Romanulu, ianuarie 1884 (Anul 28)
1884-01-14
42 SCIRI D’ALE DILEI Astăzi 18 Ianuariet, termometrul casei Menu (succr. de Shuer), calea Victoriei, 75, arată grade Réaumur . La 12 ore noptea — 0. La 7 ore dim. + 1- La amiada -1 5, înălțimea barometrică 759 mm. Cerul variat. tf-X- -X" Juoi séra, la orele 8*/2, M. S. Regele, însoțit de adjutantul de serviciu, a mers la cercul militar, unde a ascultat conferința ținută de d. colonel Atanase Dimitrescu, comandantul regimentului 6 călărași, asupra cavaleriei nostre în raport cu infanteria și artileria. * Aflâm ca biuroul Senatului a depeșat eri d-lor senatori de prin județe să fie negreșit în capitală, spre a se putea începe ținerea ședințelor Senatului. Suntem informați ca, în urma măsurilor sanitare luate de Primărie, atât angina difterică cât și scarlatina au mai încetat d’a bântui mahalalele capitalei. * D. G. Vernescu a avut durerea d’a perde pe mama d-sele, d. Caterina Vernescu, care a încetat din viață ori dimineță.*X XPărintele nenorocitului poet Eminescu a încetat din viață. * . * . Desbaterile Camerei ne au sosit ori numai pe la 6 ore, astăzi nu le am primit încă. Am atras în mai multe rânduri atențiunea biuroului Camerei asupra acestor neregularitâțî, dar vedem cu părere de reü ca nici uă măsură nu se ia spre îndreptare. In urma unei întruniri de profesori din Iași, 80 de profesori au luat decisiunea de a susține candidatura d-la C.I D. Dimitrescu la colegiul III de Iași. •XDuminecă, 15 ianuarie, la 2 ore p. m., d. D. Ionescu va ține uă conferință la Atheneu asupra divorțurilor nóstre. * Duminecă 15 Ianuariet, societatea „Tinerimea română“ va ține ședință ordinară publică, la care toți d-niî membrii sunt rugați a lua parte fiind la ordinea dileî conferința d-lui N. G. Bădulescu întitulată De ale simțimintelor și alegerea comitetului revistei pentru al treilea an. Ședința se va ține în sala facultății de medicină (Universitate) la ora 1 pm. * „Uă telegramă din Paris, cu data de 22 ianuarie și publicată de Kölnische Zeitung, anunță următorele: Eriséra s’a ținut uă numerosă întrunire de anarhist în Lyon, spre a protesta contra condamnării anarhistului Cy voct. întrunirea, după propunerea d-lui Robert, oțărî ca, îndată ce se va decide esecutarea lui Cy voct, se se ducă în mase la eșafod și să împedice prin tote mijlocele esecutarea.“* ^ * A Se anunță ca Porta a olătit ca, pentr’uă notă circulară, să atragă atențiunea puterilor asupra situațiunii Egipetului în Sudan și să protesteze contra oricarei modificări a administrațiunii acestor provincii fară consimțimentul Sultanului. Ce-Ipesă Regelui Serbiei decânici nu se găsesce în țară nici un colț de pământ din care omenii să mai privescá cu iubire la tron? Austria, amica mea, nu-i oferă totă protecțiunea ? Ce-i trebuie mai mult! Dar să lăsam acestea și să ne ocupam puțin de sorta unor omeni mai mari prin faptele și meritele lor decât Maiestatea Sea Regele și ministrul sov Hristici; se vorbim puțin de viața și activitatea marelui șerb Nicolae Pasici. Nicolae Pasici Nicolae Pasici, capul și șeful inteliginte al partitei radicale sârbe, s-a născut în Zaiar, unde părinții sâî cătară a I dauă educațiune potrivită timpului, trimițându-i, îndată după terminarea studiilor primare, în scala reală din Belgrad. Ca unul ce s’a distins între colegii săi din scala reală, Nicolae Pasici obținu, prin meritele sale, bursa Statului și fu trimis să urmeze scala politehnică din Zurich. Intorcându-se în țară, după terminarea cu succes a studiilor sale, Nicolae Pasici intra în funcțiunea Statului ca ingeniar; în curând ânse el se retrase din funcțiune, pentru a veni pe câmpul liber al luptelor politice, unde ideile sale patriotice îl conduceau. După terminarea resbelului de la 1877, Nicolae Pasici, ca unul ce se distinse printre cei mai inteligenți tineri ai partitei radicale, fu ales ca șef al acestei partite, a cârii esistență data încă din timpul regretatului scriitor socialist Stetozar Marcovici. Dupe mortea lui Svetozar Marcovici, partita radicală perdând pe cel mai bun membru și șef al soft, ne mai având un alt om energic care se scie a conduce înainte radicalismul, fu de uă cam dată disolvată, se aștepta venirea unui om cu calitățile lui Pasici, ca să grupeze și să reunescă tabăra risipită a partitei radicale sârbe. Nicola Pasici, începându-șî activitatea sea politică pe la anul 1878, scia să conducă atât de bine partita, încât astăzi cu măndrie se póte dice cu radicalismul de și a perdut pe mulți din șefii sei, cu ocasiunea ultimei rescule, totuși este cea mai puterică partită din țară înzestrat c’uă inteligință rară, c’un caracter nobil și generos, șeful partitei radicale căta să dovedescă națiunii, ca regele Milan nu face nici un reu, ci ca numai cei cari îl împresură sunt făptuitorii relelor ce de cătva timp apasau țara. Nici uădată Pasici n’a fost pentru vărsarea de sânge între popor și guvern; nici vădată Pasici n’a mestecat în cestiuiiile dilnice cestiune a dinastiilor, deși deji se pretindă ca el ar fi dispus a recunosce de principe sau de rege pe Petre Karagheorghevici, lucru care nu e tocmai sigur. Lui Pasici îi este egal deca pe tronul Serbiei ar fi un Obrenovici sau Karagheorghevici, singurul lucru ce cere, este iscălirea programei radicale și îmbunătățirea stării poporului suferind. Oă mulțime de neesactitâți, emise pe socotela șefului radical , spuneau cum ca ar fi recunoscând supremația Rusiei în politica externă a partitei sale. Nici vădată Pasici n’a spus una ca acesta, și daci astăzi se emit aceste neadevăruri este pentru a-1 blama. Pasici, ca orice adevărat patriot, nu e nici rusofil nici austrofil, el este pur și simplu amicul sincer și adoratorul înfocat al țerei și poporului sârb; și decá vr’aă dată împregiurările arertată confederațiune puterică a Statelor mici din praunte, Pașici ar fi unul din cei mai aprigi luptători pentru realizarea acestei idei sublime. Uă erore mare ce Pașici a comis împreună cu totă partita radicală în conducerea afacerilor politice, a fost act încredendu-se mult în liberalismul Piroclanaț supt al câruî guvern, vorbim drept, s’au exercitat celerbere drepturi politice, a a căutat pregătit pentru uă luptă fățișă și pe calea armelor, nu s’a închipuit, denia va aduce la cârmă pe Hristii își făcuse de mult reputațiunea p trigile și uneltirile sale meschine, a imaginat, inteligintele bărbat și regele și Hristici nu vor cruța ni nici glonte pentru a scăpa de adversarii lor politici. Nu ’și putea închipui atâta cât din partea unui rege, în aceste de libertate și egalitate. Evenimentele din urmă îl vor învăța mult pe tenerul patriot. Credem câ sentința de morte care astăzi planeta pe capul marelui patriot șerb îl va face se se convingă pe deplin de sinceritatea și simțimintele generose ale tronului, pe care întotdeuna a cătat a-’l feri de inculpârile și re’ncriminarile ce i se aducea. Astădi, când scăpat ca prin minune de glonțul ce avea să ’l omore, astăzi când, aședat mai departe de treptele tronului, póte privi mai bine și mai profund în inima celui ce l’a condamnat la morte, cată ca amenințările ce le a așternut în manifestul său, se devin fapte. Cu fapte, er nu cu vorbe se măntuesc poporele. Cosici. -----—---Corespondență particulară a ROMANULUI Belgrad. Serbia și Nicolae Pasici Capitala regatului șerb este teatrul o mulțime de eveniminte cari pen’ acum se resumă în următorul fapt : Regele Milan și ministrul seneristici sunt determinați a estermina cel din urmă patriot sârb, pentru ca să-și asigure posițiunea lor înaltă. ROMANULU ADUNAREA DEPUTAȚILOR SESIUNEA ORDINARA Urmarea ședinței de la 12 ianuarie D. Geani urmând, combate punt cu punt proiectul și propune ca votul asupra lui se se dividă, punendu-se la vot sporirile de lefi d’uă parte și reducerile de alta. D. V. Gheorghian susține proiectul, dióptul câ el nu de organisarea magistraturei se ocupă, ci are numai de scop d’a mări lefile și mijlocul d’a ajunge la acesta sporire nu e altul decât séü a reduce judecătoriséa a pune noul imposite. Cât pentru suprimarea supleanților, nici d-sea n’o primesce, de vreme ce ar isbi în tóte principiele și ar modifica procederea dârii justiției. Nu e tot așa, dupe d-sea, cu suprimarea de secțiuni, sunt secțiuni care n’au de lucru și prin urmare nu putem să nu le suprimăm. Toz a întréga doresce ameliorarea sortei magistraților și acésta ameliorare li s’a promis totdeuna; magistrații o merită, câci ei adus mari servicie țârei. D. P. Grădișteanu, combătând proiectul, observă ca ieri să lepădau toți de acest proiect, care era pus în posițiunea nepermisă de codicele civile de a-și căuta paternitatea. E schilod copilul și de aceea toți se lepădau de el. Proiectul ense, fiind presintat de guvern, paternitatea lui este a ministrului de justițiă. D-sea, ca bun amic al guvernului, combate acest proiect, fiind câ e uă erore; s’a dis ca proiectul e uă măsură bugetară, dar ce are a face cu bugetul cestiunea disciplinei magistraturei, cestiunea desființării judelui instructor, cestiunea suprimării rezumatului ce face președintele juraților ? Voci. Să le suprimam din proiect. D. P. Grădiștnu. Acesta cerem și noi, ca se suprimați din proiect ori ce atinge organisarea judecatoresca. A doua parte e sporirea de lefuri și suprimarea de funcțiuni: sporire la tribunale, sporire ridicată la curte; a treia parte a proiectului e consecința acestor suprimări și aceste disposițiuni, de se vor șterge din proiect, nu mai rămâne nici măcar un schelet. ISU 1884 nu se unesce cu părerea acelor putați care cred ca nu putem dispum organisarea judecatoresca, sisuntem Cameră de revizuire. D-sea dă aceste vederi, de vreme ce Carie pe lângă mandatul oricare e și un mandat escepțional. Privința disciplinei, d-sea nu e de a d-lui Nacu, care a răscolit coșul unde s’aflau legile condamnate ora Statutului. Teoria d-lui Nacu nu iă de bun partizan, câci elpune pe miniștrii de justițiă a fi trimiși la D. D. Nacu a păcătuit și ca jurist, citesce și interpretă legea de orice judecatorescá în sensul ca mili are dreptul de control, pe care d. Nacu i-l tăgăduia; el are drept d’a destitui pe judecătorul amovibil, după aprobarea sea și chiar d’a nu da parlajmentului socotélá d’acésta destituire. In privința organisarii magistratura, i dsea e pentru inamovibilitate gradată , altoită pe efectivitate, pentru ca ministrul se nu mai potă numi și destitui pe magistrație pentru desființarea judelui de instrucțiune, pentru unitatea de curte, care ar avea avantagiul ca nu unii judecători să se plimbe pe când alții lucreza, asemene de a pune pe justițiabil în posițiunea nu sei cine are se-l judece și a scăpa pe judecător de tot felul de influințe. E că ce idei ar propune în privința organisârii. Cât pentru remunerării, oricine le primesce, câci toți recunosc câ reți sunt plătiți judecătorii. Să sporim, însă nu spor derisorii. Proiectul egaliseza lefurile tutor magistraților de la tribunale, și acesta uniformisare e uă nedreptate. Propune deci, pe lângă eliminarea ideilor privitore la organisarea justiției, și eliminarea Curților din acest proiect, câci oricum Curțile sunt mai bine plătite. D-sea propune sporirea salariilor magistraților — și înțelege și pe grefier — cu 20 la sută. Suprimarea de judecători și de secțiuni n’o primesce, câci ea ar face ca justițiă se devie tardivă. Iustiția nu costă pe Stat nici să para, ba încă tot iustițiabilii plătesc pentru ca Statul să aibă justiție penală; mai mult, Statul nu plăteșce nimic. Se nu se spună ca n’avem mijloce; câci când Camera a votat gradațiunea, a recunoscut un drept, fară a se preocupa de mijloce. Ea ceți tot așa și pentru magistrați, primiți a se spori cu 20 la sută apartamentele magistraților de la prima instanță D. prim-ministru, respundend, oirect în Cameră s’a cerut necontenit îmbunătățirea posițiunii magistraților și d-sea a luat îngagiament cu consciința sea d’a o face, câci magistratura o merită, de vreme ce are nu numai sciința ce a adoptat și obiceiurile de onestitate ale magistraturei franceze. Décà sporul se propune a se face prin ore-care reduceri, acesta nu este un espectiite, cum s’a dis, câci în tote ramurile, avem prea mulți funcționari și d’aceia d-sea a cerut numirea comisiunii bugetare din vreme ca să studieze fiecare ramură și să facă reduceri. Comisiunea a fost împedicată d’a face acesta, însă guvernul—după ce a consultat omeni tot atât de competinii ca d-nii Giani, Grădișteanu și Nacu, propune aceste reduceri, care nu desorganisază nimic. D-sea chiar, când a audit pe d Nacu, a înțeles ca nu se pate ca judecătorul care a luat parte în Camera de punere supr aculare să potă presida jurații. Dar s’a cerut, s’a dis să nu facem nici uă schimbare până nu vom reorganisa magistratura. D-sea nu e de părerea acesta și crede ca e mai bine să modificăm treptat, să facem ca Englesii. In privința efectivitâții magistratura, cestiunea e în studiul lumii și, cât va fi d-sea la guvern, ea nu se va adopta sau dacă Adunarea o voiesce, să caute pe altcineva în locul d-sele. După ce se va resolve în totă lumea cestiunea organisârii magistratura, se va aplica și la noi soluțiunea ținându-se samă de starea nóstră. Tot așa și cu legea electorală. S’a spus cuvântul practic și crede câ e bine să spue și d-sea ce crede despre ómenii practici. Sunt după feluri de ómeni practici, aceia cari sunt practici în interesul personal și sunt omeni practici, cari au în vedere interesul public și pentru el lucreza. S’a rostit numele lui Napoleon. Ei bine, cine a fost practic? Napoleon, care a sfîrșit la s-ta Elena? Nu, ci acei nepractici, acei ideologi ca Siegas, Condorcet, ale cǎror idei domnesc acum lumea. Francia și-a dat cele mai perfecte constituțiuni și totuși n’are tote libertățile. Englitera n’are atât de bune legi și totuși are libertâțî. Englitera e practică, Francia nu. Aristocrația franceză, care s’a închis în cercul iei, a perit și a mers chiar la ghilotină, pe când cea engleză, care a primit tóte progresele, dureza și are putere în Stat. Cea d’ăntei a fost nepractică, a doua practică. D-sea numesce practici pe toți omenii echilibrați, saü în romănesce pe omenii cu bun simț. Când i se dice practic i se face cea mai mare onore, pentru ca i se spune ca e om echilibrat. Acid. prim-ministru, spre a dovedi ca puterea are un atmosferă care impune, amintesce uă conversațiune ce a avut cu ilustrul Benedetti. Așa e, d-le Brătianu, îi dicea Benedetti, dar aceste edificie au un atmosferă care te înlănțuesce. D. prim-ministru e de părere să nu ne facem haine prea largi, ci puțin mai strimte chiar decât ne trebuie, cum facem și în viața privată. Apoi, să fim activi, onești și economi, câci numai așa vom ajunge a face bine și a ne păstra téza. 1 Disensiunea se închide. Proiectul se ia în considerare cu 54 bile albe contra 28 negre. Ședința se ridică la 5 jun. ore. PENITENCIARUL MĂRGINENI Am vorbit într’unul din numerile precedinte despre starea în care se află penitenciarul de la Mărgineni. Mai primim în acesta privință următorele amănunte, pe cari ni le trimite d. Nae Vasilescu, care locuesce în apropriere de penitenciar. In atelierul de cismărie, de care se vorbesce în articolul precedent, nu numai când nu e lucru cason, se pote lucra și particular, dar chiar când este lucru cason, și era cum: maestrul de cismărie, care este însărcinat a distribui lucrul și a observa confecționarea, da de fiecare banc 20 perechi cisme croite gata și ștampilate. Elevii iau căputele, și la uă mașină care o are Statul acolo, se potrivesc dupe îndoitura piciorului, și în urmă le încheia, dându-le primarului de banc să le tălpuiască, lucru mai greu, și care puțini din elevi îl pot face. Primarul de banc, nu pote concura la lucru împreună cu elevii săi, și astfel, acestora le remîne câte 2 și 3 dile disponibile, în care timp nu au cei lucra, deorece ei nu pot tâlpui. Daca primarul ar da cișmele Statului pe mâna elevilor ca se croiască talpa, din nesciință, elevii cei noul ar tăia-o, și atunci primarul ar fi obligat se plătescă materialul Statului din capitalul său, ceea ce adesea ori s’a întâmplat și se întâmplă. — In cele 2 seu 3dile disponibile ale elevilor, se lucrezále ei lucru particular, și deci acel lucr este mai puțin curat, și mai puțin soli, asta nu priveșce decât numai pe pimarul de banc, fiind propriul său mateur. — Din văndarea încălțămintelor lucrae de elevi se póte plăti dreptul câtre Sta cumpăra tutun și îndulci hrana arestațilr. Când unul din primari se liberză, son se graciază (lucru ce se întîmpi forte rar) atunci, elevul cel mai vechi, de la orice banc, îi ia locul, și eu mici capital ce a adunat din lucrul cason cumpără puțin material și urmără și sensul după cum am dus mai sus. Acum, de la 1 ianuarie, de când acelor nenorociți li s’a interzis de a mai cumpăra material, și de a mai confeciona și vinde încălțăminte particulară, gimarii sunt nevoiți să alunge pe elevele la bancurile lor, din causa speselor ere trebuie se facă cu ei, și a lucra singrr, atât cât pot fură nici un ajutor, până la liberarea fiecaruia din ei, câci acele jocuri, sunt proprietatea arestanților pimari; oi elevii sunt nevoiți a se ocua de alte meserii. E că dar, cum s’ar puca paraliza lucrul statului, și cum ministrul de resbel va fi nevoit să contracte cine scie cu cine, mai multe mii perechi cisme pe an, în loc d’a le confecționau Mărgineni. Se pretinde ca se oprește lucrul prticular din causa unei reclamațiuni, făcută de comercianții căraii din Plocoi și Tîrgoviște, cu arestanții de la Măxineni, se fac mare concurință prin vănarea încălțămintelor cu prețuri forte ,ftine. Ce fel de concurință ar putea fi acea când ei cumpără de la comercianții in Ploescî, cu 6 lei ocava de talpă austriaă, și cu 32-35 lei uăpere, și când 250 aistațî cismari, nu vînd decât 20.000 ei pe an, după cum se póte vedea de ricine, și vendarea cea mai mare ut ac în cantități de decimî de perechi, cu pețuri reduse, tot la comercianții din Jolesca și Tîrgoviște, când cavafii din tbele orașe, unul singur trebuie să vână de 3 și 4 ori mai mult, decât toți celle la Mărgineni. In cât privesce interdicerea vîndemea este motivată de aceia ca atestanții nudi în comunicațiune cu omeni liberi, aeia le-ar putea înlesni vr’uă corespondiță. In acel penitenciar, este un condamat anume N. Postovaru, din comuna Monta, care în anul 1879 Iuliu 2, prin decisiunea curții cu jurați din distatul Dâmbovița, No. 15, a fost condamnata 6 ani de reclusiune, pentru un fapt de tălhârie, comis pe când numitul Postoaiu, ca soldat în reg. 7 de dorobanți, se găsea pe acele câmpii care au fost curata abundință stropite de sângele bravir fii ai României. Peste 2 dile se vede din nou chemat înaintea aceleiași curț inculpat și condamnat din nou âncă pe 6 ani reclusiune, prin decisiunea aceleiași arți No. 18 din 4 Iulie, pentru un fapt de omor comis asupra unui individ aume Tănase Curelaru din Tergoviște. Vem deci pe Postovaru condamnat la 12 ai reclusiune, prin 2 decizii ale aceleiași cuti, și trimis la penitenciarul Mărgineni m mandatul No 2552-79 al d-lui procurie de Dâmbovița, lăsând uă femee pe dumuri cu un mic copil și fură nici un noiloc de csistență. Nenorocitul Postovin remâne în penitenciar până la anul 181, când, după povara altor arestați, faceuă contestație înaintând-o d-lui procurore general de pe lângă curtea de apel din Bucuresci. Și prin ordinul aceluia No. 3772-81, trimis direcțiunii penitenciarlui Mărgineni, remâne încarcerat la No. 214, cu 10 ani maesimum reclusiune. In anul 1883 Iuliu în 2, se vede pe FOITA ROMANULUI, 14 IANUARIU > * 11 «UTA« VICTORIA de LUCIENI AUT PARTEA A DUUA VI (Urmare) Revolta lui don Luis, urmată în curând de aceea a preotului] Hidalgo, pe care Mecsicaniî îl consideră ca pe adevăratul promotor al revoltei care trebuia se aibă drept resultat neatârnarea lor, dădu din mou îngrozitorului tribunal religios totă vechea sea însemnătate în stat. Pentru densul, cine ataca pe regele Spaniei, ataca biserica și pe Dumnedeu. De aceea, după cea d’ănteia veste despre evenimentele din Guanajuato marele inchizitor și familiarii sei ținură ședințe regulat în fiecare zi în palatul vice-regelui Venegas, al câruia caracter crud găsea ocasiunea se se desvelesca în totă goliciunea lui. Prima lor măsură fu aceea d’a escomunica pe revoltați, pedepsa îngrozitore pentru nisce catolici însuflețiți d’uă credință orbă—precum și pe toți acei cari țineau cu dânșii în mod material sau moral. Mergând alâturi cu călugărul care-l conducea la palat, Cayetano cugetă în liniște, câci tovarășul său era prea ocupat pentru ca să aibă timp a sta la vorbă cu dânsul. Oricine zărea pe sfântul om, se dădea imediat jos de pe trotuar pentru a-i face loc și se închina sau îngenunchia pentru a implora binecuvântarea sa. Din timp în timp, un metis sau un creol îl oprea pentru a-i săruta mâna sau pulpana hainei. Vice regele însuși, în preumblările sale prin oraș, nu era obiectul atâtor omagii respectate; simplul călugăr, atât de modest pe stradă, se bucura două putere forte mare în consiliile de Stat. Mania tânărului ingeniar se potolea încetul cu încetul și cufundat în realitatea presintă, el nu se gândea fără îngrijire la interogatoriul ce era să i se facă. El nu voia să destăinuiască proiectele lui don Luis, nici nu voia să-și compromită libertatea. Cugetând cu sânge rece, el își pregăti bine respunsurile. Din fericire, el nu era decât într’un mod întâmplător în causă, căci nimeni afară de tatăl său și de don Rodriguez, nu cunoscea gândurile sale ascunse. De aceea el trecu fără tema pragul palatului și fu introdus imediat la vice rege. Căpitanul Victoria, tulburat de cuvintele fiului său, era mai îngrijit decât dânsul: îndată ce dagetano pleca, el se apropia de colonel, îl ruga să alerge la palat, fie numai pentru a-i spune ce se petrece. Oficialul se încerca să linișeasca pe bătrânul seit amic, nu isbuti de loc și ceda dorinței sale. Dar era un lucru atât de îngrozitor, în ochii vitezului veteran, acela de a te înfățișa înaintea sfîntului oficiu, încât nu putea să stea locului. El pleca ânsuși, a condus într’un scaun portativ, la vice-rege, după ce spuse vr’vă duce vorbe done! Maria, pe care voia s’o scutesca de grijile ce-l turburau. Mai mult d’uă oră trecuse de la plecarea lui Cayetano. Dona Maria și nepota mea, așezate amăndupă lângă una din ferestrele salonului, cari dădeau în stradă, se sculau pe rând pentru a privi afară, cu speranță câ vor vedea în sfîrșit apărând pe acei ce-i aștepta. Cu ochii roșii, abătute, cele după femei nu vorbeau decât pentru a-și comunica îngrijirile lor. — Nimic încă? întreba dona Maria pe nepota iei care se pleca pe balcon. Nimic, respinse Laura. — Ni se ascunde vr’uă nenorocire, striga biata mamă, frăngânduși mânele, presimt ceva. Nici tu nu l’am vădut pe călugărul care venea din partea vice regelui? — Nu, respinse Laura, nu eram, în camera mea, cartea desperată din causa marturirilor neașteptate ale lui Cayetano? — E adevărat, îmi vine se ’nebunesc: îndată ce Cayetano pleca, unchiul tâu a trimis pe don Rodriguez la palat; apoi a plecat el însuși. Soli ca unchiul teu nu se nelinistesce pentru nimic. Ce însemnare călugărul și ce voesce inchisitorul? — Scii mai bine decât mine, mătușă dragă, câ Escelența mea vice regele își alege adeseori mesagerii printre membrii sântului Oficiu. — Da, mesageri de nenorocire. Încă vădată, unchiul zeu era forte turburat de și se prefăcea ca e liniștit, îl cunosc eu forte bine. Nu din curiositate , după cum mi-a spus, s’a dus el la palat. Cayetano, mi se pare, s’a esprimat întocmai ca un rebel. Orbit de gelosie, vasesel are să-și mesóre cuvintele înaintea acelora care-1 supun la interogatoriu în acest moment ? Cât te iubesce Cayetano, Laura ! Mai adinioră dorea se moră. El care era înainte atât de liniștit, atât de blând, s’a prefăcut de nu-1 mai cunoscî. Și adi dim viață, striga biata mamă isbucnind în lacrimi, găsiam câ timpul trece prea încet, atât eram de nerăbdătore se-l ved pentru a-1 îmbrățișa... — Déci împărtășesc în parte îngrijirile d-zele, dise juna féta îmbrățișând pe dona Maria, totuși nu sunt atât de spăimăntată. Eri sora, Cayetano ne-a povestit ca ajungând la parta orașului a trebuit să-și arate pasportul oficialului de gardă, care î-a notat numele. Nu e de mirare ca vice-regele, aflând ca verul meu a trecut prin pădurea de la Cruz, se voiască a-i pune orecari întrebări. — Dar, găndesce-te bine ! daca verul tau ar încerca să scuseze pe rebeli, decât i-ar veni în minte să pledeze causa lor astfel după cum a pledat-o înaintea nostră ! — Cayetano, mătușă, este prea înțelept pentru a se esprima în fața vice regelui astfel după cum a crezut ca póte s’o facă naintea nostră. Dona Maria se apropia de ferestrá și se uitâ mult timp afară. — Nimic dise ea cu tristețe; sper ca Rodriguez... cu tóte aceste, décá s’ar întâlni? Unchiul toti nu scie ca Cayetano te iubesce și a crezut ca face bine trimițând pe colonel la palat. — Linistește-te, mătușe dragă, don Rodriguez va fi cuminte, chiar deca varul meu nu va fi astfel. Mamă, urma juna feta după un moment de tăcere, ar fi bine seamănâm căsătoria. — Pentru ca se suferi la rândul teu, copilă dragă ? Nu. Cayetano are un suflet nobil, durerea mea se va potoli încetul cu încetul. El va asculta vocea rațiunii, consiliere mele și în afecțiunea ce are pentru tine va găsi, negreșit, puterea d’a se sacrifica pentru fericirea mea. — Cum ași putea se fiu fericită, respinse luna feta, când voia iei câ sunteți cu toții nenorociți din causa mea ? — Să ne rugăm feciorei Maria, dise dona Maria; ea a cunoscut tóte dureile și mâna iei divină póte se le ușureze Cele două femei se duseră se îngandieze ce umilință la piciorele unei steui a Feciorei, dinaintea câria ardea uă lalpă de argint. Un trofeu de arme, reflecat deuă oglindă aședată după sfânta liră, înconjura cu spadi pe mama lui Climt. De nă dată, un pas resuna supt coridr,dona Maria se repedi afară și întălnise colonel. — Fiul meu? striga ea. — Va fi aci peste un moment, respinse cu vioiciune oficialul. — Liber? — Liber, senora. Grija care contractase trăsăturile de ei Maria se împrăștia încetul cu încetul,apoi ea respiră cu satisfacere. — Doreü să te binecuvinteze penru acesta, don Rodriguez! Și lacrămi de mulțămire curseră pe obrajii mamei ingeniarului. — Ce s’a petrecut? întrebă Laura pe oficialul care-i săruta mâna cu respet. Absința d-tele îndelungată, aceia a unchiului și a vărului meu, ne îngrijise gozav, atât pe mătușa mea cât și pe mire. — Causa e cu nenumărați curieri vi necontenit la palat, scumpă Laura și țepeșile lor, în mai multe rânduri, au î'ntrerupt pe marele inchisitor, care voia să întrebe el însuși pe vĕrul d-tele. — Ce-a spus fiul meu ? întreba dna Maria. - I