Romanulu, iulie 1886 (Anul 30)
1886-07-03
Voiesce și vei putea ANUNCIURI e 30 litere petit, pagina IV.........................40 bail » n „ * Hl . . . . 2 lel — „ ni și reclame pagina HI și IV linia . 2 „ — „ A se adresa: ÍANLA, la administrațiunea (parului. KIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8, Place de la Bourse ENA, la d-nil Haasenstein, et Vogler, (Otto Maass) A.NCFORT, S. M. — la G. L. Daube et C-nie, pentn Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America Scrisorile nefrancate se refusa — REDACTIUNEA SI ADMINIST Fundatore: C. A. ROSETTI. ED1Ț1L1 ICURESCI2 CUPTOR ia juca un mare rol în viața ta politică, acest lucru e de nesupt fostul regim al d-lui Catargiu cât și mai nainte, și astăzi partid 5 1* »nu slujesce de po ia pe adversari e părerile și se’și or constituționalei devine mai puternică și când nă cu mai multă tărie, de uă iar agenții polițienesci în a- i séa în civil și, fie pe stradă ntrunirile publice, atacă pe protivnică, brutaliseza pe o, împedică orice manifestare ie stăpânirii. I aceste lucruri se petrec una ltja mare, când totă lumea dințată că acesta e uă și dominantă, un fel de credil al lor politice de a sugruma pă:elor ce nu sunt la putere, care cuvânt Oamenii cari sunt și sinceri al brutalităților peci; se mărginesc a protesta în potriva cutărul sau cutăt petrecut ? nsemneza acesta ? vechiul regim ar conservapoliția băgase groză în ómeni. »a Tache, un Ilie Geambașu, die Treancă, având la spatelegui aparat polițienesc și în ele lor mare parte din fonăcrete, cutreera palma :I nu indeper. JJLA la Uk d’auna colónele lor ne cu denunțări și cu planfără nici uă ascultare remânderea regimului conservator uă mică îmbunătățire care Iva ani, îmbunătățirea fu dcă énsé, căci desfrîul polireîncepu din nou, cu male utere și cu mai multă neaj •ă<ju ca și înainte de acum $elumea este bătută și tîrîtă de poliție, și astăzi procurorii îătorii de instrucțiune se dau , sunt complicii administrației, și nepedepsirea este asigusrora ce înfrâng legile și facea de oposanți în numele îlui și al domnului prefect al iar oposițiunea profejeza în Péné când ne vom învîrti în acest cerc vițios? Deci oposițiunea este sinceră și înfierează acest amestec al poliției acolo unde nu este treba el, apoi ea are u altă datorie. Oposițiunea trebue se tăgăduiască țarei în chip hotârît mărginirea atribuțiunilor poliției , se afi și ca- 5 o preție prin presa și nn milumint puriie. Cu vorbe cu de frumóse și pompose, cu articole de gazetă care se începa cu vecinicul , protestăm cu energie, nu mai merge. Noi credem că țara acesta este sătulă de frase și de fugădueli cu cinci înțelesuri și a venit vremea ta fiecare din noi să-i spunem lămurit a ceea ce vrem. In ce privesce poliția, nu mai ne índestuleza protestările, ci ea trebue pusă de apt în neputință de a mai face politcă ; trebue bună oră ca să se pregaesc pedepse aspre: ínchisore, incapacitatea de a mai primi funcțiuni la sat, la județ sau la comună, etc. pentru toți acei funcționari publici cari ar citeza să se apropie de localurile de întruniri, fie în uniformă, fie deghisați, să se prevadă pedepse aspre pentru magistrații cari ar refuza să -și facă datoria, etc. Pentru a se face oă lucrare sericisă este nevoe de puțină muncă. Ei bine, oposițiunea póte însărcina pe câțiva dintre membrii ei cel mai UV/VUI in ateatet j ii Tixiyu se vor mărgini la protestări și la gălăgie, noi unii nu putem prevedea nici uă inteze îmbunățire. Și pubicul va fi în drept secreda că opostiunea nu vrea să puie nici un barieră poliției, pentru ca la rândul ei să se pote folosi de tote plăcutele el la de. dresat un blum și generarelui Courcy, di causa scrisorilor publicate de acesta, citare, fără a fi autorizat la acesta. Viena, 1 Iulie. — D. Foucher de Cireil, ambasadorele Franciei, a remis împratului scrisorile sale de rechimare. Munich, 1 Iulia. Dieta a fost îchisă de regent în presența tuturor pricipilor, membrilor corpului diplomatic și înalților demnitari. Mesagiul de închidere citit de comisar regal vede, în probele unanime date tot poporul bavarez pentru fidelul saütașament, un sorginte de consolațiuni petru regent în mijlocul profundei dureri i-a causat mortea Regelui. Mai adaogat în același timp, Constituțiunea va fi îndeuna linia de conduită a administrația și termină ficend : In unirea intimă și telegerea ce s’a confirmat din mou în popor și dinastia, credem ca vom po gâsi că garanția sigură că, cu ajutorul Dumnezeu, statul bavarez va fi suplgență în unire constantă cu Imperiul Uman și că va fi multă vreme fericit prosper. Roma, 1 Iuliu. — Provenințele din ustro-Ungaria vor suferi să carantină 7 <zile, deci vor fi îndreptate spre vilele sau porturile italiane din marea mica séa Mediterana. Roma, 1 Iuliü. — S’a semnalat în timele 24 ore , 53 cașuri la Francavill 100 cașuri la Laziano. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Paris, 1 iulie. In urma părerii unanime a consiliului de miniștrii, generarele Boulanger, ministrul de resbel, a rugat pe generalul Saussier să-și conserve funcțiunile sale de guvernator al Parisului. D. Hubart vrea să interpeleze pe guvern asupra demisiunii generarului Saussier, dar va aștepta răspunsul acestuia către ministrul de resbel. Paris, 1 iulie. — «Journal des Débats» spune că generalele Boulanger a mai a lesbelul vamal între Austro-Unga și România. Buletinul legilor din Austria publică o nouă ordonanță, care se referă la resbelul vamal cu România. Ordonanța porta data de 27 Iunie și sună astfel: 1. Tacsele vamale stabilite prin ordonanța de 22 Maiu 1886 pentru mărfurile de provenința română sunt de a se plăti și la importarea în porto-bancurile Triest și Fiume, și chiar și cerealele române importate după ordonanța de la 22 Mai. Triest și Fiume să nu ama pentru măcinat.or Triest și Fiume i auorităților vamale sau mărfuri românesc, uana sosesc nitriuri, în transit, pe teritoriul vamal austro-ungar, autoritățile vamale din Triest și Fiume au d’a constata ele însele proveniența. Acestea din urmă au d’a depune în magasia serviciului de vamă acele mărfuri, la cari din manifesturi, din însemnări externe sau alte împrejurări se recunosce proveniența română a mărfurilor sosite pe uscat sau pe mare și partea interesată nu pote dovedi că marfa are uă altă proveniență sau n’a fost naționalisată într’un alt stat. In cas când aceste mărfuri vor intra pe teritoriul vamal vor fi supuse la facsele prevăzute în citata ordonanță de la 22 Maiu 1886. 2. Ca supliment la ordonanța de la 22 Maiu 1886 se ordonează ca și cerealele din Italia să fie admise numai după presintarea certificatelor de proveniență. 3. Porumbul din România, sosit înainte de 1 Iunie, transportat pe corabie prin Marea Neagră, póte fi admis de autoritatea vamală austriacă sau unguresc, cu tacsele vamale generale fără adaosul de retorsiune, deci se va dovedi că sosirea a CALEA VICTORIEI Directore , VINTILA C. A. Luminetate și vei fi: ABONAMENTE In Capitală și districte: un an 48 lei; sase luni 24 lei; tre luni 12 lei; vă. lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa : IN ROMANIA, la administrațiunea oiarului și oficiele poștale LA PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8, Place de la Bourse LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15, Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. dotă Cav. Gustave Croce, Via San Francesco de Paola (N. 0.) 15, Geneva. — Articolele nepublicate se ard — — ««■•> r------ .ITERA SI BIRMANIA în „L'Indépendance beige“ : ii engles—voim să vorbim de Bir- Sus—continuă a pricinuiuă mare cabinetului din Londra. Scirile din t forțe rele. Din ele resultă căi indigenilor la învingătorii lor mai depărtată ca nici uă dată. britanice ies în genere învingătore e lor cu cei pe cari îi numesc cari ar trebui să fie numiți «papitați», dar aceste avantage nu le nimic. Dacoiții, cari se pot comdrept cuvânt cu Pavilianele ne- Tonkin, reapar pretutindeni de ntisgonuțl; ei dau întruna de luilor engleze, hârțuindu-le și atacând nici nu se așteptă. Lângă Mymgyan, insurgenții omorîrâ pe unul din funcționarii așa numitei «Bombay Burmah Company», ale cărei neînțelegeri cu regele Thebau dederă nașcere la resbel și la cucerire, precum mai omorîrâ asemeni și alte trei persone cari se aflau în serviciul personagiului englez. Nesiguranța deci este forte mare în Birmania de-Sus pentru tot ce este Englez. Am constatat deja că acesta stare de lucruri era póte, penă la un orecare punt, fapta Chinei care pare că ar voi să se porte față cu Englitera după cum ea s'a purtat fața cu Francia în Tonkin. Din nenorocire pentru Englitera, negocierile ,iui,c.pui,e au cauilictui u.n . în invința drepturilor de suveranitate și a drepturilor teritoriale revendicate în Birmania de Imperil Ceresc n’au ajuns încă la nici un resultat. Probabil că ele sunt întârziate din causa preocupărilor cabinetului din Londra față cu cestiunea irlandeză și cu perioda electorala. Și incidentul care s’a produs la Berlin, între Maiméin și fruntaria Siamului ar putea face ca aceste negocieri să devie încă și mai grele. n causa depărtării sau a timprivesce mărfurile cari se vor jos, întrucât ele, ca proveniaâne, vin peste granit cu desentru Rusia, România și Sersind de pe mare intră în terial, tacsarea se va face după un al séu cel convențional, dar unce se vor fi presintat certificaoveficență, surse mai inteia cu privire la monopolul asupra tutunului, apoi la monopolul alcoolului, s’a mărginit a pune un taclu asupra acestei consumațiuni de 1 marcă 50 pfenigi. Dar acesta propunere fu primită într’un mod puțin favorabil. Partida conservatore, care este în același timp partida marilor distilatori de rachiu din grâne, privi cu îngrijire un proiect, care, fără să atingă direct producțiunea, amenință cu tote acestea d’a face să scadă vinderea produsului. Partida centrului a nedut întotdeauna cu concesiunile guvernului pe tărâmul politico-religios nu angajau intru nimic recunoscerea sa și nul obligați la mer ua reciprocitate. Tota aripa stângă a Parlamentului era ostila proiectului, atât pentru câ edicta un nou imposit, cât și pentru ca ei emana de la d. de Bismarck. Propunerile guvernului fură pe larg discutate de la comisiune parlamentară, care sfârși prin a reduce facsa la 25 pfenigi de litru. Centrul pâru mai interi câ consimte la acest compromis, dard. Windthorst tăcu atunci, din nenorocire, că câlǎtoriu în urma căria constată câ poporațiunile erau în contra oricărui imposit mou. Partida catolică se dete deci dinapoi, atrăgând după ea un numărarecare de conservatori și pe toți progresiștii, și guvernul fu bătut și de astă dată, cu sprijinul platonic al naționalilor liberali. Reichstagul refuză cu hotărîre de a da tezaurului imperial resursele, cari, după cum se vede, ar trebui să serve la mărirea soldei ofițerilor. El stărue de a fi în contra tutor proiectelor fiscale ale cancelarului. IMPOSITELE IN GERMANIA Ziarul «Le Temps,» după ce vorbesce de votul Reichstagului german, prin care s’a respins c’uă mare majoritate impositul asupra rachiului, adaugă : Sórta nuoului imposit era otărîta mai d’inainte, și d. de Bismarck nu și-a dat ostenăla d’a veni la Berlin pentru a’l susține. Cu tote acestea, cancelarul, de astă dată, a redus pretențiunile sale la adevărata lor valore. După ce a cerut nicite POLITICA MUNTENEGRULUI «Glas Griagorca», organul guvernului muntenegrean, publică un articol inspirat, prin care se ia in apărare principele Nichita I»iA cu acusatiunile ce i se fac, cum câ dânsul ar sprijini pe Fetru n.«ingOT.6. vrei în reanișarea planului sau de pretendent. Articolul accentuează realitatea Muntenegrului față cu tratatul de Berlin și asigura ca guvernul n’are nici un amestec în ce privesce planurile lui Karageorgevici la tronul Serbiei. De altmintrelea, principele Petru de patru ani traiesce in cea mai complecta liniște și retragere. In cas însă, continuă numitul Ziar, când principele Petru totuși ar avea intențiunea de a intra în acțiune pentru tronul Serbiei, acesta o va putea face numai pe riscul său. In acest caz atitudinea Muntenegrului va fi dictată numai de interesul statului, și acesta cere ca Muntenegrul să fie un observator pacinic cu dorința în inimă ca aceste încercări să dea resultate favorabile pentru Serbia. Muntenegrul, guvernul ca și poporul, totdeauna în relațiunile sale cu Serbia s’a condus numai de singurul interes : că tot ce se petrece în Serbia să fie pentru binele și propășirea Serbiei. Serbia pute avea și alți prietini buni, admitem. Nu putem însă admite în nici un caz cum că ar putea cineva să fie un mai bun și mai sincer prietin Serbiei decât frații săi din Muntenegr Aici în Muntenegru fiecare este prieten Serbiei, începând de la principe și păr la cel din urmă Muntenegrău. La alte sispute câ motivele de prietenie sunt egoisi în Muntenegru însă toți sunt prietei Serbiei, având în vedere numai interest și fericirea ei. In alte state prietenii v rămânea prieteni numai până când o avea să aștepte ceva pe urma celor ce petrec în Serbia. In Muntenegru însă menii îi sunt prieteni la binej și larea ei nu cer decât d’a se bucura frâțesce progresele ei. Muntenegru n’are ebicarea d’a schimba guvernele și domnite in Serbia. Și chiar dacá ar avea un ii res de felul acesta, n’ar avea nici un utiv d’a se îngriji, deorece este convi ca poporul din Serbia va sei tot d’au să alegă mai bine guvernele și domitorii săi. Orice guvern și orice dinas care îi convine Serbiei, îi convine și Mutenegrului. In acăstă cestiune, pentru Mutenegru este hotârâtore voința naționali Serbiei. DIN SPASIA fiarele din Madrid comentază mai mult declarațiunile făcute în Darne de domnul Sagasta în privința suvranității naționale, și discută mai < sumă pasagiul din discursul său care a declarat că suveranitatea e o inerentă națiune, de la care emar tote puterile statului. D. Sagasta a zis: „Națiunea delega esercițiul suveranitâții și creiază puteri. Mal navi d’a le creia, ea este constituanț când le-a creiat, este constituită, caci resultă Parlamentul și regalitatea* Conservatorii nu admit acesta difinițiune a suveranităței. D. Canova are intențiunea de a o combate ! Caspera. ~~ —/ — ■'»■ [UNK] [UNK] .iii 1 ’,"U—“V" — GRILA MINISTERIALA IN PRUSIA In „Neue Freie Presse“ citim u mätörele : La Berlin s’a lățit scriea despre retr gerea ministrului de finance Scholz. N. multe foi din capitală și corespondențe . Berlin înregistreză acesta scrie. Ele afirmă respingerea legei privitore la impast asupra rachiului atinge în prima linie d. Scholz. Dânsul este autorul proiectul care în consiliul miniștrilor a trecut ani după stâruizarea intervenire a principe Bismarck. Nu se póte seidecá este adevărată că stâ scire seu este numai că dorința, altmintrerea d. Scholz, se scie că nu e plăcut, nu numai la liberali, dar nici celelalte partide. Fi va principele Bismai dispus să-1 dea peste cap? Mulți miniș prusiani au avut acesta sorta, grație unet uriașe a cancelarului, și prin urma să nu ne prindă mirare decâ mâne va isbit și d. Scholz. Ceea ce se screr cu siguranță este că dânsul va căc numai décà va dori principele Bismann k «ROMANULUI» 3 ULIU A D-SOREI CORDER I de Gr. Le Faure si F. Steym VI (Urmare) a nu-și perdu capul, făcusoă mai nainte d’a ajunge la lac, aste-i un loc de o mie cinci sutei, și că péne acolo pare că calul își puse dtr tóte silințele se-1ici iu fuga lui nebună s’ar fi lovit nnmic obstacol și, târând încăpe călăreț, l-ar fi omorît fără dar Dér prevederile ténorului nu se ta; în loc sé se mai potoléscu, caa și mai tare, și Berton se gândea 1 se sară după el séu se ímerce repteze spre vr’o alee lăturalnică i. Dér tocmai când se pregătea își tóte puterile, se se arunce alee la drepta, un șir lung de cănind despre grădina de aclimatație se duc în tóte diminețele la Paris und laptele din stabiliment, eșao s acolo. Atunci, după ce stete puțin la el și lovindu’l cu biciușca, îndreptându’l astfel spre lac; apoi, ajuns la grilajul alees, înfipse pintenii în burta calului ca să’l facă să sară peste grilaj, hotărât să s’arunce mai bine în apă decât să-și zdrobesca capul de vre-o căruța sau de vr’un pom. Ceea ce își propusese să șe întâmplă decât, calul, în săritura lui, agățânduși un picior de dândărăt de grilaj, sâi împedica și veni d’a rostogolit pe mal, pe când călărețul, trecând peste gâtul lui, cădu cu napul în apă, care nu era adâmâ. In scurtă vreme se strânse o mulține de ómeni împrejurul lui Berton, pe care niște păzitori îl scoseseră îndată din apă și Întinseseră pe iarbă. In căderea lui, tânărul se lovise cu capul d’un par, și îi curgea pe obraz o mulțime de vine de sânge dintr’o rană ce se zărea în mijlocul capului. După ce păzitorii se căsniserâ sâ-l facă să-și vie în fire, stropindu-i fața cu apă, rămăseseră încremeniți, nesciind ce să facă. — O fi având póte prin buzunare vre-o adresă, tăise unul dintre privitori. — Iacă-i numele, cjise un păzitor care scose din buzunarul tânărului un portofoliu ; numai nu e altă adresă decât Alger, și jou... e cam departe. Și, încântat de guma ce o spusese, privea la lume, învârtind cartea de vizită n mână. — Ce s’a întâmplat d-le Ludovic? întrebă ea pe profesorul de călărie care o însoțea. — După câte se vede, un accident, d-soră, răspunse acesta cu nepăsare. Apoi, prindându-i curiositatea, se ridică în scări. — Intr’adevăr, adaogă el, un ofițer a căfiut în lac. Fata păli. — Un ofițer... murmură ea ; și împingând calul mai departe, sili pe curioși să i se dea în lături. Când vér ia pe locotenent nemișcat, ci ochii închiși și cu obrazul sângerat, o găsi un tremur nervos atât de tare ca abia se mai putu ține pe șea. — Nu cumva îl cunoști ? o întrebă cu mojicie unul dintre păzitori vâclând-o așa de schimbată. Dacă e așa, apoi sâ re spui unde șade. Și pentru ca Madelena tăcea: — Nu o cunoști ? reluă el, atunci nu e alt de făcut decât să o ducem la comisie. Vorbind astfel, păzitorul se uită prin prejur sâ vadă vre-o birje. — Cât e de frumos! Zise cu glasul pe jumătate o cocotă, care asista la scena asta, în trăsura ei. Mai cât’ași duce la mine. — Știu câ are gust, particularal replică cantonierul; știu câ a pus ochii pe iu făcu la față albă ca hârtia, cu sprincenile încruntate și cu dinții încleștați sta în mijlocul acestui cerc de curioși, învârtind cu nervositate biciușca în mână și nehotârându se să plece. In sfârșit, tocmai când era să se ridice rănitul spre a se așeza într’o birje, ea se hotârâ d’odatâ și adresându-se către un agent îi zise roșindu-se din pricina privirilor cari erau îndreptate asupra’i: — După câte pot să’mi aduc aminte, locuesce p’aci p’aprópe, calea Bois de Bologne, ua rudă a acestui domn; décá ați voi să’l duceți acolo, cred ca ar fi mai bine decât la comisie. Și e?nnd din mulțime, se puse se urmarescu trăsura, care se îndrepta încet spre adresa ce o dedese. La câțiva pași de casa mătușii, Madelena o lua înainte ca se prevestesca pe acesta femeia bună. — Iți aduc un tener, Zise ea, care a fost pescuit în lac. Antoinette își privi nepota, care plecă ochii. — Asta sérá o să te întorci la mâta. Zise ea, o să’l punem în odaia rea, dăca nu te supără asta. Madelena roși. — E locotenentul Berton, Zise ea, de care ți-am vorbit deja. Să și oprise la nnrtil măciu*a în ««n Antoinette se grăbi să’l iasă înainte spre a’l coborî din trăsură. — Vii cu mine ? întrebă ea pe nepotă sea. — Ași vrea mai bine să nu fiu față, răspunse Madelena. Mă duc să’mi las amazona în atelier. In vremea asta sosi și doctorul casei, la care trimisese Madelena să vie, pe când se transporta rănitul. Doctorul examina pe Berton, constata ca rana nu era periculosă și își puse silințele să’l facă să’și vie în fire. VII Trecuseră vr’ua Zece minute de când plecase tristul convoiu, când ajunse lângă lac un calâreț care, văzând lumea adunată, s’apropia să vadă ce se întâmplase. Calul lui Berton rămusese acolo. Se sculase singur și tremura în apă, care i se ridica la genuchi. — Al cui e calul, Zi se nuoul venit, și cum se face că e în apă ? Pe când făcea întrebarea asta, privea cu luare aminte calul și i se părea cât cunosce. I se povesti cum se întâmplase lucrul, cum intervenise un fata frumosâ și în care direcțiune îndreptase pe rănit. — E Ramo, murmura d’Estir și s’au dus la r jse calul, și cele — Drace! Zi se el in petto, am ajuns vreme ! E ca ua întâmplare care ar put să’mi strice combinațiunile. Trebue săranjâm asta, și mai cu sămâ să împei cam curentul până ce mai poți să i împotrivesc!. Madelena are inimă bună, a putut să urmeze astfel fără vr’un cget ascuns; dar locotenentul meu, care gândea deja la asta, o să’și închipuiasc ca și Cerul îl vine în ajutor, și din câdrea asta a lui e în stare să remânâ am vezat cum se cade. Porunci ómenilor de la cafenea să îi grijăsca de calul prietenului său și se ii drepta in fuga spre atelierul d-ș6ret Aitoinette. Pe drum, d’Estivet se gândia póte Borton nu’și venise țineâ în simțit ca nu se ia de câtre cine fusese scăpa și își pusese în gând, de era cu putinț, să depărteze mai ánteiu pe Madelena, apoi să transporte pe bolnav la dînsu ca să’l pune la adăpost de influența perculosa la care era supus. Ajunsese iparta, trase clopoțelul. Ii deschise un seivitere bătrână. — Cum îi merge rănitului ? întrebă el. — Bea sirop de portocale, răspunse bătrâna. — R! esclamă d’Estivel, care lăsă să se vadă supărarea. Și domnele sunt p lângă el? d-ș