Romanulu, septembrie 1885 (Anul 29)

1885-09-16

826 acelor relațiuni amicale pe cari guvernul conservator a fost atât de fericit de a le crea. Petersburg, 26 Septembre. — Din cer­curile politice de aici domnesce credința ca puterile vor recunosce unirea Rume­­liei cu Bulgaria, totuși sunt forte deose­bite părerile în privința personelor ce trebue să conducă pe viitor Bulgaria u­­nită, de vreme ce principele Alecsandru este privit cam înlăturat. Notvoje Vremja dice ca singura persona nemerită, care se bucură atât de încrederea puterilor cât și de aceea a Slavilor, este principele Munte­­negrului. Pe aici se așteptă ca nuoii miniștrii turci se întrețină relațiuni amicale cu Rusia, Austria și Germania, or față cu Enghiteza se arate cea mai mare neîn­credere. Petersburg­, 25 Septembre.—Neplăcerea produsă de acțiunea principelui Alecsan­dru creșce mereu, mai ales prin cercu­rile conservatore. Supt impresiunea ar­ticolului d-lui Katkov, care să se pună un capăt etnnosului bulgar, adică cere să se înlăture Constituțiunea, pre­cum și supt impresiunea cererilor daru­lui Grașdanin, ca Rusia trebuie să sta­­bilescă ca uă administrațiune timporală în Bulgaria, s’a ivit și scomptul câ prin cercurile diplomatice se discută ocupa­rea Bulgariei de câtre trupele ruseșci. Karlowitz, 25 Septembre. — Sorii din Belgrad spun ca pe acolo situațiunea este privită ca forte seriosă. Cea mai mare parte din trupele concentrate în giurul Belgradului pentru manevrele de tomnă, și mai ales cavaleria, a pornit spre frun­tarii. Guvernul a interzis eșirea peste fruntarii a vitelor. De asemenea nici un șerb de scns masculin, având vârsta de la 20 până la 40 ani, n’are voie a pleca în străinătate. Achitarea șefilor funcțio­narilor a fost suspendată până la întru­nirea Seuocinei. DESCHIDEREA CAMEREI BULGARE Dăm aoi conținutul discursului tronu­lui pronunțat de către primul ministru d. Caraveloff, după ordinul A. S. princi­pelui Bulgariei, la deschiderea sesiunii a III estraordinară a Camerei deputaților. D-lor deputați, Vă este cunoscut că la 6 Septembre, poporațiunea Rumeliei orientale a pro­clamat unirea țarei surori cu principatul și că m’a aclamat de principe al Rume­liei orientale unită cu principatul. D lor deputați. In vederea avântului poporului meu, care c’uă bucurie indescriptibilă și cu un entusiasm general, precum și cu consimți­­mentul guvernului men­eșit din sânul A­­dunării naționale, a întâmpinat dorința fraților săi din Bulgaria de Sud Noi am proclamat la 8 Septembre în vechia nós­­tră capitală Ternova că recunoscem uni­unea proclamată și că primim a fi prin­cipe al Bulgariei de Sud. D-lor deputați, Eu mă aflu deja între frații poporului meu, separați până acum, și sunt plin de speranță că voi veți aproba sfântul act deja început pentru unitatea iubitului meu popor și că veți primi propunerile pe care guvernul meu le va presinta în delibera­rea d-v. relativ la măsurile și disposițiu­­nele deja luate de el, precum și la acele ce vor fi cerute de acest mare eveniment. Fiind încredințat, d-lor deputați, în pa­triotismul d-v. deja probat și’n îndepli­nirea cu succes a sfintei d-v. sarcină în acest forte grav moment pentru patria nostra, declar sesiunea a III estraordi­nară a Camerei deputaților deschisă și invoc bine­cuvântarea celui de sus asupra lucrărilor vostre. ALECSANDRU I. Ecă și răspunsul Adunării deputaților la discursul tronului: Alteță, Adunarea deputaților în actuala sea sesiune estraordinară convocată în urma marelui eveniment săvârșit de frații noș­tril din Bulgaria de Sud, care a îmbu­curat la culme pe toți bulgarii, adânc pă­trunși de acest act întreprins, să grăbes­­ce cu cea mai mare plăcere a da concur­sul săli Alteței Vostre și guvernului său către care în aceste grave împregiurări pentru patria nostră toți represintanții națiunii fără escepțiune, are deplină în­credere că va duce la un bun sfîrșit sfânta causă. Alteță. Pentru îndeplinirea definitivă a causei naționale, poporul bulgar va face tote sacrificiele lăsând la disposițiunea Alteței Vostre și a guvernului său tote mijilacele disponibile, fără a cruța nici averea nici vieții pentru apărarea libertății și inde­­pendinței patriei comune. Alteță. Adunarea națională pe deplin convinsă că exprimă sentimentele Bulgariei astăzi­­ unită supt sceptrul Alteței Vostre, dice Alteței Vostre . Mergi nainte, principe virtuos, toți bulgarii sunt cu tine. Tră­iască Alteța Sea iubitul nostru principe Alecsandru I. Acest răspuns s’a primit cu aclamațiuni entusiaste și cu aplause zgomotase. ROMANULU Rea porcilor espediați din țările cari^e oferă garanții satisfăcătore contra. B miel. Pesta, 26 Septembre.—Deschiderea pa­lamentului a avut loc a<jí. B In Cameră, d. D. Irányi și Helly au­ depus nisce interpelări în privința poli­­ticei străine, mai cu semn în privința în­­­trevederii de la Kremsier și a evenimen­telor din Rumelia. IP D. Helfy a întrebat asemenea pe gu­­­vern în privința vizitei împăratului id Bosnich-Brod. Aceste interpelări au fost transmisei președintelui consiliului. U­Belgrad, 27 Septembre.— Soirile din­ Macedonia semnaliza că luptă între ni­ ni­zami și Arnăuți la Bozani. Mai multea sute de nizami ar fi fost omorâți. Cât despre pierderile Arnăuților ele ar fi fi considerabile. V Berlin, 27 Septembre.— Prințul Bis­­­marck a plecat la Friedrichsruhe. ———— ! td SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Viena, 26 Septembre.—Reichsratul s’a deschis aici. Discursul tronului amintesce numero­­sele manifestațiuni sincere și patriotice ale căror obiect a fost împăratul în a­­cești ani din urmă, cu ocasiunea călăto­riilor ce le-a făcut în tote provinciile imperiului. Suveranul declară ea să înte­meiază cu mari­­ speranțe pe activitatea salutară a Reichsratului. Discursul im­perial înfățișază în adevăr uă întragă serie de proiecte de legi care vor fi su­puse examenului parlamentului proiecte de transacțiune cu Ungaria, de organisa­­țiune a apărării naționale; de protecțiu­­ne a muncii naționale careia trebuie să se găsească n­oi debușeuri de esportațiu­­ne; de desvoltare a cailor ferate ; pro­iect contra aspirațiunilor anarhste ; pro­iect pentru reforma impositului; proiect de asigurare, în folosul lucrătorilor, con­tra accidentelor și bulelor; și în sfârșit alte legi importante. Discursul se sfârșește ast­fel: „Relați­­unile nóstre cu puterile străine sunt pe deplin mulțumitore.î înțelegerea ei perfec­tă pentru a menține fața de care toți sim­țim trebuință. Sarcina­ guvernului meu va fi de a consacra aceleași îngrijiri in­tereselor intelectuale și economice ale tuturor provinciilor și poporelor mele, ocrotind unitatea și puterea imperiului“. Berlin, 26 Septembre.—„Monitorul im­periului“ publică o­ notă a guvernului spaniol făcută cu ocaziunea esceselor co­mise în fața ambasadei imperiale din Ma­drid la 4 Septembre. Acesta notă crice câ guvernul spaniol a făcut să se aresteze funcționarii poli­ției însărcinați să supravegheze ambasada germană din Madrid și consulatul din Valencia și câ­t i-a trimis înaintea tribu­nalelor pentru a fi judecați. Guvernul spaniol declară ca regretă forte mult escesele comise față cu un pu­tere cu care Spania întreține relațiuni intime. Condamnă într’un mod formal și espres aceste escese, și speră ca declara­­țiunile sale sincere și amicale vor fi pri­mite de guvernul împăratului cu același spirit de sinceritate care inspiră pe gu­vernul spaniol în momentul când i se re­mite. Berlin, 26 Septembre. —„Monitorul im­periului“ duce ca din cauza epizootiei care există în peninsula balcanică și în Italia, ministrul agriculturei învită pe guverne­­ să oprescă, de la 15 Octombre, importa­t Mișcarea electorală din Francia a­­ produs u­ regretabilă desbinare prin­­­­tre republicani. In Paris sunt două­­comitete republicane : comitetul ra­dical oportunist supt președenția se­natorului Tolain si comitetul intrau­ 1 sigent­ radical, ai cărui capi sunt j d-nii Clémenceau și Manian. Fe­care J din aceste comitete se sforțază de ma­i multe săptămâni, dar în deșert, să . . formeze uă listă a sea de candidați... . Ambele comitete ținură Miercuri și­­­­oi întruniri, fără însă a se putea­­ înțelege asupra listei de candidați.­­ Comitetul Tolavi n’a putut ajunge gij la uă înțelegere de­cât asupra la *­­ candidați și comitetul radical-intran­­­­sigent asupra 19, de­și departamen­­­­tul Senei trebuie se alegă 38 de­putați. 1 Lucrul cel mai trist este ense câ­n nici radicalii și intransigenții nu merg­­ de acord și este de temut ca acesta o desbinare între republicani în gene­rl re să nu fie în folosul reacțiunei. [ TURCIA ] In privința însemnată­ții schimbă­­­­rii ministeriale turcesci, circulă deo­­­­sebite versiuni, totuși predomnesceu credința, că ea are uă tendință paci­­i­­ică. Apelul pe care Porta, în Nota J­rei circulară, l’a adresat puterilor,­­ este discutat the Norddeutsche Allge­ M meine Zeitung într’un chip fote sim­patic. In acestă Notă , partea cea mai otărîtdre este acesta . In fata unei conjecturi atât de anevo­­iasă, Sultanul nu pute sta în neactivitate. Consciința despre drepturile și îndatori­rile lui naturale îi impune sarcina se a­­șeze de libertatea ce-î acordă art. 16 din , tratatul de Berlin și să restabilescă în Rumelia orientală starea de lucruri sta­bilită prin acel tratat. Totuși guvernul otoman, în fa­­a pericolelor situațiunii, i crede de trebuință a face apel la bine­­voitorea intervenire a puterilor semna­tare, pentru ca principele Alecsandru să­­ fie adus la observarea datoriilor sale. * Guvernul otoman nu se îndoeșce câtuși­­ de puțin că asupra guvernelor amice și aliate au produs uă rea impresiune acele evenimente care sunt în contrazicere cu­­ arangiamentele ce ele au stabilit în Ber­lin și că-și vor uni sforțările spre a ga­­­­ranta menținerea lor. Porta speră în chi­pul cel mai positiv că apelul iei către puteri va întâmpina oă primire favora­­­­bilă. . DIN AFARA ~ . [ FRANCIA TEMERE 1885 SCIRI D’ALEDILEI B Joi, M. S. Regele va pleca la Iași. I De­și în cercurile intime ale primului m^nistru se spune ca d. I. Brătianu ar plecat la Câmpu-Lung, se pare a se fi [adeveri câ densul a plecat la Viena. * * * De la Pesta s’anunță prin telegramă,­­ cu data de 25 Septembre, triarului ^eue­r freie Presse următorele : 1ț La trecerea Lor spre Bucureșci prin ■ Pesta, ieri MM. II. Regele și Regina României au stat trei sferturi de oră în gară pentru a detuna. Directorele gene­ral Tolnay și consilierul de poliție Pe­­kary așteptau trenul separat. Regele Ca­rrol se informa deca ambasadorul german I din Belgrad, cornitele Bray, a sosit cu trenul de la Viena, și când afla ca am­­­basadorele, este în gară, îl ruga să pof­­­tescă și convorbi cu densul necurmat până­­ra plecarea trenului. D. generale Catargi s’a dus ieri, Du­m­inecă, la Sinaia unde a fost primit Lie M. S. Regele. * * U * * * Erí sera Duminică pe la 11 ore sera, S’a spart administrațiunea Românului și s’au furat 1300 lei. Unul din Împiegații administrațiunei,­­ cjare dorme alături de odaia în care erau primiți, intrând pe la 11 ore jumătate séra, a vădut ușa odaiei sale deschisă și ser­tarele de la două mese sfărâmate. Pe fie­care masă rămăsese câte uă daltă de care se servise hoțul pentru spargere, i Totul era în ordine în odae și nu s’a luat de­cât banii și mărcile poștale găsite. I Hoțul cunoscea, după tóte probabilita­­tiste, hirte bine localul și n’a avut tre­buință de lumină. â > Avi4ându-se poliția, care este în fața ^d acțiunei nóstre, a venit îndată d. pre­ Bfet al poliției împreună cu d. director» Juahovary și alți agințî polițienesc!. Nu fee scie însă care este autorul furtului «e și sunt bănueli asupra mai multor Jf persone. E* * ** * * I Ministerul a primit demisiunea d-lui G. Ieășeanu, prefectul județului Covurlui­. ■Lin locu’i va fi numit d. Lupu Costache, actualul prefect al județului Tutova. ■ Decretul de numire a fost suptsemnat Bâmbătă.* ■ * # Aleri, Duminecă, 8 ore séra, s’a celebrat­­ biserica Crețulescu căsătoria religiosă InV. IVwÎ Iwa MnsTwnn­îv» a« C3/>­£ în. iii­patti. , I După terminarea oficiului divin, felici­­pațiunile s’au primit în casele d-lui Const. Ibipatti. Un mare număr din prietinii și prietinele familielor Li­patti și Mavrodin a­u venit în frumósele salone ale d-lui Ilipatti pentru a presinta felicitațiunile lor familiei. In urmă, s’a dansat până la două după miezul nopței. "■) Urările nóstre tinerilor soți. 1 * 1 Bolnavii de la Spitalul militar au fost dinși la cazarma din Delul­ Spirei. 1 * * l Anul acesta, iu podgoriile Odobescilor și a Panciului sunt cele cari stau în frun­te­ cu cantitatea și calitatea producțiunii selfe vinicole. Luptătorul din Focșani primeșce­un scritoare în care i se spune ca Țifeștii sunt aefi în fruntea podgoriilor române. Democratul din Ploesci publică supt tit­lul *Mesuri filocserice ca la puntul numit Cele­ două­ Cârciumi, în sus de Ploesci, la vr’uă 25 de chilometre, în apropiere de Camping se află de pacjă doui călărași cari distrug ori­ce pâine se duc în sus spre. ’•’munți pentru vândare, nu numai struguri, dar și pepeni, pere, mere pier­sici, etc. Diarul ploiescen judecă acesta măsură drept arbitrară și pagubitare. sch­ile ce ni din cele mai Tîrgul Rîurenilor, după se aduc, nu pare a fi fost bune. Afacerile nu au avut avântul și numă­rul anilor trecuți. * * * Familia anunță aparițiunea la Iași a unei Antologii Române, datorită d-lui M. Pompiliu. Diarul din adauge ca în acesta An­tologia compilatorul nu a dat loc de­cât lucrărilor grupului literar din Iași. Nu cunoscem opera.* 4E-­­X* Aijl, 16 . August, se judecă la curtea cu jurați din Brăila procesul d-lor Bră­­nișteanu, fost redactor al diarului Steua Dobrogiei și Paul Stătescu, prefectul ju­dețului Tulcea, pentru plata daunelor ce acest din urmă a causat primului cu o­­casiunea dârei sale în judecată pentru de­lict de presă.* * * * Lucrările comisiunilor de recensement general au pricinuit nemulțămiri mai prin tóte județele. La comisiunile de apel vin cu sutele protestele și apelurile. Numai în județul Râmnicul Sărat s’au presintat până acum 250 de apeluri. * câ a ajuns în faț­a acelui oraș, Joi la 9 ore 30 minute, în deplină sănătate. Nici unul n’a suferit de mare și n’au fost su­părați de câtre nimeni. Terminând amicul nostru ne rogă a transmite tutor amicilor, ale câror da­ruri însoțesc pe proscriși, salutările lor frățesc­ și dorința d’a-I vedea cât mai curând. DE LA SULINA LA CONSTANTINOPOLE D. Ocășanu, unul din proscrișii guver­nului actual, în momentul d’a se îmbarca la Sulina, la 10 (22) Septembre, ne-a tri­­mis să scrisóre, care ne-a sosit numai eri 15 (27) Septembre. In aceeași c zi am primit uă altă scri­­sóre de la d. Ocășanu din fac­ă de Cons­­tantinopole. Deci pe când călătorea scrisórea de la Sulina la Bucuresci, proscrișii au avut timp să străbată marea până la Constan­­tinopole unde și scrisorea lor din acel oraș sosi la Bucuresci în aceeași­­­i ca cea din Sulina. Bine trebue să fie organisat serviciul nostru poștal. Amicul nostru ne scrie din Sulina ca proscrișii au plecat la 9 Septembre din Galați pe vaporul „Brăila“ și la 11 Sep­tembre la 4 ore dimineața au plecat din Sulina spre Palermo, de unde vor merge la Neapoli și în urmă vor debarca la 1­/T QT.DlL Timpul era forte reu. Peste trei săptămâni amb­ii noștrii vor fi în Paris, înainte de plecare s-a făcut următorul proces-verbal : PROCESA­ERBAL „Astă-c­l. 8 Septembre, orele 12 noptea, supt­ semnații: G. N. Epureanu, comisar­­inspector al poliției capitalei și d. Edgar van Saanen, căpitanul portului Galați, consta­tăm câ d-nii G. Ocășanu, G. Săcășanu și I. Droc-Bănciulescu s’au îmbarcat pe bas­timentul Brăila (Compania Freissinet) cu destinație direct pentru Marsilia, con­damnați prin decisiunea consiliului de miniștrii No. 11 din 2 Septembre 1885 a fi expulsați din Torda și ei au părăsit te­ritoriul României. Presentul proces-verbal s’a încheiat în presința nostră pe sus nu­mitul bastiment (de supt pavilon frances). Drept care s’a și iscălit conform ordinu­lui prefecturei poliției capitalei No. 29,263 de la 5 Septembre 1885:“ D. Epureanu, care a fost amabil cu proscrișii, nainte de a se despărți de dânșii le-a dat fie­caruia 300 lei în hârtie. Din Constantinopole d. Ocășanu ne scrie DOSTOEVSKY Rusia o­pera surprinderilor, ca și A­­merica. De la 1870 tacaci ea a arătat Europei lucruri uimitore și mai ales ne­așteptate. Când toți în Europa se de­prinsese a considera pe Rusia ca țară despotică, unde nu exista cea mai mică manifestațiune a liberalismului și al spi­ritului de protestare, uă puternică miș­care revoluționară sgudui din temelii co­losul de la Nord, uă mișcare de uă e­­nergie ne mai pomenită. Când toți în Europa se deprinsese a considera Rusia ca țara întunericului prin escelență, unde numai funcționarii scrți a­seri și a citi, traducerile din Turgheneff siliră pe criticii europeni, siliră pe Renan d’al pune în­tre cei mai mari scriitori ai secolului. Traducerile din Gogol, Pușkin, Lermon­­tof, Honciarof, Dostoevsky au desvăluit înaintea Europei, literatura puternică la care ea se aștepta tot așea de puțin ca și la mișcarea nihilistă. Despre unul din acești­­ scriitori voim să spunem câte­va cuvinte cu ocazia traducerei în foița Ro­manului a unuia din cele mai bune ro­mane ale sale „Humilies et Ofenses.“ Viața marelui scriitor rus este tot așa de bizară, ca și scrierile sale. Fiul unor părinți săraci, el a făcut studii brilante în universitatea din­­ Petersburg. Forte tânăr încă, el a început să scrie nuvele în revista, „ Analeiej Patriel“ u­ revistă mare care a trăit peste 150 de ani și care a fost interzisă numai anul trecut de câtre cornițele Tolstoi. Nuvelele lui Dostoevsky au fost bă­gate în somă de public, și celebrul cri­tic rus Bielinsky îi prezicea un viitor splendid. Prezicerile marelui critic înse s-au adeverit numai în parte, pentru câ viitorul scriitorului, în ceea­ ce priveșce viața lui personală, a fost din cele mai grasnice. Pe la 1846 ,Petersburg, între clasele inteliginte, au început să se răspândesca ideile lui Fourier și Saint-Simon. Se for­mă că­­ societate supt influența directă a unui om de mare caracter și talent, Pe­­trașevsky. Scopul acestei societăți a fost răspândirea ideilor m­oi și dobândirea căr­ților și jurnalelor străine. Scopul dar a fost cât se pate de inocent, dar nu ast­­fel­ judecă șumpăratul Nicolae. Pentru el, acesta societate a fost uă conspirațiune și de aceea toți membrii ei fură priviți ca conspiratori. Petrașevsky și Spechm­et, un învățat, botanist de frunte, au fost o­­sândiți la morte, iar distinsul tânăr scrii­tor Dostoevsky, implicat în societate, a fost osândit la munca silnică. El fu tri­mis într’uă închisore de forțați pe gra­nița Siberiei occidentale. Aici, într’ua în­chisore grozavă, purtând fiare,­­supus u­­nui regim și mai grozavi de­cât tovarășii lui de închisore, asasini și criminali ordi­nari, închis împreună­ cu­ SO de criminali, Dostoevsky rămase șapte ani. Cum am c­is, în acesta închisore erau 250 de forțați și acest număr era constant pen­tru ca cei liberați și morți se înlo­­cuiau cu alții. Dostoevsky avu deci o­­casiune în 7 ani se trăiască împreună cu sutimi și sutimi de criminali, și nu e dor de mirare ca, observator distins, el a studiat așa de perfect sufletul crimina­lului. CURIER LITERAR SUMAR : Istoria Limbei și Literaturei române de d. Al. Densușianu. Planul lucrărei, prospectele istorice, articolele biografice. Neajunsurile unui ast­fel de plan.— Ceva despre revistele nóstre săptă­mânale, lunare și bi-lunare. — Nouile publicațiuni: Anuarul Israeliților pe anul 1846.—Ronsard. Continuăm a­zi cu­m recensiune a cărței d-lui Al. Densușianu, Istoria Limbă și Li­teratură române, a cărei parte generală am studiat’o în trecutul nostru Curier. Vom semnala de rândul acesta diferitele ele­mente cari alcătuesc, în lucrarea profeso­­­rului de la Iași, partea numită de d-nna­rea specială. Sunt 4 mari divisiuni în acesta parte a operei d-lui Al. Densușianu. Prima di­­visiune (pp. 117-124) e consacrată lite­raturei populare; a doua, Prosei (pp 125- 222); a treia, Poesit­ (pp. 223 276), și în fine, a patra, literatură dialectelor (277-279). Planul autorului, în aceste 4 linie prin­cipale, nu e­rau, dar economia fie­cărora din aceste patru divisiuni, și în specie a celor două mai importante, a Prosă și a Poesiei, nu ne pare a corespunde pe de­plin condițiunilor necesare unei istorii a Literaturei. D. Al. Densușianu, bunieru, la Prosă are patru sub-divisiuni: a) literatura bi­­sericesca ; b) istoriografia; c) filologia și gramatica ; d), filosofia, jurisprudința și elocința. In capul fie­carei sub-divisiuni ca și în fruntea fie­carei divisiuni, auto­rul pune o­ parte generală pe care o numesce prospect istoric și în care apre­­țuesce și judecă genul literar al cârui pro­tagonist­ îi studiezá apoi, din punctul de vedere biografic, critic și literar în sub­­divisiunile propriu -zise. Acesta despărțire adânc tăiată între prospecte și notițele biografice cari vin pe urmă, face de se jicnesc una pe alta aceste două părți cari compun totul sub­­divisiunei. Mă esplic: d. Al. Densușianu, în fie­care prospect pus în capul sub-divisiunei, dă cititorului noțiunile generale, ideile d’ensemble asupra subiectului. Să luăm Istoriografia, a doua sub-divisiune din Presă. Avem aci un prospect de­uă pa­gină, apoi arășî un fel de prospect asu­pra Epocei I a Istoriografiei, române, e­­poca Cronicelor anonime, din timpurile vechi până la 1600, un al doilea asupra epocei II, a Cronicarilor (1600-1800), un al treilea asupra epocei III, a Istoriogra­­fiei propriu c­ise (1806-1860). In aceste paragrafe, d. Al. Densușianu ne dă amănunte generale, pre­cum scena epocei I, II sau III istoriografice, ne spune cum scriau cronicarii sau istoricii acelor vremuri. Dar, pentru câ d-sa scia ca are să ne mai dea, după aceste pros­pecte, și viața, și judecata operilor fie­căror autori din acele epoce, de aceia de­vine în prospecte sfârcit de amănunte, strică economia totului, ascunde din cu­lori pentru a mai avea din ele și la partea biografico-critică a scriitorilor. Recunoscem că cititorul nu perde a­­prope nimic, de­ore­ce amănuntele ce nu a citit în prospect le va citi la biografii; dar din punctul de vedere al planului, îndată cititorul va observa, studiând o­­pera cu atențiunea ce pe deplin merită, cu scena fie­cârei epoce, că însușirile par­ticulare ale fie­cârui scriitor nu rees pe deplin, nu i se arăta înaintea ochilor min­­ței cu tată a lor dorită întregime. Și pofta de a posede un plan perfect e cu atât mai ardinte în spiritul lor, cu cât cititorul s’a asigurat prin studiul ce face ca nici unul din amănuntele date de autor nu e de lăsat la o parte, nu trebue uitat. Resultat al unei munci consciințidse și sciințifice, după cum am mai spus-o în trecutul Ch­er și după cum cu plăcere o repetim, tóte datele d-lui Al. Densușianu își au valorea lor. Drept acesta, uă bună și nemeritá a­­șezare le-ar scote la m­­elá, cu mai multă putere, acesta netăgăduită a lor valore. Și’ntr’adevăr, că istoriă a unei litera­­raturi nu trebue confundată cu un dicțio­nar biografic. Cititorul cere autorului, nu viața în parte a fie­câruia autor, ci por­tretul complet, descripțiunea fidelă a e­­pocei în care el și contimporanii sâi au trăit și au produs. Cu un amănunt luat din viéta primu­lui , cu un altul împrumutat din operile secundului, c’uă judecată critică născută din confruntarea vieței celui d’ântain cu viața celui d’al treilea, și așa mai încolo, se arăta în tóte pârțile ei epoca literară ce să descrie de istoric ; ast­fel și numai ast­fel individualitatea distinctă a fie­­cărei epoce se definesce lămurit și apare pe deplin în mintea cititorului. Amănuntul biografic în alcătuirea unei istorii literare sau a unei istorii a lite­raturei nu e de­cât un instrument care ne ajută la descrierea unei epoce. Ei jocă același rol ca și documentul. Taine, în magistrala sa Istoria a literaturei englese citesce, vede, ghicesce și presimte, după amănuntul biografic, sau după datele do­cumentului, spiritul epocii, vederile gene­rale ale scriitorilor după atunci, sentimen­tele de cari erau conduși, modul lor de a pricepe,de a lucra, de a judeca evenimen­tele, într’un cuvânt Taine citesce, vede, presimte și ghicesce pe om, pe omul epocei literare pe cari apoi ni-1 arăta cu tóte însușirile lui. Daci am avea frumosul capital de cu­­noscințe istorice și bibliografice ale d-lui Densușianu, ținta nóstrá ar fi a ne folosi de ele numai pentru istoria completă, bo­gată, științifică a epocei și am da în no­te strictele date biografice, privitóre la autorii, ale cǎror nume le citâm în tes­tul studiului sau prospectului nostru is­toric asupra epocei. Din viața lui Micul, lui Șincai, lui Maior, lui Hurmuzaki, Laurian, Cogălni­­ceanu, etc., aș lua amănuntele ce-mi ar trebui, ce aș crede eu menite a arunca uă lumină vie și índestulatare asupra e­­pocei III. Istoriografia propriu zisă (1800- 1860), reservându-mi loc în note sau la finele capitolului a da și datele biografi­ce, particulare fie­ cârora din acești șase fruntași ai epocei, ei istoriografi propriu zise. Ast­fel pur­cedând, noi credem câ lu­crarea d-lui Al. Densușianu ar fi câștigat fórte, ci cititorul ar fi citit-o și cu mai mult folos. Repet , ftă cât de interesantă biogra­fia unui sriitor scrisă pe oă pagină sau cel mult două, ea rămâne tot biografia, adică articol de dicționar, adică bucată de citit numai atunci când trebuința s-a­­ține după urmă­ți. Istoria unei literaturi tinde la ceva mai mult, la ceva mai ar­tistic. _________ Afară de aceste observațiuni pe cari ni le provoca planul adoptat de laborio­sul profesor de la Iași, în desfășurarea istoriei sale, nu vom mai adauge nimic cu privire la lipse și slăbiciuni, câci, du­pă cum am mai 4^, în starea actuală a literilor române credem—noi, cel puțin —cu cu greu s’ar fi adunat mai multe date pentru istoria limbei și literaturei române. Fără a intra în amănuntele cerute nu­mai studiilor speciale, d. Al. Densușia­nu ne da în linie mari și interesante mai tot ce se scie asupra literaturei popula­re, asupra tipografiei la Români, asupra literaturei bisericesci, asupra cronicelor și discuțiunilor la cari studiul lor, din ce în ce mai sever și mai sciințific, a dat și continuă a da nastere. Și în parte, discuțiunea asupra puter­­nitatei Cronicei lui Urechiă, cu alte cu­vinte cestiunea de a se sei­de ca Nestor sau Grigore Urechia fost­ au autorii acelei cronice, e forte bine condusă; premisele sunt bine alese, bine sprijinite: cititorul, până la solide și demonstrate probe con­trarie, împărtășesce opiniunea autorului, crede cu d. Al. Densușianu ca autorul a­­cestei cronice este bătrânul Nestor Ure­­chiă, er nu Grigore, fiul séu. Totuși, stăruesc a crede câ cu amănun­tele consacrate biografielor, prospectele sau mai bine tabelurile epocelor ar fi câștigat și mai mult, lucrarea d-lui Al. Densușanu ar fi mulțămit pe deplin. Noi sperăm câ la uă a doua edițiune autorul va înavuți aceste prospecte în paguba biografielor. Cartea nu va pierde, din contră va corespunde și mai mult cu titlul său ; câștigul cititorilor va fi și mai mare. Uă altă dorință ce ni se su­geră de citirea acestei părți generale, atât la­r y

Next