lui maior Th. Bră­­tianu. E că telegrama pe care d. Lecca, vice­președinte, a adresat atunci d-lui D. Bră­­tianu. D-lui D. Brătianu, președintele Camerei deputaților Bucuresci. „Adunarea acordând concediul cerut de „d-v. se asociază în unanimitate la durerea „d-v. pentru perderea d-lui Theodor Brăti­­­­anu; ea exprimă simțimintele sale de con­­„ doleanță către întrega familie în acesta „tristă întâmplare care ropesce din sînul „societăței române un cetățian atât de sti­­­mat și onorat pentru serviciile aduse țărei „în diverse ocasiuni. „Vice-președinte, D. Lecca.u DIN AFARA FRANCIA. In Neue freie Presse găsim urmă­­torea telegramă din Paris cu data de 20 Ianuarie: Asupra cestiunii, deca d. Gambetta se va retrage sau nu de la Președinția con­siliului,­­fiarele guvernamentale observă cea mai mare tăcere Totu­și se elice că d. Gambetta ar fi declarat ieri în Senat du­celui de Broglie: „S’a isprăvit, îmi dau demisiunea“. La­­­épublique française constată pur și simplu înfrângerea ministeriu­­lui și elice că guvernul ’și-a făcut datoria față cu alegătorii, acum re­­mâne ca Adunarea se’șî-o facă pe a­iei. Tot în acela­și sens vorbesce și le Voltaire. GERMANIA Doily News, vorbind de tulbură­rile din Dalmația și de starea Bos­niei și a Herzegovinei, dice că Austria nu pierde de loc din vedere Saloni­cul. Principele de Bismarck nu s’ar opune de loc la on asemenea înain­tare a Austriei și e posibil ca acesta din urmă să dea Germaniei un echi­valent pentru­­ serviciul făcut. Acest echivalent nu e altul de­cât Triestul. Din acesta cauză relațiunile dintre Germania și Italia nu sunt în acest moment de loc cordiale și nu e mult de când d. Mancini, referindu-se la un cuvânt al principelui de Bismarck, observă că de­și Italia trăiesce în pace cu tote națiunile, totu­și rela­țiunile cu unele din ele nu sunt tocmai amicale. AU­STRO-UN­GARIA Narodni Listi, chiar cel care apare în Praga,’ într’uă corespondință din Viena redactată în sens panslavist, îndemna pe toți deputații să stăru­­iască pentru formarea unei mari an­chete parlamentare și administrative, spre a se putea discuta apoi cestiu­nile politice, naționale și materiale din provinciile ocupate. Acela­și­­ ziat vorbesce despre ne­­gocieri austro-sârbe, după care, la cas d’uă insurecțiune în Bosnia, să se asigure din partea Serbiei ocupa­rea fruntariilor; totu­și guvernul șerb, în fața actualei ferberi, va trebui să ’ngrijească de propria lui siguranță. Interpelarea­­ pe care d. deputat Helly, din estrema stîngă, a adresa­­t’o de urgință ministrului președinte ungur, sună ast­fel: In fața soliilor respândite în genere, că ’n Sudul Dalmației și ’n provinciile ocupate au isbucnit tulburări d’uă natură forte se­­riose, care fac trebuinciosa uă mobilisare­a trupelor și prin urmare cererea de nouî credite, îmi permit a adresa d-lui ministru­­presedinte urmatorele ’ntrebări: 1. Sunt întemeiate aceste sciri, și până la ce punt ? 2 Când ad­rile sunt exacte, și daca este adevărat că nu numai în Sudul Dalmației ci și ’n Herzegovina au isbucnit­­ turburări atât de seriose, apoi întreb: Prin ce au fost ele, provocate căror împrejurări și cause atribue guvernul ațîțarea acelor turburări ? 3. Luat­ a deja guvernul vr’vă­otărîre în privința precederii ce voiesce s’adopte față cu acesta mișcare, și deca­da, în ce cons­tăm­ aceste­otărîrî? 4. Are guvernul în privința provinciilor ocupate scopuri și planuri determinate pen­tru viitor, și care sunt a­nume aceste sco­puri și planuri ? In fine. 5. Fiind­că prin convențiunea din Apri­lie 1879 se menține suveranitatea Sultanu­lui asupra provinciilor în cestiune, apoi în­treb : Intreprins-a guvernul turcesc vr’un demers contra mișcării ? Deca­da, este dispus de ministru președinte a face cunos­cut Camerei Deputaților notele schimbate în acesta privință și a depune pe biuroul Camerei actele relative ? ITALIA • Pester Lloyd publică o­ telegramă din Neapole, cu data de 20 Ianua­rie, în care se cjice că se ascepta acolo generarele Garibaldi și apoi a­­daogă: Comitetul iredentist d’aici pregăteșce generarelui Garibaldi uă primire entusiastă. Iredentiștii afirmă că sosirea d’uă dată a generarelui Garibaldi în Neapole, este în legăutură cu evenimintele din vestul penin­sulei balcanice. De fapt Liubibraticî este asceptat Duminică aici spre a avea uă conferință cu generarele Garibaldi. Neue freie Presse, de la 20 ianu­­arie, publică urmatorele rînduri în privința viitorei întrevederi a împă­ratului Francisc Iosef cu regele Ita­liei : Se pare că a fost prematură înșciințarea despre uă apropiată contra visită a împăra­tului Francisc Iosef la regele Humbert, de vreme ce acum se tăgăduesce în mod ofi­cios în Roma că ar fi avut loc negocieri confidențiale în privința acestei afaceri, și se adaogă tot­ d’uă­ data că prin cercuri1 guvernamentale italiane se regretă că rele italiane au răspândit asemenea scoi­­căci se doresce a se ’nlatura tot ce _ putea semăna cu ’ncercarea unei siluiri sau a unei influințări din partea Curții ita­liane sau a guvernului italian în acesta privință. Forma acestei­­ resmințiri a sune ceva cam ciudat, trebuit să se ’ntâmpli­nat, pentru mame momentană eise Iosef.

Next