Romanulu, martie 1883 (Anul 27)

1883-03-26

20 BANI ESEHILARUL REDACTIUNEAl ADMINISTRATIUNEA 14, STRADA. DOAMNEI, 14 ANUL AL XXVII-LE Voiesce și vei putea ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV...........................40 bani Deta „ „ „ „ III .... 2 lei — „ A se adresa, IN ROMANIA, la administrațiunea diaruluî. IN PARIS, la Havas, Lafdte et C-nie, 8 Place de la Bourse. LA LONDON, la G. L Daube et C-nie, 130, Fleet Street E. C. LA VIENA, la d-nii Haasenstein et Vogler, 'Wallfischgasse 10. LA FRANCFORT, S. — M. G. L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. — Scrisorile nefrancate se refusă — SAMBATA, DUMINECA, 26, 27 MARTE 1883 Luminează-te și vei fi. ABONAMENTE: In Capitală și districte: un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei Pentru tote țările Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea cjiarulul și oficiele poștale. LA PARIS, la Havas-Lafftte et C-nie, 8, Place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G. PopovicI, 15, Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. dott Cav. Gustavo Croce, Via San Francesco da Faola (N. 0.) 16, Genova. — Articolele nepnblicate se ard — BITHTIBE OPT 26 mărțișor iggg íjüuutiliűul, 7 PRIAR iöon Cea d’ontain și mai permaninte grijă a oricârei națiuni este buna iei stare și necontenita-I prosperitate. In vederea acestui scop, națiunile să organiseze, își dau felurite forme de guvernământ și regulă că, în modul ce li se pare cel mai nemerit, controlul lor asupra mersului afacerilor publice. Fericite acelea care, în cursul acestor cercetări, pornesc pe calea cea drepta și adevărată și o urmăresc în tóte împregiurările. Aruncându-ne privirile asupra istoriei nóstre contimporane, nu putem să nu constatăm cu măndrie că națiunea romănă a mers și merge pe calea cea draptă, pe calea care sicur duce la prosperitate, la bună stare. Ea a săvârșit, în curs numai două jumătate secol, fără scuduiri, fâră vărsare de sănge și fără mișcări care să-l pună în pericol existența, progrese însemnate pe care alte state, chiar mai înaintate în cultură, nu le aîi putut realisa decăt în timp de secole și cu lupte crâncene. Causa acestui fapt, pe care nimeni nu-l mai pute pune la îndouială, este și nu pate fi alta decât că națiunea română — având deplină și nemărginită credință în ideile secolului în care trăim, a făcut din ele basa temeinică a organisârii cu care s’a înzestrat. Memorabila programă politică de la 1857 a fost simbolul credințelor sale politice, programa activității iei de tótá cjiua. Unirea era basa acelei programe și unirea s’a realisat, cu totă împotrivirea îndârjită a câtorva. Domnul străin forma al douilea punt din programă și, cu tote că mari piedici puneau poftitorii de domnie, țara și-a dat șouă dinastii care a pus capăt ambițiunilor și luptelor pentru Tron adese sângerase și totdeauna slabitare pentru puterea națiunii. Autonomia, al treilea punt al programei, a fost nu numai realisată, ci Statul român a dobândit uă posițiune politică pe care nici nu cuteza s o arate ca simplă aspirațiune în 1857. Ea a scăpat de suzeranitatea străină, s’a declarat și a fost recunoscută independinte și, în sfîrșit, din două principate neînsemnate și pierdute— pentru lumea întrăgă — în împărăția turcescă, a devenit imitat recunoscut ca un serios și puternic element de ordine și progres în 0 minte, ca un element de care nu se pate să nu se țină semă. In sfîrșit, al patrulea punt din programa de la 1857, regimul represintativ, a dobândit să leasă prin Constituțiunea de la 1866. Propunerea de revizuire a Constituțiunii, propunere asupra căreia națiunea e chiamată de a se rosti, tinde a realisa, pe o scară mai întinsă, acest al patrulea punt al programei naționale de la 1857. Rasa oricârui regim represintativ e legea electorală. De la acastă lege depinde într’adevăr totul în acest regim. Ea face, când nu ține semă de scopul și menirea regimului represintativ, ca el să rămână numai un cuvânt deșert, ca națiunea să aibă numai numele, ci nu și faptul unui adevărat regim represintativ. Legea electorală, pe care o avem noi astă fi, nu mai corespunde scopului pentru care a fost făcută. Acesta a spus-o și dovedit-o într’un mod neîndoios, chiar în plină ședință a Camerei, însuși d. Alecsandru Lahovari, unul din capii oposițiunii. D. Lahovari a zis : „Legea actuală electorală nu e nici liberală, nici conservatore, ci curat guvernamentală. “ Acesta însemneza, în alte cuvinte, că legea electorală — în loc d’a fi temelia sigură a represintarii națiunii în Parlament, nu e decât un mască. E chiar un pericol pentru regimul represintativ. Caci, dacă ea da totdeauna guvernului preponderență în față cu celelalte partite, prin acesta chiar contribue a strămuta luptele politice de pe tărâmul pe care firesce trebue să se producă și îndemna pe partite să caute sprijin, pentru a veni la putere, aiurea decât în sinul națiunii și în luptele electorale. Acest punt de vedere nu pare să nu fie ținut în somn, în discnsiunile ce se urmeză asupra propunerii pentru revizuirea Constituțiunii. Să scie, într’adevăr, ca la noi fiă din causa împregiurârilor prin care am trecut, fie din convingeri adânc întemeiate prin trecerea lor ca moștenire din generațiune în generațiune, sunt încă omeni care nu în națiune caută sprijin spre a veni la putere, ci aiurea și uneori chiar afară din țară. Aceste obiceiuri, care în cazul din urmă sunt chiar criminale, trebue să dispară cu un moment mai nainte. Oricine-șî iubesce cu adevărat țara nu pate să nu lucreze pentru disparițiunea lor. Și ele nu vor putea dispare decât atunci când vom fi înzestrați cu un astfel de organisare politică, încât de fapt să nu mai fie nimenii cu putință d’a veni la putere decât prin sprijinul națiunii. Trebue der a pune pe tote partidele în posițiune d’a lupta în alegeri, în condițiuni egale, adică a rădica guvernului acea influență nemărginită pe care i-o da actuala lege electorală, recunoscută chiar de capii oposițiunii ca guvernamentală și numai guvernamentală. Protivnicii noștri combat acestă revizuire pe motivul ca ea ar avea de scop de a da guvernului un și mai mare înrîurire în alegeri. O La acesta respundem: Daca scopul ce se urmăresce ar fi acesta, cu totul altfel ar fi procedat guvernul. In loc de a desființa legile care înlănțuiau presa și legitimau arestarea preventivă a ziariștilor, el ar fi păstrat acele legi, le-ar fi aplicat și ar fi făcut s’amuțască multe din organele care astăzi îl calomnieza în modul cel mai odios; în loc de a respecta întrunirile, el le-ar fi regulamentat într’un mod restrictiv, le-ar fi supus la controlul poliției, cum decisese să facă guvernul d-lui Catargi și ar fi urmat sistema d’a amenința cu dare de foc sau altfel pe proprietarii cari și-ar da casele pentru a se ține întruniri. El nu numai n’a urmat astfel, ci a lăsat la disposițiunea oposițiunii chiar șalele clădirilor publice, ori de câte ori a voit să se întrunescá. Décá ar fi voit să-și marescä puterea în alegeri, și-ar fi păstrat dreptul d’a numi dânsul primari și n’ar fi cedat aleșilor comunelor acest drept, când să scie ca consiliere comunale și primarii fac listele electorale; asemene, n’ar fi prevădut în lege pedepse aspre pentru cei ce ar înscrie sau șterge din liste pe cineva fară drept; n’ar fi impus funcționarilor un fel de capitil diminutiv, obligându-i a nu vota decât a doua zi, și alte asemeni disposițiuni. Când cineva voiesce menținerea unui abus, spre a trage folose din el, nu să îngrădesce cu asemeni disposițiuni, nu-și pune singur petrece. Aceste legi și disposițiuni sunt deși mințirea cea mai categorică prin fapte positive a acusurilor oposițiunii. Oposițiunea pare a nu înțelege cum uă partită pate propune ea însășî măsuri de desarmarea iei în alegeri. Uită însă ca partita care propune acesta e partita liberală, care a lucrat necurmat pentru realisarea programei de la 1857 și care, după ce a dat țârei independința și regalitatea, ține de onorea și de datoria iei , d’a realisa, în tota întinderea lui, și al patrulea punt, adecă regimul represintativ. Ori de câte ori acestă partită a făcut apel la națiune, ea i-a răspuns cu încredere. Trecutul o autorită a urma și acum tot astfel, asigurată ca și d’astă dată va dobândi încrederea națiunii, ca și la 1857, 1859, 1866 și 1877. REVIZUIREA CONSTITUȚIUNII Comitetul electoral central invită pe toți amicii revizuirii de prin județe a-I aduce la cunoscință formarea comitetelor electorale locale, îndată ce se vor constitui, spre a le putea face comunicările ce le va găsi trebuinciose. Comitetele electorale de județe sunt asemene rugate a face cunoscut, care sunt personele desemnate spre a se pune în comunicare cu comitetul central. Comitetul Central Dimitrie Ghica, generale D. Lecca, colonel I.J. Alcáz, I. Agariă, I. Cămpineanu, I. Codrescu, Em. Costinescu, N. Fleva, Nicu Gane, V. Gheorghian, D. Ion., N. B. Locusteanu, A. Stolojan, N. Voinov. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAYAC Londra, 5 Aprile. — Poliția a descoperit într’una din suburbiele Londrei cantități însemnate de dinamită; ea a făcut cu acastă ocasiune trei arestări. Precauțiuni speciale au fost luate spre a garanta castelul regal de la Windsor, reședința reginei Victoria. Paris, 5 Aprile. — Mai tot, consiliele generale ale Franciei au respins dorințele ce li se propuseseră în favorea revizuirii Constituțiunii. Londra, 6 Aprile. — Camera Comunelor. — Sir Vernon Harcourt, ministru de interne, a confirmat noutatea despre arestirea la Londra a lui Dalton, fenian american, în stăpânirea căruia s-a găsit uă ladă conținând 175 kilograme de dinamită; poliția a arestat în același timp cu Dalton și un alt fenian purtător a 900 livre Sterlinge în polițe asupra Americei. Se crede ca Dalton este autorul esplosiunii care s’a întâmplat de curând naintea palatului Westminster. Ministrul de interne anunța pe lângă acestea câ poliția a descoperit un atelier unde se fabrică într’ascuns dinamită și adause cu guvernul prelucrază un bill regulând fabricarea, vinderea și transportul materielor explosibile. Constantinopole, 6 Aprile. — tradeaua imperială aprobând joncțiunea la Vranja a drumurilor de fer turcesc, bulgare, sârbe și austriace, s’a publicat; ea portă data de 4 Aprile. Au mai rămas încă de regulat căteva punte secundare ale convențiunii și mai cu semă următorele: 1-in termenul pentru esecutarea lucrărilor de joncțiune; 2-lea puntul de bifurcațiune unde noua linie va părăsi linia Salonicului la Mitrovița, Londra, 6 Aprile.— Circulă noutatea cu starea sănătatei Reginei e Ingrijitare. Camera Comunelor. Sir Vernon-Harcourt, ministru de interne, anunță că va presinta Luni Camerei un proiect de lege privitor la fabricarea și vinderea substanțelor ecsplosibile (aplause). Dantzig, 6 Aprile.—Din causa revărsării Vistulei, satele Bohnsack și Neufahr sunt cu totul înecate; locuitorii lor au trebuit să se refugiese la Dantzig. Berlin, 6 Aprile.—Curtea imperiului din Lipsca a respins recursul făcut de ministerul public contra sentinței curții de apel care achita pe profesorele Momsen acusat ea ar fi adus ofense principelui de Bismarck; prin urmare sentința Curții de apel, care pronunță achitarea, remâne valabilă într-un mod difinitiv. CESTIUNEA DUNAREANA Neue freie Presse publică următorea telegramă ce i se trimite din Londra cu data de 3 Aprile : Lordul Granville a adresat la 10 Marte un notă guvernului român prin care acesta este invitat a adera la otărîrile Conferinței dunărene de la Londra. In partea privitore la acestă invitațiune se dice te astual cu „ședințele Conferinței nu sunt încă închise și termenul de șase luni permite guvernului român d’a adera laotărârile Conferinței dunărene de la Londra.“ Acum a sosit răspunsul cabinetului român la acesta Notă. El ia act de Nota lordului Granville, dar tot supt aceiași reservă pe care a exprimat’o delegatul român în Conferință chiar. Mai la vale, răspunsul confirmă primirea Notei în general, dar își reservă dreptul a răspunde la fiecare punt printr’uă altă Notă. PRESA RUSA SI OTARIRILE CONFERINȚEI Presa rusă nu este nicidecum încăntată despre resultatele Conferinței dunărene de la Londra. Astfel Petersburg^ a Wjedomosti (jice: Noi nu înțelegem nici de cum succesele pentru cari suntem felicitați. Pate pentru acelea ca Rusia a fost mărginită în drepturile de suveranitate pe teritoriul său ? Este are acesta un drept de a executa ceva numai supt controlul străin ? Acest drept îl avem ca om și care altă putere d’a lucra în deplină libertate în întrul fruntariilor nóstre. Acest drept n’are și n’avea nici uă trebuință. Car d. Acsakoff merge în cjiarul Russ și mai departe, câci scrie urmatorele: Căutând bine, Rusia a suferit oă nouă înfrângere, dar numai într’uă formă care schimbă înfrângerea într’uă victorie aparinte. Și acesta se întămpla după ce ministrul nostru de externe a visitat Viena și Varzinul, după ce i s’a făcut acolo uă primire strălucită, care trebuia să ne facă a crede precum ca există relațiuni amicale. "Este prea adevărat ca s’au presintat ca protivnici ai noștri Francia și Englitera dar acesta s’a întâmplat numai fiindcâ ele nu s’au iubit d'uă seriosa resistință din partea Germaniei și Austriei. In fine d, Katkoff crede ca trebuie se constate în chiarul său Moscowskija Wiedomosti cu Germania și Austro-Ungaria se sforțeză într’un chip sistematic d’a pune mâna pe Dunăre și a trece de partea cealaltă a acestui râu, și apoi adaogă: Ce a făcut are guvernul rus spre a împiedica acastă năintare austro-germană, fiă numai spre a organisa navigațiunea rusescă pe Dunăre.... Pe ce temeia și în temeiul cârui drept s’a permis Austriei a luată parte permanentă în comisiunea statelor țărmurene de pe Dunăre, ci Rusiei nu ? Și în ce temeia era trebuință d'a mai prelungi încă pentru 21 ani existența comisiunii dunărene europene, a acestui institut de epitropie pentru Rusia și Slavi? Se vede ânsă câ diplomația rusescâ tot nu pate să scape de depresiunea morală a tratatului de Berlin, care a sfărâmat cu totul considerațiunea statului rus. Diplomația rusescá visézá necontenit resbóie la care Europa nu să găndesce câtuși de puțin, și combate cu șiretenie și patriotism nisce gogorițe cari nu există, suferind din causa acestor gogorițe nisce adevărate înfrîngeri. DIN AFARA AUSTRO-UNGARIA Intr’un întrunire electorală ce sa ținut în Lemberg la 31 Aprile, președintele, profesorele de universitate Roszkowski, recomandă alegerea candidatului Romanovicz cu urmatorele cuvinte : Capitala Galiției are de datorie de a trimite în Reichsradt un concetățan care nu va represintă recunoscerea faptelor istorice îndeplinite și renunțarea la nisce idealuri naționale scumpe noi, ci care va trebui să îngrijesc ca noi să nu încetăm d’a fi Poloni, ca noi să nu ne contopim în alte naționalități și ca noi, prin activitatea nostră, să punem temelia pentru un mai bun viitor. Avem trebuință de un represintante care să susțină afacerea polonă în sensul cum o vede adevăratul patriot polon, care să nu se lase a fi rătăcit de nișce teorii politice nelămurite. Câci strămutările de colo până colo, continuele compromise și negocieri conduc numai la aceea câ ne uitam sântele nóstre drepturi și abdicăm apoi la ele. De aceea, avem trebuință de un represintante în Parlament, care să fie nu numai un sincer patriot polon, dar care să și apere întotdeuna și pe față drepturile nóstre, având necontenit naintel ca pentru Polon nu pate să existe un alt ideal decât Polonia. TURCIA Citim urmatorele în V Indépendance belge de la 2 Aprile : In Albania, agitațiunea neîncetat ațîțată și întreținută de intrigi de tot felul, pare a se fi îndouit în aceste din urmă timpuri. In Ianina, în Avlona și ’n mai multe alte localități se semnaleză esistența de comitete italiane. Se vorbesce de asemene forte mult despre emisari austriaci cari cutreieră Albania de sus de cătra timp deja. Aceste scompte, râspăndindu-se prin munții albanesi, provoca pe drept sau pe nedrept un FOITA ROMANULUI, 27 MARTE . Ultimul »1 al M Samuel Brii de K. A. WEST (I. Schreyvogel) tradusă din limba germană de E. WINTERHALBER XII (urmare) Condusei pe Margarita malaniei în camerele care, după cum îi spusesem, erau destinate pentru densa. — Acestea sunt prea luciase și prea multe pentru mine, <jise uitându-se la ele; aici ar putea să locuiască ua familie întrega. — Cine scie la ce va fi bun acesta mai pe urmă respunseî glumind. Margarita se uita seriosa la mine, și d’aceia mi grăbit s’o conduc fără a mai fice ceva în curte și’n grădină. Tot ce vă ju acolo găsi ca este forte bine. _ Aici tóte sunt în cea mai bună stare,ziie ea, nici nu-mi închipuiesc ca s’ar putea arangia mai bine și mai potrivit cu 3 Copul. __ Astea le datorim d-lui Max al nostru, Isise Paul, el e un econom perfect! — Cine e d-nul Max ? întrebă Margarita cu curiositate. — Ei! e junele vor... începu Paul. — Al amicului meu, da!jiseî eu, și, luând brațul Mărgăritei, mă dusei cu densa casă-i uret și locuința stăpânului casei. Observam cu plăcere atențiunea cu care privea Margarita comfortabila mobilare a apartamentelor mele, și nu-i displăcea nici chiar grija exagerată pentru sănătatea și comoditatea posesorului care se vedea ici colo. Era încântată de a vedea un menagiu atât de bine regulat și vorbea cu naivitate de mulțimea plăcerilor ce ofere uă viață de familia la țară. Nici vădată n’o vădusem mai fără reservă și mai amabilă; era un menageră plină de grația. — Ei bine, Margarita, îl jisem după ce o ascultasem cu plăcere, pot se felicit acesta casă câte va posede ? Iți va plăcea ore sé rămâi aici ? — Cine n’ar remănea bucuros aici respinse ea plină de bucuria. Eram lângă densa, când dise aceste cuvinte , brațul meu o încongiura ș’o strânsei pe peptul meu c’uă adâncă mișcare. Dér ea, spre a mă distrage, se uita la portretul fostului proprietar. — Pe cine reprezintă acest portret? mă întrebă ea. — Este portretul proprietarului, respinsel. — Ce fel ? cum ? mă întrerupse densa, ce ai jis ?... Tulburarea iei îmi plăcea cu deosebire : voiiu se ved pene unde va merge. — Negreșit, Ü «Jiseî eu, este amicul despre care ți-am vorbit; el a zidit acesta casă și a mobilat-o după cum o veijî. Ea tăcu și se sili a-și stăpâni marea ieî mișcare; dar d’uă dată își întorse fața ca să-șî ascundă lacrămile ce-i veniseră în ochi. — Nu! nu! strigai, ne mai putându-mi stăpâni, nu este așa, iubită Margarita! Acest om nu mai trăeșce,—eu însu-mi sunt posesorul! Ea îmi aruncă oă privire în care se luptauă espresiune de imputare cu una de bucurie. — Nu te-ași fi crezut în stare de atâta răutate, domnule! «jise ea, amenințându-mă cu degetul, nu este bine a-ți bate astfel joc de mine ! Și când voițü s’o strâng în brațe ca s’o înblăndjesc, se uitâ la mine c’uă espresiune de manie și ertare, se smulse din brațele mele și fugi din cameră. Ea este a tea! esclamaî încântat; acesta ființa amabilă e a tea ! Inima iei a tea, s’a revoltat în contra ideiea d’a împărtăși c’un altul acesta locuință care i-a plăcut atât de mult! Visând la un viitor încântător, mă preumblam prin apartamentul meu, așteptând pe Margarita, care trebuia să se întorcă pentru cină. Ea se îmbrăcase cu un corsagiu alb, care-i dedea un aspect mai intim. Mă uitai pe furiș la piciorele sale, spre a vedea daca se încălțase cu papucii, pe care după ordinul meu îl pusese Paul în camera mea de culcare, dar era încălțată cu pantofi. Nici vă dată nu vădusem un mai mare modestia. Mai’garita era în acea sera forte vorbitore; mă uitam pe mine și dorințele mele ascultând-o și ședend lânga dânsa. Naivitatea copilărască a inimei sale se comunica în sufletul meu, gustam pe deplin plăcerea unei intimități amicale, neturburată de nici un afect, de nici oă mișcare egoistă. Cu liniște vărui pe drăgălașa fata retrăgăndu-se în camera jisea de culcare și aur jis încuindu-se ușa care corespundea cu salonul comun. Nici nă intențiune și nici uă temei’e nu tulbură pacea acestui suflet curat, îmi jisei rămânând singur’. N’ar fi un păcat s’o neliniștesc prin mârturirea unei patimi, pe car’e abia o póte înțelege și de sigur n’o póte împărtăși ? Să lăsâm ca timpul să sfîrșescă ceea ce întâmplarea a început și a condus atât de bine. Destul d’uă camdată câ am fugit de tulburârile orașului în liniștita mulțămire a singurătății! Arborele frumos al speranței cu frunzele și florile sale a prins rădăcină în pământul dorințelor rele, lasă-n dar timp a dobândi putere și a produce fructe ! A observa crescerea și cucerea fructelor aurite pene când se vor deslipi prin propria lor greutate de cruci și vor cădea în sânul nostru, este în sine uă bucurie nespusă ! In aceste gânduri mă suil în pat și mă culcai ,ficând nopte bună, Margarita. XIII Sórele răsărise de mult, când Paul mă destepta spunându-mi ca Max a venit și mă aștepta în anti-cameră. — A venit? Ce face? e bine? întrebat desteptându-mă. — E sănătatea și vioiciunea personificată, d-le! A devenit mai bărbat, se pate dice cu e scena unui june! Vei avea uă adevărată bucurie. — Așa da-mi halatul meu, Paul, și fii să intre. — El a vădut pe d-s0ra nostră Margarita, urma Paul, și a avut o lungă întrevorbire cu densa. Cred ca ei vor trăi în bună armonie ! d-nul Max nu scie cum să mai laude modestia și înțelepciunea fetei. Eu am văzut din capul locului ca drăguța copilă trebuie să placă oricui! — Bine, bine, Paul sfîrșasce uă dată și chiamă pe Max. Ciudat lucru, îmi iisei după ce se duse Paul, ca până în momentul de față acesta nu mi-a venit în gând! Ușa se deschise și Max alerga la mine salutându-me cu obicinuita lui francheță și cordialitate. — Credeam ca ne-ai uitat cu totul, atât de mult este de când nu ne-ai visitat. Ii spusei ca numai de căteva zile m'am întors din călătoria mea. Afară de acesta vădi ca aici și fură presința mea totul a mers fórte bine; și tu, adăogai măngăindu-i pe obrajii sâi rumeni, nu te-am îngrijat și chinuit prea mult. — Cât despre acesta, răspunse el, nu găsesce cineva la țară nici timp, nici prilej. Apoi îmi întorse complimentul, găsind ca ’n absința mea m’așî fi întinerit cu zece ani. — Așa ți se pare? (jise) zîmbind, póre ai dreptate, p’aci p’aci mi se pare și mie, Max. Și declar ai apoi cu cuget a petrece restul verei la moșiă, ceea ce-i plăcu forte mult. — M’am gândit și la ușurarea mea, adăogat ea; juna persona cu care ai făcut cunoșcință va îngriji d’acum înainte de menagiul intern al casei. Cin e<j ca nu te supără acastă disposițiune, vere ? — El îmi respunse ca dorise totdeauna să aibă privegherea unei femei în casă, și domnișara Berger pare a poseda pentru acesta tóte calitățile. — Nu e așa, Max ? Și cum îți pare persona ? Nu e așa ca este uă plăcere s’o privască cineva ? — Este uă fată frumósá,zise flăcăul liniștit, și el nici nu roși măcar. Cu tote acestea îmi păru nemerit a schimba între vorbirea. Prilejul pentru acesta nu lipsi, fiindca Max avea a-mi importa despre starea actuală a moșiei și despre proiectele sale de înbunătățire. Urmarea în numărul viitor.