Romanulu, septembrie 1885 (Anul 29)
1885-09-11
806 Diarele ruse spun ca sănătatea comitelui Tolstoi s’a îndreptat forte mult, astfel ca el póte lucra șase ore pe zi. Totuși medicii îl sfătuiesc a nu se íntorce la Petersburg.* Principele de Wales pleca mâne spre Pesta spre a lua parte la venătoriie la care l’a invitat comitele Kalnoky. * UIndépendance helge primesce urmǎtorea telegramă din Berlin, cu data de la 17 Septembre . Se asigură câ guvernul Republicii francese a sprijinit acțiunea Englitezei în favorea unui arbitragiu [în cestiunea Carolinelor și a insulelor Palaos. Marchizul de Benomar a avut feri uă lungă întrevedere cu cornitele Herbert de Bismarck. Nu este exact ca ministrul de marină a trimis ordinul de a se lua disposițiuni pentru mobilizarea flotei. PROGRAMA „INDEPENDINȚEI“ Eriséra l’Indépendance roumaine a apărut supt noua direcțiune a d-lui George Em. Lahovary. Diarul independinte a introdus orecari modificări în distribuirea ordinei materiei, și este tipărit în caractere nouí. D-nu Lahovary, dice în programa sa ce urmeză lupta începută de V Indépendance cu tote consecințele iei pentru Patrie și Libertate. „Vom combate,pre densul, din tote puterile nóstre pe acest regim fară nume și fără principii.... „Independinți și liberali convinși, vom apăra independința amenințată prin necurmate și primejdiose concesiuni, și libertățile nóstre constituționale în contra cărora s’a dat atâtea loviri.“ Confratele nostru va protesta contra purtării arbitrare a celor cari ați mers până a compromite Tronul în mai multe cestiuni și mai cu semn prin instituirea Domeniilor Coronei și prin espansiunea celor 6 Români. Sfârșind, face un apel la tinerime îndemnând-o să resiste amenințărilor. Urăm isbândă confratelui nostru pe calea ce a indicat. 1311 STRAIDEA Hai mulți locuitori din comuna Zevideni au trimis d-lui ministru urmâtorea petițiune : D-nule Ministru. In zsiua de 27 August ne pomenim încongiurate curțile nóstre de un di. Stefan Filipescu, care se pretinde a avea un bucată de pământ în comuna nóstru Zevideni, însoțit de d. ajutor al sub-prefecturei Oltu și de un d. ingeniar cu mai mulți servitori, ca ne someza să ne sfărâmăm pătulele, gardurile, șopronele, curțile, casele și tăiarea prunilor roditori, cjicând cu d. Simulescu prefectul județului Vâlcea a ordonat să se facă șosea din curtea caselor d-lui Filipescu (vărul prefectului) până la gara drumului de fer, și la protestările ridicate de noi ca avem șosea comunală, și decâ d. prefect Simulescu voiesce să facă vărului d-sele șosea póte s’o facă cel puțin pe drum șesărăni prin casele și ogrădile nóstre, d-nul ajutor însoțit de călărași și de vărul prefectului, am ordonat să ne sfărâme casele, pătulele, șopronele, curțile și tăiarea prunilor ceea ce s’a și făcut făcând șosea prin prispa caselor nóstre, amenințându-ne cu décá vom zice ceva sau ne vom împotrivi ne aduce uă căprărie de călărași care să ne mănânce vitele și să ne bată ca pe nisce robi. In fața acestor fapte temendu-ne ca lucrurile să nu iacă proporție mai mare, ne-am retras cu familiile nóstre pe la vecini lăsând averea în prada lor. Ne-rămânend alt de făcut cât a veni înaintea d-vostră, cu tot respectul ce vă datorăm vă rugăm d-nule ministru să bine-voiți a numi de urgență vă anchetă compusă de persone imparțiale și conspiinciose să vă relateze faptele așa după cum s’ați petrecut, și vă veți convinge singuri d-le ministru cât este de mizerabilă sorta nostra în timpurile actuale, când nu mai suntem șiruri nici pe locul unde să ne punem capul să ne odihnim. Sperăm d-le ministru, déci mai este uă umbră de dreptate în țară la noi, ca se va da în judecată toți aceia cari abusără de posițiunea lor, și veți face să fim desdaunați de pagubele imense ce ni s’au causat prin distrugerea averei nóstre. Primiți cu acestea asigurarea profundului nostru respect. Marin Ivan, Guiță Rotaru, Marin Pavel, Nicolae Pavel, Hie Sandu, Toma Pârcălăboiu, Ionașcu Ion, Vasile Pârcălăboiu, și alți douăzeci și doui locuitori din comuna Zevideni. I ROMANULU 11 SEPTEMBRE 1885 MEETINGUL ISRAELIT Acest meeting, după afișele ce-l anunțau, era să se țină în sala Barascheum. Un număr imens de Israeliți se adunase deja de pe la ora unu. Stradele mărginașe gemeau de lumea ce numai avea loc în curte, așteptând cu nerăbdare deschiderea ședinței. Direcțiunea scólei éase refusă de a da cheile salei. Indignațiunea contra acestui refus ar fi luat dimensiuni mari, decá organisatorii meetingului nu și-ar fi dat totă ostenila de a menține cea mai perfectă liniște. Acesta' și făcu pe aginții polițienesci ca să păstreze cea mai mare pasivitate. Nerăbdarea și indignațiunea mulțimei începură a da loc la nedumeriri, când de nădată se puseră în mișcare spre a merge la templul coral unde notabilii erau adunați, sădice, supt curent de a avisa la mijjloce pentru acoperirea deficitului acestei biserici. Un bătrân oare, epitrop al Sinagogei din fundătura Sticlarilor, se presinta oferind acesta Sinagogă, și masa se îndrepta către acest local. In sinagogă domina cea mai mare finisee. In Imbulzela cea mare se stricară câte-va geamuri, dar îndată se aduna suma necesară pentru repararea lor. Discursurile cele multe ce se ținură aveau tate de țintă principală ca Israeliți! din România nu trebue să începá astăz 1 unde alții sfârșesc; nu trebue a se gândi la instituțiuni bisericesc!, pentru a câror desființare se lucreza în țările civilisate. Tinerimea universitară dete probă câ nu fară succes a urmat în scalele naționale. Nu ne trebue consistorist, gjic, fiind cu acesta instituțiune străină de țară și popor e menită de a ne cercui și a ne împica în asimilarea cu poporul român, către care trebue să tindem. Nu ne trebue scoli pentru ca scólele române ne primesc cu brațele deschise și ne fac ca să ne cunoscem și să ne iubim cu conlocuitorii noștri creștini din copilăria cea mai fragetă. Nu ne trebue instițiuni străine, cari nu vor face decât a perpetua obiceiul amatorilor de consistorist de a tot alerga la intervențiuni străine. Ne trebue iubirea poporului român, câruia avem datoria de a dovedi ca nu căutăm de a cumpăra moșii, ci numai de a gusta fructele erei liberale și a colabora la opera națională. Discursurile erau bine simțite, și aplausele făceau să răsune departe. Doui nenorociți de întrerupători, cari aui aruncat epitete de socialism și ateism, aui fost siliți să părasască Sinagoga, și trebue să mulțămască organisatorilor meetingului ca au scăpat de justiția lui Lynch. Ar fi fost sărmanii sfâșiați. ^ Nu era însă de ajuns de a se pronunța osânda de morte contra societății Zion, ca principalul instigator al ideii de consistorist; sărmanul ,jiar Fraternitatea fu literalminte supus unui auto-dafé. .Supt disprețul mulțimii indignate, el fu rupt în bucăți, declarându-se câ israeliții din România au încredere în presa română și n’au nevoe de alt organ osebit. Jos Zion ! Jos consistorist ! Jos Fraternitatea ! In fine se lua următorea resoluțiune, în aplauze unanime : „Noi Israeliții din capitală, întruniți în Sinagoga din fundătura Sticlarilor, protestăm în contra împedicării aduse întrunirii de câtre societatea Zion prin închiderea sălei Barascheu. „In facia persistenței acelora ce-și arogă dreptul de a lucra în numele poporului pentru organisarea unui consistorist, de chiar noi din moft câ mănținem cu tărie resoluțiunea luată la întrunirea* de la Baracleeum.“ In urmă s’a proclamat un comitet de acțiune care să aviseze la măsurile necesare pentru apărarea intereselor lor. * * * Aflăm câ, séra, comitetul s’a întrunit și a decis a trimite din sinul softită delegațiune care să cera explicațiuni de la aderenții consistoriului. CUNGRESUL STUDINȚELOR~ Elevii universității din Iași și Bucuresci au sosit în Brăila cu un tren ce sosesce din Moldova la 5 ore dimineți,în ziua de Vineri, or cei din Bucuresci la orele 3, 31 p. m. tot în acea 4și astfel ca întîlnirea nu s’a făcut după cum se dusese la Buzău, ci în Brăila. Vineri la o dimineța, studiu ți venării despre Moldova în No. d 81 au fost întîmpinați la gara de d. primar și câțiva slujbași ai sei, de unde birjele angagiate în acest scop i-au condus pe la oteluri. La orele 3, dice Bomba din Brăila, tot orașul era înpodobit cu stindarde, flori și arcuri de verduță, și pentru sosirea trenului că mulțime de birji cu cetățeni și domne se îndreptau câtre gară. Aci per peron se aflau prefectul cu^osilierii comunali, oficialii garnisorii în mare ținută, diferiți șefi de servicii publice precum și mulțime de dame și cetățeni. La sosirea trenului musica a intonat imnul național, apoi după coborîrea din tren studenții au fost întâmpinați de prefect și primar, acesta din urmă a urat bună venire tinerimii în câteva cuvinte, apoi un delegat al studiaților (al carui nume ne scapă) a salutat pe brăileni. In discursul seft a vorbit despre victimele românismului cari se aflau în același tren cu d-lor, adică : d-nii Săcășeanu, Ocășeanu și Droc cari erau îndreptați câtre Galați, deplângend sarta celor ce eraut esilați. La plecarea trenului musica dorobanților după cererea studenților a intonat imnul „ Deșteptate Române“ după care, nu ura urma flueratului trenului. Intrarea în oraș se făcu în modul următor : 1. Gardiștii călare. 2. Musica reg. 32 de dorobanți. 3. Trei fetițe cu eșarpe cu inscripțiuni de: „Transilvania 1“, „Bucovina“, „Macedoniei“. 4. Stindardul societății „Carpați“ purtat de trei tineri în costume naționale. 5. Membrii societății „Carpați“. 6. Stindardul și membrii societății de „Gimnastică“. 7. Autoritățile și delegațiunile studinților. 8. Corpul studinților. U procesiune de trăsuri ocupate de domne și cetățiani cari i-au primit la gară. Studinții cu câțiva membrii ai consiliului, după sosirea în piața sf. Mihail, au intrat în grădină spre a fi distribuiți la gasde. Era de observat zăpăcala membrilor comunali în distribuirea biletelor de cuartire și numai grație intervenirii d-lor Dimovici, N. Drugescu și Stef. Colae, lucrurile eșiră bine. La 7 ore s’a ținut prima ședință în grădina „Mihai Vitezu“ care a fost deschisă prin cuvântarea d-lui Frunzescu, după care a urmat alegerea biuroului și s’a ales ca președinte d. Cristofor de la Universitatea din Iași și secretari: d. Fruntescu din Bucurescu și d. Nicolau din Iași. Discuțiunea ce a avut loc s’a făcut în cea mai mare liniște și cu uă perfectă ordine. Alegerea delegațiunilor se va face în ultima ședință. DIN LUME Plimbarea la sosea a început la 4 ore sera. Se ved echipagiuri, amazone, cavaleri, dar puțini cunoscuți. Grădina este frumosă. Copacii au un ton melancolic în verddța lor. Se văd deja foi galbene, înaintea bufetului s’a înființat salonul supt bolta cerului. Nu e încă bine garnisit. Multe domne lipsesc încă la apel. Sera, lumea se plimbă pe trotuar și pe bulevard. Nopțile sunt deliciose. E cald și luna ca uă lampă imensă luminază un cer albastru plin de stele. Singura distracție mai seriosă acum e tetrul german. Trupa nemtesca de operetă, care cânta la grădina Rașca, s’a transportat la tetrul Besei. Acesta sală e cu totul restaurată, dar fără nici un gust. Representațiunile s’au început cu Bocacio. Prin lege, printre multele figuri necunoscute, se vedefi — d na Dimitrie Ghermani, d-na Maria de Hertz splendidă ca întotdeauna, d-na Crisoveloni forte elegantă în negru, d-na A. Socec americancă forte frumosă devenită româncă de curmei, d-na Caplescu să stea de la Constanța , d-șora Urlățanu, d-na căpitan Schneider etc.... Parterul gemea, toți obicinuiții tetrelor, tineri de vanilie și curtisant de tóte verstele. După tetru, ca după obiceiul, lumea s’a transportat la Capșa unde în tóte serile Bucureștii cunoscuți își da întâlnire. Grădina Stavri sta tot deschisă, și cu tóte cât cam râcare lumea merge să asculte comedia română. La Tetru Național repetițiile sunt duse cu mare iuțală. Cântul și comedia alterneza în tote serile. Opera promite orecare succes, pate mai mult de curiositate. Duminecă sărbătore și timp de vară. Ulița e zgomotosă. Visite multe câci e sânta Maria și acest nume este răspândit. La șosea mare procesiune de trăsuri. La 7 ore prânz de 14 tacâmuri la d. Ion Lenș dat în onorea d-lui I. W. de Beer, director-comisar al stadbanului de la Viena. Tot în acea tifi la 8 ore jumătate sora s’a celebrat la biserica Crețulescu căsătoria religiosă a d-sorei Irina Blaremberg fiica d-lui colonel C. Blaremberg și a d-nei Maria Blaremberg născută Bálém, cu d. Edgard Mavrocordat fiul d-lui N. Mavrocordat exchambelan al majestăței Sale Regina și al d-nei E. Mavrocordat născută Milu. Căsătoria civilă ce se făcuse Sâmbătă la primărie. Curtea bisericei erea splendid iluminată și sfântul locaș părea prea mic ea să conție pe toți invitații. Slujba a fost făcută de Prea Sf. Sa Mitropolitul Primat înconjurat de înaltul cler. La Isaia dăinuesce uă plaie de buchete de flori a cădut pe asistenți. Naștereaft d-na și d-na George Cantacuzino. Miresa forte gentilă, purtau o toaletă montantă de atlas albă împodobită cu flori de portocale și pe cap în loc de bete la un vel mare de gaz care o acoperea de tot. După ceremonie, felicitările s'au primit acasă la d. colonel Blaremberg ,unde s’a băut șampanie în sănătatea tinerilor miri. In acea numerosă și elegantă asistentă se vedea d-nul și d-na Grigore Sutzu, d-nul și d-na N. Moșai, d-nul și d-na Vladimir Ghica, d-na Acika Filipescu, d-na Cleopatra Cantacusino, d-nul și d-na G. Lahovary, d-nul generare Zefkari, d-nul G. Bibescu, d-nul generare I. Grecenu, prefect al palatului, d-nul L.-colonel Nege, adjutant rigal, d-nul și d-na I. Lahovary, d-nul și d-na Gr. Alexandrescu, d-nul St. Grecenu, d-nul G. Dunead, și d-na St. Petrovici, Armis, d-nul Gr. Baleni d-sora Ghica, d-șora Olga Retoricih etc.. Claymoor. ELISIRUL BRAHMINULU1 ÜA ÎNTÂMPLARE adeverata (Estras din Viener Allgemeine Zeitung). —Este un estract indian ce mi s’a dăruit un Brahmin,ficea un Englez anume Richard Rayne, care vara trecută făcea cura la Helgoland și a carui cunoscință făcusem cu patru ani mai înainte la Dresda, unde locuia uă vilă frumosă a unor rude ale lui în cuartierul englez. Brahminul era în categoria superioră acestei caste, numită Wunaprastas, care trăia într’u retragere mai mult soft mai puțin isolată. Brahminul, continua Englezul, îmi espîrcăi ca acest fluid ar avea mari calități surprindatore, dar vă mărturisesc ca eft nu m’am găsit nici uă dată dispus să fac cercarea. Ne aflam atunci uă societate compusă de domne și domni, în sala de lectură a celui mai renumit otel; afară sufla un orfan amestecat cu u plaie torențială, care turbura valurile măre! și seninătatea sufletesca a societăței, când domnul Rayne pronunțând citatele cuvinte ne presintă că sticluță ca un fluid de culorea chihlibarului. Domnul Richard Rayne se aflase de de fapt, după ce făcusem cunoscință cu dînsul, în timp de cinoi ani în India ; acum era în vârstă de douăzeci și opt de ani, un bărbat frumos, care soia se vorbescu bine și se povestescu multe din călătorie- Issele , nu e dor de mirare ci era în genere admirat și privit, mai cu semn din partea femeilor, ca un om forte interesant. —Bine voesee, domnule, a nej spune și ceva amănunte despre acest elisir, dicea soția mea, a cârei mână o dobândisem înainte de șase luni în capitala Saconiei. Ea îndreptă frumosă sea privirea câtre Englez cu un dulce surîdere, astfel ca simțeam uă ușoră înclinare la gelosie. — Nu cunosc preparațiunea fluidului, nici întrebuințarea ce face Brahminii cu dînsul, replică domnul Rayne cu vocea sea sonoră și simpatică, dar mis’a 4*8 ca exercită măiestra ordinară înrîurire asupra spiritului, câ creerile lucrezá cu iuțâla fulgerului, astfel câ cel care a gustat din acest fluid își închipuesee câ petrece evenimentele multor ani în timp d’abia uă oră. Chipul cu care ochii lui înfocați eraui să j țintiți asupra soții mele mă supărase, I d’aceea replicai c’un ton de batjocură: Nebunii! Ar trebui să fie cineva forte încrezător ca să atribue uă asemene putere acestei defecțiuni, care probabil nu este decat uă comună amăgire de șarlatan. —Nu ’mi vine a crede într’uă amăgire Insă déca domnia mea ești d’acea părere, vei fi pute dispus să faci uăcercare? —O! nu Alfred, nu veî face acesta! esclamă soția mea nelinișcită.. Nu seifi pentru ce, dar vorbele Englezului deșteptară în mine otărârea d’a face ori și cum cercarea. — Ce câtime este d’ajuns? îl întrebai luând sticla în mână. —Două picături amestecate într’uă jumătate de pahar de apă, fu răspunsul lui. —Eacă patru picături, adică uă porțiune dublă, 4isei lăsând să pice acea mică cătime într’un pahar ce s’afla pe masă. Voi ft sei în curând dacâ fluidul cuprinde întru adevăr acea însușire, adăogai în batjocură. După acesta înghiți amestecătura, mă așezai binișor într’un fotolist și privit pe Mr. Rayne c’uă espresiune ironică. El îmi înapoiă uă asemenea privire, și după uă trecere abia de trei minute îmi era ca cum un perdea negru s’ar lăsa înaintea ochilor mei. Dar acesta simțire trecu într’un minut și apoi observai ca Hermina, soția mea se uită la mine c’uă espresiune ciudată, gânditore, ce nu’i era obicinuită. Cum te simți, Alfred ? mă întreba îngrijată. —Ca totd’auna! Picăturile nu sunt decât un șarlatanie ! Domnul Rayne încreți fruntea. Iți închipuesci acesta, fiind ca după probabilitate, natura d-tele este destul de tare să învingă înrîurirea lor; dar asupra multor alte persone bătrâne va avea negreșit efectul descris. Răspunsul mert lu un surîs mândru. Curând după acesta cele mai multe persone ale societăței părăsiră sala, astfel ca rămăsei singur cu soția mea și cu Englezul. Luai un 4iaT în mână și începui săü simulai a citi, și acum băgai de sema cum Hermina se pleca spre Rayne și-i șoptesce încet. Cu tote acestea auzeam și înțelegeam cuvintele sale: Alfred are un aspect ciudat! Cum decá fluidul ar fi uă otravă omorâtore ? „Te ai supăra mult, deci ar fi așa"? răspunse el c’un ton care umplea sângele meut c’uă răcula de morte. Nu înțelegeam răspunsul Herminei. Póte nu era decât uă privire. Amânduoi rîdeaft încet, și după un moment Hermina ședea pe un taburet alăturea cu mine. „Iubite Alfred, mă bucur ca blestemata băutură nu’ți a făcut rest“, 4100a cu un ton de duioșie uitându-se în jos și ferindu-se de privirile mele scrutătore. Mai pe urmă, după ce Hermina se retrase în camera ma, eft mă așezaî la verandă fără a-mi păsa de viscol și de ploie, fiindcă agitațiunea mea era mai mare decât cea a elementelor. Intrără duci domni și se puseră la uă fereastră aprope de mine. —Crezi d-tea că o scie bărbatul ei ? erau cuvintele ce loveau auzul mert. —Ce să scie el? Cu nevasta lui cochetezá fără rușine cu Mr. Rayne? -Da. (Urmare în numenul viitor). CURIERUL TEATRELOR E dă distribuțiunea rolurilor principale în Feciora d’ Orléans, distribuțiune de care vorbeameri : d-na Aristița Roman.—Manolescu, lâna d'Arc; d. Manolescu, Carol Vil; d. Notara, Dunois; d. Velescu, Tibaut, tatăl Ionei; d-na Vasilescu, Agnès FOIȚA ROMANULUI 11 SEPTEM. 36 FAT-FRUMOS de Guy de Maupassant. PARTEA DOUA VII (Urmare). Monitorul oficial de la 1 Ianuarie anunța numirea d-lui Prosper-George Du Roy, publicist, la gradul de cavaler al Legiunii de onore pentru servicii escepționale. Uă oră după ce ceti acesta noutate care devenise publică, primi câteva rînduri de la d-na Walter care-l rugase vie se prânzescá acolo, chiar în acea sera, dimpreună cu soția sea, spre a sărbători acesta onore. Stătu la îndoială câteva minute, apoi aruncă în foc biletul și Iise Magdalene! : — Astă sera prândim la Walter. Fu surprinsă:—Ah! mi se părea ca nu voesel să pui piciorul acolo! — Mi-am schimbat părerea. Când sosiră acolo, d-na Walter era singură în salon.—îmbrăcată într’un ro«Me regist, Ii pudrase părul, cea ce o arăta forte frumosă. De departe semăna unei femei bătrâne, de aprope unei [ tinere. — Sunteți în [dolift ? întrebă Magdalena. Răspunse cu întristare Da șî nu. I N’am perdut pe nimeni din ai mei. Dar am ajuns la vârsta când portă omul dolift vieței sale. N încep astăzi. De acum înainte îl voi purta în sufletul meu. Du Roy se gândi:—De s’ar ține de făgăduială ! Prânzul fu și mai trist. Sura sa singură vorbea mereu. Rosa părea preocupată. I Sera pe când Du Roy privea un tablout ’ într’un salonaș, d-na Walter îl apucă de la braț: — Ascultă-mă.... nu’ți voi mai vorbi ! nici vă dată despre nimic.... dar George , vin’o se mé vedU.. Imi este peste putință se trăesc fără d-tea, cu desăvârșire i peste putință. E uă tortură care nu’ți o poți închipui. Mi se pare ca m’ai făcut să beaft uă otravă care mi râde ziua și naptea. Nu mai pot! nu mai pot! Consimț să nu fif pentru d-tea decât uă bătrână. I mi-am albit și părul ca să’ți dovedesc că’mi înțeleg rolul. Dar te rog să vii aici din când în când să vii ca un prieten. Il luase de mână și îl strângea, vâvenndu-i unghiile în carne. Răspunse finiseit:—Ne am înțeles. Nu mai ai nevoe să-mi spui nimic. Nu vede ca am venit și astăzi când am primit? scrisorea. Walter care mergea înainte cu fiicele sale și Magdalena, așteptă pe Du Roy în odaea unde era „Hristos umblând pe talazuri.“ Disemujând:—Inchipuiți-vă ca am găsit ori pe nevasta mea îngenuchiată înaintea acestui tablout ca la biserică. Se închina! Am rîs ca un nebun! Dna Walter răspunse cu un glas puternic : — Acest Hristos va salva sufletul meu, îmi dă curaguul și putere de câte ori îl privesc. Ce frumos este! Priviți capul și ochii! Suzana strigă:—Soil câ’ți sumână, Fătfrumos ! Sunt sigură câ’ți sămănă! Déci ai avea barbă, soft décá ar fi ras, ați semăna întocmai. Ce asemănare grozavă! Ii Țse să se puie alături de tablout, și tota lumea mărturisi ca în adevăr semănați. Walter găsi acest lucru ciudat: Magdalena declară surîerând ca Hristos avea aerul mai bărbătesc. D-na Walter sta nemișcată, privind obradiul amantului său și acel al lui Hristos, și se făcuse tot atât de albă ca părul ei cel alb. VIII In tot timpul iernei, familia Du Roy merse adesea la Walter. George plonejea acolo mereu singur, Magdalena cicând ca e obosită și voind să rămâie acasă. Luase Vinerea ca dina fie să și d-na Walter nu invita pe nimeni în acea cji care era numai pentru Făt-frumos. După prânz se juca cărți, se da de mâncare la pesci, trăiau și petreceafi în familie. Adesea la colțul unei uși, după copaci din seră, d-na Walter lua în brațe pe George și strângându-l la piept din tote puterile îi spunea la ureche:—Te iubesc.... te iubesc .... te iubesc până la morte !—El o respingea cu răcelă, răspundând cu un ton disprețuitor:—Déci începi iar, nu mai vifi aici. Pe la sfârșitul lui Martie, se vorbi de uă dată despre căsătoria celor două surori. Se dicea ca Rosa să căsătoresce cu cornițele Lazorer-Yvelin și Suzana cu marchizul de Cazolles. Aceșt duci bărbați ajunsese familieri în casă. George și cu Suzana trăiau într’un fel de prietenie frățască, stând de vorbă coșuri întregi, bătându-și joc de tota lumea și având aerul cu simț multă plăcere de a fi împreună. Nici uă dată numai vorbise despre căsătoria tinerei fete, nici de pretendenții cari se înfățișeafă. Intrigă diminuță, directorul ziarului , chemând pe Du Roy la dejun, d-na Walter fu chemată după dejun spre a vorbi cu un negustor. George ca 30 atunci Su-zzanei: — Aide să dam pâne la pesciî cei roșii. Luară fiecare de pe masă un bucată mare de miel de pâne și trecură în salon. Atunci George îi zise: Nu șâde frumos Suzana, să te ascunzi de mine. — Pentru ce-mi zicî acesta. Făt frumos? — Nu-țî aduci aminte ce mi-am făgăduit chiar aici în sera serbarei ? — Nu! — Să-mi ceri povață când te va cere cineva în căsătorie ! — Ei! — Ei, te-a cerut cineva. — Cine ? — O scii forte bine ? — Iți jur ca nu. — Ba, scii. Obrasnicul marchis de Cazolles. — Mal ănteist nu e obrasnic ! — Póte, dar e dobitoc, sărăcit prin jocul de cărți, și prăpădit de viața care a dus-o. Frumos o pereche pentru dtea atât de frumosă, de tânără și deștăptă. Il întrebă surîrend : Ce ai cu densul? — Este nimic. — Ba da. Pentru ca nu e adevărat tot ce spui. — Să mă erți, e un dobitoc și un intrigant. — Spune-mi ce ai? Răspunse, parcă i-ar fi smuls cineva un secret. — Am... am... sunt gelos de densul! — D-tea ? — Da, est. — Pentru ce ? — Pentru câ te iubesc, o scii forte bine, râutăciose ! Atunci îi zise cu un ton serios: Esti nebun Făt-frumos ! — Scii bine că sunt nebun ! N’ar fi trebuit să-ți mărturesc un asemenea lucru est, om însurat, d-tele unei fete. Sunt mai mult decât nebun, sunt un miserabil. N’am nici uă nădejde și simt câ mi perd mințile. Când aud 4ipându-se că ai să te măriți, îmi vine să omor pe acel care te cere de socie. Trebuie să mă erți. Suzana. — Tăcu. Fata șopti, jumătate întristată și jumătate veselă: — Păcat că ești însurat. De ce e de făcut! Nimic ! Se întorse repede spre densa, apropo de tot și vise : — De ce ași fi liber est, m’aș lua de bărbat ? Răspunse cu sinceritate :—Da. Făt-frumos, te-ași lua de bărbat, câci îmi placi mult mai mult decât toți ceilalți. — Mulțumim... mulțumim... te rog în genuche, să nu „'Ai dat nimănui. Mai aștepta puțin. Te rog ! îmi făgăduesc, să mă asculți? — Ți-o făgăduiesc. Du Roy aruncă pescilor întrega bucată de pâne ce avea în mână și fugi parcă ar fi înebunit, fără să-și ia ziua bună. Se întorse acasă forte liniștit, și fiindcă Magdalena scria, o întreba: — Prânzesei Vineri la Walter? Est, da.