Romanulu, martie 1884 (Anul 28)
1884-03-26
290 ADUNAREA DEPUTAȚILOR SESIUNEA ESTRA-ORDINARA Urmarea ședință de la 24 Marte 1884 D. R. Lățescu, urmând, cere a se păstra legislațiunea de astăzî, pentru a se discuta cererea fiecarui județ, se nu le punem pe tote într’uă oră, câci prin acesta legitimam lapisc, pe care—daci le am cunosce—le-am stigmatisat prin acesta dombil de indemnitate unor omeni care nu-1 merită, cum sunt cei ce administră județul Nămțu. D. prim ministru observă cu totdeuna un asimțământ local de înflăcărarea oratorică. I. Lățescu are urgiă pentru autoritățile locale și iubire pentru cea centrală, acesta este a fi în contra descentralisârii. Și d-sea ar fi voit se s’amâne discusiunea, spre a aduce suma impositelor ce se plătesc în alte state, câcî atunci s’ar fi vedut ca nu e nici unul cât de puțin naiitat în civilisațiune, care se chieltuiescă mai puțin de cât noi. D. Berendei. Dar țineți sema și de producerea nostră. D. prim ministru, urmând, dice câ e peste putință a împuțina chieltuielele obligatorii, câcî e trebuință de spitale, cazarme, etc. Se vorbesce de imposite, pare ca am fi în timpul imperiului roman. SS nu se uite însă cu Camera voteza impositele, cu ea autorisă și chieltuielele; deci aiei este respunderea. Cât pentru faptele ce d. Lățescu impută consiliului județian de Neamț, d. prim-ministru dice ct să dea D-dea ca numai la Neamț se se facă abusuri, să dea Dumnedeu ca numai în România se fie abusorî. D-sea e amărît de relele ce vede și nu se mângăiă de cât când se uită la alte societăți de sute de ani pe drumul progresului și care nu sunt în acesta privință mai bine de cât noi. Discusiunea închidendu-se, proiectul se ia în considerare. Se citesce art. 1. D. I. Codrescu dice ca decimile, care sunt un accesoriu, au ajuns a trece peste principal. Sistema acesta de imposite era rațională la 1864, câce atunci impositele directe erau basa, acum înse impositele indirecte dau produsul cel mare și deci asupra lor ar trebui se se ia și decimile. Prin uăcălcare a Constituțiunii s’au impus județelor oă mulțime de sarcine, pe care n’au cu ce se le mai acopere. E de părere dér a se da județelor autoritarea se percepe decizii și asupra dărilor indirecte. D. prim-ministru dice ca ideile ce a exprimat d. Codrescu provin d’acolo cu n’am fost obicinuiți să plătim. Nu numai supt Regulamentul organic nu plăteam ceîralți care nu eram muncitori, dar și mai încoce. Intr’adever, pene la reducere, imposibil personale alimenta bugetul cu suma cea mai mare. Sărăcimea plătia și ducea sarcinele. Ea ne-a făcut și drumurile și n’a protestat. Acum noi protestăm. Nu e drept, se facem mai ăntei ca acea sărăcime și apoi se protestam, apoi se dicem destul. Ne-a făcut mojivul sosele, se mai facem și noi boiarii. D. ministru de interne arată ca cele mai multe județe au trei decimî și fară aceste decimî nu pot face față cheltuelelor ce le sunt impuse de legi. Discnsiunea se închide și proiectul se adoptă. p- 1- O. Bibicescu dâ citire raportului séu și proiectului de lege prin care se supune la un tacsă numai de 80 bani decalitrul de bere de la fabricele înființate de la 1882 íncoce și care se vor mai înființa. .Proiectul s’adoptă fără discusiune, cu ocasiunea incendiului palatului Universității. E mai presus de îndoială case ca multe documente d’ale Academiei române, precum și monedi d’ale museului de antichități, s’au rătăcit. Când s’au aședat din nou colecțiunile Academiei române în vechiul lor local,Js’a găsit printre densele multe documente din arhiva Senatului precum și mai multe cutii cu monedi d’ale museului de antichități; acestea ne face se credem ca multe obiecte trebuie să se fi perdut pe timpul când se transportau dintr’un loc într’altul. * SCIRI D’ALEDILEI Astădî, 26 Marte, termometrul casei Menu (succrs de Shuer), calea Victoriei, 75, arată grade Réaumur . La 12 ore noptea -1- 2.5 La 7 ore dim.-4. La amiadi --13. înălțimea barometrică 763 mm. Cerul noros.* * *X* A Pene acum nu s’a putut încă afla cu siguranță ce anume obiecte s’au perdut Un abonat al diarului nostru ne întrebă daca onorabila direcțiune a poștelor și telegrafelor n’ar putea se întocmescă un serviciu de scrisori urgente, precum există deja un serviciu de telegrame urgente. In acest scop, direcțiunea poștelor ar putea se se înțelegă și cu direcțiunea trenului Fulger pentru transportarea acestor scrisori.* * *** La 23 Marte, un supt locotenente de artilerie, dt. Averian, sosind cu trenul No. 1 la gara Ungheni, a bătut și lovit de mai multe ori în cap, cu focul cismei, pe șeful de tren Vancea, care ’l oprise se sară jos pe când trenul mergea. Semnalăm faptul d-lui ministru de resbel.* •X*XDon Pedro’Alvares de Toledo y Acuna, marchis de Casafuente, noul ministru plenipotențiar și trimis extraordinar al M. S. Regelui Spaniei pe lângă guvernul României, va părăsi săptămâna acesta Bucurescii. D-sea se duce la Madrid pentru a întovărăși în călătoria lor spre România pe soția și pe fiul seu. * ■X* -XIehovah, poemă filosofică-religiosă de Carmen Sylva, a apărut în traducere ungurescu, de d. I. Goldiș, profesor în Arad. •X- -XBalul de la d. Stolojan a fost din cele mai animate. După mult danț, el nu s-a terminat decât pe la orele 8 și jumătate cuva. La 1 Aprile, mersul trenurilor se va modifica. Trenul pentru Moldova, va pleca din Bucureșci la 11 ore sera și trenul micst pentru Verciorova la 5 și jumătate ore. Trenul pentru Galați va pleca la 8 ore dimineța. * * * A apărut de curând în editura d-lui E. Grasianu din Bucuresci albumul carelor simbolice de la serbarea încoronărei Maiestăților lor, Regele și Regina României. Primul caet cuprinde patru cromolitografii, represintând societatea Concordia română, cofetarii și restauratorii, societatea comercianților de băuturi spirtose, și corporațiunea brutarilor. Celelalte caete vor apare la fiecare trei luni. * * * Cu ocasiunea centenarului filosofului pessimist german Schopenhauer, i se va ridica un monument în orașul în care el a petrecut cei mai frumoși ani ai vieței sale, Francfort-pe-Main. In scopul acesta s’a deschis un suptscripțiune. Pe manifestul publicat de comitat se află și numele d-lui Renan. * * * Arhiducesa Valeria, fiica împăratului Austriei, a fost făgăduită arhiducelui Ferdinand d’Est, fiul cel mai mare al arhiducelui Carol Ludovic. Scirea este aprope oficială, logodna case nu va fi celebrată în mod public decât după întorcerea arhiducesei, care se află la Wiesbaden cu impératesa. Arhiducele Ferdinand, care este forte tinor, a moștenit marea avere a ducelui de Modena. ROMANULU 27 MARTE 1884 MUNCITORII DIN PORTUL BRITIU Muncitorii, cu brațele, din portul Brăila, au adresat uă petițiune câtre președintele consiliului de miniștrii. Semnatarii în număr de 150, din care cea mai mare parte a servit în oștire, spun ca 1500 de lucrători suferă de persecuțiunea vătafilor și sunt esploatați de zarafi. In anul trecut, d. Atanase Thano, voind a apăra interesele muncitorilor, s’a adresat câtre ministrul comerciului, cerând a se regula și îmbunătăți sorta lor. In urma acestei petițiuni, 339 de muncitori au espus plângerile lor ministrului, care a atras atențiunea camerei de comerciu din Brăila, cerându-i să înființeze uă casă de economii. Însă până atți lucrătorii sunt fară casă de economie și fară stărostie, deși au adresat încă uă petițiune câtre ministrul comerciului. De astă dată, acești nenorociți se a»dreseză d’a dreptul câtre președintele consiliului, rugându-i a arunca să ivire asupra conclusiunilor cererii făcii de către d. A. Thano, care cere să se înființeze în portul Brăila năstărostie, surprivigherea și controlul camerei de comerciu, acesta stărostie să aibă datoria de a împărți lucru de uăpotrivă la toți muncitorii, spre a face să dispară acei părăsiți cari speculă munca muncitorilor, oprind pe zarafi a mai scumpta biletele muncitorilor și să se înființeze o casă de economie care să scumpteze acele bilete de muncă, case orice reținere făcută să se treacă în libretul fie scorul muncitor. Acesta casă va fi exclusiv pemtru muncitorii cu brațele din portul Brăila. Semnatarii Cél’ §é se opresc a vătafii a mai lua lucrătorului cei 20 bani pe zi, fară de care nu se ea la muncă. In fine să se stabilesca câ,j ori câți bani s’ar tocmi muncitorii cu comercianții să li se numere întocmai, de câtre ómenii însărcinați cu plățile. Asuprirea de care se plâng muncitorii, constâ în aceia ca zarafii se opresc câte 5 bani la lea ca dobândă pe săptămână. CRONICA D’ale sumei valuri. D. procuror Arțag luase cuvântul. Cu uă logică de procuror, cu Troplong, Dalloz și Duvergier în mână, c’uă argumentare strânsă și limpede—c’am după și cu după fac opt—dovedise tribunalului până ja la evidință cu moș Vasile se făcuse culpabil de delictul prevăzut la art. 332 din codul penal combinat cu art 333 și 334 de la cartea II, titlu IV, secția V. —„Da, domni judecători, grăi d. procuror Arțag, moș Vasile a cumpărat de la societatea Gescheit și C-nneuă mașină de treerat cu condițiune de a o plăti în anuități de 10 lei pe lună. Mașina a văndut’o și anuitățile nu le-a plătit, deci este culpabile de delictul de abuz de încredere. Faptul mincinos există, amăgire în paguba averei altuia, uneltiri viclene asistă , conchid dar cerând condamnarea lui moș Vasile la macsimum pedepsit, câci reclamantul este strein și mă întreb ce va cuce Europa dace vom lăsa să treca asemene fapte nepedepsite cu asprime. Legănat de mlădiosul organ al ministerului public, adormisem constatând încă uă dată cu societatea în genere și casa Gescheit și C-nne în particular găsise în persona d-lui procuor Arrag un aprig apărător al dreptății. Adoră misem, somnul meu însă respectă locașul în care mă găsiam și nu-mi aduse decât visuri culese din colecțiunea de legiuiri. Visam ca mă găsesc tot în sala tribunalului, tot pe banca reservată pentru pressă, tot fară mésa, hârtie, condee și cernelá, și de la locul meu aucțiam pe acelaș d. procuror Arțag susținând mai multe acusuri. — Să vie numărul unu striga ușiarul. — Numărul unu, dicea d. procuror e un doctor care de dece ani anunță la pagina a IV a diarelor câ vindecă paralisia, stisia, beția, ce face pe surdi să audă, pe muți să vorbéscă, pe orbi sĕ vecia. Bolnavii au dat năvală, d-lor judecători , au plătit duoe decî de lei consultațiunea și s’au întors pe la casele lor tot surdî, orbi, muți, paralisațî, ofticoși; deci, abusul de încredere, amăgirea, prejudiciu există. Cer condemnarea... Numărul două!... un comersant de frunte, d-nii judecători, vinde vinul mestecat cu apă, oglindi din Veneția de la Azuga și piele rusesca de la zahana... Numărul trei !... Un ministru care a jurat ca prin împrumutul cu care se acoperă tóte datoriile Statului, cu monopolul asupra apei de băut nu va face pe nimeni se sufere de sete, cu legea în contra pressei nu lovesce ,în libertatea d’a cugeta. Tera a plătit, ttera l’a ascultat, și tóte au eșit minciuni! Amăgire, domnilor judecători, uneltiri viclene, înșelăciune !... Numărul patru !... Un spițer care vinde două-deei de lei pomada de crescut parul și dupe ce ai întrebuințat’o te tredesci chier ca’n palmă!... Numărul cinci!... Un advocat care a spus clientului seu ca nu trebuie să se împace cu nici un preț, câ trebuie să se judece câcî procesul e ca și câștigat. Nenorocitul client l’asculta ș’a perdut ! Numărul șase !.. Un om de litere care fură fâră milă de la autorii vechi și nici tot ce este de furat, și împrășcie acele cugetări ca ale sele ! Numărul șapte!... Numărul opt, nouă, dece... Inculpații intrară unul dupe altul, unul peste altul; sala era plină, pompierii erau siliți se dărîme zidurile pentru a face loc și domnul procuror Arțag acusa, acusa mereu, acusa cu atâta înverșunare, cu atât foc,... încât mă deșteptai. Când mă desmetecit, ochii mei nu deferă însă decât peste moș Vasile, condamnat la un an de închisore pentru înșelăciune. Moș Vasile se scărpina în capiicând: Sărut mâna boiari d-vostră“. Se temea ezul român se nu-1 ducă și la spăndu tare! ! D. președinte trase din clopoței și jandarmii luară pe osândat între pusei. Max. Dar gustul pentru danț a perit; danțul care făcea se salte de plăcere pe fete și se tresare de bucurie pe părinți. Da, nimeni nu mai vine se sacrifice pe altarul Terpschkorei (stil vechi). Nimic nu e mai trist de vădut decât balurile de astăzî, atât în lumea cea mare cât și în cea mică. In salon e pe după rânduri de scaune vechi înșirate fete grațiose, câte uă dată frumuse, în gingașe toalete. In dosul lor mamele care observă și veghiază. Orchestra cântă polci, valsuri, cuadriluri. Câțiva domni în frac apar pe la ușe. Unii se duc a lene, se învite pe bâte una din fete și încep împreună se trece parchetul cu sau fară măsură. Dar ce puțini sunt la număr acei cavaleri de bună-voe. Jumătate din invitați, câte oă dată mai toți, sunt la cărți, fumeza séu plec. Bietele fete stau și se uită lung la parchet căscând și moțăind. Ele fac cum se duce tapițerie ca d-na Penelopa, așteptând un bărbat, pe când mamele sforie adânc. Balul devine un concert... Și când te gândesc! ca mai tate au venit cu speranța de a putea pune mâna pe un soț. Ele se întorc triste, câte uădată plângând, și mamele furiose își zaic în ele, ce o mai fi! pe vremea nostră nu era așa! A cui e vina? a secolului! Trăim prea iute, și numai avem nici uă ilusiune. Astăzi, când dai un bal, de frică se nu facă fiasco trămiți invitații și la necunoscuți. Fie cine o fi, numai se face. Cunosc pe un domn câruia doctorul îi ordonase să facă multă mișcare. Iarna, neputând umbla pe ulițe, inaugurase un sistem curios. El pleca cu fracul în birje, și pe unde vedea lumină și audea musică își oprea birja, punea fracul și intra, juca un cos sau două necontenit fară se întrebe unde se găsesce, și dupe acest bun și plăcut eserciț să pleca cum a intrat, se desbrăca de frac în birje, își punea paltonul și intra acasă se se culce. Postul a făcut pre cum să se schimbe plăcerile lumesci. Primirile n’au încetat dar au luat un caracter mai serios. Musică mai multă și danț mai puțin. Chiar și taletele damelor sau modificat. Ele sunt mai întunecase și mai puțin decoltate. Dar cu tote aceste, cu sacrificiurile care le fac dumnelor lui Dumnedeu, tot își are dă mare parte Dracul. D-na Elena Oteteleșanu ș’a redeschis salonele. De trei deci de ani de când acestă casă primește, ce de lume a trecut prin ea. Câte suvenire triste și vesele! Ce de figuri frumóse, acum veștejite, au reflectat acele mari oglindî din salonele de dans. Câte lucruri s’au petrecut! Ce n’au ventit^m’au amlit acele mobile și câte ar putea să ne spue décá ar putea vorbi. Dar pe când uă lume frumosă și alesa se înțese în salonele sale, d-na Elena Oteteleșanu se ocupă cu opere filantropice. Voind să coroneze uă viață strălucită printr’u acțiune frumosă, ca matronele din Roma veche, d-sea a clădit un ospiciu pentru bătrâni, care va purta numele de ospețul Oteteleșanu. Săptămâna trecută, zeul carnavalului s’a reîntors și s’a sunat clopoței cu furie pentru ultima oră în duoă baluri la d. Crisoveloni și la d. Stolojan. Așadar, Lunisora a fost un mare bal la d. Crisoveloni. Casa e splendid iluminată, și decorată cu mare gust. La 11 ore, lumea începe să vie. Intr’uă clipă, salonele se umple de uă societate elegantă și alesa. D-na Crisoveloni primește pe invitați cu uă grație nespusă. Tata noptea a stat neobosită ocupându-se de fiecare. D-sea purta un toaletă simplă dar de mare gust, rochie de mătase albă cu un volan mare de flori de liliac; un voal de dantelă albă pe umeri prins cu un buchet de liliac și cu brilianturi. Danțul a început cu uă mare furie. Damele și cavalerii trec repede ca printr’un vis. Mirosul florilor te îmbată, diamantele te orbesc și domnele frumuse te încântă. Un bufet imens, totă prăvălia d-lui Capsa, e pus lângă salon. Lumea vine într’una să mănânce și să bea. Dănțuitorii alerg mereu să ia puteri. La după ore s’a dat semnalul supeului. Sala de mâncare e splendidă. Mesele acoperite cu flori dispar supt diferitele feluri de bucate: Curcani, fasani, vânaturi, icre prospete, stridii, pești de mare și de rîuri, legume și pome din tote sesenele și din tote țerile. Vinurile cele mai gustase, Bordeaux, Madera, Champanie, Drăgășani, curg ca rîuri. Uite, totá lumea alerga în salon. A început cotilionul. Danțul final e dus cu mare dibăcie de d-na Crisoveloni cu d. Constantin Isvoranu. Tóte figurele sunt noi și bogate. Cotilionul imprimat pe cârți de visită forte cochete e distribuit la toți dănțuitorii și a ținut până la jină. Damele au fost acoperite cu flori, cu panglice, cu cocarde și cu surprise. Cavalerii cu pieptul plin de decorațiuni erau mândrii ca nișce miniștri și auriți ca nisce iconostase. Printre figurele cele frumose, care a avut succes mare, a fost locomotiva care flucra ca la drumul de fer, soba cu castanii, tobele de basca, sacurile, popicele și poșta cu scrisori. Luminările se stinseseră, aurora indiscretă se uitase deja pe ferestre, sarele gonind-o venise și el se vadă acesta splendidă sărbătore și lumea tot juca. In fine, la 8 ore, balul s’a terminat printr’un cadril monstru. Printre damele care au asistat la acesta serată, se notăm pe: d-na Valentina Bibescu în mare toaletă de mătase albastru deschis și țesut cu rade argintii, un voal de dantele d’Alenson, pe capă comoră de brileanturi a unui principe din India. D-na Maria Stirbey într’un nor de bară verde ca apa Nilului, stele de brileanturi lucesc pe cap. D-na Ferdinand Ghica, valsui tare neobosită, sprintenă ca uă silfidă, în albastru ca un cer de Mai. D-na Stolojan într’un rochie roșie ca un trandafir de primăvară. Comitesa Tornielli și d-na Dragoumis în doliu de curte. D-na C. Isvoranu în aur d-na Lucia Duca în alb acoperită cu trandafiri, d-na Manoach, d-na Halfon, d-na E. Crisoveloni, d-na Irina Cămpineanu, d na Brătianu, născută Calergi în catifea roșie, ci printre domnișore, pasările serbării, d-șorele de Listenay, d-ra Cleo de Laptew, d-șora Costacopolu, d-șora Fility, d-șora Warnaw etc. Cavalerii sunt numeroși, buni dănțuitori și eleganți, militari și civili. Timpul s’a stricat cu totul. Marte s’a înfuriat. Ninge e vent. Nimeni pe ulițe. Lumea se înțâsă prin cluburi și cafenele. Iau—dau— opt—nucă— Bac—Vai! Ce gignoni—Da n'am omorît pe nimeni—Șase—șase —după-una—te-am bătut—Cinci și cinci-spre-czece, nuoă-țeei —opt în pici—sans atu etc... _N’audi decât aceste vorbe de dimineța penă sera. Jocul ne domnește mai tare decât un tiran. Juci sora, Teatrul român a avut un mare serbare. S’a jucat piesa marelui nostru poet V. Alecsandri, Fântâna Blandusiei. Bardul de la Mircești a asistat în acea sera la apoteosa sea. Tocmai când toți credeau ca d. V. Alecsandri își dăduse tot focul inspirațiunei sale și trebuia să apună ca un sőre atunci isbucni ca un foc de artificie și arunca pe scena română cel mai frumos mărgăritar al musei sale. Spațiul lipsindu-ne acil, vom urma în numărul de mâne descrierea seratelor din acesta săptămână. DIN LUME „Amice, nu mai sunt amici!“ striga să dată un filosof din antichitate. Astăi putem dice: tinere, dar tineri nu mai există. In acest secol gârbovit, tinereța e bătrână. Ea nu mai are entusiasm, vioiciune, veselie, copii fac politică, se ruineza la curse sau la baccara. Societatea bună îi desgustă, adunările cuviinciose le displac. Acesta e causa pentru care în fiecare an, iarna, balurile și petrecerile scad la noi. Mai taté stăpânele de casă ar fi dispuse a da serbări, a deschide salonele lor, dar, precum nu poți face o omletă fară ou, tot așa nu poți da baluri fară dănțuitori. Românii cari vă dinioră, cum o <zice 4. Milo în Barbu lăutarul, jucau mazurca cu Ruși, polca cu Nemți și cuadrilul cu Francesi, astăzi numai joc. Causa nu este ca nu mai sunt străini. Vai! sunt destui. FOIȚA ROMANULUI 27 MARTE 34 CĂPIȚA ROSIE 99 de Fanny Millett JXotley. PARTEA DOUA IX. (Urmare) Aerul prost al sărmanei Molly lucește puțin pe mistress Kirkman. — Sciü bine ca copilul ar fi îngrijit de dv., însă nu pot se primesc propurea dv., s’ar putea supăra sora mea. E femee forte ciudată! Ah, eca un fiar domnișoră! Ce nenorocire e și răpirea copilașului despre care se vorbesce! Dicend aceste cuvinte mistress Kirkman privea pe Graciela cu băgare de somn. Însă ochii fetei stau nedeslipiți după caetul de musică ce avea în mână. Din două lucruri una, sau acesta noutate nu o interesa, sau nu citise încă (ziarul cumpărat de Molly. —• Ce! S’a furat un copil Jise serviturea! Pentru ce? Ce se facă cu dânsul, nu-l poți da drept plată pentru datorii, nici se-i pui amanet. Apoi afară d’acesta, decâ’l ți în casă, trebue se mai cheltuești ca se’î dai se mănânce. S’a făgăduit uă recompensă însemnată personei care-l va găsi, urma mistress Kirkman surhjend. Grozav își dori se scia unde l’au ascuns tâlharii, ca se pui cu mâna pe recompensă. Însă jurnalele scriu la mofturi pentru ca e copilul unui lord. Décá ar fi fost vorba de un sărac, nu l’ar fi băgat nimeni în somn. Uite, nu mai târejiu decât luna trecută, s’a răpit băiatul unui băcan forte cum secade, pe care-l cunosc. Poliția nici nu s’a mișcat și jurnalele n’au pomenit uă vorbă despre dânsul. Copilul a fost găsit în urma informațiunilor date de un cămătar la care pusese hoțul amanet hainele copilului. Poftim jurnalul domnișoră, ai se găsesc în întru tota istoria acestei răpiri. Eu mă duc lângă nepotul meu care trebue să m’aștepte cu nerăbdare. — Vine astă di sora d-tele? întreba Graciela cu un aer nepăsător. — Mă tem ca nu pote s’ajungă de cât mâne, respinse mistress Kirkman eșind și închidend repede ușa. Orele trecură greu și încet pentru Graciela. Veni însă și noptea , la dupăsprezece ore când nu se mai audi jici un scomot în tota casa, Graciela se urca pe întuneric la catul de sus. Ajungând la cea din urmă trepta a scarei se opri puțin și apoi se duse pipăind didurile până la ușa camerei care era d’asupra camerei sale. Voi să deschidă ușa, însă era închisă cu cheia. Temându-se să nu fie surprinsă, își lipi buzele de gaura ușei și șopti numele lui Alan. Nimeni nu respunse. Atunci, cu tóte câ-t bătea inima, striga copilul ceva mai tare. Aceiași tăcere ! Forte turburată, însă decisă să isbutesca cu orice preț.Incepu să scuture puțin ușa, ereștend ca se deștepta astfel copilul. In loc să se deștepte copilul, se deschise ușa câcî brusca fiind prostă eșise din lemn. Graciela intra repede în odae Uă lampă care ardea pe sobă lumina figura palidă și slăbită a lui Alan Fitzhurse. Atât de mare era schimbarea ce găsea într’însul acum, încât ochii fetei se umplură de lacrămi. Il îmbrățișa, însă nu dete nici un semn de viață. Graciela înțelese ce se întâmplase. Conspiratorii dedeseră copilului un narcotic pentru a înăbuși țipetele în timpul nopței. Fata îl scose din pat și-l lua în brațe dicându-I: — Alan, scumpul meu Alan, nu mă recunosc. ? Eu sunt, Graciela ! Deștepta-te. Copilul se deștepta puțin, tremurând de frică, se uită împrejur cu nișce ochi speriați și apoio jise: — Graciela! Da! tu esci Graciela ! și se agăța din tóte puterile sale de gâtul fetei făgăduind ca va fi de treba, cu minte ca nu trebuie să-l bată. — Sărmane copil, nu ai de ce să te temi. Alan își veni în fire în sfîrșit. — Pentru ce m’ai făcut se aștept așa mult. Omeni care m’au adus aici, mă încredințase câ vii îndată. Când m’a luat de mână Carlota Wilson mî-a zis: aicie dupe Graciela, te așteptă aprópe d’aici supt un copac ? Pentru ce m’ai trimis într’uă casă așa de urîtă ?— Nu te-am trimis eu aici, sărmane copile. Se nu cred ce ți s’a spus. Acei care ți-au spus acesta sunt risce miserabili. — îmi făgăduise cu mă duc la tatanapei. Mințise ? îmi făgăduise câ are de gând să mă ducă la tata chiar mâne. Erau duși bărbați grozavi de râi cu care am vorbit și care au dis câ se întorc curând. Graciela tresări. Neapărat acei miserabili aveau de gând să-l ducă și să-l ascundă într’un loc mai sigur ! Dumnedeu spie unde ? Și déca ar isbuti, copilul ar fi perdut pentru totdeauna. — Alan, șopti Graciela, déca ai curagiu, te duc eți la tata acasă chiar în acesta nópte. Să putea îndeplini un asemene proiect? O să Indrásnesca să parcurgă stradele Londrei noptea, singură și cu un copil în brațe? Graciela își puse de două ori acesta întrebare și lu hotărîrea să lucreze fară a mai perde un singur moment. Tóte primejdiile prin care era se trecu nu numarau nimic facă cu bucuria ce va simți smulgând din brațele răpitorilor, copilul bărbatului pe care-l iubea. In câteva secunde, îmbrăcă copilul punându-i mâna pe gură de câte ori vrea să vorbescă și pândind ascultând cu cea mai mare băgare de somn. Peste cinci minute, Graciela se cobora încetinel pe scară cu copilul în brațe care se sinușcise și era plin de încredere. Se opri în camera sa spre ași lua mantela și pălăria și apoi coborî în aceași tăcere ultimul etagiu. Se mai trebuea un moment ca să fie liberi. Intre dânșii și aerul de afară se găsea numai un coridor și un ușe. Spre a nu face scompt căutând pe întuneric clanța de la ușe, Graciela frecă un chibrit de zid. In același moment audi un scomot ușor și se ridică șuvărul de la portal înainte de a avea timpul să fugă sau să se ascundă se deschise porta, și chibritul care nu se stinsese încă lumină măreța figură a lui Delgado și obrazul dobitocesc al Carlotei Wilson. — — Iar ai primit scrisori amenințătore, circea lady Ana vorbind cu lordul Enderby. — Scumpa mea Ana, răspunse cornițele, am primit uă sumă de scrisori, însă tóte nu conțin amenințări. Unele nu sunt decât simple avertismente, altele povețe, și tóte sunt zadarnice. — N’ai de gând se le arați poliției? — Ca se facă dintr’éasele zarzavat. Pentru ce nu! — Ascultă-mă Alan, cel puțin scrisorile din Irlanda legate cu un panglicuță verde și scrise pe hărtie de aceiași culore, trebuie să aibă un orecare importanță. — Sunt mofturi la care nu póte se crede nimeni decât un aginte de poliție. Tot ce nu’și póte tălmăci poliția trebuie se puie pe sema fenianilor. Și vine [mai bine la socotelá. — S’au petrecut prin Irlanda lucruri cari confirmă existența fenianilor, dise lady Ana privind cu un aer mâhnit facia palidă și obosită a comitelui. De ce nu erecțt are ca aceste scrisori vin d’acolo ? — Vin de la nihiliști. Te încredințez eu ca poliția n’are să’mi găsescă copilul, și nici recompensa care am făgăduit’o nu’mi e de vr’un folos. Banii nu amăgesc pe omenii cari ar muri îndată ce’i ar primi. Martea trădătorelui este pe atât de sigură pe cât este și de îngrozitare. — Ce ai de gând se faci Alan? — Din după lucruri una, ciise lord Enderby plimbându-se prin odată : se pare se mi se ceru uă mare despăgubire spre a mi se da copilul, — acesta este și părerea mătușei d-tele.... Aci, lordul Enderby se opri privind pe lady Ana care se sculă și se apropie de densul. — Sou? — S’au mă pot duce în Rusia spre a mă constitui prisonier în mânile nihiliștilor în locul copilului meu.