Romanulu, ianuarie 1886 (Anul 30)

1886-01-01

ANUL AL Voies AN UN CI URI Linia de 30 litere petit, pagina IV ... J. ... 40 bani Dato „ , . , ..... 2 le! - . Inserțiri! și reclame pagina III și IV linia . 2 . — » A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea faraiul. IN PARIS, 1» H*Tas­ Laffice et C-nne, 8. Bice de la Bears*. LA VIENA, 1» d-nil Hansenstein et Vogler,(Otto Maas«). LA FRANCPORT, S. M. — la G. L. Dande et C­une, pentru Germania, Belgia, Olanda, Bveția și America. — Scrisorile nefrancate se rtfosă — BUCN­D 2 UHUM 116 Monopolul e sistema ce guvernul­­ caută a introduce în imposite. Legile ce-a presintat Camere do­vedesc acésta. Fiind deci vorba d’uă sistemă, datori suntem s’o discutăm cu sis­temă, mai nainte d’a intra în imé­­nuni­le proiectelor înfățișate. Ne-­­ai spus părerea în general a­­supra monopolului cârciumelor, în co­munele rurale, ne-am spus-o asemene asupra mo­nopolului chibriturilor. Dar fiind că monopolurile să în­mulțesc, e de trebuință, credem să discutăm sistema în sine. In acesta ordine de idei, vă costy­m­e de prima însemnătate să impune . Monopolul—vorbim de monopol în folosul Statului —este el com­pa­­tibil cu regimul modern? Noi, și nu evităm un singur mo­ment de a răspunde clar și categoric, noi credem că nu. Monopolul este o­ instituțiune e­­sențială pentru regimul feudalității, e chiar una din clasele lui și pate cea mai puternică. In acest regim, feudatorul, ținând sema numai de ale lui interese si1 neconsiderând pe cei­l­alți omeni de­cât ca el de muls și de tuns, își a­­gonisea prin monopoluri venitur­ile trebuitore pentru a-și satisface trebu­ințele și a păstra prestigiul pu­t tere­ Fa după pătân monopol. In contra acestui regim, și mai cu semn din causa efectelor econo­mice ce el producea, s’au făcut re­­voluțiuni, și acel regim nefast a fost înlocuit cu regimul dis al adminis­trării națiunii prin sine. La noi, sub regimul, sub starea de lucruri dărîmată la 1848, au­ e­­xistat monopoluri; există și astăzi,—ca­tă dovadă că trecerea de la lumea vechia la lu­mea nouă a fost pentru noi, în multe privințe, numai un simplu cu­­vent,—în unele comune de peste îjih­­­ov. Legea rurală ensé—ținând seva de principiile regimului celui nucii cu care se înzestrase țara,—a deci­­zat, nule asemene monopoluri, privi­­n­du-le ca necompatibile cu noua star­e de lucruri. 1 Acum, d­unc­ționare a Co^ourupțiu, guvennul se crede în drept d’a se constitui un fel de feudator, d’a concentra în sine ori­ce activitate, d’i onorî inițiativa privată, d’a aplica, ci alte cuvinte, a țării regimul pe casa Englesis și alți posesori de colon­ îl aplică co­­loniilor lor. Acesta sistemă ui se potrivesce de loc cu instituțiuyle ce are acum țara. Când vedem dar că un guvern, care are firmă de beral, voiesce s’o introducă, ne-adutem, chiar fără iie de cuintele : schimbattoerul e cum î­scii, nu ma cerem consecință. I simțir curaginl d’a­pro­ximele principiilor de care 4­­te de eta­­­iua o dove­desc guvernul ce astăzi își face uă glob­ă ș’uă mare d’a nu mai ține nici un semn. Nu putem dna a nu aminti că, în organisarea intereselor economice, regimul modern a căutat a substitui acțiunea staului acțiunea privată, și a înlocui regimul reglementării prin a­­cela al concurenței. Noi începem, sau cel puțin gu­vernul voesce a ne face să începem, a merge j’uă cale cu totul opusă. E că esample : Statul are moșii, și guvernul a cre­­dut că se pote face producător și xrânulÂnur rip flfiî’Aî il p Qi îmi mor vânfl n _­ucru. Acum­ guvernul vrea să se facă negustor de băuturi, producător și ensător de chibrituri, fabricant și ămjător de cărți de joc. Aceste tendințe, de vor reuși, vor vea de efect d’a înlănțui activitatea privată, d’a lovi capitalul privat și ia slăbi națiunea în lupta cu străi­­nitatea pe tărâmul economic. Intr’adevăr, el văd­ind că cârciu­­larii prosperă, a devenit gelos d’ale cr câștiguri și voiesce să și le in­tesed­­scă deci oă clasă de muncitori edusă la neacțiune și deci îmbrân­­ită spre sărăcie. Două fabrice de chibrituri s’au în­­fințat, ele au isbutit, după muncă , multe sacrificii, a produce și a inde în țară a treia parte din chi­­b­iturile ce se consumă. Deci, fără nici un ajutor de la Stat, au isbutit a trăi și a ține în­tru câtva pept concurenței străine. Guvernul crede că e bine, drept și în folosul țării, d’a iubi ș’acastă întreprindere, în loc d’a căuta s’o încuragieze, pentru ca prin încor­darea particularilor să putem scutura jugul străin economic. Au existat două fabrice de cărți de joc. Concurența străină le-a omorît. Guvernul, în loc de a ajuta iniția­tiva individuală, aruncă giulgiul mor­­ței și peste acesta întreprindere, îi pune și el cruce și recurge la mo­nopol. Sistema ni se pare funestă în e­­fectele ei; ea aminteste procederea sălbatici­lor, cari taiă ai­borele spre a-i putea culege rudele. De aceea o combatem din tote pu­terile ; o combatem asemene pentru că în­mulțind monopolurile, se provocă de­­moralisarea, se face din spioni agenți ai fiscului și atrage—prin perspec­tiva unor folose mari și ușore—pe ómeni spre spionagiu, adică spr­e de­­moralisare ; o combatem în sfârșit pentru că sărăcesce comunele rurale prin mo­nopolul cârciumilor în favorea sta­tului ; lovesce, în veniturile lor, comu­nele urbane mari, care percep taxă de la vendarea cărților de joc. n aceste mă­­ri iar la îi­lm­ > ,cind comuna Tóte aceste considerațiuni ne în­dreptățesc a declara funestă sistema ce guvernul caută a inaugura pen­tru mărirea veniturilor statului, și sperăm că nu se va mai face și a­castă nouă și ireparabilă greșală. In alte articole, vom desbate în amănunt proiectele de monopoluri. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Londra, 1 Ianuarie.— Vice­regele Indi­­ilor a declarat Birmania ca anecsată Im­periului. Presa engleză aplaudă acesta măsură. DIN AFARA GERMANIA Gazetta Germaniei de Nord publică on notă oficios, zicând că neînțele­­­S­V * ___ n jjată A înjugi Roma ar fi ori­ce apropiare să fie prin atitudinea s­a în D. Windbhol’st are tre­­i ulturkampf, și apelurile elfilor sunt anulite de pre­ot în întru­cât și’n stres­ i telegramă din Berlin, anopolului vinderei bău­­tese va fi supus Landtu­­lui pe la jumătatea Junei și în Reichstag în Fe­canalului Ronului la I resolvată într’uă ședință miniștrilor Prusiei. Se parele oficiase să publice substanța proiectului de trebue să fie supus Ca­ ÍA SI GERMANIA s din Berlin. Corespondenței că Germania aflând des-­i d-lui Grévy a avut uă pe care n’o pute ascunde, se salută menținerea la chiulul președinte ca vă­tă dăinuire­ relațiunilor e Germania și Francia, ca și bunul simț al be­­riior care presidă, deja de a destinele Franciei, le ..fa că națiunea franceză nu este dispusă a se arunca de îndată pe calea aventurilor. SI. Grévy,­­fic foile oficiase, este un om liniștit și raționabil. El n’are trebuință de esthel, cum ar avea trebuință Orlea­­nișt­i, a căror influință necontenit cres­­c ei! .S. pricinuiesce să neliniște legitim­ă Gazeta Germaniei de Nord vede în alegerea d-lui Grévy triumful prin­cipiului conservator. Abținerea partidelor anti-republicane, dice ea, demonstră că Francia nu pate să conteze pe ele pentru menținerea insti­­tuțiunilor ce și-a dat­ dar ea demonstră asemenea, în același timp, că n’au nimic mai bun a oferi. Acesta mârturire fără voie are nn însemnătate care nu va scăpa atențiunei țărele La rendül ei, Gazeta de Colonia 4ice: Nu se póte spera a se vedea în capul Franciei un președinte animat de infecn­­țiuni amicale în privința Germaniei. Prin urmare, ceea ce este însemnat pentru noi este d’a vedea că aceste înalte funcțiuni sunt ocupate de un [om liniștit, pacinic și prudent, cere mai cu semn să n’aibe trebuință d’a face resbel pentru a’și con­solida situațiunea. E că pentru ce se ob­servă în Germania, c’uă atențiune conti­nuă, progresele orleanismului. D. Grévy are față cu principii de Orleans avanta­­giul că un resbel n’ar face de­cât să’i sdruncine situațiunea în loc d’a o conso­lida. SCIRI D’ALE­DILEI Astăzi la ordinea de­­­i a Senatului este continuarea desbaterilor asupra luă­­rei în considerație a proiectului pentru stăvilirea cumulului. După tote probabilitățile proiectul va cadea chiar la luarea în considerare. * * Aflăm că guvernul doresce ca Came­­rile se nu ia vacanță de­cât luni sera, și acesta cu atât mai mult cu cât tre­­buesce votat de urgentă de ambele corpuri proiectul pentru suprimarea a 4 bi­rouri vamale și a 60 funcționari, care proiect abia s’a depus la Senat. * * * Se scie că proiectul de lege pentru darea locului clubului equestru societății Ateneului bucurescén,—proiect de lege care fusese­­ votat de Cameră - a fost a­­mânat la Senat în urma observațiunei d-lui Eug. Stătescu, cum că f Ateneului nu ar fi prin lege uă personalitate ju­ridică. Pentru a i se concede acesta perso­nalitate, mai mulți deputați au inten­­țiunea de a depune pe biuroul Adunărei un proiect de lege în acesta privință. * * . * Ciséra, Sâmbătă, la clubul Tinerimea, scrutinul pentru alegerea comitetului pe anul 1886 va fi deschis de la orele 7 și jumătate. Erí, Vineri, s’a procedat la despcerea scrutinului pentru alegerea comitetului Clubul­ Regal pe anii 1886 și 1887. S’au ales : d. C. Cornescu, președinte cu unanimitate de voturi. Membrii: Gr. Manu, P. Pencovici, Gr. Triandafil, C. Ștefănescu. Casier, d. Brătianu și secre­tar d. M. Paciurea.■* * * Proiectul de lege asupra instrucțiunei publice s’a sfârșit de tipărit și va fi, fiee se, împărțit deputaților și senatori­lor înainte de vacanțe. Alte aoiare adaug că înainte d’a intra în discuțiunea parlamentară, proiectul va fi supus desbaterilor câtor­va membrii competințî ai învățământului de tote ra­murile. * * * Incidintele provocat la liceul Sf. Sava în clasa VI, prin eliminarea celor trei­sprezece elevi, nu s’a sfîrșit încă. Se vorbesce că întrega clasă va fi în­chisă pentru un timp nehotărît. * ■* * Intr’una din Zilele de serbători ale Cră­ciunului, d. B. P. Hasdeu va reface con­ferința sea asupra Șerbilor și Bulgarilor, ținută Dumineca trecută în folosul loteriei pentru clădirea Ateneului. Intrarea de rândul acesta va fi gratis. * * * Vocea Covurluiului publică urmatorea tristă scrie : „Aflăm cu regret că frumosul edificiu ce se construia în Brăila pentru gimna­­siu, și care era aprópe gata, astă nopte a fost consumat de un incendiu. E un perdere simțitorre pentru sora nostră, căci era un edificiu grandios, construit cu săli spațios­e m a încăpea un li­ niar­ mint sei mai d d. genera ianu . mai fi m m * direcțiunea a fior. c.—.i­ju­­ți xanasescu. • * * * Președintele societăței Crucea România a primit de la medic ambulanței române de la Sofia , asupra­­ numărului răniților în ambulanța nostra. Estragem dintr’ansul următor unu­l cari s’afi însănătoșit 51, căror stare s’a îmbunătățit 45. Raportul adaugă că scama ș unile pentru legăminte au fost de­cât suficiente, așa că s’a­ma ele și altor ambulanțe. Resultă, prin comparațiune, ci­tele adresate de ambulanțele la Sofia și Belgrad, că numărul 11 capitala Bulgariei a fost mai­­ acela din capitala Serbiei. •* ** Galații pun urmatorea întreb­ristrațiunei gălățene . Administrații nostră ș’a­cc­uă mulțime de cărciume din or de evrei, sunt nisce adevărate pungași și vagabon­e iar evrei nu sunt de­cât depositarii și­­ obiectelor furate de cel mai sus Suntem în drept, prin urme treba: ce măsuri de ordine pul luat în­potriva acestor evrei c meserii ? * * * Societatea de bine­faceri Odo distribuțiunile ei de ajutare la sărmane. Sése­ d­eci și cinci de c îmbrăcați pentru Crăciun, de *» cisme penă la pălărie. Și acesta este[opera nu­mai a zece domne. * * * Pandurul din Turnu-Măgurele publică următorea scrie, pe care, pentru onerea municipalității din Zimnicea, stăruim a o crede exagerată . In Zimnicea un singur fericit brutar are dreptul, concedat de primărie, a fa­* * * Se scrie din Paris diarului dance că d. Alecsandri, ministr pe lângă președintele Republice va merge să petrecă pă lună 1 * Citim în Epoca : 1 înaintea deschiderea ședinței a4b a avut loc, în sala de­senatorilor,suă vie altercație într Dimitrie Ghica și senatorul E­nescu, pentru discursul acestuii viața cumulului, în care s’a­r prințul Ghica. Fără intervenții a senatorului din opoziție d. Zi­mandi, incidentul era să se sfîr păruială. *­­X­* * * FOIȚA ROMANULUI 3 1A XU­­­A t“ HIM SI­OFE: DE Tiu J­ostoiensii PARTEA A PATRA VI (urmare) — Așa­­ prea bine... acum d’a sei ceea ce constitue­se. Déci ere 4b și acesta avem acum, déci cred­ că are să fie s cu d-ta, atunci.. . — Vedi prea bine că lucrul­­ răspunse Natașa încet și plecă în jos. Ar fi voit ca acesta ce fie cât se paate mai scurtă. Cred că Katia se pregătise lungă esplicațiune asupra cei se­sei care trebuia să hotăreas­celei­l­alte. Dar, în urma acest înțelese că hotărârea Natașei luată și că era de prisos d’a nua privind cu tristeță pe­­ care tot o ținea de mână. — Și d-ta, ’l iubesci de mi _X>a, îl iubesc mult, și voi iutreb .. tocmai pentru asta am și venit ici, voiam să te întreb să ’mi spui­entru ce ’l iubesci atât de mult. — Nu sera pentru ce, răspunseNat așa cu mărăciune. — Nu cumva pare câ’l găsesci că este de pirat. — Nu, îl iubesc pentru că ’1 iubesc. — Și eu tot așa, îmi inspiră un sim­­iment care ar putea să fie mai mult un imțiment de milă. — Și mie asemenea, răspunse Na­­așa. — Ce să fac acum ? Cum ai putut să’l­ași pentru a mă iubi pe mine ? nu’l în­­eleg, mai cu semn de când te­am­ă4«t. Natașa nu răspunse nimic, Katia p­rivea în tăcere ; de o dată se sculă și îmbrățișă cu gingășie. Ținându-se în­­rațe, începură amândouă să plângă. Ka­la sed­use pe brațul fotoliului Natașeî,­i o strângea la pieptu’I. — Dacá ai sei cât te iubesc ? d­e ea lângend. Vrei să fim surori ? ne vom t­rne... și te vom­ iubi în­tot­deuna... te oi iubi atât de mult­, atât de mult... — și a vorbit de căsătoria nostră în ma lui Iuniü ? întrebă Natașa. — Da, îmi­ a vorbit. Mi a spus că a pnsimțit. Iți va scrie: Nu este așa așa­­... ai să te întorci la părinții d-tale ? In loc de răspuns, Natașa o îmbrățișă a foc. — Fiți fericiți ! 4ise ea în fine. — Și d-ta... și d-ta asemenea, zise Ka­­tia. In acest moment se deschise ușa și intră Aliopha. veg­anaț-se îmbrățișate și plângând, în­cepu să plângă și el și cătru în genuchi dinaintea junelor fete. — Pentru ce plângi ? îi­­ zise Natașa. Nu ne părăsim de­cât pentru câtva timp, ai să te întorci peste oă lună — Și vă veți căsători, se grăbi să a­­dauge Katia. — N’ași putea să trăiesc uă singură și fără tine ! Ce am să devini, Natașa, fiind departe de tine ? Nu știi cât te iubesc.... — Ei bine! cea cum poți să faci, dise Natașa, animându-se din ce în ce mai mult , nu este așa că aveți să vă opriți câteva bile la Moscva ? — Da, vr’vă opt­iUe> răspunse Katia. — Opt zile! prea bine ! pleci mâne, le conduci la Moscva, ceea ce nu face de­cât uă 4le apei vii îndată să mă întâl­nesc­, și peste opt 4ie ne vom lua ziua bună pentru că lună. — Da... da. . veți putea ast­fel să mai stați încă câte­va 4^e împreună, 4Le Katia cu un aer triumfător și uitându-se la Natașa. Este cu neputință de a descrie mulță­­mirea lui Alioeha auzind acesta propu­nere. Se simți îndată ușurat, cu fața ve­selă, se aruncă asupra Natașei și o apucă cu manile de gât, sărută de mai multe ori manile Katiei, apoi mă sărută și pe mine... Natașa îl privea ca un surîs amar, dar Koiin nu putu că suferi acesta, pri­vire, fiind cu totul agitată, strînse pe Natașa în brațe și se sculă să plece. In acel moment, servitorul veni să anunțe pe Katia, din partea d-nei care se afla în trăsură, că era așteptată jos. Natașa se sculă de pe fotoliu, și ră­mase câteva minute în piciore privindu-se una pe alta și ținându-se de mână ; s’ar fi 4le că voiau să și comunice prin privi­rile lor simțimentele cari le umpleau su­fletele. — Nu ne vom mai vedea nici vă­ dată, zise Katia. — Nici uă­ dată I repetă Natașa. Apoi, ele se sărutară. — Nu mă blestema, zise Katia, și ea... în­tot­deuna... fii sigură... are să fie fe­ricit.. Vino, Alioeha, însoțesce-mă ! adă­­ogă ea, luându-i brațul. —Vania ! îmi­­ vine Natașa, după ce ple­cară, sdrobită de emoțiune, du-te cu densa, și.. nu te mai întorce. Alioeha va sta cu mine până la orele opt, apoi voi rămâne singură... Te rog, vino la orele nouă. La orele nouă mă dusei la Natașa; era singură și m’aștepta cu nerăbdare. Ceaiul era gata, îmi vărsa într’uă ciașcă și’mî­­jise să șed lângă ea. — Acum, totul s’a sfîrșit, ea a­runcând asupră-mi­că privire pe care n’o voi­ uita nici uă dată. Iubirea nostră s’a sfîrșit. In șase luni uă viață întrega !­a- Hioafi ea, strîncindu-mă de mână. Sunt sdrobită... Mâine îl voi­ vedea pentru cea din urmă oră!... Este uă ju­mătate de oră de când a plecat și de când te aștept cu nerăbdare. Vania scil la ce m’am gândit? știi întrebarea ce-mi făceam ? Mă întrebam daca l’am iubit și care a fost iubirea nostră ! Nu găsesci că este ceva glumeț, Vania, că am așteptat până acum pentru a-mi face acesta întrebare ? — Liniscesce-te, Natașa. — Ei bine! Vania, am ajuns la con­­clusiunea că nu l’am iubit ca pe un om de potriva mea, cum se iubesce un amant. L’am iubit aprópe ca și... uă mamă. Emoțiunea iei devenea din ce în ce mai violente; simțea trebuință d’a voi’bi, dar cuvintele îi erau fără șir și forte slab ar­ticulate. Neliniștea mea devenea din ce în ce mai mare. — Era al meu, urma ea. De când l’am văzut pentru prima ora, simțisem în mine uă dorință neînvinsă ca să fie al meu, ca să nu trăiască de­cât pentru mine. N­. iubeam atât de mult în­cât îmi părea că îmi făcea milă... Când gură, simțeam dorința cea rămâneam siu­mai vine ca să fie cel mai fericit pe lume, și acesta dorință mergea până a mă turmenta, îmi era cu neputință de a’l privi fără să fiu emoționată: fața lui avea espresiune (scli, Vania) pe cari nimeni ,altul nu putea să le aibă ; când rîdea un fior îmi trecea prin tot corpul.­­­ Ascuind­, XT­our„... — Mi s’a spus în­tot­deuna, zise ea întrerupându-mă, și tu mi-ai spus asta , că era fără caracter... că avea mintea u­­nui copil. Ei bine ! crezi óre, că tocmai acesta mă făcea să’l iubesc ? decá nu’l iubeam numai pentru Nu sciii asta. 1l iubeam ast­fel după cum era, și decá ar fi fost un altul, deci ar fi avut caracter și spirit, pare că nu’l ași fi iubit atât de mult. Iți aduci aminte că ne-am cer­tat, acum trei luni, pe când fusese la un ore­care anume Minna... Am aflat, l’am supraveghiat, și închipuesce-ț­ I sufeream ca un martir, și trebue să-ți mărturesc că în același timp nutream în mine un simțimânt dulce, plăcut... nu scia pentru ce... pare că numai pentru ideia că pe­trecea... ea făcea ca cei­l­alți din lumea mare, că umbla după femei! Câtă plă­cere nu simțiam când mă certam ! ș’apoi... după ce ne împăcăm !... Ah! scumpul meu Alioeha ! Mă privi p­uțin, ș’apoi începu să facă într’un mod forte ciudat ; în urmă ră­­mase cufundată în cugetări și păru că voiesce să-și adune suvenirile. Stete ast­fel mai mult timp, cu surîsul pe buze și perduta în visurile trecutului. — Imî plăcea mai cu semn să-l iert,

Next