Romanulu, martie 1886 (Anul 30)

1886-03-26

ANUL AL XXX-LE Voiesce și vei putea. anunciuri Lini» de 80 Uter» petit, pagina IV.............................40 ban! Deto , > n * 111...................2 reî— , bnerționi d reclame pagina III și IV Buia . . 2 » — a A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea derulai. IN PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8, Place de la Bears#. LA VIENA, la d-a» Haaaenstein et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCFORT, S. II. — la 0. L. Danbe et C-nie, pentr« Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. —. Scrisorile nefrancaze se refusă — 20 BANI E­X­E­M­P­L­A­R­U­L REDACȚIUNEA ȘI ADMINISTRAȚIUNEA, CALEA VICTORIEI, 10. Fondator«: C. A. ROSETTI EIDIXXTTI^Il'A. ( 13 ) Direrfore: YIKTILi 0. ROSETTI 9 BUCURESCI 25 MĂRȚIȘOR Atraserăm într’una atențiunea gu­vernului asupra greșitei sale sisteme financiare și prevetsuram tóte relele aplicării ei. Timpul dovedi că cu noi este drep­tatea și adevărul. Guvernul astăzi, în­trebuința ce are d’a acoperi deficitele budgetare, alerga la înființarea a tot felul de imposite, cars de carl mai nedrepte și mai apasatóre, mai cu semn pen­tru poporațiunea săracă, pentru ma­rea și întinsa clasă a poporațiunei rurale, căria i s’a făgăduit în­tot­­dea­una «marea cu sarea,» și a­­cum este amenințată să i se dea și sarea, prin proiectul de lege de­pus în Cameră, care urcă prețul a­­supra sărei, pentru consumațiunea internă. In acest proiect de lege, prețul sărei pentru consumațiunea internă se ficșeza precum urméza: de la gura salinelor, 9 lei suta de chilograme ; din deposite, 10 lei 50 bani suta de chilograme. Până acum, conform legilor din 1882 și 1884­, prețul sărei pentru consumațiunea internă era ast­fel fiisat: a) de la gura salinelor, cu prețu­rile urmatore : sarea de Slănic (Prahova) 8 lei suta de chilograme ; sarea de Te­lega, Târgul-Ocna și Ocnele-Mari, precum și aceia din salinele ce s’ar mai fi putut pune în esploatare, 7 lei suta de chilograme. b) din deposite, cu prețurile ur­matóre sa­rea de Slănic, 10 lei 50 bani pata de chilograme sare alesa, și 9 lei 50 bani suta de chilograme sare ordinară; sarea de Telega, Târgul- Ocna și Ocnele-Mari, precum și aceea din salinele ce s’ar mai fi putut pune în esploatare, 9 lei și 50 bani suta de chilograme. N­oul proiect deci, pe do­uă par­te face să înceteze ori­ce deosebire de preț între cele două calități ale« sărei »de Slănic și între sarea din cele­l­alte saline, iar pe de alta urcă prețul sărei. Ast­fel, sarea care se plătea la gu­ra salinelor cu 7 și 8 lei suta de chilograme, are să se platesca cu 9 lei, iar sarea din deposite, cu 10 lei, 50 bani. E că un m­ou imposit indirect asupra contribuabililor, și’n special asupra po­porațiunei sărace, asupra clasei țara­­nilor, cărora li s’a luat și li se iea într’una tot ce agonisesc cu sudoa­rea muncei lor, prin tot felul de dări și de angarale, fără ca în schimb sĕ li se fi dat ceva, sĕ li se fi fă­cut vr’uă îmbunătățire în starea lor materială. Nu admitem, nu putem admite a­­cest m­od imposit prin urcarea pre­țului sărei, căci el lovesce tocmai pe clasa cea mai săracă și mai im­­povorată. Sarea este un articol în consuma­­țiune de cea mai neapărată trebu­ință, de care nimeni nu póte trece și mai cu semn țăranul, care nu trăeșce de cât cu peșcele lui sărat și cu pastrama lui, cu fiertura lui de ște­­viă și urzici în care bagă câte un pumn de sare, cu cépa cu sare și cu mămăliga lui. Sarea este pentru țăran acel ,,sau ce relevée“ al bucătăriei celor avuți, care îi ,,mai deschide animal —cum­­ fice el—și’l face să’șî în­ghită cu poftă mămăliga. Scumpiți sarea și veți vedea că se scumpesce totá hrana țăranului, pe care ar fi cu mare greutate ’și o póte agonisi. Apoi, pe lângă hrana lui, țăranul mai are mare trebuință de sare și pentru vite, cărora le este de mare folos și ajută la îngrășarea și îm­puternicirea lor. Nu este țăran care se ție la vi­tele lui, și să n’aibă în bătătură câte un bulgăre mare de sare pen­tru ele. Guvern­nt N . I rn ". tr.... acostccl séa în necunoscință aflându-se de viața țăranului și neobicinuiți fiind să se îngrijesca de starea lui mate­rială—pot fi nepăsători la tot ce li se spune și privi lucrurile fără nici un interes. Cestiunea ensé este de mare în­semnătate, și roți vor face daca vor stărui în susținerea și votarea nou­lui proiect de lege prin care se urcă prețul sării pentru consumațiunea internă. Sarea și pânea au însemnat în­tot­dea­una îmbelșugarea casei. Cu pane și cu sare s’au primit domnii țărei, ca­să vechiă datină și uă tradițiune a poporului de a’șî manifesta urările sale de bună ve­nire prin pâine și sare, ca simbol al îmbelșugării țărei, încheind, aducem aminte vechia­­ ficătore: «nu mai mâncăm pâine și sare împreună » Bage bine de soma stăpânirea ca nu într’uă bună diminua poporul, apăsat de atâtea sarcini, să’i repete în indignarea lui acesta­­ ficatóre. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS St.-Petersburg, 24 Marte. — „Journal de St.-Petersbourg“ emite părerea că afară de cestiunea privitore la forma după care principele Bulgariei, va fi numit guverna­tor general al Rumeliei Orientale este vorba de a se sei­deca e admisibil ca principele să se pota opune contra voinței unanime a Europei. Același­­ fiar face să reiasă influența su­­păratore ce pute avea asupra Greciei e­­xemplul principelui Bulgariei. Viena, 24 Marte.—Camera deputaților. —Camera a hotărît, cu un imensă majo­­ritate, se începe discuțiunea pe articole a proiectului de budget. Clubul Austro-Ger­­man a votat în sensul acestei hotărîri, nu­mai stânga extremă a votat contra. Capitolul privitor la fondurile secrete a făcut obiectul unei viul discuțiuni. Aceste disposițiuni au fost adoptate în urma unui discurs al comitelui Taafe, care a respins atacurile diriginte contra presei guvernamentale. Berlin, 24 Marte.— Gazetta Germaniei de Nord desminte știrea ce atribue princi­pelui Bismark intențiunea de a suprima legea electorală în vigore pentru Reichs­­tag, fără a fi obținut în prealabil consim­­țimentul acestei adunări. Bruxelles, 24. Marte.—Greva se pro­pagă în minele de huilă din basinul Sie­­iului. Situațiunea se agraveză din­­ fi în­­ fi. Paris, 24 Marte.—Știri primite din Bir­­mania anunță că poporațiunea întragă s’a resculat contra Englesilor. Constantinopol, 23 Marte.—Cale indi­rectă.—Principele Bulgariei notificând în­­tr’un mod verbal lui Galdan Effendi, re­­fusul său privitor la clausa numirii pe 5 ani, ar fi lăsat să se înțelagă că décá Forta, nu’i va da satisfacțiune, se va con­sidera ca liberal de tote legaturile către șiArtă. Se asigură că Porta a supus d-lui de Nelidorf oă nouă redacțiune parțială a în­­voielei turco-bulgare, spuind că principele Bulgariei va fi «de acum înainte sau tot­­dea­una» guvernatore general al Rumeliei Orientale adăugând, într’u­ altă mrasă se­parată, că puterile principelui vor fi re­­înoite în fie­care 5 ani, pe cât va fi fidel Sultanului. D. de Nelidoff ar fi supus nu­mai acesta redacțiune la Petersburg, dar acceptarea Rusiei e cam îndoiasa. Porta va emite în curând uă notă pri­vitore la noua fașă rumefiată. Vn i­adea va autoriza împrumutul de 250.000 lire, pentru care toți funcționarii vor lăsa lefurile lor pe un lună. ---------- - --------—_ DIN AFARA GERMANIA Principele Bismarck a primit mal filele precuLe­uă adresă din Halle, prin care este rugat să înființeze mo­nopolul rachiului. E că acum și răs­punsul principelui la­­ acesta adresă: Vă mulțămesc din toată inima d­v. VINERI, 26 MARTE 1886 Lumineza­te și vei fi. ABONAMENTE In Capitală și districte: un an 48 lei; șise luni 24 lei; trei luni 12 lei; nu lnai 4 lei. Pentru tote țerile Europei, trimestrul 15 lei­­ se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea clarului și oficiele poștale. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8, Place de la Beursa- LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15, FleischmarkL. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Franc»»» * de Paola (N. O.) 15, Geneva. — Articolele nepublicate se ard — și tuturor meseriașilor și lucrătorilor pentru adresă. Convingerile d-vostră despre efectele bine-facătare, ce le ar avea înființarea monopolului ra­chiului, supt raportul economic și moral, sunt în acord cu ale mele. B­onopolul ar oferi oă băutură mai l­ună de cum se vinde acum în câr­ciumi. Ar mai ușura tot vă­dată și sarcinile cele grele ale comunelor și sculelor. De aceea cu drept cuvent doriți înființarea lui. Din nenorocire ,speranța este puțină, de­ore­ce, după cum se vede, monopolul nu va do­bândi aprobarea Reichstagului. Sem­nat : Bismarck. AUSTRO-UNGARIA In Reichsrathul austriac se urmeza de mai multe­­ file discuțiunea generală asu­pra budgetului. Cu acesta ocasiune depu­tatul bucovinean Tomasciuc, Dziedusiczk­y, a atins și cestiunea convențiunei cu Ro­mânia. Censul­­ Jise . Cornitele Dziedusiczky a recoman­dat guvernului, cu tostă serioșitatea, să nu mai reînoiască convențiunea comercială cu România. Se vede că densul sĕu nu scie séu n’a voit să scie că este vorba de încheierea unei convențiuni cu uă țară, în care noi esportăm mărfuri pentru 4,4 mi­­lione de fiorini și numai fabricate pentru 38 de milione. Acesta opo­sițiune, care nu se manifestă pen­tru prima dată pe băncile Polonilor, ne dă pre­cum și esplicațiunea fap­tului de altmintrelea neînțeles, că guvernul, în ce privește reînoirea convențiunei comerciale, procedeza cu uă pasivitate, care produce mare neliniște în cercurile comerciale forte importante. Mai avem două luni până la espirarea convențiunei și încă tot mai continuă certa d’a se sei deca negocierile aü se se facă la Viena, la Budapesta sau la Bucuresci. Unul din articolele cele mai prin­­cipale pentru esportul în Romania este ínűusula de ^un­scon­tuixc. S’i au­ ridicat plângeri că uă mulțime de comande, care mai nainte se faceau în Viena, acum se efectuiază în Ber­lin și mi se afirmă, de către ómeni vrednici de tota credința, că mai multe firme de confecțiune voiesc cu tot din­adinsul să se strămute în Ger­mania, pentru ca să nu piardă ia­răși piața, pe care au dobândit’o pe uă scară întinsă de când cu isbuc­­nirea conflictului vamal între Româ­nia și Francia. Trebue să se mai aibă case și lemnăria, care n’are altă piață de­cât pe cea română, și care de când cu urcare tacselor în Germania și tarifurile căilor nostre ferate au făcut imposibil exportul nostru spre apus. BULGARIA Organul oficios al guvernului bulgar con­sacra un articol de fond ideii unei con­­federațiuni balcanice. Punem supt ochii ci­titorilor următorele pasaje mai importante: Austro-Ungaria, în tóte cestiunile, cari ne privesc, a căutat sĕ păgu­­bescá statul nostru sau se lovescä în interesele nostre naționale. La congresul din Berlin, în unire cu lor­dul Beaconsfield, a făcut să ni se ia districtele Pirot și Vranja și să se incorporeze la Serbia. In cestiu­nea Dunărei s’a străduit și se stră­­duiesce încă d’a ne lua tóte dreptu­rile firesce și incontestabile, pe cari le avem la Dunărea de mi­jloc. In con­ferința celor patru, Austro-Ungaria, în contradicțiune cu art. IX din tra­tatul de Berlin, a stăruit ca rețeaua căilor ferate austro-ungare să se lege cu linia de fer macedoneană pe la Vranja și nu pe la Sofia-Küstendil. De la 18 Septembre anul trecut, guver­nul austro-ungar în unire cu Rusia, a lucrat ca să se restabilească status­­quo­ ante și tot­de-nă­dată a intervenit în favorul Serbiei pentru ca să se restabilească echilibrul în peninsula balcanică. In acest scop Serbia a început res­­belul contra Bulgariei, bine­înțe­les, cu scirea și cu sprijinul gu­vernului austro-ungar. După ce ar­mele au decis în favorul nostru, Au­stro-Ungaria s’a hotărît să oprească la Pirot trupele nóstre biruitore, a­­menințându-ne că daci vom mai îna­inta, vom avea să dăm pept­ru tru­pele austro-ungare. Este evident că Austro-Ungaria, în planul său politic privitor la peninsula balcanică, pri­vește pe Serbia ca pe un provincia a sea, prin care speră să se întindă până la Salonic. In ori­ce caz poli­tica austro-ungară în peninsula bal­canică, ast­fel după cum este im­pusă de alianța austro-germană și de interesele economice ale Austro- Ungariei, este îndreptată în fond con­tra drepturilor și intereselor nóstre naționale. Acesta politică este pen­tru noi cu atât mai periculosa cu cât ar fiî­­mâne, Austro-Ungaria și Ru­sia se pot tot așa de bine înțelege în privința împărțirii formeilo­r pe­ninsulei balcanice, după cum s’au unit mai nainte în privința fresării sferei lor de influență. Mijjlocele spre a putea resista unui amestec străin trebue să le căutăm în activitatea nós­­tră și în apropierea de ast­fel de ele­mente, cari au aceleași interese ca și noi și cari nu ne pot strica. Drept un a­­semenea miijloc noi am privit tot­dea­­una confederațiunea balcanică, care éase, în urma atitudinei Serbiei și Gre­ciei cu ocasiunea încurcăturilor din urmă, nu mai póte fi întocmită pe basa care am avut mai nainte în vedere. Primul pas pentru realizarea unei a­­semenea confederațiuni este alianța nóstrá cu Turcia, în care, pe baza intereselor reciproce, pate intra și România, direct sau indirect. Condi­­țiunile principale ale unei asemenea alianțe ar fi: Procedarea militară comună contra ori­cărei invasiuni dușmane pe teritoriul menționatelor trei state și măsuri comune pen­tru asigurarea intereselor comerciale și economice, desființându-se privi­legiile străine și zădărnicindu-se ori­ce amestec strein, care ar putea jigni interesele unuia dintre aceste trei state. Afară de acesta, apropierea și înțelegerea nóstru cu slavii din Austro-Ungaria, cari din ce în ce devin un element tot mai influent în administrațiunea acestei monarh­ii, va îngreuna calea politicei de penă acum a Austro-Ungariei în peninsula balcanică. ADUNAREA DEPUTAȚILOR (Urmarea ședinței de la 24 Marte 1886). D. G. Pallade combate legea asupra po­liției vânatului arătând că este un lege feudală care cată a introduce obiceiuri necunoscute în țara nóstra. Oratorul relevă oă mulțime de absurdi­tăți și lucruri ridicole introduse în acesta lege precum disposițiunea ca sé fie opriți de a vîna aceia cari au fost condamnați pentru delictul de asociațiuni ilicite. Or­­­ice domnul Palla de acestá disposiți­­une a fost tradusă din legea francesa fără nici uă socotela de­ore­ce în legea nostra penală nu se prevede nici uă pe­deapsă pentru acest delict. D. Pallade mai observă că, după acesta lege, dreptul de a vîna se reserva exclu­­siv marilor proprietari, iar țăranilor le este interz­is cu totul , ba ceva mai mult, când se vor face vînători din oficiu de către autoritate sau vînători de către proprie­tari, atunci țăranii sunt obligați de a lua parte la aceste vînători. Și tot ast­fel este alcătuită legea de sus și pene jos. Art. final apoi, prevede disposițiunea că domeniile regelui sunt scutite de tote dis­­posițiunile legii de față. D. Pallade protestă în contra acestui articol care tinde a face Corona odresa înaintea poporului lăsând a se înțelege că regele face legi rele pentru toza de la care dânsul are grija de a se sustrage. Oratorul sfârșeșce cerând respingerea legii. D. ministru de externe declară că nu actualul guvern va susține oă lege neli­berală și feodală. Totuși acesta lege are multe părți bune și de aceea cere ca ea să fie amânată, retrimisă la comitetul de­legaților și acolo studiată din nou și a­­mendată. Voci. S’o respingem cu totul ! D. N. Ionescu constată ca și d. Pallade că legea de față e să lege odiosa și reac­ționară. D-sea spune că înainte de a veni în cameră ca s’o combată a vorbit cu mai mulți vînători de valore și toți s’au pronunțat în contra et. Așa, un bătrân vînător ’i-a spus că le­gea este rea fiind­că pe sburátóre le face státátóre iar pe stătătore le face sburá­tóre. (Aplause, ilaritate mare). Iar un vînător senor ’l-a spus că legea e făcută ca de aci înainte vînatul să fie adus la vînător iar nu vînătorul să se ducă după vînat (ilaritate, aplause). D. Cantilli. Așa e, pentru ăl cari se duc cu scaunu la vînatóre. CRONICA TEATRALA XXV. Când se va hotărî vă­dată pentru tot­­deuna la noi, în astă bună și blajină Țară Românască, relațiunile ce trebue sc esiste între presă și Teatrul Național, sau mai general vorbind, între presă și Teatre ? Când Teatrul ra­sel are cari sunt servi­­ciile ce are dreptul să aștepte de la­­ zia­­riștii însărcinați a’l urmări, studia și bu­ciuma efectele activitaței sale? Și când presa va ajunge a fi sigură că aceste servicii ea le datoresce Teatrului, și că ele sunt re­cunoscute de Teatru ? Când în fine am­bele părți, ve fi la noi în stare de continuă și obositare hărțuială, se vor convinge că, numai trăind în bună și afabilă armonie, arta română va putea să ’și primescá lau­dele ce merită și sfaturile ce i sunt de tre­buință ? Când ? Când ? Și arăși când ? Că acest timp va veni vă­dată, nu mai încape nici uă îndoială; că '1 vom apuca chiar noi, putem să afirmăm, că va ve­ni cât mai răpede decâ presa ra­sei se și=l aducă, lucrul e sigur. Péné atunci énsé, trebue sé mărturim că asta posițiune nu bine definită, nesi­gură, supusă la caprițiul schimbător al cu­rentelor­­ filnice face ca nenumérate ne­ajunsuri și manióse incidente să nască în­tre presă și Teatru represintat ici del direc­țiunea generală a Teatrelor, dincolo­ de un impresario din țară, mai departe de un im­presario străin care veglindu-ne puși pe cartele geografice la marginele orientului europen se crede mai mult de­cât în drept a ne tracta ca un fel de presă turcescá ori armenescá, ori mal nu sciü cum,— cerându-ne casé în schimb, cu un imper­tinență care nu ’și are potriva de­cât în ignoranța și ’n incorecțiunea lui, cerendu­­ne,­­fie, a buciuma pe fie-eare­­ și bușum­­flate laude la adresa stelelor ori fenome­nelor ce esploată pe scenele internaționale ale lumii. Dreptul și datoria de a face să se defi­­nescá bine și să se păzască cu stricteță considerațiunea ce se cuvine presei din partea artiștilor cu domicilii­ stabil ori tem­­porar, aparțin Direcțiunei generale a Tea­trelor române a cărei putere se întinde prin legea constitutivă a Teatrelor asupra tuturor scenelor din Regatul României. Luați, bunióri, drept exemplu pentru a lămuri mai bine cestiunea, cele petrecute când cu impresa Patti, și acum cu impre­­sa Theodorini. Ambele dive și-aui dat re­­presintațiunile lor pe scena Teatrului Na­țional din Bucuresci. Primal avea drept coriac pe d. Schürmann care putea pretinde că nu cunosce rela­țiunile ce există între presa bucurescéná și Teatrul Național, care putea să tasă de nă­dată tóte sfatele ce sunt date de Direc­țiunea­­ fiarelor din capitală, și care, de­și cu septemâni înainte umblase prin secre­tarii săi pe la redacțiunile­­ fiarelor nós­­tre rugându-se a ține publicul en b­alerne și gâfâind pentru represintațiunile d-nei Patti, n’ar fi trimis la urma urmelor nici un bilet redacțiunilor din Bucuresci și ar fi dat cum s’a și făcut uă cutiă numită logia în care­­ fiaristii s’ar fi înțesat ca sarde­lele pentru a vedea fenomenul d-lui Schür­mann, adică pe d-na Patti. Cine, în ast­fel de împregiurări, a­­vea dreptul să aducă aminte domnului Schürmann că în Țera Românesca, și în specie în Bucuresci se datoresce pre­sei ore­care considerațiune , mică, mo­destă, nu ca aceia care îl forțase cu câte­va săptemâni înainte să se cociulesca criticilor vienesi pene la pământ și se’l röge în diferite moduri și cu deosebite e­­locințe, ca nu cumva el se intone după represintațiunile Divei pe ironicul și p’a­­locurea justul addio del passato­­ al vo­cei de odiniora ? Cine ar fi trebuit să spună d-lui Schürmann că sala Teatrului Național din Bucuresci, ca și sălile tutu­ror Teatrelor din lume, își are servituțile sale graciose și folositare pentru ori­ce stelă, fie ea chiar Patti, servituți pe care toți impresarii, numescu-se ei chiar d. Schürmann, sunt ținuți să le păzască luând sala cu chirie ? Cine ? Nimeni altul n’ar fi avut acest drept și acestă datoriă de­cât onor. Direcțiune ge­nerală a Teatrelor din România, supt câr­muirea directă și imediată a căreia stă frumosa sală a Teatrului nostru național. Acesta reamintire nu s’a făcut d-lui Schürmann, servitutea graciasa și folosi­­tóre a câtor­va din scaunele Teatrului Na­țional nu i s’a pus în vedere, și d. Schür­mann a dispus de sală că de un fel de clădire de scânduri pe care el ar fi ridi­cat-o în câte­va­­ fiile pentru a cânta d-na Patti în ea și asupra căreia ar fi avut ab­solutul drept de nemărginită proprietate. Efectele le cunoscem și a reveni asu­­pră-le nu credem nici necesaria, nici o­­portuni. Tempi passati­­ ne fa­ceam noi după plecarea impresei musicalo-financiare Patti- Schürmann și după liniscirea nemulțumi­rilor ce escitase incidentul, tempi passatil cari nu se vor mai întorce spre binele și satisfacțiunea tuturor. Ne-am încetat în așteptările nóstre. Nea­junsul și încurcătura s’au întors acum cu represintațiunile d-rei Theodorini și, ca ori­ce zeu, s’au întors agravându-se. Pe biletele permanente ale­­ fiarelor— și suntem în contra biletelor permanente pen­tru motive ce vom espune aci mai târ­­­ziiu, cerând desființarea lor cu anumite condițiuni și împărtășind în acesta pri­vință credințele ce ne espunea mai lunile trecute anor. d. Stănescu, directorul ad interim al Teatrelor,—pe biletele nente ale­­ fiarelor, trimise lor de perma­direc­țiunea Teatrelor la începutul stagiune!, spune că fotoliul No.... este al fiiarului cutare pentru tóte represintațiunile societă­ții dramatice pe stagiunea 1885 și 1886. Pe afișele Teatrului de Vinerea și de Lunia trecută stă scris că «societatea dra­matică cu concursul d-sorel Elena Theo­­dorini va da cutare și cutare operă».Este deci bine stabilit, cel puțin formal, căci nu ținem a­ici cele ce se petrec în fapt și după cortină, că societatea dramatică da representațiunile sale obicinuite, cu deosebirea numai că și-a asigurat admi­rabilul și atrăgătorul concurs al d-șorei Elena Theodorini. Astfel fiind, pentru ce societatea drama­tică tată, pentru prima represintațiune dată cu­ concursul d-șorei Theodorini, biletele permanente ale unora din­­ fiare și schimbă serviciul altora, mutându-le numerile aiu­rea ? Décá tăiare n’ar fi existat, décâ vro câte­va din biletele permanente nu ar fi fost tăiate, schimbările, adică perimarea provisorră a biletelor permanente le-am fi crescut cerute de eșigintele serviciului și am fi continuat a crede în dorința ce are societatea dramatică a fi corectă față cu presa capitalei. Românul­ și-a avut bile­tul permanent perimat și înlocuit cu un altul, dar alte­­ fiare au rămas numai cu biletul permanent perimat și-n­colo cu ni­mic. Era logic ăst mod de a vedea și de a lucra ? Nu, de loc, ba încă atât de ilogic a părut și d-ș0rei Theodorini în­cât pentru a doua represintațiune, serviciul presei s’a făcut cu atâta abundență în­cât nu numai­­ fiarele cu bilete permanente, ci și altele cari fără cuvânt nu posed asemenea bi­lete au primit din partea corectei prima­done biletele ce li se datoriau în schim­bul incontestabilelor servicii ce ele fac stelelor, și mai cu sema stelelor calétare. De aceea dar, și pentru a sfâși că dată cu acesta fastidiosa cestiune, nimeni altul, nimeni fără pic de escepțiune, nu are mai incontestat dreptul și datoria de a aduce aminte tuturor, fia străini, fiă pămenteni cari iéü sălile, ori a Teatrului Național, ori a ori­cărui Teatru, că esistă în Bucu­resci­­ fiare al căror cititori merg la Tea­tru și cărora se datoresce, ca ’n tóte țâ­­rile, un anumită considerațiune. Căci, décà zapacela și incorecțiunea nu s’ar fi petrecut la represintațiunile d-sorei Theodorini precum s’au petrecut la repre­sintațiunile d-nei Patti, credeți d-vóstru că ar fi rĕmas un singur­­ fiar în Bucuresci care, ne­­asur­țit de zgomotasele aplause ale galeriei la a doua represintațiune, nu ar fi admirat a­­tât vocea cât și fascinanta, nervosa pu­tere dramatica a talentului d-sorel Theo­­dorini ? Nu, de­sigur, ci toți cei ce țin un pena de critic în mână ar fi pus pe hârtia atât espresiunea admirațiunii lor cât și observațiunile ce avea să le suggere vo­cea și jocul dramatic al d-ștrei Theodo­rini căruia — jocului — nu’i mai lipsesce de­cât.... cum ași­­ zice?!... mâsura fran­­cesă, mersul pe acea linie dificilă care desparte scala dramatică francesă de scala dramatică italiană. Cei cari au vân­ut pe Krauss, clasica represintantă a scelei lirico­­dramatica francesă, și de altă parte pe Maria Durand și Theodorini, ambele fo­­cóse represintante ale scelei lirico-drama­tică francesă, vor găsi póte justă observa­­țiunea ce întruparăm în cuvintele de «mă­­sura, sobrietatea francesă» a jocului de scenă, împreuna cu nenumăratele acceso­rii ce țin de el, și ajută pe artista lirica a scote în luminasa ivela tóte calitățile vocei sale, și-i permite a da rolului său­le dernier fini al artei, înzestrată cu un bogățiă de mij­lace ar­tistice pe cari natura și studiul i le-au grămădit cu escepțională dărniciă, Elena Theodorini va ave sa’și primescá definitiva și imutabila ei comparațiune pe una din marile scene parisiene — visul suprem, culmea dorită de ori­ce personalitate cu adevărat temperament artistic, ast­fel cum este cu minunată intensitate acela al ce­lebrei Craiovence. Gion,

Next