Romanulu, septembrie 1885 (Anul 29)
1885-09-16
826 acelor relațiuni amicale pe cari guvernul conservator a fost atât de fericit de a le crea. Petersburg, 26 Septembre. — Din cercurile politice de aici domnesce credința ca puterile vor recunosce unirea Rumeliei cu Bulgaria, totuși sunt forte deosebite părerile în privința personelor ce trebue să conducă pe viitor Bulgaria unită, de vreme ce principele Alecsandru este privit cam înlăturat. Notvoje Vremja dice ca singura persona nemerită, care se bucură atât de încrederea puterilor cât și de aceea a Slavilor, este principele Muntenegrului. Pe aici se așteptă ca nuoii miniștrii turci se întrețină relațiuni amicale cu Rusia, Austria și Germania, or față cu Enghiteza se arate cea mai mare neîncredere. Petersburg, 25 Septembre.—Neplăcerea produsă de acțiunea principelui Alecsandru creșce mereu, mai ales prin cercurile conservatore. Supt impresiunea articolului d-lui Katkov, care să se pună un capăt etnnosului bulgar, adică cere să se înlăture Constituțiunea, precum și supt impresiunea cererilor darului Grașdanin, ca Rusia trebuie să stabilescă ca uă administrațiune timporală în Bulgaria, s’a ivit și scomptul câ prin cercurile diplomatice se discută ocuparea Bulgariei de câtre trupele ruseșci. Karlowitz, 25 Septembre. — Sorii din Belgrad spun ca pe acolo situațiunea este privită ca forte seriosă. Cea mai mare parte din trupele concentrate în giurul Belgradului pentru manevrele de tomnă, și mai ales cavaleria, a pornit spre fruntarii. Guvernul a interzis eșirea peste fruntarii a vitelor. De asemenea nici un șerb de scns masculin, având vârsta de la 20 până la 40 ani, n’are voie a pleca în străinătate. Achitarea șefilor funcționarilor a fost suspendată până la întrunirea Seuocinei. DESCHIDEREA CAMEREI BULGARE Dăm aoi conținutul discursului tronului pronunțat de către primul ministru d. Caraveloff, după ordinul A. S. principelui Bulgariei, la deschiderea sesiunii a III estraordinară a Camerei deputaților. D-lor deputați, Vă este cunoscut că la 6 Septembre, poporațiunea Rumeliei orientale a proclamat unirea țarei surori cu principatul și că m’a aclamat de principe al Rumeliei orientale unită cu principatul. D lor deputați. In vederea avântului poporului meu, care c’uă bucurie indescriptibilă și cu un entusiasm general, precum și cu consimțimentul guvernului meneșit din sânul Adunării naționale, a întâmpinat dorința fraților săi din Bulgaria de Sud Noi am proclamat la 8 Septembre în vechia nóstră capitală Ternova că recunoscem uniunea proclamată și că primim a fi principe al Bulgariei de Sud. D-lor deputați, Eu mă aflu deja între frații poporului meu, separați până acum, și sunt plin de speranță că voi veți aproba sfântul act deja început pentru unitatea iubitului meu popor și că veți primi propunerile pe care guvernul meu le va presinta în deliberarea d-v. relativ la măsurile și disposițiunele deja luate de el, precum și la acele ce vor fi cerute de acest mare eveniment. Fiind încredințat, d-lor deputați, în patriotismul d-v. deja probat și’n îndeplinirea cu succes a sfintei d-v. sarcină în acest forte grav moment pentru patria nostra, declar sesiunea a III estraordinară a Camerei deputaților deschisă și invoc binecuvântarea celui de sus asupra lucrărilor vostre. ALECSANDRU I. Ecă și răspunsul Adunării deputaților la discursul tronului: Alteță, Adunarea deputaților în actuala sea sesiune estraordinară convocată în urma marelui eveniment săvârșit de frații noștril din Bulgaria de Sud, care a îmbucurat la culme pe toți bulgarii, adânc pătrunși de acest act întreprins, să grăbesce cu cea mai mare plăcere a da concursul săli Alteței Vostre și guvernului său către care în aceste grave împregiurări pentru patria nostră toți represintanții națiunii fără escepțiune, are deplină încredere că va duce la un bun sfîrșit sfânta causă. Alteță. Pentru îndeplinirea definitivă a causei naționale, poporul bulgar va face tote sacrificiele lăsând la disposițiunea Alteței Vostre și a guvernului său tote mijilacele disponibile, fără a cruța nici averea nici vieții pentru apărarea libertății și independinței patriei comune. Alteță. Adunarea națională pe deplin convinsă că exprimă sentimentele Bulgariei astăzi unită supt sceptrul Alteței Vostre, dice Alteței Vostre . Mergi nainte, principe virtuos, toți bulgarii sunt cu tine. Trăiască Alteța Sea iubitul nostru principe Alecsandru I. Acest răspuns s’a primit cu aclamațiuni entusiaste și cu aplause zgomotase. ROMANULU Rea porcilor espediați din țările cari^e oferă garanții satisfăcătore contra. B miel. Pesta, 26 Septembre.—Deschiderea palamentului a avut loc a<jí. B In Cameră, d. D. Irányi și Helly au depus nisce interpelări în privința politicei străine, mai cu semn în privința întrevederii de la Kremsier și a evenimentelor din Rumelia. IP D. Helfy a întrebat asemenea pe guvern în privința vizitei împăratului id Bosnich-Brod. Aceste interpelări au fost transmisei președintelui consiliului. UBelgrad, 27 Septembre.— Soirile din Macedonia semnaliza că luptă între ni nizami și Arnăuți la Bozani. Mai multea sute de nizami ar fi fost omorâți. Cât despre pierderile Arnăuților ele ar fi fi considerabile. V Berlin, 27 Septembre.— Prințul Bismarck a plecat la Friedrichsruhe. ———— ! td SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Viena, 26 Septembre.—Reichsratul s’a deschis aici. Discursul tronului amintesce numerosele manifestațiuni sincere și patriotice ale căror obiect a fost împăratul în acești ani din urmă, cu ocasiunea călătoriilor ce le-a făcut în tote provinciile imperiului. Suveranul declară ea să întemeiază cu mari speranțe pe activitatea salutară a Reichsratului. Discursul imperial înfățișază în adevăr uă întragă serie de proiecte de legi care vor fi supuse examenului parlamentului proiecte de transacțiune cu Ungaria, de organisațiune a apărării naționale; de protecțiune a muncii naționale careia trebuie să se găsească noi debușeuri de esportațiune; de desvoltare a cailor ferate ; proiect contra aspirațiunilor anarhste ; proiect pentru reforma impositului; proiect de asigurare, în folosul lucrătorilor, contra accidentelor și bulelor; și în sfârșit alte legi importante. Discursul se sfârșește astfel: „Relațiunile nóstre cu puterile străine sunt pe deplin mulțumitore.î înțelegerea ei perfectă pentru a menține fața de care toți simțim trebuință. Sarcina guvernului meu va fi de a consacra aceleași îngrijiri intereselor intelectuale și economice ale tuturor provinciilor și poporelor mele, ocrotind unitatea și puterea imperiului“. Berlin, 26 Septembre.—„Monitorul imperiului“ publică o notă a guvernului spaniol făcută cu ocaziunea esceselor comise în fața ambasadei imperiale din Madrid la 4 Septembre. Acesta notă crice câ guvernul spaniol a făcut să se aresteze funcționarii poliției însărcinați să supravegheze ambasada germană din Madrid și consulatul din Valencia și cât i-a trimis înaintea tribunalelor pentru a fi judecați. Guvernul spaniol declară ca regretă forte mult escesele comise față cu un putere cu care Spania întreține relațiuni intime. Condamnă într’un mod formal și espres aceste escese, și speră ca declarațiunile sale sincere și amicale vor fi primite de guvernul împăratului cu același spirit de sinceritate care inspiră pe guvernul spaniol în momentul când i se remite. Berlin, 26 Septembre. —„Monitorul imperiului“ duce ca din cauza epizootiei care există în peninsula balcanică și în Italia, ministrul agriculturei învită pe guverne să oprescă, de la 15 Octombre, importat Mișcarea electorală din Francia a produs u regretabilă desbinare printre republicani. In Paris sunt douăcomitete republicane : comitetul radical oportunist supt președenția senatorului Tolain si comitetul intrau 1 sigent radical, ai cărui capi sunt j d-nii Clémenceau și Manian. Fecare J din aceste comitete se sforțază de mai multe săptămâni, dar în deșert, să . . formeze uă listă a sea de candidați... . Ambele comitete ținură Miercuri șioi întruniri, fără însă a se putea înțelege asupra listei de candidați. Comitetul Tolavi n’a putut ajunge gij la uă înțelegere decât asupra la * candidați și comitetul radical-intransigent asupra 19, deși departamentul Senei trebuie se alegă 38 deputați. 1 Lucrul cel mai trist este ense cân nici radicalii și intransigenții nu merg de acord și este de temut ca acesta o desbinare între republicani în generl re să nu fie în folosul reacțiunei. [ TURCIA ] In privința însemnatății schimbării ministeriale turcesci, circulă deosebite versiuni, totuși predomnesceu credința, că ea are uă tendință paciiică. Apelul pe care Porta, în Nota Jrei circulară, l’a adresat puterilor, este discutat the Norddeutsche Allge M meine Zeitung într’un chip fote simpatic. In acestă Notă , partea cea mai otărîtdre este acesta . In fata unei conjecturi atât de anevoiasă, Sultanul nu pute sta în neactivitate. Consciința despre drepturile și îndatoririle lui naturale îi impune sarcina se așeze de libertatea ce-î acordă art. 16 din , tratatul de Berlin și să restabilescă în Rumelia orientală starea de lucruri stabilită prin acel tratat. Totuși guvernul otoman, în faa pericolelor situațiunii, i crede de trebuință a face apel la binevoitorea intervenire a puterilor semnatare, pentru ca principele Alecsandru să fie adus la observarea datoriilor sale. * Guvernul otoman nu se îndoeșce câtuși de puțin că asupra guvernelor amice și aliate au produs uă rea impresiune acele evenimente care sunt în contrazicere cu arangiamentele ce ele au stabilit în Berlin și că-și vor uni sforțările spre a garanta menținerea lor. Porta speră în chipul cel mai positiv că apelul iei către puteri va întâmpina oă primire favorabilă. . DIN AFARA ~ . [ FRANCIA TEMERE 1885 SCIRI D’ALEDILEI B Joi, M. S. Regele va pleca la Iași. I Deși în cercurile intime ale primului m^nistru se spune ca d. I. Brătianu ar plecat la Câmpu-Lung, se pare a se fi [adeveri câ densul a plecat la Viena. * * * De la Pesta s’anunță prin telegramă, cu data de 25 Septembre, triarului ^euer freie Presse următorele : 1ț La trecerea Lor spre Bucureșci prin ■ Pesta, ieri MM. II. Regele și Regina României au stat trei sferturi de oră în gară pentru a detuna. Directorele general Tolnay și consilierul de poliție Pekary așteptau trenul separat. Regele Carrol se informa deca ambasadorul german I din Belgrad, cornitele Bray, a sosit cu trenul de la Viena, și când afla ca ambasadorele, este în gară, îl ruga să poftescă și convorbi cu densul necurmat pânăra plecarea trenului. D. generale Catargi s’a dus ieri, Duminecă, la Sinaia unde a fost primit Lie M. S. Regele. * * U * * * Erí sera Duminică pe la 11 ore sera, S’a spart administrațiunea Românului și s’au furat 1300 lei. Unul din Împiegații administrațiunei, cjare dorme alături de odaia în care erau primiți, intrând pe la 11 ore jumătate séra, a vădut ușa odaiei sale deschisă și sertarele de la două mese sfărâmate. Pe fiecare masă rămăsese câte uă daltă de care se servise hoțul pentru spargere, i Totul era în ordine în odae și nu s’a luat decât banii și mărcile poștale găsite. I Hoțul cunoscea, după tóte probabilitatiste, hirte bine localul și n’a avut trebuință de lumină. â > Avi4ându-se poliția, care este în fața ^d acțiunei nóstre, a venit îndată d. pre Bfet al poliției împreună cu d. director» Juahovary și alți agințî polițienesc!. Nu fee scie însă care este autorul furtului «e și sunt bănueli asupra mai multor Jf persone. E* * ** * * I Ministerul a primit demisiunea d-lui G. Ieășeanu, prefectul județului Covurlui. ■Lin locu’i va fi numit d. Lupu Costache, actualul prefect al județului Tutova. ■ Decretul de numire a fost suptsemnat Bâmbătă.* ■ * # Aleri, Duminecă, 8 ore séra, s’a celebrat biserica Crețulescu căsătoria religiosă InV. IVwÎ Iwa MnsTwnnîv» a« C3/>£ în. iiipatti. , I După terminarea oficiului divin, felicipațiunile s’au primit în casele d-lui Const. Ibipatti. Un mare număr din prietinii și prietinele familielor Lipatti și Mavrodin au venit în frumósele salone ale d-lui Ilipatti pentru a presinta felicitațiunile lor familiei. In urmă, s’a dansat până la două după miezul nopței. "■) Urările nóstre tinerilor soți. 1 * 1 Bolnavii de la Spitalul militar au fost dinși la cazarma din Delul Spirei. 1 * * l Anul acesta, iu podgoriile Odobescilor și a Panciului sunt cele cari stau în frunte cu cantitatea și calitatea producțiunii selfe vinicole. Luptătorul din Focșani primeșceun scritoare în care i se spune ca Țifeștii sunt aefi în fruntea podgoriilor române. Democratul din Ploesci publică supt titlul *Mesuri filocserice ca la puntul numit Cele două Cârciumi, în sus de Ploesci, la vr’uă 25 de chilometre, în apropiere de Camping se află de pacjă doui călărași cari distrug orice pâine se duc în sus spre. ’•’munți pentru vândare, nu numai struguri, dar și pepeni, pere, mere piersici, etc. Diarul ploiescen judecă acesta măsură drept arbitrară și pagubitare. schile ce ni din cele mai Tîrgul Rîurenilor, după se aduc, nu pare a fi fost bune. Afacerile nu au avut avântul și numărul anilor trecuți. * * * Familia anunță aparițiunea la Iași a unei Antologii Române, datorită d-lui M. Pompiliu. Diarul din adauge ca în acesta Antologia compilatorul nu a dat loc decât lucrărilor grupului literar din Iași. Nu cunoscem opera.* 4E-X* Aijl, 16 . August, se judecă la curtea cu jurați din Brăila procesul d-lor Brănișteanu, fost redactor al diarului Steua Dobrogiei și Paul Stătescu, prefectul județului Tulcea, pentru plata daunelor ce acest din urmă a causat primului cu ocasiunea dârei sale în judecată pentru delict de presă.* * * * Lucrările comisiunilor de recensement general au pricinuit nemulțămiri mai prin tóte județele. La comisiunile de apel vin cu sutele protestele și apelurile. Numai în județul Râmnicul Sărat s’au presintat până acum 250 de apeluri. * câ a ajuns în fața acelui oraș, Joi la 9 ore 30 minute, în deplină sănătate. Nici unul n’a suferit de mare și n’au fost supărați de câtre nimeni. Terminând amicul nostru ne rogă a transmite tutor amicilor, ale câror daruri însoțesc pe proscriși, salutările lor frățesc și dorința d’a-I vedea cât mai curând. DE LA SULINA LA CONSTANTINOPOLE D. Ocășanu, unul din proscrișii guvernului actual, în momentul d’a se îmbarca la Sulina, la 10 (22) Septembre, ne-a trimis să scrisóre, care ne-a sosit numai eri 15 (27) Septembre. In aceeași c zi am primit uă altă scrisóre de la d. Ocășanu din facă de Constantinopole. Deci pe când călătorea scrisórea de la Sulina la Bucuresci, proscrișii au avut timp să străbată marea până la Constantinopole unde și scrisorea lor din acel oraș sosi la Bucuresci în aceeașii ca cea din Sulina. Bine trebue să fie organisat serviciul nostru poștal. Amicul nostru ne scrie din Sulina ca proscrișii au plecat la 9 Septembre din Galați pe vaporul „Brăila“ și la 11 Septembre la 4 ore dimineața au plecat din Sulina spre Palermo, de unde vor merge la Neapoli și în urmă vor debarca la 1/T QT.DlL Timpul era forte reu. Peste trei săptămâni ambii noștrii vor fi în Paris, înainte de plecare s-a făcut următorul proces-verbal : PROCESAERBAL „Astă-cl. 8 Septembre, orele 12 noptea, supt semnații: G. N. Epureanu, comisarinspector al poliției capitalei și d. Edgar van Saanen, căpitanul portului Galați, constatăm câ d-nii G. Ocășanu, G. Săcășanu și I. Droc-Bănciulescu s’au îmbarcat pe bastimentul Brăila (Compania Freissinet) cu destinație direct pentru Marsilia, condamnați prin decisiunea consiliului de miniștrii No. 11 din 2 Septembre 1885 a fi expulsați din Torda și ei au părăsit teritoriul României. Presentul proces-verbal s’a încheiat în presința nostră pe sus numitul bastiment (de supt pavilon frances). Drept care s’a și iscălit conform ordinului prefecturei poliției capitalei No. 29,263 de la 5 Septembre 1885:“ D. Epureanu, care a fost amabil cu proscrișii, nainte de a se despărți de dânșii le-a dat fiecaruia 300 lei în hârtie. Din Constantinopole d. Ocășanu ne scrie DOSTOEVSKY Rusia opera surprinderilor, ca și America. De la 1870 tacaci ea a arătat Europei lucruri uimitore și mai ales neașteptate. Când toți în Europa se deprinsese a considera pe Rusia ca țară despotică, unde nu exista cea mai mică manifestațiune a liberalismului și al spiritului de protestare, uă puternică mișcare revoluționară sgudui din temelii colosul de la Nord, uă mișcare de uă energie ne mai pomenită. Când toți în Europa se deprinsese a considera Rusia ca țara întunericului prin escelență, unde numai funcționarii scrți aseri și a citi, traducerile din Turgheneff siliră pe criticii europeni, siliră pe Renan d’al pune între cei mai mari scriitori ai secolului. Traducerile din Gogol, Pușkin, Lermontof, Honciarof, Dostoevsky au desvăluit înaintea Europei, literatura puternică la care ea se aștepta tot așea de puțin ca și la mișcarea nihilistă. Despre unul din acești scriitori voim să spunem câteva cuvinte cu ocazia traducerei în foița Romanului a unuia din cele mai bune romane ale sale „Humilies et Ofenses.“ Viața marelui scriitor rus este tot așa de bizară, ca și scrierile sale. Fiul unor părinți săraci, el a făcut studii brilante în universitatea din Petersburg. Forte tânăr încă, el a început să scrie nuvele în revista, „ Analeiej Patriel“ u revistă mare care a trăit peste 150 de ani și care a fost interzisă numai anul trecut de câtre cornițele Tolstoi. Nuvelele lui Dostoevsky au fost băgate în somă de public, și celebrul critic rus Bielinsky îi prezicea un viitor splendid. Prezicerile marelui critic înse s-au adeverit numai în parte, pentru câ viitorul scriitorului, în ceea ce priveșce viața lui personală, a fost din cele mai grasnice. Pe la 1846 ,Petersburg, între clasele inteliginte, au început să se răspândesca ideile lui Fourier și Saint-Simon. Se formă că societate supt influența directă a unui om de mare caracter și talent, Petrașevsky. Scopul acestei societăți a fost răspândirea ideilor moi și dobândirea cărților și jurnalelor străine. Scopul dar a fost cât se pate de inocent, dar nu astfel judecă șumpăratul Nicolae. Pentru el, acesta societate a fost uă conspirațiune și de aceea toți membrii ei fură priviți ca conspiratori. Petrașevsky și Spechmet, un învățat, botanist de frunte, au fost osândiți la morte, iar distinsul tânăr scriitor Dostoevsky, implicat în societate, a fost osândit la munca silnică. El fu trimis într’uă închisore de forțați pe granița Siberiei occidentale. Aici, într’ua închisore grozavă, purtând fiare,supus unui regim și mai grozavi decât tovarășii lui de închisore, asasini și criminali ordinari, închis împreună cu SO de criminali, Dostoevsky rămase șapte ani. Cum am cis, în acesta închisore erau 250 de forțați și acest număr era constant pentru ca cei liberați și morți se înlocuiau cu alții. Dostoevsky avu deci ocasiune în 7 ani se trăiască împreună cu sutimi și sutimi de criminali, și nu e dor de mirare ca, observator distins, el a studiat așa de perfect sufletul criminalului. CURIER LITERAR SUMAR : Istoria Limbei și Literaturei române de d. Al. Densușianu. Planul lucrărei, prospectele istorice, articolele biografice. Neajunsurile unui astfel de plan.— Ceva despre revistele nóstre săptămânale, lunare și bi-lunare. — Nouile publicațiuni: Anuarul Israeliților pe anul 1846.—Ronsard. Continuăm azi cum recensiune a cărței d-lui Al. Densușianu, Istoria Limbă și Literatură române, a cărei parte generală am studiat’o în trecutul nostru Curier. Vom semnala de rândul acesta diferitele elemente cari alcătuesc, în lucrarea profesorului de la Iași, partea numită de d-nnarea specială. Sunt 4 mari divisiuni în acesta parte a operei d-lui Al. Densușianu. Prima divisiune (pp. 117-124) e consacrată literaturei populare; a doua, Prosei (pp 125- 222); a treia, Poesit (pp. 223 276), și în fine, a patra, literatură dialectelor (277-279). Planul autorului, în aceste 4 linie principale, nu erau, dar economia fiecărora din aceste patru divisiuni, și în specie a celor două mai importante, a Prosă și a Poesiei, nu ne pare a corespunde pe deplin condițiunilor necesare unei istorii a Literaturei. D. Al. Densușianu, bunieru, la Prosă are patru sub-divisiuni: a) literatura bisericesca ; b) istoriografia; c) filologia și gramatica ; d), filosofia, jurisprudința și elocința. In capul fiecarei sub-divisiuni ca și în fruntea fiecarei divisiuni, autorul pune o parte generală pe care o numesce prospect istoric și în care aprețuesce și judecă genul literar al cârui protagonist îi studiezá apoi, din punctul de vedere biografic, critic și literar în subdivisiunile propriu -zise. Acesta despărțire adânc tăiată între prospecte și notițele biografice cari vin pe urmă, face de se jicnesc una pe alta aceste două părți cari compun totul subdivisiunei. Mă esplic: d. Al. Densușianu, în fiecare prospect pus în capul sub-divisiunei, dă cititorului noțiunile generale, ideile d’ensemble asupra subiectului. Să luăm Istoriografia, a doua sub-divisiune din Presă. Avem aci un prospect deuă pagină, apoi arășî un fel de prospect asupra Epocei I a Istoriografiei, române, epoca Cronicelor anonime, din timpurile vechi până la 1600, un al doilea asupra epocei II, a Cronicarilor (1600-1800), un al treilea asupra epocei III, a Istoriografiei propriu cise (1806-1860). In aceste paragrafe, d. Al. Densușianu ne dă amănunte generale, precum scena epocei I, II sau III istoriografice, ne spune cum scriau cronicarii sau istoricii acelor vremuri. Dar, pentru câ d-sa scia ca are să ne mai dea, după aceste prospecte, și viața, și judecata operilor fiecăror autori din acele epoce, de aceia devine în prospecte sfârcit de amănunte, strică economia totului, ascunde din culori pentru a mai avea din ele și la partea biografico-critică a scriitorilor. Recunoscem că cititorul nu perde aprope nimic, deorece amănuntele ce nu a citit în prospect le va citi la biografii; dar din punctul de vedere al planului, îndată cititorul va observa, studiând opera cu atențiunea ce pe deplin merită, cu scena fiecârei epoce, că însușirile particulare ale fiecârui scriitor nu rees pe deplin, nu i se arăta înaintea ochilor minței cu tată a lor dorită întregime. Și pofta de a posede un plan perfect e cu atât mai ardinte în spiritul lor, cu cât cititorul s’a asigurat prin studiul ce face ca nici unul din amănuntele date de autor nu e de lăsat la o parte, nu trebue uitat. Resultat al unei munci consciințidse și sciințifice, după cum am mai spus-o în trecutul Cher și după cum cu plăcere o repetim, tóte datele d-lui Al. Densușianu își au valorea lor. Drept acesta, uă bună și nemeritá așezare le-ar scote la melá, cu mai multă putere, acesta netăgăduită a lor valore. Și’ntr’adevăr, că istoriă a unei literaraturi nu trebue confundată cu un dicționar biografic. Cititorul cere autorului, nu viața în parte a fiecâruia autor, ci portretul complet, descripțiunea fidelă a epocei în care el și contimporanii sâi au trăit și au produs. Cu un amănunt luat din viéta primului , cu un altul împrumutat din operile secundului, c’uă judecată critică născută din confruntarea vieței celui d’ântain cu viața celui d’al treilea, și așa mai încolo, se arăta în tóte pârțile ei epoca literară ce să descrie de istoric ; astfel și numai astfel individualitatea distinctă a fiecărei epoce se definesce lămurit și apare pe deplin în mintea cititorului. Amănuntul biografic în alcătuirea unei istorii literare sau a unei istorii a literaturei nu e decât un instrument care ne ajută la descrierea unei epoce. Ei jocă același rol ca și documentul. Taine, în magistrala sa Istoria a literaturei englese citesce, vede, ghicesce și presimte, după amănuntul biografic, sau după datele documentului, spiritul epocii, vederile generale ale scriitorilor după atunci, sentimentele de cari erau conduși, modul lor de a pricepe,de a lucra, de a judeca evenimentele, într’un cuvânt Taine citesce, vede, presimte și ghicesce pe om, pe omul epocei literare pe cari apoi ni-1 arăta cu tóte însușirile lui. Daci am avea frumosul capital de cunoscințe istorice și bibliografice ale d-lui Densușianu, ținta nóstrá ar fi a ne folosi de ele numai pentru istoria completă, bogată, științifică a epocei și am da în note strictele date biografice, privitóre la autorii, ale cǎror nume le citâm în testul studiului sau prospectului nostru istoric asupra epocei. Din viața lui Micul, lui Șincai, lui Maior, lui Hurmuzaki, Laurian, Cogălniceanu, etc., aș lua amănuntele ce-mi ar trebui, ce aș crede eu menite a arunca uă lumină vie și índestulatare asupra epocei III. Istoriografia propriu zisă (1800- 1860), reservându-mi loc în note sau la finele capitolului a da și datele biografice, particulare fie cârora din acești șase fruntași ai epocei, ei istoriografi propriu zise. Astfel purcedând, noi credem câ lucrarea d-lui Al. Densușianu ar fi câștigat fórte, ci cititorul ar fi citit-o și cu mai mult folos. Repet , ftă cât de interesantă biografia unui sriitor scrisă pe oă pagină sau cel mult două, ea rămâne tot biografia, adică articol de dicționar, adică bucată de citit numai atunci când trebuința s-aține după urmăți. Istoria unei literaturi tinde la ceva mai mult, la ceva mai artistic. _________ Afară de aceste observațiuni pe cari ni le provoca planul adoptat de laboriosul profesor de la Iași, în desfășurarea istoriei sale, nu vom mai adauge nimic cu privire la lipse și slăbiciuni, câci, după cum am mai 4^, în starea actuală a literilor române credem—noi, cel puțin —cu cu greu s’ar fi adunat mai multe date pentru istoria limbei și literaturei române. Fără a intra în amănuntele cerute numai studiilor speciale, d. Al. Densușianu ne da în linie mari și interesante mai tot ce se scie asupra literaturei populare, asupra tipografiei la Români, asupra literaturei bisericesci, asupra cronicelor și discuțiunilor la cari studiul lor, din ce în ce mai sever și mai sciințific, a dat și continuă a da nastere. Și în parte, discuțiunea asupra puternitatei Cronicei lui Urechiă, cu alte cuvinte cestiunea de a se seide ca Nestor sau Grigore Urechia fost au autorii acelei cronice, e forte bine condusă; premisele sunt bine alese, bine sprijinite: cititorul, până la solide și demonstrate probe contrarie, împărtășesce opiniunea autorului, crede cu d. Al. Densușianu ca autorul acestei cronice este bătrânul Nestor Urechiă, er nu Grigore, fiul séu. Totuși, stăruesc a crede câ cu amănuntele consacrate biografielor, prospectele sau mai bine tabelurile epocelor ar fi câștigat și mai mult, lucrarea d-lui Al. Densușanu ar fi mulțămit pe deplin. Noi sperăm câ la uă a doua edițiune autorul va înavuți aceste prospecte în paguba biografielor. Cartea nu va pierde, din contră va corespunde și mai mult cu titlul său ; câștigul cititorilor va fi și mai mare. Uă altă dorință ce ni se sugeră de citirea acestei părți generale, atât lar y