Romanulu, ianuarie 1883 (Anul 27)
1883-01-14
34 fost impus de cancelarul imperial. Nimic nu este mai fals ca acesta insinuare. Chiar sorta Bosniei și a Brzegovinei a fostotărîtă cu mult mai nainte de congresul de la Berlin, și acesta nu prin miejlocirea cancelarului german, ci prin aceea a cancelarului rus pe timpul întrevederii de la Reichstadt. Intru ceea ce privesce tratatul de la San Stefano, apoi sunt în el semne vădite, care dovedesc ca el trebuia să serve ca material pentru concesiuni, nu față cu principele de Bismarck, ci cu lordul Beaconsfield. Principele de Bismarck n’avea trebuință de nici uâ concesiune. CESTIUNEADUNAREANA In diarul le Soleil, de la 1 Ianuarie, găsim următorea corespondință ce i se trimite din Bucuresci asupra acestei cestiuni și pe care citatul ciiar o recomandă cu multă stăruință atențiunii cititorilor sei: Austria a căutat în tote vremile să se facă stăpână pe comerciul de pe Dunăre. Prin influențele iei pe lângă vechii principi ai României și Moldovei, ea a reușit să facă a i se concede un fel de monopol a navigațiunii pe Dunăre, și compania austriacă care face acest serviciu este aprope fară rivală. Acesta compania posedă pământuri și stabilimente însemnate în diferitele porturi pe Dunăre, mai ales în România. Sunt câțiva ani numai de când căpitanii acestor bastimente se bucurau de nișce drepturi aprope suverane și urau de ele cu un aroganță de care suferea forte mult pasagerii. Omenii urmăriți de justiție găsiu adesea ori un adăpost la acești căpitani. Aceste abuzuri au încetat în parte de când cu concurința ce fac drumurile de for companiei de navigațiune, dar din când în când căpitanii tot mai fac să se simtă jugul lor. Românii și Bulgarii, voind să scape de acest monopol, pregătesc uă marină națională. Compania austriacă, desperată de acest act de independință, voea ce să împedice succesul acestor întreprinderi, și guvernul austriac, a cărui politică e forte bine servită de companie, o ajută, prin subvențiunile și influențele lui, să-și mențină monopolul. Cu cât trece, cu atât România este mai absorbită în mod comercial de Austria, mai cu deosebire din causa tratatului de comercia pe care a soiut să-l smulgă României în 1876. Austriaeii esportau, în 1871, pentru 37 milione franci mărfuri, și în 1881 pentru 135 milione, tocmai pe jumătate din importațiunea totală a României. Importațiunea Germaniei este de asemenea pe cale de progres. In 1881, 5,500,000 franci în 1881, 32 milione. Aceea a Englitezei a trecut, de la 14 milione în 1871, la 50,500,000 franci în 1881. Cât pentru Francia, ea a avut în 1871 tocmai 10 milione și, în 1881, s’a urcat la 22,500,000 franci Din acesta resultă câ în zece ani importațiunea Engliteren a trecut peste întreit, câ aceea a Austriei s’a împătrit aprópe, câ importațiunea Germaniei s’a înșesit aprópe și câ aceea a Franciei numai s’a înloouit. Francia s’a mulțămit să procure României obiecte de lues, n’a făcut nici oă încercare spre a importa obiectele curente și a lăsat câmpul liber Austriei, Englizezei și Germaniei pentru tóte articolele indispensabile, precum țesături, articole de metal.. Fiecare se pute întreba cum a fost sdrobită industria română de concurența austriacă și germană și influența ce pute avea asupra stării sociale a țerei acastă năpădire a iei de comercial german. Ecorespunsul în căteva cuvinte: Industria română, care nu era decât la începutul iei, nici n’a avut vreme măcar să se desvolte, și ea fu deja sdrobită de Austria. Fabrica de lumânări de spermanțet din Galați a d-lor Foulquier și Blanc din Montpellier, care făcea afaceri de mai bine de două milione, a fost omorîtă de concurența austriaca. Cele doue fabrici de zahăr n'au reușit nici ele mai bine. Fabricanții austriaci au voit să desființeze pene chiar și fabrica de chibrituri de curând înființată în Bucuresci. Cu ajutorul unor mijlocitori evrei, ei s’au încercat s’o cumpere, spre a o închide îndată. Stabilimentele industriale cari au mai rămas, d’abia se mai susțin. Austria are, față cu România, aceeași politică comercială ca față cu Ungaria, a înăbuși orice desvoltare industrială, spre a putea aprovisiona țara fără nici uă concurență. Deplorabila convențiune comercială închieiată cu Austria în 1876, grăbesce ruina nóstra. Acest tratat scutesce d’ori ce fac să făinăriele austriace, astfel ca morile cu apă din Budapesta ne inundă cu făinăriele lor. Marile stabilimente de măcinat ce existau altă dată în România și lucrau chiar pentru Constantinopole, sunt mai de tot ruinate. Austria, care găseșce ca liberul schimb este cea mai bună sistemă când e vorba despre noi, găsesce ca sistema protecționistă e cu mult mai preferabilă când este vorba despre ea. Astfel, vinurile din Austro- Ungaria nu plătesc decât uă racsă de 5 la sută spre a intra în România, pe când acelea ale României sunt lovite de facse atât de mari, încât nu pot să mai trecă fruntaria austro-ungară. Astfel ca de la 1876 vinurile ungare (adeseori falsificate) fac un mare concurență vinurilor nóstre. Spre a dobândi nisce asemenea condițiuni în tratatul de comerciu de la 1876, Austria se arătase dispusă să lase productele nóstre agricole a pătrunde cu înlesnire pe teritoriul iei , dar în loc de a esecuta în mod leale acesta parte a contractului, ea a inventat protestul pestei bovine spre a împedica introducerea vitelor nostre. Supt alte proteste a fost interzisă și intrarea porcilor noștri. Convențiunea comercială ne împedica chiar de a încuragia câtuși de puțin industria națională. Resultatele au fost acelea care trebuiau să fie. Altă dată era în România un număr mare de industrii locale, mai ales pentru încălțăminte și îmbrăcăminte. Astăzi, Austria este aceea care ne încalță și ne îmbracă. Tote orașele cele mici au ca un fel de colecțiuni frumose pline cu confecțiuni austriace. Cele mai mici articole de nimic inundă satele. In zadar ar căuta cineva pe aci croitori, cismari, vopsitori, țesători, atât de numeroși altă dată N’au mai rămas decât cusătoresele, care lucreza pentru familiele cele bogate. Femeia de la țară a părăsit meșteșugul care-i servea de ani mulți spre a face pânza cu care îmbrăca pe bărbatul iei. Țăranul nu mai portă decât pânză de provenință străină. D’aci a provenit la femei uă lene care a contribuit forte mult la demoralisarea poporațiunilor rurale. Ar fi mai bine, pentru România, să fiă uă colonie austriacă, cacî ea n’ar fi esploatată industrialminte într’un chip mai complet, și, în schimb, ea s’ar bucura de orecare avantagii pentru produsele sale agricole ; pe când actualminte fabricanții austriaci trăesc în socoteala iei, și agricultorii unguri o învăluesc cu un cordon sanitar spre a o împedica d’a le face concurență cu vitele. Pe câtă vreme va ține convențiunea din 1876, la noi, nu vom fi la noi. Daca acesta stare de lucruri se va prelungi, noi vom fi victimele despotismului economic al Austro-Ungariei. Programa austriacă nu s’a schimbat nici vă data, a depărta, pe cât se póte, pe Europa de Romănia; a isola acesta țară, desființând tóte relațiunile cu Occidentele ș’a face din ea, din puntul de vedere economic uă simplă dependință a Austro-Ungariei. Proiectul care va fi discutat la Londra pentru navigațiunea pe Dunăre, este inspirat chiar de acesta cugetare. Daca proectul delegatului francez,’’ de Barrère, va fi adoptat de puteri, acesta va fi un mare nenorocire, îmi pare rea din fundul inimei ca acesta este actul unui Frances. Și cu tote acestea Francia a vărsat sângele seu spre a asigura libertatea pe Dunăre, care este condițiunea de esistență a provinciilor dunărene, și totuși în acest moment lucreza spre a face să dispară pene chiar și umbra tratatului din 1856. Lucrul e nemai pomenit. Ce fatalitate a putut să îndemne pe compatriotul dv. pentru a propune un proiect care va asigura preponderința Austriei în navigațiunea pe Dunăre, care va distruge opera din 1856? Este un mare dibăcia din partea diplomației austriace ca a scrut să abuseze de naivitatea și neesperiința tânărului d. Barrère și ca a dobândit ca el să presinte acest proiect în numele Franciei. Chiar acum, când noî cești-l alțî ne plângem despre tratamentul ce ne pregătesc Austriacii, aceștia ne răspund : „Nu noi suntem aceia cari l’am propus. Veți găsi póte câ condițiunile sunt aspre, legați-vâțî de sora vostra mai mare . de Francia.“ CONFERINȚA DUNAREANA Citim urmatarele în Neue freie Presse, de la 23 Ianuarie : Ministrul rus de esterne, d. de Giers, care este a se întorce acum la Petersburg, nu va pleca decât mâne din Veneția la Viena. Și fiind ca d. de Giers se va opri mai multe dile aici, apoi este mai mult ca sicur ca d-sea va conferi cu cornițele Kalnoky despre tóte cestiunile pendinte și în special și despre cestiunea dináréna. Nu este încă sicur dacâ în acésta întrevedere va fi vorba și despre cestiunea Chilia, de altmintre și guvernul rus n’a adus âncă în nici un chip acesta cestiune pe tapet pe cale diplomatică. Intru ceea ce privesce Conferința din vrémi de la Londra, apoi pene acum nici cabinetul Franciei nici acela al Engliterei n’a propus celui din Viena, ca la cas când desbaterile Conferinței n’ar da nici un resultat, să se prelungască mandatul comisiunii dunărene pentru un timp mai scurt, adică pentru un an sau două. Dar fiind ca este prea cu putință ca un asemene intențiune să se ivesca în Paris sau Londra, apoi nu mai încape îndoială ca guvernul austriac va defini puntul său de vedere în chipul cel mai lămurit și nu va lăsa să mai existe nici uă indoială, ca la cas când nu se va ajunge la vr’uă înțelegere asupra cestiuni regulamentului de navigațiune pe Dunărea de Jos, nici el nu va consimți la oă prelungire provisorie a mandatului comisiunii dunărene. ROMANULU 14 IANUARIE 1883 SCIRI D ALE DILEI Astădi 13 Ianuar, termometru casei Menu (Sucert de Shuer), calea Victoriei 75, arétá grade Réaumur . La 12 ore noptea — 6. La 7 ore dim. — 4.5 La amiédi — 3. înălțimea barometricâ 766 mm Cerul noros. * * * Diareic din Galați, de la 13 Ianuarie, constată ca apele Dunării au început să scadă. * * * Mâne fără, la opera italiană, în beneficiul d-lor Bimboni și Pinto, se va juca Haiducul pentru ultima oră, și actul al douilea din Forza del Destino. Credem ca publicul bucurescean va profita de acesta din urmă ocasiune pentru a arăta mulțămirile sale tânărului compositor italian care a scris frumosa musică a operei Haiducul, cu un talent netăgăduit. ** * * A eșit de supt tipar și se află de văndare la tate librăriile Manualu Bursei, de d-nii N. Kirilov și A. C. Demetrian. * * * *Farmacia Romulus și Remus din Tulcea, proprietatea d-lor frați Melinescu,a fost onorată de M. S. Regele cu brevetul de furniseră a Curții. * * * Mișcarea poporațiunii în orașul Berind, de la 5 penă la 12 Ianuarie, a fost urmatorea : născuți 10, dintre cari 3 Israeliți, morți 20, dintre cari 1 Israelit. SENATUL Ședința de la 12 Ianuarie 1883. Ședința se deschide la orele 3 d. a., supt președinția d-lui Dim. Ghila, cu 38 din senatori presințî. Sumarul ședinței precedinte se aprobă. D. ministru Dabija comunică 34 indigenate. Apoi se voteza indigenatul d-lui Ion Băbeanu, cu 436 bile albe pentru și 2 bile negre contra. D. V. Boerescu citește raportul comitetului delegaților privitor la amendamentele propuse de d-nii generare Adrian și Voinov. Se voteza pe paragrafe și se primesc. D. Voinov crede ca prin acest vot se închide discusiunea asupra primei citiri. Se procede la votarea în întreg a articolelor și amendamentelor propuse la revizuire. închiderea discusiunii se primesce cu 26 voturi pentru și 6 contra. D. V. Boerescu începe a doua citire. D. Lascar Catargiu se declară contra revizuirii Constituțiunii și crede câ glfcsta conservatóre întrega este de aceiași parere. D-sea se teme ca Constituanta va agita țara și ca este necesar pentru a putea revisui Constituțiunea ca tóte partitele se se adune pentru acesta marâră operă. Așa fiind, d-sea face apel la elementele conservatore din țară și le îndemnă a se pronunța contra revizuirii Constituțiunii. Să nu se uite, (Ilie d-sea, ca instigatorul acestei revizuir), d. C. A. Rosetti, voiesce chiar distrugerea esistenței Senatului, de vreme ce are de scop d’a înlătura clorul din acest matur corp. . D. Voinov combate tote cele culise de d. Lascar Catargiu. In Constituanta de la 1866 au fost îepresintate tote partitele și de acolo a resultat un compromis după cum se va face și acum. Dar d-sea nu înțelege de loc pe d. Catargi, când zice câ este contra revizuirii, de vreme ce cu toții suntem convinși câ legea electorală este rea, ca după dânsa nici chiar d-sea, nn L. Catargi, după cum singur al TS > nu se va putea alege Propunerile de revizuire sunt foate modeste, ér nu cum pretinde d. Catargi, câci nimeni n’a propus a se modifica articolul privitor la cler represintat în Senat, după cum pretinde orâșu d. Catargi. Din contra, trebuie să ne felicităm câ, după propunerile făcute, se dovedeșce ca noi suntem pătrunși de un spirit de conservat rism forte mare. II. Lascar Catargi se crede ofensat de d. Voinov, care nu l-a înțeles. D-sea susține ca Constituanta nu va putea face altceva decât ceea ce i se indică, câ nu s’au citit decât articolele cari se vor modifica, dar nu se arăta în ce sens se vor modifica aceste articole. Se zice ca în ședințele secrete s’ar fi propus lucruri radicale cari vor nimici represintațiunea proprietății mari. In ceea ce mă privesc e, apoi voi lucra din tóte puterile pentru a convinge țara de neoportunitatea revizuirii Constituțiunii. I. N. Voinov ia din nou cuvântul și exprimă părerea sea de roü ca a fost reü înțeles de d. L. Catargiu. D-sea nu înțelege ca cel care are un venit anual de 300 galbeni să se cheme alegător în colegiul I, ci acela căruia i-ar lipsi din suma de 300 galbeni numai 75 bani, să se cheme alegător în colegiul al II-lea? Va se tfică limită de bani, limită de avere. D-sea este de părere a se căuta un alt mijidoc spre a fi îepresintată națiunea în represintațiunea națională, și încheia cerând a se adopta propunerea pentru modificarea Constituțiunii. Ora fiind navitată, ședința publică se ridică la orele 6 d. a. D. P. S. Aurelian ministrul instrucțiunii publice, asigură că guvernul își va face datoria. D. Cogălniceanu, ca președinte al comisiunei, constată ca a găsit din partea d-lor Chițu și Aurelian totă buna voință, și deca am a mă plânge este numai de absolutismul unora. Adauge ca este trist ca din neînțelegerea a șapte delegați să nu se potă da corpului profesoral uă legitimă satisfacere. D. G. Chițu, ministru de interne, dice ca și guvernul voea ce ca acesta cestiune să se resolve. D-sea declară ca a adus în Cameră proiectul d-sele de gradațiune în urma unor lungi discuțiuni și în urma unor puternice încuragiâri ce a întâmpinat din partea d-lui prim-ministru, care n’a lipsit la nici una din ședințele comisiunii, ale cârei desbater i le a urmărit cu mult intel’es. Propune ca după discuțiunea propunerii de revizuire a unor articole din Constituțiune să se pună la ordinea zilei legea gradațiunei. Incidintele se închide. D. Em. Costinescu. Două ade d’a rîndul onor. d. N. lonescu, pentru care am cel mai mare respect, mi-a făcut onorea d’a se ocupa de persona mea, și ca raportare și ca jurnalist și chiar ca om Nu de acesta mă plâng, însă eu profesez un adânc respect pentru bătrâni; și când este vorba de un bătrân cu un trecut atât de pur și de strălucit ca al d-lui Ionescu, îl consider rădicat atât de sus pe piedestalul faptelor și esperienței unei viețe întregi, încât îl vâd mult mai presus de noi cești tineri , când un asemenea bărbat se ocupă de un tânăr, și se ocupă mai ales cu destulă bună-cuviință, fără a-îi fice ceva ofensator, acesta este să onore pentru acel tânăr. Este adevărat ca d. Ionescu a rostit cuvântul de ingratitudine. N’am nici uă trebuință de a mă apăra, regret numai cu acest cuvânt a eșit din gura d sele. Déca ar fi eșit din altă gură, ași dice ca nu mă cobor a respunde. Onor d. lonescu două Ție d’a rîndul a voit să susțină ca sunt legatarul universal al d-lui Rosetti; am declinat în două <fie d’a rîndul acesta mare onore. D. lonescu spunea a-l altăierî câ d-sea este jurist, departe de mine intențiunea de a-i contesta acesta calitate; însă, d-sea ca jurist scie ce este un legatar universal ; faptele mele ca legatar universal ar obliga pe d. Rosetti, și nu voesc să fac pe nimeni responsabil de faptele mele. S’a gândit pre d. Ionescu când a zis acest cuvânt, de legatar universal ? Apoi în cestiuni deuă ordine cur’at morală, în cestiuni politice, în cestiuni sociale pate să se institue un legatar universal? Cunosce onor. d. Ionescu pe cineva, câruia ar voi s’o dea din parte-î uă asemenea însărcinare, uă asemenea misiune ? Eu cred ca nu. Prin urmare, nici d. Rosetti, care portă în sufletul său capitalul adunat prin mai mult de 40 de ani de muncă și de sacrificii pentru triumful ideilor, pe care le-a credit bine și salutarii pentru țara lui, nu pate, pe cât trăiesce, se institue pe nimeni legatarul séu universale. D. Rosetti este omul care spune tot ce cugetă și o spune într’un mod franc și sincer, este din fórte puținii bărbați politici, care spune lămurit ceea ce voiesce, și-i place a o spune ; nu insarcineza pe nimeni sé vorbescá sau să scrie în numele séu, și nu eu voi esploata acest nume respectat, dicend cu seria sau vorbesc în numele seu. Nu putea dori. Rosetti să mă însărcineze nici pe mine nici pe altul din țară, a fi mandatarul sau universale. Ideia acesta este un non sens. E că pentru ce am declinat ieri acesta onore. Afară de acesta, d. Rosetti, în scala sea politică, lasă fiecâruia individualitatea sea distinctă. Deea plecând și-a spus opiniunile asupra cestiunilor la ordinea civilor, și pe urmă, fiind câ soia câ sunt un umil susțiitor al acelorașî principii, mi-a lăsat și mie ca tuturor mica mea individualitate. Prin urmare eu nu represint și nu pretind a represinta aci decât cugetările și faptele mele; când mc ínsftreineza ânsă cineva c’un mandat, caut să fiu fidel mandatar și cred ca, în acésta privință, ori cât de mult voi trăi, nu se va găsi nimeni, în totă viața mea, care să-mi spue c’am făcut vr’uă dată defecțiune. D. N. Ionescu explică cuvintele de legatar universal în presă, amintind scrisórea dlui Rosetti, publicată în Românul, în ajunul plecării sale la Paris, prin care î-a încredințat direcțiunea acestui diar. Se urmeza cu discusiunea propunerei de revizuire a articolilor din Constituțiune. D. E. Costinescu citesce propunerea de modificare a art. 76 privitor la personele ce fac parte ca membri de drept în Senat. D. N. Ionescu arata ce au înțeles legiuitorii Constituantei în 1866 când au pus acest articol în Constituțiune și combate propunerea de modificare a acestui articol. Principele regal este maior la 18 ani când este rege, câcî atunci comite acte supt responsabilitatea ministerială, ci ca membru al Senatului nu pute fi maior și nu este bine ca unui simplu muritor să se cără 40 ani ca să se pronunțe în cestiuni mari ale țarei, pe când unui principe, care de altmintrelea nu se pote pretinde a fi superior celorlalți muritori, să secera numai 18 ani, de aceea cere menținerea acestui articol astfel precum este acum. Terminând, d-sea insinuiază ca acesta ar fi un manoperă pentru a ingera în alegeri. D. ministru președinte declară câ acest articol nu a fost propus și nu este susținut de guvern și nu prin asemenea mijloce se căștigă favorea Tronului. Se cere închiderea discusiunii. D. M. Cogălniceanu o combate, 4 c ®a<ă câ acest articol cuprinde două pârțî și trebuesc discutate. D. N. Dimancea susține închiderea. Discuția se închide. D. N. Ionescu propune ca articolul să se citesca și votul să se facă pe paragrafe. Propunerea, nefiind susținută de 20 deputați, cade. Punându-se la vot modificarea art. 76 se primesce cu mare majoritate. Se citesce propunerea de modificare a art. 77, care prevede ca senatorii nu primesc nici uă dotațiune, nici uă indemnitate. D. N. Ionescu este contra modificării acestui articol, dicend câ ar îngreuna financiele țarei acordându-se diurne și senatorilor, al căror număr se măresce. D. ministru,președinte vice cu censul de opt sute galbeni ce se cere senatorilor nu este uă avere mare pentru ca cineva să primesca a cheltui aci în capitală, și apoi sunt senatori și persone cari sunt dispensate de cens și lipsite de avere. Intr’uă țară democratică, termină d. prim ministru, trebuie să se facă ca toți aceia cari se bucură de încrederea alegătorilor să potă veni în Cameră și Senat.. Discuția se închide și se primeșce modificarea art. 77. Asemenea se primeșce și propunerea modificării art. 78. Se citesce amendamentul propus în comisiune pentru modificarea art. 105 din Constituțiune, pentru ca jurații se statueze și în privința cererilor de despăgubiri civile în procese de presă. D. D. Giani, desvoltă acest amendament și vugă Camera ar primi. D. N. Blaremberg cere să se retragă acest amendament. D. N. Dimancea dice ca în ideia revisioniștilor n’a fost decât modificarea legii electorale, fiind-ca acesta lege să află în Constituțiune, a trebuit dor ca ea să se modifice și cu acesta ocasiune să se modifice precari lacune și controverse ce s’au strecurat în ea, fară ca să se atingă cineva de principiile fundamentale. Nu vede nici uă tema în privința modului cum constituanta va modifica aceste articole ; daci există târnă, apoi ea nu pote esista decât în partea oposițiunii, și fiind câd. Blaremberg ține așa de mult ca să nu se calce principiile fundamentale, apoi acesta nu pate fi decât uă mai mare garanție. D-sea cere să se primesca acest amendament, asigurând ca nimeni nu se va încerca se restrângă libertatea presei, care în timp de 6 ani a fost atât de mult încatenată. D. D. Giani constată ca din nici uă parte nu pot exista temeri pentru înlănțuirea libertății presei; déca temeri esistă, apoi d. Blaremberg nu se pote găsi decât în persona d-lui Maiorescu; d-sea are totă încrederea în viitorea constituantă ca nu va face modificarea decât în sensul libertății presei. D. N. Blaremberg vorbeșce din nou respunzând d-lui D. Giani și propune a se introduce un articol adițional. D. Flevalice cu propunerea d-lui Blaremberg de a se adăuga un articol adițional nu este posibilă, deorece constituțiunea cere să se stabilescă anume disposițiunile de modificat. D-sea recunosce ca art. 24 și 105 nu sunt complete și ele trebuesc completate. Temeri nu pot se esiste. Partita liberale ’și a rădicat drapelul revizuirii, oposițiunea coafisată pe acela al nerevisuirei; de vom reuși în alegeri, se va face revizuire în sensul liberal, acesta nu pote fi pus la îndoială; de va reuși oposițiunea, nu-î fac desenarea a o bănui ca venind la putere ’și va schimba drapelul. Nici uă partită nu va putea revisui în sens reacționar, pe cât timp lupta se va face pe tărâmul Constituțiunei, deci se va face us de violență, apoi acesta Constituțiune se pune la uă parte și cu revizuire și fară revizuire. Se cere închiderea discuțiunii. D. Lahovari o combate. Discuția se închide. Se primesce propunerea de revizuire a art. 105. D. A. Lahovari vorbesce în cestiune personală cu d. N. Fleva. D-sea declară ca partidul conservator n’a călcat libertatea presei nici undeta ei a menținut legea I asicursizare și adaugă câ în decurs de 7 ani de domnia a partitului conservator nu s’au arestat decât două 4ial’iști, și acesta pentru motive grave , pentru insulte aduse personei M. S. Regelui. D-sea adaogă ca și liberalii au un sistem de a lovi în libertatea presei: acela de a cere despăgubiri civile pe cale corecțională 4>al istilor, de aceea dar n’ar trebui să ne aruncăm acusațiuni în acesta privință, suntem chit, ba încă cu prisos din partea d-vóstru. D. Lahovari, declarând câ desaprobă ideile profesate de Poporul, apără pe d. Șonțu, care a publicat în fruntea acestui ziar nisce versuri necuviinciose la adresa M. Sele, și zice ca cu acest profesor s’a călcat libertatea presei, pentru ca credendu-se de cuviință ca acest institutor nu ’și a împlinit datoria a fost destituit. D. ministru de interne respunde la acusațiunile aduse guvernuluiși partitei liberale de d. A. Lahovari. D-sea declară câ pene acum guvernul n’a intentat nici un proces de presă. Procesul intentat de Societatea Creditului funciar unui 4’arast numai pentru despăgubiri nu este un proces de presă intentat de guvern. In privința lui Șonțu, el a fost judecat de oă comisiune de jurați, de pairii lui, cari, conform legii, l’au condamnat. D. Lahovari zice ca supt conservatori s’au făcut numai 2 arestări preventive, vorbesce pate numai de Bucuresci, dar și aci au fost 10, nu 2, apoi în țara întrega, câte arestări preventive, câte procese de presă, câte bătai de redactori nu s’au făcut? Partita liberale este născută pentru a ocroti și a susține tóte libertățile. D. N. Fleva respunde d-lui Lahovari și face un mic istoric, forte adevărat și mult aplaudat, al domniei conservatóre. Indrásnéia d-v., conchide oratorul, se explică, onor, domn Lahovari, sciți cu d-v. comptați pe generositatea Românului, sciți cu 4icețl Românul rabdă și mai ales uită lesne, și pentru aceia din acusat vă transformați în acusatori, dar trebuie să sciți ca și răbdarea are marginile iei și ne faceți s’o perdem prin lipsa d-v. de modestie. Apoi în definitiv d-v. vorbiți în numele Românului ? Dar cine a furat pe Român ? Cine batea la spete ? Cine închidea pe Român? Cine a făcut atâtea abuzuri și nedreptăți ca d-v. în cei 7 ani cât ați stat la putere? Cine, daci nu administrația d-v. desmățată, a făcut chiar pe Senatul conservator compus din proprietari se vă desa probe, ânsă renegați chiar instituțiimea ce v’ați creat singuri pentru asigurarea d-v. la putere, și să dicețî Senatului d-v. câ el nu represintă interesul țârei ? Cine, daca nu faptele d-v. au făcut pe toți represintanții proprietarilor să-șî zică , nu proprietarii, dar și țara íntrega se prăpădesce cu asemenea sistem de terere și de risipă ? Incidentul se închide. Se citesce art. 118, 121 și 122, care se propun a se modifica, ele sunt privitóre la garda civică. Se propune desființarea gardei civice. D. P. Cernătescu zice ca instituțiunea gardei civice, nici din puntul de vedere politic nici din acela militar, n’a dat nici un resultat, de aceia d-sea cere desființarea iei. D. P. Buescu zice ca garda civică are importanța iei și trebuie menținută , arăta serviciile pe cari le-a făcut în timpul resbelului și se face pentru susținerea libertăților. Regretă ca partita liberale voesce se se desființeze uă instituțiune liberală. D. ministru președinte recunosce serviciile aduse de garda civică în timpul resbelului și a meritat totă lauda, dar, după organisațiunea actuală a armatei, garda civică nu este de trebuință și de ce să se mai cera cetățenilor serviciul de gardist când țara are mijloce spre a susține oă armată suficientă. D. Gr. Seruice combate propunerea de desființare a gardei civice și zice câ decât rea întrebuințată causa este câ legea iei a fost rea aplicată de tote guvernele. Se închide discuția. Se pune la vot amendamentul care propune modificarea art. 118, 121 și 122 și se primesce. Se discută propunerea de a se revizui art. 131 din Constituțiune, privitor la consiliul de Stat. D. Gr. Vulturescu combate revizuirea art. 131 pentru ca să crede nu numai inutilă, dar și periculosă. Susține ca ar fi mai bine să se înființeze de guvern comisiuni însărcinate cu pregătirea legilor. Arta co esistă deja uă asemenea comisiune, pe lângă ministerul instrucțiunii publice. D. Dimancea este contra unui consiliu de stat cu prerogative și drepturi contențiase, dar este pentru înființarea unui quasi consiliu de stat, unei comisiuni, care se pot elabora legi. D.prim-ministru arăta ca instituțiunea consiliului de stat nu se pute privi ca uă instituțiune monarhică, de vreme ce sunt republice care au un consiliu de stat. Tota lumea recunosce ca este uă lacună în țara nostră. Consiliul de stat la noi s’a desființat pentru ca era compus astfel încât nu plăcea nimănui, și mai cu deosebire partitei liberale. Se credea, cu drept sau fară drept ca s’a instituit un consiliu de stat ca un simplu instrument în mâna puterei esecutive. A fost réu, s’a recunoscut mai târziu. D’aceea d. prim-ministru crede ca e bine să se revisuésca der art. 131. D. Dim. Giani este în contra invisuirii art. 131. D-sea crede ca guvernul ar putea printr’ua lege ordinară, se înființeze uă Comisiune permaninte scu timporară pentru elaborarea legilor. S’a zis de d. primministru ca consilierii de stat vor susține proiectele de legi înaintea Corpurilor legiuitore. Onor oratore rugá pe Cameră se lase acesta literă la uă parte, câci nu trebuie ca nisce consiliere de stat care nu au nici oă respundere să vină a lua locul miniștrilor care sunt responsabili înaintea Corpurilor legiuitore. D. prim-ministru stăruesce din nou pentru revizuirea art. 131. Se cere închiderea discnsiunii și se admite. Se pune la vot declararea de revizuire a art. 131 prin bile și se primesce cu 41 voturi contra 38. Ședința se ridică la 6 ore și jumătate. ADUNAREA DEPUTAȚILOR SESIUNEA ORDINARA Ședința de la 12 ianuarie 1883. Președinția d-lui președinte Lecca. Ședința se deschide la 2 ore după amiazi. Presințî 102 domni deputați. Sumarul ședinței președinte se aprobă. 1. Iepurescu întrebă ce se face cu gradațiunea profesorilor. D. N. Ionescu stăruesce pentru a se pune cât de curînd în discuțiune acestă lege. MISERIA IN ITALIA IV Oricât de exagerate ar fi temerile ce condițiunea miserabilă a proletarilor inspiră amicilor Italiei, ele nu aréta mai puțin la care concusiuni îngrijitore pote conduce esamenul atent și consciincios al stârii sociale în Italia. Daca din Nord trecem la centru, daca din orașele de provincie ne îndreptăm spre capitală, același spectacol sfâșietor ni se înfățișază. Negreșit Roma nu mai presintă acest aspect întristat ce avea supt papi; se simte, din contră, ca un suflare de civilisațiune a întinerit metropola catolicitâții. Cuartierele populare sunt mai luminose și mai curate, casele au oă înfățișare mai bună, și totul ne spune, ceia ce dispare și ceia ce se nasce, ca un flux de viață nouă a venit să însuflețască acest oraș mort. Dar să nu ne înșelăm, pustiul este acolo, la două pași de marea capitală, graznicul flagel, malaria, tot rătăcesce la porțile iei, ca un făcător de réți care ’și păndesce prada. Le aruncam de pe turnul Capitolului că privire asupra acestei câmpii întinse și plane care se desfașoră la orizont. Dintr’u singură privire cuprindem regatul frigurilor, care se întinde de la Civita Vecchia până la Terracina, și înainteza până la polele munților Albani ocupând astfel aprope 424,700 pogone. Acesta câmpia romană, ale cârei seri sunt mortale în luna iulie, și unde în timp de cinci luni pe an respiri martea, o găsim astăzi tot așa cum neîngrijirea papilor a lăsat-o Italiei regenerate, așa cum a fost cântată de Barbier. Aici, evul mediu este încă în piciore. Legile care au desființat bunurile de mână mortá n’au schimbat nimic, și proprietatea cea mare, cea principală deca nu singura causă a răului, desfide acolo instituțiunile Italiei moderne. Acesta vastă întindere de pământ, care ar putea fi un imperiu, aparține unui număr forte restrîns de proprietari, cari nu îndrăsnesc se calce pământul moșielor lor și a căror rapacitate și neîngrijire fac ca acest colț al Italiei să semene cu oricare colț al Irlandei, nu din causa minunelor ce opereza agricultura, ci din causa situațiunii celor a câror sudore îngrașă pământul. Aici plugarul nu este decât un