Romanulu, ianuarie 1884 (Anul 28)

1884-01-13

ANUL AL XXVIII-LE Voiesce și vei putea a­nunciurî Linia de 30 litere petit, pagina IV..............................40 bani Det0 . » » » „ IV......................2 lei — „ Inserțiuni și reclame pagina III și IV linia . 2 „ — „ A se adresa : IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. INT PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8 Place de la Bourse, LA VIE­NA, la d-niî Haasenstein et Vogler, Wallfischgasse 10. jA FRANCI ORT, S. M. — la G. L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. — Scrisorile nefrancate se refusă — 20 B­A­N PIE3DA.OTIXIANTE^ ȘI 14. STEA R,^.TIXJ3STE.A. BUCU­M, SCALENDAR 1884 De câți­va ani, exportul cerealelor nóstre este forte slab, și acesta nu din causa unei rele recolte, ci din causa concurenței ce ni se face pe piețele străine. Dene mai acum vr’uă trei ani, grânele din America atrăseseră se­­riosa atențiune a tuturor. Astă­zi î­ânse, India și Australia țin piept Americei cu producerea cerealelor, și concurența pe piețele europene devine din ce în ce mai îngriji­tore pentru țarele agricole. Țara nostru, fiind încongiurată de țeri agricole și având se lupte cu duce grânare puterice ale Europei, Rusia și Austro-Ungaria, este forte amenințată în viitor, dacă nu se vor lua tote măsurile pentru propășirea iui agricolă. Estinătatea și buna calitate sunt cele duóă elemente ale concurenței. Ori­cât ne-am trudii nimic nu pu­tem face dacă vom urma vech­ea sis­temă și nu ne vom pune cu toții la lucru pentru a da­uă nuoă direcțiune agriculturei nóstre. Am fost póte între cei d’ăntei cari am cerut un minister de agricultură și am așteptat cu nerăbdare înființa­rea lui. Astă­zi avem acest minister, pe lângă care se află un consiliu supe­rior compus din omeni speciali în tote ramurele activității nóstre eco­nomice. De­sicur eâ el studie­ midlónplp pentru a veni în ajutorul agricul­turei. De­sicur câ, cunoscând concurența de care suferă cerealele nóstre, caută ce este mai bine de făcut pentru a o înlătura pe cât se pate în viitor. Agricultura nostră este napoiată ; sutele de mii de sătiani își cultivă pământul după cum îl cultivau a­­cum 50 de ani. Arendașii și chiar proprietarii cei mari—afară de căte­va escepțiuni urmază vechia cale și întrebuințeza vechia sistemă pentru cultura pămân­­tului. In asemeni condițiuni, cu nepu­tință este se putem lupta cu­ concu­rența celor­l­alte țeri mai naintate de­cât noi în cultura pământului După lege, atribuțiunile ministe­rului de agricultură, întru cât pri­­vesce acastă ramură, sunt : pregătirea legilor și regulamente­lor privitore la agricultură ; administrațiunea și învățământul scolelor de agricultură, de silvicul­tură și de veterinărie; înființarea și administrarea stabili­mentelor pentru îmbunătățirea și pro­pășirea animalelor domestice ; introducerea irigațiunilor și drena­­giului ; încuragiarea agriculturei prin es­­posițiuni și concursuri, prin societăți de agricultură și prin comisii agri­cole ; stațiuni meteorologice; lua­rea tutor măsurilor pentru pro­pășirea agriculturei; pregătirea legilor și regulamentelor privitore la subsistența publică, etc. Din tote aceste atribuțiuni, învăță­mântul agricol și înființarea stabili­mentelor pentru îmbunătățirea și pro­pășirea animalelor domestice intră în întâiul ordin și sunt de cea mai ne­apărată și mai apropiată trebuință pentru agricultura nostrá. Agricultorul nostru nu scie nici să facă u­ bună cultură a pământului, nici n’are ceea ce-i trebue pentru a­­cestă cultură. Economia rurală prevede ca con­­dițiuni neapărate pentru cultura pă­mântului : soiința d’a cultiva, capi­talul de muncă, capitalul de vite și capitalul de instrumente. Aceste condițiuni lipsesc aprópe cu totul agriculturei nóstre. Sutele de mii de săteni, cari până ori au trebuit să plătescă într’una pentru a’și rescumpăra pământurile, L.­’W-Y d’a face uă bună cultură și lipsa cap mu unu uc mun«, 1 și de instrumente mai suferă încă și 1 de lipsa de vite, cari, la noi, au de­­rut într’un mod de­ necredut, gener S’a și înființat casele de credit a­­gricol; acastă instituțiune este forte bună și forte salutariă, dacă s’ar ține cu adevărat sema de scopul­ pentru care ea a fost înființată. Din nenorocire ânsă ș’aci șatenu­lui i se deschide ușa cu mare greu­tate. Și dacă i se face un mic credit, de ce nevoe să scape mai ănteii î ? in­serăm ca vitele au degenerat în­tr’un mod de necrezut; munca, care într’alte pârți se face cu dinoi boi, la noi trebue se se facă cu șese, și sătenii sunt­ nevoiți să se unască câte cinoi și trei, împrumutându-și unul altuia vitele, pentru a face arături. Mai tot­dea­una acesta este din căușele de se întărziază și n ■ ’ i fac bine arăturile. Este de prisos să mai spunen ceia ce fac sătenii pentru arăta lor, fac și pentru arăturile la s’au îndatorat prin învoielele în, sate cu proprietarii său arendași,­ îmbunătățirea și propășirea­­ lor de muncă este dor­ită trebu imperios cerută și simțită de i întregă. Pe lângă satisfacerea acestei buințe și respăndirea învățământu agricol, trebue a se mai lua­­ tóte măsurile și a se aduce tóte lesnurile pentru naintarea agri­curei. Intre aceste măsuri și înlesniri tem cita în ăntâia linie înmulți cailor de comunicațiune și reduce tarifelor pentru transportul cere­­lor pe calea ferată. In anul trecut, Rusia vedend cerealele iei suferă un mare cei­rință pe piețele streine, de­și a tacse îndestul de reduse pentru ti­mportul cerealelor pe calea ferată mai redus încă tarifa lor cu 25 sută. Măsura acesta a făcut ca să i­ parte din cerealele Rusiei se fie portate și să intre mulți bani țară. Dacă nu ne vom gândi serios la timp la tot ce putem să fac pentru­­ agricultură, nu numai vom rămâne ]napoia celor alte ț cu acastă ramură de produ­cțiune, dar șin nostre la urmările cele mai vă­­t­ămătore. Stim că aceste lucruri se fac cu anevoință și cu ministerul agricul­­turei abia s’a constituit. Totuși fa­cem apel la toți pentru a se pune cu iubire pe lucru, aducându-le aminte cuvintele lui Lavergne: „mai cu su­­mă în viața economică, măsurile cele bune nefolositore rămân când nu sunt luate la timp.“ SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Londra, 23 Ianuarie. — Camera co­munelor va cere lordului Gfranville, minis­tru al afacerilor străine, se nu aprobe con­­vențiunea încheiată între d. Ferdinand de Lesseps și­ armatorii englezi, privitóre la canalul de Suez. Paris, 23 Ianuarii­. — Vă depeșe din Hong-Kong anunță câ amiralele Courbet ar fi amânat atacul fortăreței Bak-Ninl­ până la sosirea ajutorelor trimise din Francia. U­n Ianuariü. Clăti* * rernure de pământ se Iile la Karadjik, în '. Căte-va minarete semn­aleza nici un VINERI, 13 IANUARIU 18*4. Luminează-te și vei fi. ABONAMENTE In Capitală și districte, un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 ser­­nă lună 4 lei. Pentru tute țerile Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa : IN ROMANIA, la administrațiunea diarului și oficiele poștale. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8, Place de la Bourse LA AIENA, la d. B. G. Popovici, 15, Bleischmarkt. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustavo Croce, Via San Francesco da Paola (N. D.) 15, Genova. — Articolele nepublicate se ard — FARA ,cia din Paris, cu data publicată de Neue , următorele : lisat de revisionist­ 1­e 1000 persone. O scurs în care ataca sliarul municipal de curs prin care lăuda In fine se adopta că estă contra politicei ului și ’ndemna pe se­ceră imediata­re­mii printr’un Adu­sitat d’aprópe 2000 a parte la subscrip­­•ea unui monument­­ împușcați pe tim­­atorii se pronunțară socială. o deputați ce s’afi 3și în departamentul Crout, în Charente­s și în Corsica re- JA 'd­­eil din 19 Ia­■ • i­­ pretinde ca afară « de d. Mancini a­­ici italiani în pri­­apelul imperial al Germ­aniei, există un notă, adresata, AL&­­•••*' Alenabrea și cavalerului nugra, pen­­­­tru a constata ca alianța cu puterile cen­trale n’a micșorat simțămintele de amici­ție ce Italia resimte pentru Francia și Rusia. Notă adaugă ca singurul scop urmat de Italia este d’a servi interesele pueii. Die Presse publică următorea tele­­g­ramă din Roma cu data de 21 la­ Onuai’iü : Serbarea de astădî în onorea lui Victor Emanuel s’a sfîrșit cu al treilea peleri­­nagiu. Acesta a fost și cel mai numeros. El ținu de la 10 ore dimineță pene la 2 ore dupe amiadi. Drapelele și coronele nici nu se mai puteau numera. Erau re­­presintate 23 provincii, printre care s’au distins mai ales Siena și Potenza, în al carei cortegiu se aflau una sută femei îmbrăcate în costum național. Ordinea a fost perfectă. AUSTRO-UNGARIA Citim în Le Temps din 19 Ia­nuarie : Eri, ministrul instrucțiunii publice, d. de Tréfort, a primit u­ deputațiune is­­raelită care venea se­ î cera să nu întru­­nască congresul evreesc, de vreme ce or­todocșii nu voesc să aibă nimic comun cu reformatorii. D. de Tréfort nu a primit în mod favorabil acestă cerere; el a res­­pins ca ortodocșii trebue să renunțe la vechile obiceiuri cari sunt în contradicere cu ideile moderne ; în acest mod numai, ei vor face să dispară bariera care-i des­parte încă de restul poporațiunii. Se anunță din Cracovia următo­rele cu data de 21 Ianuarie­: Cu ocasiunea începerii de mâne a des­­baterilor din Reichsradt asupra propunerii Wurmbrand, diariul Czas îndemnă pe Po­loni se crede în scomptul cu stânga vo­iesce a crea Galiției uă situațiune estra­­ordinara prin limba de Stat. Un asemene procedere nu pate se aibă ca resultat de­cât ua desbinare a majoritații și uă ne­înțelegere între Cehi și poloni. Diariul Czas someză pe Poloni se voteze în una­nimitate contra propunerii Wurmbrand. Se dice ca mai mulți membri din partita polonă sunt încă neotărîți în privința a­­cestei cestiuni. SPANIA Le Temps primeste din Madrid ur­­matorea telegramă cu data de 19 Ianuarie­ . Am vedut ori sora pe d. Castelar. E­­minintele orator crede ca situațiunea a fost agravată prin intrarea conservato­rilor în ministeriu. El s’a arătat mai cu semă întristat din causa presinței unui ultramontan la ministerul instrucțiunii publice. Schimbarea ce s’a operat dovedesce, după densul, incompatibilitatea dinastiei actuale cu instituțiunile monarhice. D. Castelar este de părere ca republi­canii moderați, ținendu-se în umbră, tre-irăsim în Neue freie Presse urmă­­torea telegramă ce i se trimite din Paris cu data de 21 Ianuarie­ . Se anunță din Madrid câ în fostul mi­nister se formaseră duce partite, dintre cari una cerea disolverea cortesilor, dar ministrul de interne combătea acesta ce­rere. Regele decidarâ câ semneza îndată decretul de disolvere, daca i se pute ga­ranta un succes al n­oilor alegeri și ese­­cutarea programei liberale de Parlamen­tul din nou ales. Ministrul președinte nu putea să dea acesta garanție, ba dacă sfătui pe rege să cheme pe conservatori la putere. Se pare ca d. Canovas nu fu nici cum surprins de propunerea de a forma un cabinet, câ d i­nainte de amindi se pre­­sinta regelui și chiar în aceiași seră veni cu toți colegii săi în plină uniformă, spre a depune jurământul. Le temps, vorbind despre acastă schimbare de miniștrii, scrie urmă­­torele : D-lui Canovas nu pate să-i treca prin minte d’a guverna cu un Parlament în care d. Sagasta are m­ajoritatea. Deci d. Canovas va trebui se facă un apel la țară. Se scie, din nenorocire, ce însem­­neza acesta în Spania și de ce mijloce dis­pune guvernul spre a falsifica voturile (legea electorală censitară). Totuși acesta ușurință, de a dobăndi că majoritate, este numai un târnă índuciasa pentru mi­nister, care se înșelă forte adese ori și forte mult despre puterea protivnicilor sei. Ast­fel dar situațiunea a devenit din nou încurcată la vecinii noștril de peste Pirinei și junele rege va avea trebuință de tot sângele sĕu rece spre a nu cădea într’una din acele reacțiuni care în Spa­nia, ca și pretutindeni, sunt vecinicile premergătore ale revoluțiunilor. BULGARIA Schimbarea de minister din Bul­garia, adică escluderea ambilor mi­niștri conservatori, d-nii Nacovici și Stoilov, din cabinet, s’a făcut după stăruința d-lui Jonin. Diplomatul rus,­­lice­ră relațiune din Sofia adresată diarului Neue freie Presse, ceru de la președintele consiliului de miniștri, d. Zankoff, retragerea ambilor mi­niștrii și închiderea diarului la Bul­garia. Cu chipul acesta d. Jonin a făcut un pas mare spre realizarea scopului său, adică darea Bulgariei pe manele d-lui Karavelov și a par­­tizanilor săi radicali. MUNTENEGRU Narodni Listy publică următorea relațiune ce i se trimite din țara cu data de 21 Ianuarie­. A sosit scirea din Muntenegru cu prin­cipele Nikita a chemat 4000 ómeni supt arme spre a ocupa teritoriul de la Gu­­sine care trebuie să fie cedat Muntene­­negrului și a cârui poporațiune mahome­dană vn Asmp “^jȚ|p|r^]sistintă. [Corpul ziarului Daily Telegraph i se tri­mite următorea telegramă din Cair, cu data de 17 Ianuarie­: Pe aici domnesc cele mai îngrozitore temeri în privința garnisonei din Sudan. Inamicul a isolat Senaarul și se concen­treze în giurul Chartumului. Orașul Bahr­­el-Ghazal e perdut. Autoritățile militare se înduoesc ca se va putea esecuta pla­nul lui Baker-pașa de a libera Chartumul pornind de la Masallah, de vreme ce e cu greu d’a trece printr’uă țară care e resculată. Este de prisos d’a mai ascunde pericolele existente, orașele vor fi pră­date și garnisónele omorîte daca nu li se va acoperi retragerea. Comercianții cari sunt în legături comerciale cu Sudanul au și protestat contra evacuării Chartu­­mului, au format un sindicat. Ei cerură­ră audiință la Kedir, dar ea le fu refu­­sată. Atunci se adresară la Nubar-pașa, care se declară ca ori­ce petițiune e de prisos, de vreme ce evacuarea Chartumu­lui este otărîtă în mod definitiv. FOITA ROMANULUI, 13 IANUARIA 10 CAIETMO VICTORIA de L­UCIEX SI IA11T PARTEA A DUO A Y (Urmare) _ Ad ! clise el cu greu­, respunsul teu­ mi-a sfărămat inima; mai bine făceai de nu spuneai adeverul. Dona Maria îl lua : " ' ~tano plângea. — Fiul meu, copiii diata femee, durerea tea i nu­mele cerului, linistest aus’a tăcut âncă, cine scie, mai face. — Dér mî-ai spus ara îl iubesce. — Ea nu te-a vei a cu­noscea amorul teu,­­rebuit se mi-l destăinuescî. — Credeam câ I dut se iubesca p’un altul ie- Ce nenorocire! s’au­ stil Ie, totă fericirea , viitorul ! — Ce grozăvii !­­vne, pă­rinții tei nu însem. — Ertămă, durerea și desperarea me sdrobesc! Desamăgirea e mai crudă de­cât ași fi credut. Când am trecut ori pragul acestei lo­cuințe, inima mea, plină de iubire pen­tru Laura, se bătea într-un mod îngrozi­tor; credeam ca me așteptă cea mai mare fericire și-mi grăbeam pașii. Prevedeam totul, afară de realitate. Adi dimineță âncă, sufletul meu vesel plana în nișce regiuni cereșci; acum, trist și abătut, el se sbate într’u­ întunecime grozavă. O, mamă dragă, Laura este perdută de veci pentru mine! Cum nu voesci dér se-mî blestem e sistența! — Timpul, acest ausiliar al lui Dum­­nedefi, aduce și înlătură durerile; nimic din ceia ce e pământesc nu e vecinic. Vei uita totul, negreșit. — Timpul pare să aibă efect asupra sufletelor comune, respinse Cayetano; el nu va măngăia nici uă dată pe acel care a credut ca va deveni soțul Laurei. De ce m’am mai născut, mamă dragă? — Taci, îi dise cu blândețe dona Maria; chiar când ești în prada durerii, sunt cuvinte pe care mă gură ca­r­tea nu tre­buie să le pronunțe nici uă dată. — Ertă-me, scumpă mamă; nenorociții sunt nedrepți și crinii, o seri; dar totul pare a fi în contra lor. In jurul nostru, paserile cântă, florile se desvelesc, apa murmură , și supt acest cer albastru ce surîde, există un om care pate crede ca universul este făcut pentru densul, un om iubit de Laura! De ce se fie densul, mamă ? Ca marinarul care cădut de pe vas în timpul unei furtuni, se sbate în deșert în contra valurilor ce au se ’1 în­­ghiță, ast­fel am cădut și eu în Horea vieței și nu văd înaintea ochilor mei de­cât întunerec. In copilăria mea, când eram bolnav, mă legănam la sîn și vocea mea, repeta, după vocea mea, un cântec plân­gător care mă făcea se adorm. Astă­­i, copilul a devenit bărbat, sufere ; inima i­ se sfarmă, doliul pătrunde în sufletul meu; nu cunosci cum­va, dragă mamă, vre­un cântec care pare se -ți adormă dure­rea și viața ? Lacrămi isbucniră din ochii dlonei Maria — Ai dreptul se mă torturezi, cinse ea> ești fiul meu. Ți-am dat faptele, grijele, somnul, tinerețea mea. De nenumărate ori, sdrobită de oboseli, am tremurat lângă legănul teu și nu vei sei nici uă dată cât am suferit pentru tine. Ei bine, în acest moment când, lovit d’uă desa­­măgire, inima mea se sprijină de a mea care geme în acest moment când durerea te aruncă în brațele mele, desperat, eu mă blestem pe mine; îmi întorc privirile spre Dumnedeu, mort pe cruce și ’î mul­țumesc pentru fericirea ce ’mi a dat d’a fi muma mea, ca ei, cât timp vei trăi, eu nu voiü dori nici vă dată se mor. Cayetano se scula drept în picviire ; el lua mâna nobilei femei care-i vorbea astfel: — Ai dreptate, îi dise el, acela care are de iubit uă mumă ca tine, nu trebue se desprețuiască viața și voesc să fiu demn de­­ tine. Adio visuri și fiind ca Laura mă nesocotesce, ei bine, voi­ ordona ini­­mei mele se nu mai iubescă. Cayetano lua brațul mamei sale și a­­menduci plecară prin aleele gradinei. Dona Maria, devenind din nou blândă și du­­iosă, vorbea mai des și cugetările iei es­­primate în frumósa limbă spaniolă, care n’are alt cusur de­cât acela de a fi cam emfatică, dar care, din acesta, oausă nu pate fi comună, rotarcați curagiul lui Cayetano desceptau sentimentele sale generose. Une­ori, mama sea, făcea se strălucesea înaintea ochilor sei dă spe­ranță, spre care nenorocitul își îndrepta totă ființa mea. Două dată, căpitanul Vic­toria apăru în grădină, sprijinit de bra­țul unui ofițer superior spaniol . El el întrebă Cayetano oprindu-se în loc. — Densul, răspunse Dona Maria. Co­pile dragă, adaose ea cu vioiciune, am fost severă mai adinsară, datoria mi-o impu­nea Acum, te conjur să fii în destul de stăpân pe tine pentru a nu lăsa să se ghicesca causa turburarii în care te gă­sesc­. Daca nenorocirea a voit ca el să fie rivalul teu, află cel puțin ca Rodri­guez este u­ natură nobilă, un adevărat Castilian, un amic al părintelui teu demn să devină și amicul teu. — Spaniol și logodnic al Laurei­­ mur­mură Cayetano, înțelegi, mamă, ca nu pot de­cât să urăsc pe acest om! — înainte de a te gândi la tine, răs­punse nobila femee, trebue se te găndesci la vera tea, care n’are alt sprijin în lume de­cât pe noi, și d’a căreia fericire, chiar în dauna nostră, trebue să ne îngrijim Rămâi deci un moment aci?. Cayetano nu respunse. Cu inima sfă­râmată, înfuriat, el examina pe oficial. Era un bărbat de vr’uă trei­zeci de ani, deștept la înfățișare, cu trăsături regu­late, aspre, dar cu tote acestea simpa­tice. — Ei bine, striga căpitanul, care nu putea să pășescă de­cât cu greutate, tre­bue să ne siliți numai­de­cât se venim spre voi fără ca să vă urniți ,din loc ? Ce s’a petrecut ? întreba dânsul după ce observa neastămpărul soției și a fiului iei. Parcă s’ar fi întămplat ceva, și Laura pe care am înființat-o despe presința co­lonelului, mi-a respuns ca e bolnavă. — E bolnavă ’n adevăr, se grăbi să răspundă dona Maria, și Cayetano se cam îngrijise. Nu te teme, colonele, are să vină în curănd. — Credeam, continuă căpitanul c’un ton de mustrare, adresându-se fiului său, ca voi­ fi cea d’anteia personă pe care vei îmbrățișa-o adi diminață; décá n’ar fi venit don Rodriguez, pate ca în acest moment te-așî aștepta în salon. — Ostenela călătoriei m’a făcut să mă scol tardiv, tată, respinse cu greutate Cayetano; dar chiar acum eram să vin la d-tea. — Iți mulțumesc, colonele,­­zise vete­ranul călăuzei sale, care-1 ajuta să se a­­șed­e pe un bancă. Acum, da-mi voe se te­presint fiului meu, a căruia nume și func­țiune mi se pare câ­ți sunt cunoscute. Colonelul Rodriguez, adaose căpitanul cu uă satisfacere vădită arătând pe ospete său, viitorul ten vor, Cayetano, cǎci pre­supun ca cunosci în sfîrșit fericita sorie. Ingeniarul, tremurând, se închina. Dar colonelul se grăbi să se apropie de dân­sul și-i întinse mâna. — Déca voesci, senor, iu­se el cu cor­dialitate, vom fi prieteni înainte d’a de­veni rude. După un moment de nedomirire, inge­­niarul puse mâna sea în acea a oficia­­lului, fără a respunde case prietenescii sale strângeri. Colonelul simți cu surprin­dere ca degetele pe care le strângea tre­­murau și fu lovit de strania figură a tâ­nărului. Remănând pe gânduri, el se a­­șeza lângă căpitan, care trimise pe dona Maria se caute pe Laura. înainte de a pleca, dona Maria seruta pe fiul iei și-i murmura la ureche.­­ Stăpănesce-te. Cayetano, în piciore, se recfima de uă masă. — îmi spuneai deci, Rodriguez, dise

Next