Romanulu, septembrie 1883 (Anul 27)

1883-09-11

818 marea pentru a merge să-și reia postul în Englitera, după ce vorbise cu Suveranul șeif. De altă parte, se anunță apropiată sosire a principelui de Galles. Tot două dată trebuie se observăm că nici un fiar engles nu vorbeșce de scomotul după care călătoria d-lui Gladstone la Copenhaga ar avea uă semnificare politică. Singur diarul Standard menționeză scomptul în cestiune, și încă cu un aer cu totul de incredulitate, ceea ce, de altă parte, nu dovedesce nimic. FRANCIA ȘI CHINA Citim în Neue freie Presse din 19 Septembre . După cum se spune, marchizul de Tseng ar fi forte nemulțumit de contra-proiectul francez, cuprins în memorandul lui Ferry. Mai cu sema, dorința Franciei de a-șî întinde protectoratul asupra întregului Tonkin, li se pare Chinezilor un lucru neacceptabil. Diplomația chineză găsește acum ca Ferry e mult mai neînduplecat de cât Challemel-Lacour, care, după oă mai adâncă cercetare, recunoscuse echitatea dorințelor exprimate de Chinesi și de aceea a luat un concediu. Se face ca arene&°~ darî vor aduce uă mai mare moderațiune și într’uă parte și ’n alta. CRISA IN CROAȚIA După ultimele informațiuni pe care Neue freie Presse le primesce din Agram, se crede ca agitațiunea a început a se întinde printre Serbii cari locuiesc în regiunile mărginașe, agitațiune care se atribuie aspirațiunilor familiei Caragheorghevici. Se zfice câ țăranii au primit fiecare câte uă gratificare de trei fiorini. Cu tote aceste se pare cată agitațiune mai seriosă nu va începe decât peste câtva timp, anume în epoca când se va produce să răscolă în Bosnia. SGIRII ALE DILEI Astăzi 10 Septembre termometru casei Menu (Succr. de Shuer), calea Victoriei, 75, aréta grade Réaumur: La 12 ore noptea -1- 9. La 7 ore dim.i-10. La amical —1—20. înălțimea barometrică 757 mm. Cerul puțin noros.* # * Observațiuni meteorologice.—Iemn a pliat pe nicăiuri în țară. * * * Unele fiare au anunțat ca lucrările de fortificațiune, din giurul Bucurescilor, urmeză cu multă activitate și câ reduta de la Cotroceni este terminată. După cum lesne era de înțeles, scirea era neîntemeiată. Reduta despre care se vorbea era făcută pentru exercițiul soldaților. Planurile pentru fortificațiunile capitalei nu numai ca nu sunt votate de Cameră, dar sunt încă în studiu. * * cunoscut. * * * L'Indépendance roumaine spune câ d. Ciru Economu ar fi fost însărcinat cu redactarea actului de acuzare contra țăranilor din Bordenî și câ va susține în personă acusațiunea înaintea juraților. * * *. Studeații universitari din Iași, sosind Mercuri dimineța la 5 ore, fură salutați de camaradii lor din Bucuresci, cari merseră cu musica 'n frunte la gara Tărgoviștei la 8 ore și un cuarț. La 9 ore precise, urcându-se cu toții în vagonele unui trei espres, plecară la Severin.* Luptătorul din Focșani se plânge ca în comunele Domnesci, Pufesci, Pădureni, Tg. Nomolasa, și alte multe, abonații său primesc jurnalul la câte duce trei săptă-mâni totemă dată, séu de loc. * . # * * Se scrie din Roma câ monumentul răíbicat la Lodi în onorea regelui Victor Emanuel a fost inaugurat Dumineca trecută, în presența regelui Humbert și a d-lui Berti, și ministrul agriculturei și al comerciului. * * * Rămășițele mortale ale lui Henri Conscience au fost transportate Dumineca trecută de la Bruxelles la Anvers. Ele au fost primite la gară de autoritâți. Uă parte î din garnisana făcea onorurile militare. Aprópe după sute de societăți, cu drapele și musică, au întovărășit corpul pene la cimitir, unde s’au ținut mai multe discursuri. # * * * Se telegrafiază din St.-Petersburg cu data de 17 Septembre: „Eri, după aminfji, au fost turburâri anti- semitice la Novo-Moskovsk. Casele și prăjvăliile evreilor au fost jefuite, „S’au trimis trupe de la Ecaterinoslav pentru a restabili ordinea.“ * * 1 Mișcarea poporațiunii Capitalei de la 28 ■ August pene la 3 Septembre, 1883. Născuți: 61 băieți, 56 fete, total 117, din cari I 12 israelițî. Morți: 87, din cari 4 israeliți. „ ROMANULU 11 SEPTEMBRE 1883 CESTIUNI ECONOMICE Esposițiunea internațională de la Nizza.—Esposițiunea „societății cooperative“ din Bucuresci.—Consiliul comunale din Viena și vitele mari din România. La 1 Decembre 1883, să deschide la Nizza un esposițiune internațională de produse agricole, industriale și de bele-arte. Monitorul oficial anunță acest fapt, cu indiferința cu care ar insera un anunciü pentru deschiderea unui magazin de icre și măsline la Tirchilesci. Atâta indiferință nu mai e de explicat. Când agricultura e singura ramură în care producem p’uă scară întinsă, când cel mai însemnat al nostru capital este pământul, nu se póte înțelege și esplica nepăsarea ce arătăm ori de câte ori se înfăițișază vr’uă ocasiune d’a căuta nuoî debut ?șeuri pentru produsele nóstre agricole. Acum cinoi ani, din causa acestei neînțțelese nepăsarî, nu luarăm parte la esporsițiunea de vinuri de la Bordeaux și percutăm astfel cea mai bine venită ocasiune ] d’a face cunoscute în străinătate produsele vielor române. Vecinii noștri, Bulgari și Șerbi, mai puțin nepăsători, au luat însă parte și produsele lor au dobândit premie, pe când România, în dârile de samă ale acelei esposițiuni, a fost înscrisă între țarele ce nu produc vin. Spre a ne da sema cât de costatare a fost pentru țara nóstra neparticiparea la Ancheta trimisă la Bordeni s’a întors în capitală or sora. D. colonel Vrabie și doctorele Alecsianu însoțeau pe ceilalți membri. Din Ploiescu au plecat la fața locului, d. prefect de Prahova, d. prim-procuror, d. polițai, d. căpitan Gongopolo, d. judecător de instrucție și toți agenții poliției cari sunt acuzați d’a fi comis torturi : a,,,,,a esposițiune, n avem de cât se ne aprecum și doi avocați Popescu și Rășcanu. Amințim ca în mai tote țările apusane vi Resultatul cercetărilor nu ne este încă j de sunt bântuite de filocseră și deci vinul ‘ ce produc să împuțindză și prin urmare trebuința d’a importa vin cresce din an în an. Am perdut astfel cea mai bună și mai favorabilă ocasiune d’a atrage cumpărători și a deschide nor debușeuri produselor române. Nu tot astfel trebue să procedem cu esposițiunea de la Nizza. Guvernul, care e girantele de afaceri al țerei întregi, trebuie să ia inițiativa, să invite pe agricultorii români d’a lua parte la acea esposițiune și să îngagieze locul trebuitor pentru espunetorii români. Participarea la acesta esposițiune nu presintă prea mari dificultăți. Intr’adever, în Octombre viitor, se fac mai în tote județele esposițiuni agricole și industriale, unde se premiază produsele cele mai bune. Avem, prin urmare, produse deja adunate și cunoscem pe cele mai bune din ele. Ce lucru greu ar fi, în acesta stare de lucruri, d’a centralisa măcar produsele premiate și d’a le espedia la esposițiunea internațională de la Nizza ? Supunem d-lul ministru al agriculturei și domeniilor acesta propunere, asicuiațî câ d-sea înțelege mai bine de cât oricine folosul ce ar avea țara nostra, dovedind ca nu numai traiesce, ci și lucreza. Europa cunosce vitejia României, dar străină forte este de munca iei. Dovada despre acesta o găsim până și în însemnate cârți, cum e l’Annuaire du commerce, care — pentru anul 1882 — însereza producțiunea agricolă a Valahiei, a Moldaviei, și pe lângă acesta, înscrie și Romănia ca un altă țară, a căreia producere însă e însemnată cu vă O. E timp să nu ne mai lăsăm a fi uitați. — Nepăsarea în privința esposițiunii internaționale de care vorbim să observă și în privința esposițiunii societății cooperative din Bucuresci. E adevărat că acestă întreprindere pornesce din inițiativă individuală, ca nici ideia, nici esecutarea iei nu e a guvernului. Credem însă ca un regim liberal edator a vedea totdeauna cu bucurie încordările individuale, a le susține și chiar a le provoca. Nimic din acestea nu s’a făcut; guvernul a refuzat ori ce sprijin și consiliul de administrare a cailor ferate abia a acordat o reducere de 50 la sută obiectelor ce vor veni pentru esposițiune. Din aceste cause, esposițiunea cooperativei nu va fi ceea ce putea și trebuia gr fiă; totuși, ea se va deschide la 15 Septembre, în genulul local ce s’a clădit într’adins și va avea meritul d’a arăta guvernului ce putea și era dator să facă el; când cățîva particulari au isbutit a înjghimba acea esposițiune mică, dar deși de interesantă. ~" Produsele ce se vor premia la acesta esposițiune, vor putea asemene se fie trimise la esposițiunea internațională din Nizza. Speram ca d. ministru al domeniilor, visitând esposițiunea cooperativei, va reveni asupra otărîirilor sale și va da ajutorul ce merită pe deplin esposițiunii cooperativei. — Guvernul ungar a făcut și face multe dificultăți importării vitelor mari din România. Camerele de comerciu din Bucovina au cerut guvernului, în multe rînduri, a opri acest import. Consumatorii însă au și idei și interese cu totul contrare de ale producătorilor ungari. E că, într’adever, discnsiunea urmată în consiliul comunal din Viena asupra acestei cestiuni, în ședința de la 13 Septembre 1883. „D. Kockers, vorbind despre crescerea animalelor, ajunge în sfîrșit a propune consiliului de a se adresa guvernului rugăciunea de a permite ca, în toți anii, fruntaria României se fie deschisă în lunele August, Septembre și Octombre. Vitele mari din România vor fi atunci transportate cu drumul de fer până la abatoriu. „D. Kockers face apoi urmatorele propuneri : 1) publicarea unei opriri a exportului; 2) deschiderea fruntariei din partea României, cel puțin până când trimiterile nu vor lua mari dimensiuni;acastă propunere a fost adoptată); 3) modificarea legii privitore la pesta bovină, în sensul de a se permite importarea de vite grase din Romănia ; 4) importarea de carne de la Brody, din Rusia și din Romănia; 5) resultatul tăierilor de probă se va aduce la cunoșcința guvernatorului Austriei de jos (adoptat).“ Aceste resoluțiuni ale Consiliului comunal din Viena au pentru noi uă înducită însemnătate. Intr’adever, pe d’uă parte, ele dovedesc ca în Viena e un debușeu pentru vitele mari și, pe d’alta, sunt uă desaprobare indirectă a măsurilor luate de guvernul ungar în contra importării vitelor grase din Romănia. Când consumatorii din cel mai însemnat centru din Austro Ungaria rădică vocea lor într’uă cestiune ce interesă d’aprope comercial român, e de datoria nostră d’a căuta să păstrăm posițiunea deja dobăndită și să căutăm a desvolta producerea nostra. Crescerea vitelor e în legătură fatală cu pășunatul. Trebuie să ne îngrijim deci d’aprope de pășunat. E că uă nouă cestiune din cele mai interesante care reclamă imperios studiul și preocuparea ministerului domenielor și agriculturei. POLITIA MORAVURILOR Renascerea a primit urmatórele scrisori: D-le redatore, In numele dreptății ce trebuie să se facă, și al onorei mele,, sper, d-le redactore, câ nu-mi veți refusa rugămintea ce vă fac d’a publica acesta infamă scrisore. Primiți etc. Olga. Domnitoara Olga, V’am spus deja ca sunt însărcinat cu un comision, care de va fi refusat regret destul, însă delicateța d-v. și caracterul ce posedați, cred și sper . Veți cunosce însă că acea persona este un superior atât al meu cât și al comisarului și v’a venfut o dată și v’a plăcut forte mult. Urmărindu-ne a aflat că sunteți la noi în secțiune și eu, fără să știți, v’am recomandat și o dată cu recomandarea mea, astă fi sunt însărcinat cu acastă comisiune de care nu vei regreta, ivoesc a face să fie întrevederea dv. la grădina Europa de unde veți putea vorbi mai comod, mai pe sârâ vă aduc și un bilet de intrare. Te rog respunde-mi și nu iei fi căită, deorece este o persona, de posițiune înaltă. Al d-v. de bine-voitor : Stefan Petrescu Sub comisar polițienesc la secția 47 din capitală. CALETORIA PRIN TERA Pentru d. ministru de interne Vladimirescu, 5 Septembre. Domnule redactor, M’am depărtat puțin de țârmii Siretului și mergând pe linia ferată model până la stațiunea Hanu-Conachi, am visitat comunele Serdaru, Nămolasa și Vladimirescu, unde me aflu chiar acum. Mai nainte însă d’a vă vorbi despre neglijința administrațiunii, țin a atrage atențiunea guvernului asupra unei negligințe a onorabilei direcțiuni a căilor ferate române, negligință costatare pentru Stat, și prin urmare pentru toți cetățenii. Sciți, domnule redactor, cu linia model— numită astfel pentru câ șinele sunt de oțel și traversele de fer — s’a făcut prin părăsirea liniei vechi care mergea la Mărășești și îndrumarea iei spre Tecuci. Acestă linie lui, dă mulțime de inspectori administrativi, financiari, etc., etc., dar ei nu sunt cunoscuți de cât numai din nume, și nimic mai mult. Mai filele trecute dă bandă de hoți a călcat pe un arendaș din vecinătate și de aci a trecut la turla unui alt arendaș, unde n’a găsit decât pe argați. Aceștia au recunoscut pe cățiva din hoți, și pentru ca au avut nedibăcia de a se arăta câ’i cunosc, au fost pedepsiți cu martea. Toți argații au fost schingiuiți în chipul cel mai îngrozitor; duci din el au murit deja, cr cel d’al treilea, care a fost pus într’un ceaon de mămăligă și îndesat astfel încât i s’au rupt asele, zace și acum. Vă spusei aci, domnule redactor, câteva cașuri numai, câci, ca să le enumăr pe tate, ’mi-ar trebui numeróse pagini. Se pote dice deci, câ, décâ nu se întâmplă lucruri și mai îngrozitore, acesta se datoresce numai împregiurarilor, ci nici de cum administrațiuni, câcî, la drept vorbind, administrațiune nu există. Nu voiü să lungesc acesta corespondință, dar îmi voiu permite a vă mai scrie una spre a mă ocupa în ea de starea școlelor. Primiți, vă rog, d-le redactor, etc. model, despre care se fice c’a fost râu conftunt, întru cât privesce bugetele statustruită, se abate de la linia cea veche între stațiunile Bărboși și Șerbești. La acastă din urmă stațiune am observat neglijință onorabilei direcțiuni a cailor ferate despre care voia să vă vorbesc. Localul stațiunii, de pe linia cea veche și părăsită, împreună cu două cantone, au fost lăsate paragină de onor, direcțiune. Ea n’a ridicat de acolo nici geamuri, nici uși, în fine nimic din ce se putea lua. Totuși astăi nu se mai vede pe la aceste localuri un singur geam, un singură ușă; ele au fost luate de cine a vrut. Cu tote acestea mi s’a afirmat în modul cel mai positiv, ca cinci comercianți, unul din Galați și altul din Brăila, au propus onorabilei direcțiuni să le vândă acele localuri, voind a le transforma în mori sau alte fabrici. Totuși direcțiunea nici nu le-a răspuns măcar. Nu pot cunosce căușele pentru care ea n’a voit să vândă acele localuri, dar ar fi de dorit să se scie de ce onor, direcțiune n’a pus la licitațiune cel puțin materialul ce se putea vinde și se nu lase astfel să se causeze uă pagubă. E că ce aveam decis în privința direcțiunii cailor ferate. Trec acum la partea a doua a corespondinței mele, la aceea a administrațiunii, pe care ași putea s’o definesc cu singurul cuvânt de vătămătare. Prin comunele sus citate nu s’a vefut supt prefectul de luni de zile, deși în Nomolasa mai ales, este un cuib de hoți, cari fură vitele ómenilor. Nu trece pă săptămână fară să nu se fure trei și patru perechi de boi d’aî locuitorilor, fâră să se mai potă găsi, câcî ei sunt espediațî la Focșani, Râmnic, Buzea, Galați, Brăila, unde hoții au complici pe măcelari, cari taie îndată vitele ce li se pute aduc și astfel nu li se mai da de urmă. Soli, domnule redactor, ce vrea să fică a lua boii unui țăran, este maica cum îl ai lua viața. Reclamările n’au lipsit; dar făcutul’a ceva? Supt prefectul mișcatu-s’a de la Pechea spre a dovedi pe hoți și a pune un capăt acestor tîlhării ? Nici cum, și d’aceea hoții își urmeza negustoria fară întrerupere. Țăranul pleca singur, pe jos, prin capitalele județelor învecinate, dar întotd’auna se întorce cum s’a dus, rămâind muritor de fume și e nevoit a se băga argat spre a -și putea hrăni familia. Este câtăva vreme de când unui țăran, anume St. Frâncu din Nemolasa, i se furară patru boi. Ii căuta prin tóte pârțile, până la Bucurescu, umblând pe jos, reclamă la primar, la zapeii, dar nu descoperi nimic Bietul om, de mâhnire, începu a se topi d’a ’n piciorele și peste câteva luni mari de inimă rea, lăsând în urmă’iuă nevastă cu cinci copii. Vă spun nume, domnule redactor, pentru ca să nu se credă ca exagerez întru ceva lucrurile, care, fiind ca n’au ajuns âncă la au ful guvernului ași dori să ajungă acum, spre a se putea curma răul, care a ajuns de nesuferit. Să nu credeți ca nu se cunosc hoții, câ nu se scie numele lor. Primarul se teme însă de a I prinde, fiindcâ adese ori sunt lăsați nepedepsiți și, întorcându-se pe la casele lor, fură chiar vitele primarului, déci cumva el însuși nu este înțeles cu hoții. Acesta este resultatul administrațiunii județelor. Eu cred ca nu s’ar putea pune un capăt acestor tâlhării decât numai atunci când s’ar face supt prefectul responsabil de ele, împreună cu primarul. Acești duci funcționari sunt datori să ingrijesca de administrațiunea județelor, și cu tote astea ei sunt mai negliginți; deci ei trebue să fie pedepsiți. D. V. M. COMUNICAT LA COMUNICAT Citim în Gazeta de Bacáu . Binele public, în luna trecută, publică nisce informațiuni primite de la Bacáu, ca la moșia d-lui prefect călărașii stau în permanență, esecutând muncile. Acesta denunțare, prin natura iei, atingea în mod simțitor atât pe guvernanții de la centru, cât și pe satrapii județului; îi trebua dor un comunicat. Nu trecu mult, numai timpul cât putea să ajungă depeșa ministrului la prefect și răspunsul acestuia înapoi, și comunicatul a fost dat ca nu e nimic exact din cele ce arată Binele public asupra prefectului de Bacáu. Trebuie să mai adăugam câ denunțarea Binelui public era basată pe on constatare ce ar exista în acesta privință și făcută de însuși comandantele escadronului de călărași. „Nimic nu e adevărat din tote acestea.“ (jice ) prefect, și repetă apoi d. ministru prin comunicat. Așa o fi óre ? # * « Interesându-ne, noi, cari eram străini de acesta denunțare, am putut isbuti să descoperim existența unei astfel de constatări și am citit chiar procesul-verbal. El are cuprinderea urmatore : Proces-verbal Anul una mie opt sute opt-decî și trei, luna Iulie în 17 Ție. Supt semnatul Poliz Anton, căpitan, comandantul escadronului al 4 lea din reg. 6 călărași și supt-locot. Costescu, oficiar subaltern în acest escadron, astăzi la facerea schimbului, soldatul Șaica Sion a declarat câ, în schimbul de la 19 la 27 iuniu, iar cu serviciu la supt-prefectura Bistrița de jos, și d’acolo a primit ordin de la ajutorul supt-prefecturei d’a se duce la comuna Petrești, moșia dlui prefect Vidrașcu, d’a sta acolo și să esecute ordinele ce i se vor da de d. Petrovici, fost căpitan în armată și actualminte vechil la proprietatea d-lui Vidrașcu. întrebând pe numitul soldat ce anume servicii făcea în curtea d-lui prefect, a declarat ca a scos ómenii din sat la prășit. A fost asemene întrebat daca au mai fost și alți soldați la moșia d-lui Vidrașcu ș’au făcut tot asemene servicii, și a răspuns ca în fiecare schimb este câte un soldat din acei ce intră la supt-prefectură de serviciu și tot asemene serviciu au făcut d lui Vidrașcu, adică d’au scos ómenii la prășit. Pentru care s’a dresat presintele proces- FOITA ROMANULUI, ÍI SEPTREGELE RAIA PARTEA ANTEI I Iacob Ferrier, tânărul blond, cu monoclul în ochiu, cu barba’n furculiță, vesel cunoscut și fórte aprețuit de literați prin traducerea Scenelor vieței clericale de George Eliot, romanțiera englesă morta de curând, era anul trecut la Luchon. Aruncat la două sute de leghe departe de Paris, într’uă frumosă din luna Septembre, îi veni gustul se mai străbată uă dată Pirenei, și să se repede până la Lormieres, locul seu de naștere. Iacob posedă acolo uă mătușă pe care are s’o moștenescá, d-ra Hombelina de Castiliei y Castilia ultimă rămășiță a unei familii care figura în contra Franciei în încurcăturile dintre acesta țară și Spania și a câreia ultimă odraslă bârbâiască, Iacob Guilhem de Castiliei y Castilia, tatăl d-sorei Hombelina, luat prisonier de bandele lui Zumala Carregui, mult împușcat de câtre generalele Valdez, în timpul răsboiului de succesiune, adică pe la 1835. — Nu suntem Frances!, suntem Spanioli! are obiceiul de a repeta dora Hombelina de Castiliei. Strămoșii noștri ocupară tronul Castiliei, în epoca când Spania era împărțită în mai multe regate. De altminteri, numele nostru proclamă în destul de tare ca Castilia ne aparține. Vor vedea într’vă fi... Miss Isabella Griffit, un tânără plăcută, forte escentrică, cu talia mladiosa, cu nasul cam ascuțit, cu nișce ochi albaștri fermecători și cu un per brun minunat, care a luat lângă Iacob locul lăsat deșert prin plecarea cam grabnică a missei Jane Becay — eroul nostru a avut întotdeauna un preferință deosebită pentru productele englese, literare și celelalte — miss Isabella Griffit întovărășea pe prietinul iei la gară. Vicomitele de Marifons, un tovarăș plăcut, celebru pe bulevarde, era cu dânșii. — Și décá v’așî urma la Lormières ?fise Isabella lui Iacob, în momentul când erau să se despărțăscă. — Ești nebună ? răspunse cel-l-alt, înspăimântat de acesta propunere. Nu scri pe semne ca mătușa mea este d’uă evlavie, d’uă evlavie!.. Vederea numai a unei protestante ar fi în stare s’o omore. — Bravo! dar am moșteni-o îndată, în acest caz... — Și principiile? — Nu le cunosc... — Da séa nu, voiesci să faci, în Spania, frumosa călătorie pe care am proiectat’o ? — Se plecăm!.. Mor de urît... — Mi ar plăcea și mie, din nenorocire .... pentru orecare amănunte însemnate... am nevoie se ved pe mătușa mea de Castiliei.. — Si s’o buzunăresci, adaose d.e Mes ‘ rifons. — Călătorii pentru Lormières, Foix, Panders ! strigă conductorul. Iacob strânse mâna Isabellei și se cufundă într’un vagon, a căruia ușă o închise vicomitele. Intrând în casa mătușei sale, uă enormă bina pe jumătate dărîmată, situată nu departe de rîul Arbhouse, în dosul unor plopi de Italia, pe marginea unui parc imens, Iacob Ferrier, comite de La Ferrade—traducătorul lui George Elliot a credut de cuviință să-și ușureze numele cu căteva silabe, pentru a și face mai cu înlesnire întrarea în literatură — Iacob Ferrier, comite de la Ferrade, ghici cere petrecea ceva estraordinar la Isura de Castiliei y Castilia. Bătrâna bucataresa Cussette, bătrânul fecior Meric, toți servitorii, ómeni de obicei, liniștiți, cam leneși, măturau, scuturau frecați, alergau în tote pârțile. — Oh! ob! strigă Iacob, în culmea surprinderii. Cussette, ocupată cu ștergerea scărilor, se uita la noul venit. — D-tea, d-le comite, d-tea! murmura ei buimăcită. — Cussette, spune mătușei mele c’an sosit... Tu, Meric, du-te de ’mi ia lada din trăsură și pune-o în camera albastră. Cussette arunca peria și se urcă pe seară pe când Iacob, cu îndemânarea unui om care întră acasă la dânsul, dădu pălăria lui Meric, care stătea buimăcit, deschiseră ușă în stânga, făcu patru pași într’un salon forte curat, și se aruncă p’uă canapea cu piciorele în sus. După praf, după nădușiala din vagon, era dulce acest repaos într’uă odaia plină de aer! Prin ferestre, a căror geamuri reflectau ramurile plopilor. Iacob, visător, deosebea aleea grădinei, curățită din nou, alee spațiosă prelungindu-se pene la Arbouse, perdându-se departe în parcul unde se jucase în copilăria sa supt ochii mamei sale, supt acei ai profesorului său, părintele Antonio Rodriguez, capelan al d-ș0rei de Castiliei și supt aceia ai carmelitului de la Lormières, abatele Prosper Pigeonneau. In acest timp, el nu cunoscuse nici pe Jane Becky, nici pe Isabella Griffet, nici, înaintea acestor duce Englese Incántatore — duce pasiuni! — pe nisce Franceze.. Uă ușă scărții. El se scula în piciore. — Dar bine ’mi arangezi canapelele când te întindi pe densele murmură să femee naltă de vr’uă șase-zeci de ani, îmbrăcată în negru, cu fața galbenă, cu ochii negri în fundul capului, cu nasul întors ca al unui vultur, cu buza grasă. — Ții numai de cât vra se fică se nume seruțî și se nu te serut ? întrebă Iacob, care apropiindu-se de mătușa mea, o venuse dând napoi cu spaimă. — Țin ca se te îndreptezi, om stricat ce ești! — Și de unde soii ca nu vin la Lormières pentru a-mi pregăti scăparea mea pe lumea cealaltă, gentilă mătușă de Castiliei y Castilia? Iacob surise în sine; apoi lua un aer serios atât de bine jucat încât d-ș0ra Hombelina rămase încremenită. — In adevĕr? întrebă ea, luptând între tema și speranță. — Creci are cât ușor de trăit la Paris cu puținii bani ce -mi trămiteți? Te saturi de orice, chiar de miserie. De patru luni, mâna d-tale generosă de abia mi-a trimis vr’uă trei mii de franci din sacul venerabil al Castilletilor y Castilia. Ore nu nu e de vină cumva, părintele Rodriguez, care nu ține la mine ca abatele Pigeonneau ?... — Cu viața care o duci! — Ce se fac, fâră nici un ban în buzunar ? — Abatele Turlot, unul din eclesiasticii cei mai emininți ai diocesului prin solința și prin evlavia mea, mi-a arătat erică carte scrisă de tine, unde povestesc viața miniștrilor protestanți din Enghitera. In adever, grozav ne pasă nuoe, catolicilor, să seim cum trăiesc acești omeni însurați, cari, după cât spune d. Turlot, fac uă mulți are de copil, mai cu sema fete! Ce scandal pentru clerul roman, atât de cast și atât de numeros deja în Englitera, numită uadiniora „Insula sfinților! “ — Fiind cu respectabilul d. Turlot, acesta lumină a diocesului, este profesorul d-vóstra de istorie, Intreba-t iubită mătușă, déca e sicur ca nu e Irlanda pe care sfântul Colomban a numit-o „insula sfinților ?“ — De ce se te umilesci pâne a scrie și cârți, acum ? In adever, după atâtea nebunii nu ’ți remănea decât acesta de făcut! — Mai antei nu eu am scris cartea , n’am făcut decât s’o traduc. — Și ce necesitate se traduci aceste 7 grozăvii ale miniștrilor protestanți din Engliteza ? — Grozăvie? Dare uă capo-d’operă, mătușă, uă adevărată capo-d’operă, întocmai ca și Vicariul de Wakefield... — Imi pasă mie de capetele télé d’operă!... Ce nevoe aveai tu, se traduci acesta carte protestantă ? — Nevoia d’a câștiga ceva parale ! — Un Ferrier de la Ferrade de Castiliei y Castilia ! — După cum am avut onorul se v’o spun. — La treizeci de ani ! — E vina mea déca am acesta vârstă! De altminteri iarba rea cresce de cnóe ori mai mult decât cea bună... — Un scorboritor din regii Castiliei.