Romanulu, iulie 1886 (Anul 30)

1886-07-03

Voiesce și vei putea ANUNCIURI e 30 litere petit, pagina IV.........................40 bail » n „ * Hl . . . . 2 lel — „ ni și reclame pagina HI și IV linia . 2 „ — „ A se adresa: ÍANLA, la administrațiunea (parului. KIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8, Place de la Bourse ENA, la d-nil Haasenstein, et Vogler, (Otto Maass) A.NCFORT, S. M. — la G. L. Daube et C-nie, pentn Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America Scrisorile nefrancate se refusa — REDACTIUNEA SI ADMINIST Fundatore: C. A. ROSETTI. ED1Ț1L1 ICURESCI2 CUPTOR ia juca un mare rol în viața ta politică, acest lucru e de ne­­supt fostul regim al d-lui Catargiu cât și mai nainte,­­ și astăzi partid­ 5 1* »n­­u slujesce de po ia pe adversari e părerile și se’și or constituționale­i devine mai puternică și când nă cu mai multă tărie, de uă iar agenții polițienesci în a- i séa în civil și, fie pe stradă ntrunirile publice, atacă pe protivnică, brutaliseza pe o­­­, împedică ori­ce manifestare ie stăpânirii. I aceste lucruri se petrec­­ u­na ltja mare, când totă lumea dințată că acesta e uă și d­­ominantă, un fel de credil al lor politice de a sugruma pă­­:elor ce nu sunt la putere, care cuvânt Oamenii cari sunt și sinceri al brutalităților pe­ci; se mărginesc a protesta în potriva cutărul sau cută­­t petrecut ? nsemneza acesta ? vechiul regim ar conserva­­poliția băgase groză în ómeni. »a Tache, un Ilie Geambașu, die Treancă, având la spatele­­gui aparat polițienesc și în ele lor mare parte din fon­­ăcrete, cutreera palma :I nu indeper. JJLA la Uk d’auna colónele lor ne cu denunțări și cu plan­­fără nici uă ascultare remâ­nderea regimului conservator uă mică îmbunătățire care­­ I­va ani, îmbunătățirea fu dcă énsé, căci desfrîul poli­­reîncepu din nou, cu mal­e utere și cu mai multă ne­a­j •­­ă<ju­ ca și înainte de acum $e­­lumea este bătută și tîrîtă de poliție, și astăzi procurorii îătorii de instrucțiune se dau , sunt complicii administrației, și nepedepsirea este asigu­­srora ce înfrâng legile și fac­ea de oposanți în numele îlui și al domnului prefect al iar oposițiunea profejeza în Péné când ne vom învîrti în a­­cest cerc vițios? Deci oposițiunea este sinceră și înfierează acest amestec al poliției acolo unde nu este treba el, apoi ea are u­ altă datorie. Oposițiunea tre­­bue se tăgăduiască țarei în chip ho­­târît mărginirea atribuțiunilor poliției , se af­­i și ca- 5 o pre­­ție prin presa și nn milumint puriie. Cu vorbe cu­ de frumóse și pompose, cu articole de gazetă care se începa cu vecinicul , protestăm cu energie, nu mai merge. Noi credem că țara acesta este sătulă de frase și de fu­­gădueli cu cinci înțelesuri și a venit vremea ta fie­care din noi să-i spu­nem lămurit a ceea ce vrem. In ce privesce poliția, nu mai ne índestuleza protestările, ci ea trebue pusă de apt în neputință de a mai face politcă ; trebue bună­ oră ca să se pregaesc pedepse aspre: ínchisore, incapacitatea de a mai primi func­țiuni la sat, la județ sau la comună, etc. pentru toți acei funcționari publici cari ar citeza să se apropie de localu­rile de întruniri, fie în uniformă, fie deghisați, să se prevadă pedepse as­pre pentru magistrații cari ar refuza să -și facă datoria, etc. Pentru a se face oă lucrare se­­ricisă este nevoe de puțină muncă. Ei bine, oposițiunea póte însărcina pe câți­va dintre membrii ei cel mai UV/VUI in­ ateatet­­ j­ ii Tixiyu se vor mărgini la protestări și la gă­lăgie, noi unii nu putem prevedea nici uă inteze îmbunățire. Și pub­icul va fi în drept se­cred­a că opostiunea nu vrea să puie nici un barieră poliției, pentru ca la rân­dul ei să se pote folosi de tote plă­cutele el la de. dresat un blum și generarelui Courcy, di causa scrisorilor publicate de acesta,­­ citare, fără a fi autorizat la acesta. Viena, 1 Iulie. — D. Foucher de Ci­reil, ambasadorele Franciei, a remis împ­ratului scrisorile sale de rechi­mare. Munich, 1 Iulia.­­ Dieta a fost î­chisă de regent în presența tuturor pri­cipilor, membrilor corpului diplomatic și înalților demnitari. Mesagiul de închidere citit de comisar regal vede, în probele unanime date tot poporul bavarez pentru fidelul saü­tașament, un sorginte de consolațiuni pe­tru regent în mijlocul profundei dureri i-a causat mortea Regelui. Mai adaoga­t în același timp, Constituțiunea va fi în­­­deuna linia de conduită a administrația și termină­­ ficend : In unirea intimă și telegerea ce s’a confirmat din m­ou în popor și dinastia, credem c­a vom po gâsi că garanția sigură că, cu ajutorul Dumnezeu, statul bavarez va fi supl­gență în unire constantă cu Imperiul U­man și că va fi multă vreme fericit prosper. Roma, 1 Iuliu. — Provenințele din ustro-Ungaria vor suferi să carantină 7 <zile, deci vor fi îndreptate spre vi­lele sau porturile italiane din marea mica séa Mediterana. Roma, 1 Iuliü. — S’a semnalat în timele 24 ore , 53 cașuri la Francavill 100 cașuri la Laziano. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Paris, 1 iulie.­­ In urma părerii una­nime a consiliului de miniștrii, generarele Boulanger, ministrul de resbel, a rugat pe generalul Saussier să-și conserve funcțiu­nile sale de guvernator al Parisului. D. Hubart vrea să interpeleze pe gu­vern asupra demisiunii generarului Saus­sier, dar va aștepta răspunsul acestuia că­tre ministrul de resbel. Paris, 1 iulie. — «Journal des Débats» spune că generalele Boulanger a mai a­­ lesbelul vamal între Austro-Unga și România. Buletinul legilor din Austria pu­blică o­ nouă ordonanță, care se referă la resbelul vamal cu Româ­nia. Ordonanța porta data de 27 Iu­­nie și sună ast­fel: 1. Tacsele vamale stabilite prin ordo­nanța de 22 Maiu 1886 pentru mărfurile de provenința română sunt de a se plăti și la importarea în porto-b­ancurile Triest și Fiume, și chiar și cerealele române im­portate după ordonanța de la 22 Mai. Triest și Fiume să nu ama pentru măcinat.­or Triest și Fiume i­ a­­u­orităților vamale sa­u mărfuri românesc­, uana sosesc nitri­uri,­ în transit, pe terito­riul vamal austro-ungar, autoritățile va­male din Triest și Fiume au d’a constata ele însele proveniența. Acestea din urmă au d’a depune în magasia serviciului de vamă acele mărfuri, la cari din manifes­­turi, din însemnări externe sau alte îm­prejurări se recunosce proveniența ro­mână a mărfurilor sosite pe uscat sau pe mare și partea interesată nu pote dovedi că marfa are uă altă proveniență sau n’a fost naționalisată într’un alt stat. In cas când aceste mărfuri vor intra pe teritoriul vamal vor fi supuse la facsele prevăzute în citata ordonanță de la 22 Maiu 1886. 2. Ca supliment la ordonanța de la 22 Maiu 1886 se ordonează ca și cerealele din Italia să fie admise numai după pre­­sintarea certificatelor de proveniență. 3. Porumbul din România, sosit înainte de 1 Iunie, transportat pe corabie prin Marea Neagră, póte fi admis de autorita­tea vamală austriacă sau unguresc, cu tac­sele vamale generale fără adaosul de re­torsiune, deci se va dovedi că sosirea a CALEA VICTORIEI Directore , VINTILA C. A. Lumineta­te și vei fi: ABONAMENTE In Capitală și districte: un an 48 lei; sase luni 24 lei; tre luni 12 lei; vă. lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa : IN ROMANIA, la administrațiunea oiarului și oficiele poștale LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8, Place de la Bourse LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15, Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. dotă Cav. Gustave Croce, Via San Fran­cesco de Paola (N. 0.) 15, Geneva. — Articolele nepublicate se ard — — ««■•> r------­ .ITERA SI BIRMANIA în „L'Indépendance beige“ : ii engles—voim să vorbim de Bir- Sus—continuă a pricinuiuă mare cabinetului din Londra. Scirile din t forțe rele. Din ele resultă că­i indigenilor la învingătorii lor mai depărtată ca nici uă dată. britanice ies în genere învingătore e lor cu cei pe cari îi numesc cari ar trebui să fie numiți «pa­­pitați», dar aceste avantage nu le nimic. Dacoiții, cari se pot com­­drept cuvânt cu Pavilianele ne- Tonkin, reapar pretutindeni de nt­isgonuțl; ei dau întruna de lu­­ilor engleze, hârțuindu-le și ata­când nici nu se așteptă. Lângă Mymgyan, insurgenții omorîrâ pe unul din funcționarii așa numitei «Bombay Burmah Company», ale cărei neînțelegeri cu regele Thebau dederă nașcere la resbel și la cu­cerire, precum mai omorîrâ asemeni și alte trei persone cari se aflau în serviciul personagiului englez. Nesiguranța deci este forte mare în Birmania­ de-Sus pentru tot ce este Englez. Am constatat deja că acesta stare de lucruri era póte, penă la un ore­care punt, fapta Chinei care pare că ar voi să se porte față cu Englitera după cum ea s'a purtat fața cu Francia în Tonkin. Din nenorocire pentru Englitera, negocierile ,iui,c.pui,e au cauilictui u.n . în in­vința drepturilor de suveranitate și a drep­turilor teritoriale revendicate în Birmania de Imperil­ Ceresc n’au ajuns încă la nici un resultat. Probabil că ele sunt în­târziate din causa preocupărilor cabinetu­lui din Londra față cu cestiunea irlan­deză și cu perioda electorala. Și inciden­tul care s’a produs la Berlin, între Mai­méin și fruntaria Siamului ar putea face ca aceste negocieri să devie încă și mai grele. n causa depărtării sau a tim­privesce mărfurile cari se vor jos, întru­cât ele, ca proveni­­aâne, vin peste grani­t cu des­­entru Rusia, România și Ser­­sind de pe mare intră în teri­­al, tacsarea se va face după un al séu cel convențional, dar un­ce se vor fi presintat certifica­­oveficență, surse mai inteia cu privire la monopolul asupra tutunului, apoi la monopolul al­coolului, s’a mărginit a pune un taclu a­­supra acestei consumațiuni de 1 marcă 50 pfenigi. Dar acesta propunere fu pri­mită într’un mod puțin favorabil. Partida conservatore, care este în ace­lași timp partida marilor distilatori de ra­­chiu din grâne, privi cu îngrijire un pro­iect, care, fără să atingă direct producțiu­­nea, amenință cu tote acestea d’a face să scadă vinderea produsului. Partida centru­lui a n­edut în­tot­dea­una cu concesiunile guvernului pe tărâmul politico-religios nu angajau intru nimic recunoscerea s­a și nul obligați la mer ua reciprocitate. Tota aripa stângă a Parlamentului era ostila proiectului, atât pentru câ edicta un n­ou imposit, cât și pentru ca ei emana de la d. de Bismarck. Propunerile guvernului fură pe larg dis­cutate de la comisiune parlamentară, ca­re sfârși prin a reduce facsa la 25 pfe­nigi de litru. Centrul pâru mai interi câ consimte la acest compromis, dard. Wind­­thorst tăcu atunci, din nenorocire, că câ­­lǎtoriu în urma căria constată câ popora­­țiunile erau în contra oricărui imposit m­ou. Partida catolică se dete deci di­­napoi, atrăgând după ea un număr­are­­care de conservatori și pe toți progresiș­tii, și guvernul fu bătut și de astă dată, cu sprijinul platonic al naționalilor libe­rali. Reichstagul refuză cu hotărîre de a da tezaurului imperial resursele, cari, după cum se vede, ar trebui să serve la mări­rea soldei ofițerilor. El stărue de a fi în contra tutor proiectelor fiscale ale cance­larului. IMPOSITELE IN GERMANIA Z­iarul «Le Temps,» după ce vor­­besce de votul Reichstagului german, prin care s’a respins c’uă mare ma­­joritate impositul asupra rachiului, adaugă : Sórta nuoului imposit era otărîta mai d’inainte, și d. de Bismarck nu și-a dat ostenăla d’a veni la Berlin pentru a’l sus­ține. Cu tote acestea, cancelarul, de astă dată, a redus pretențiunile sale la adevă­rata lor valore. După ce a cerut nici­te­ POLITICA MUNTENEGRULUI «Glas Griagorca», organul guvernului muntenegrean, publică un articol inspirat, prin care se ia in apărare principele Nichita I»iA cu acusatiunile ce i se fac, cum câ dânsul ar sprijini pe Fetru n.«ingOT.6. vrei în reanișarea planului sau de preten­dent. Articolul accentuează realitatea Mun­­tenegrului față cu tratatul de Berlin și a­­sigura ca guvernul n’are nici un amestec în ce privesce planurile lui Karageorgevici la tronul Serbiei. De altmintrelea, princi­pele Petru de patru ani traiesce in cea mai complecta liniște și retragere. In cas însă, continuă numitul Ziar, când principele Petru totuși ar avea intențiunea de a intra în acțiune pentru tronul Serbiei, acesta o va putea face numai pe riscul său. In acest caz atitudinea Muntenegru­­lui va fi dictată numai de interesul sta­tului, și acesta cere ca Muntenegrul să fie un observator pacinic cu dorința în inimă ca aceste încercări să dea resultate favo­rabile pentru Serbia. Muntenegrul, guver­nul ca și poporul, tot­dea­una în relațiunile sale cu Serbia s’a condus numai de sin­gurul interes : că tot ce se petrece în Ser­bia să fie pentru binele și propășirea Serbiei. Serbia pute avea și alți prietini buni, admitem. Nu putem însă admite în nici un caz cum că ar putea cineva să fie un mai bun și mai sincer prietin Serbiei de­cât frații săi din Muntenegr Aici în Muntenegru fie­care este prieten Serbiei, începând de la principe și păr la cel din urmă Muntenegrău. La alte sis­pute câ motivele de prietenie sunt egoisi în Muntenegru însă toți sunt prietei Serbiei, având în vedere numai interest și fericirea ei. In alte state prietenii v rămânea prieteni numai până când o avea să aștepte ceva pe urma celor ce petrec în Serbia. In Muntenegru însă menii îi sunt prieteni la binej și la­rea ei nu cer decât d’a se bucura frâțesce progresele ei. Muntenegru n’are ebica­rea d’a schimba guvernele și domnite in Serbia. Și chiar dacá ar avea un ii res de felul acesta, n’ar avea nici un u­tiv d’a se îngriji, de­ore­ce este convi ca poporul din Serbia va sei tot­ d’au să alegă mai bine guvernele și domi­torii săi. Ori­ce guvern și ori­ce dinas care îi convine Serbiei, îi convine și Mu­tenegrului. In acăstă cestiune, pentru Mu­tenegru este hotârâtore voința naționali Serbiei. DIN SPASIA fiarele din Madrid comentază mai mult declarațiunile făcute în Darne de domnul Sagasta în privința suv­ranității naționale, și discută mai < sumă pasagiul din discursul său care a declarat că suveranitatea e o inerentă națiune­, de la care emar tote puterile statului. D. Sagasta a zis: „Națiunea delega esercițiul suve­ranitâții și creiază puteri. Mal navi d’a le creia, ea este constituanț­ când le-a creiat, este constituită, c­aci resultă Parlamentul și regalitatea* Conservatorii nu admit acesta di­finițiune a suveranităței. D. Cano­va are intențiunea de a o combate ! Caspera. ~~ —/ — ■­­'»■ [UNK] [UNK] .iii 1 ’,"U—“V" — GRILA MINISTERIALA IN PRUSIA In „Neue Freie Presse“ citim u mätörele : La Berlin s’a lățit scriea despre retr gerea ministrului de finance Scholz. N. multe foi din capitală și corespondențe . Berlin înregistreză acesta scrie. Ele afirm­­ă respingerea legei privitore la impast asupra rachiului atinge în prima linie d. Scholz. Dânsul este autorul proiectul care în consiliul miniștrilor a trecut ani după stâruizarea intervenire a principe Bismarck. Nu se póte sei­decá este adevărată că stâ scire seu este numai că dorința, altmintrerea d. Scholz, se scie că nu e plăcut, nu numai la liberali, dar nici cele­l­alte partide. Fi­ va principele Bismai dispus să-1 dea peste cap? Mulți miniș prusiani au avut acesta sorta, grație u­net uriașe a cancelarului, și prin urma să nu ne prindă mirare decâ mâne va isbit și d. Scholz. Ceea ce se scre­­r cu siguranță este că dânsul va căc numai décà va dori principele Bismann­ k «ROMANULUI» 3 ULIU A D-SOREI CORDER I de Gr. Le Faure si F. Steym VI (Urmare) a nu-și perdu capul, făcu­so­­ă mai nainte d’a ajunge la lac, a­­ste-i un loc de o mie cinci­ sute­i, și că péne acolo pare că calul­­ își puse dtr tóte silințele se-1­ici iu fuga lui nebună s’ar fi lovit nn­­mic obstacol și, târând în­că­­pe călăreț, l-ar fi omorît fără dar Dér prevederile ténorului nu se ta; în loc sé se mai potoléscu, ca­­a și mai tare, și Berton se gândea 1 se sară după el séu se ímerce repteze spre vr’o alee lăturalnică i­. Dér tocmai când se pregătea î­și tóte puterile, se se arunce alee la drepta, un șir lung de că­nind despre grădina de aclimatație se duc în tóte diminețele la Paris und­ laptele din stabiliment, eșao s acolo. Atunci, după ce stete puțin la el și lovindu’l cu biciușca, îndreptându’l ast­fel spre lac; apoi, ajuns la grilajul alees, înfipse pintenii în burta calului ca să’l facă să sară peste grilaj, hotărât să s’arunce mai bine în apă decât să-și zdro­­besca capul de vre-o căruța sau de vr’un pom. Ceea­ ce își propusese să șe întâm­plă­­ decât, calul, în săritura lui, agățându­­și un picior de dândărăt de grilaj, sâi îm­­pedica și veni d’a rostogolit pe mal, pe când călărețul, trecând peste gâtul lui, cădu cu napul în apă, care nu era adâmâ. In scurtă vreme se strânse o mulține de ómeni împrejurul lui Berton, pe care niște păzitori îl scoseseră îndată din­ apă și­­ În­tinseseră pe iarbă. In căderea lui, tână­rul se lovise cu capul d’un par, și îi cur­gea pe obraz o mulțime de vine de sânge dintr’o rană ce se zărea în mijlocul ca­pului. După ce păzitorii se căsniserâ sâ-l facă să-și vie în fire, stropindu-i fața cu apă, rămăseseră încremeniți, nesciind ce să facă. — O fi având póte prin buzunare vre-o adresă, tăise unul dintre privitori. — Iacă-i numele, cjise un păzitor care scose din buzunarul tânărului un porto­foliu ; numai nu e altă adresă de­cât Alger, și­­ jou... e cam departe. Și, încântat de g­uma ce o spusese, pri­vea la lume, învârtind cartea de vizită n mână. — Ce s’a întâmplat d-le Ludovic? în­trebă ea pe profesorul de călărie care o însoțea. — După câte se vede, un accident, d-soră, răspunse acesta cu nepăsare. Apoi, prindându-i curiositatea, se ridică în scări. — Intr’adevăr, adaogă el, un ofițer a căfiut în lac. Fata păli. — Un ofițer... murmură ea ; și împin­gând calul mai departe, sili pe curioși să i se dea în lături. Când vér ia pe locotenent nemișcat, ci ochii închiși și cu obrazul sângerat, o găsi un tremur nervos atât de tare ca abia se mai putu ține pe șea. — Nu cum­va îl cunoști ? o întrebă cu mojicie unul dintre păzitori vâclând-o așa de schimbată. Dacă e așa, apoi sâ re spui unde șade. Și pentru ca Madelena tăcea: — Nu o cunoști ? reluă el, atunci nu e alt de făcut de­cât să o ducem la comisie. Vorbind ast­fel, păzitorul se uită prin prejur sâ vadă vre-o birje. — Cât e de frumos! Zise cu glasul pe jumătate o cocotă, care asista la scena asta, în trăsura ei. Mai câ­t’ași duce la mine. — Știu câ are gust, particularal replică cantonierul; știu câ a pus ochii pe iu­ făcu la față albă ca hârtia, cu sprincenile încruntate și cu dinții încleștați sta în mijlocul acestui cerc de curioși, învârtind cu nervositate biciușca în mână și neho­­târându se să plece. In sfârșit, tocmai când era să se ridice rănitul spre a se așeza într’o birje, ea se hotârâ d’odatâ și adre­­sându-se către un agent îi zise roșindu-se din pricina privirilor cari erau îndreptate asupra’i: — După câte pot să’mi aduc aminte, locuesce p’aci p’aprópe, calea Bois de Bo­­logne, ua rudă a acestui domn; décá ați voi să’l duceți acolo, cred ca ar fi mai bine de­cât la comisie. Și e?nnd din mulțime, se puse se urma­­rescu trăsura, care se îndrepta încet spre adresa ce o dedese. La câți­va pași de casa mătuși­­i, Ma­delena o lua înainte ca se prevestesca pe acesta femeia bună. — Iți aduc un tener, Zise ea, care a fost pescuit în lac. Antoinette își privi nepota, care plecă ochii. — Asta­ sérá o să te întorci la mâ­ta. Zise ea, o să’l punem în odaia rea, dăca nu te supără asta. Madelena roși. — E locotenentul Berton, Zise ea, de care ți-am vorbit deja. Să și oprise la nnrtil m­ăciu*a în ««­n Antoinette se grăbi să’l iasă înainte spre a’l coborî din trăsură. — Vii cu mine ? întrebă ea pe nepo­­tă­ sea. — Ași vrea mai bine să nu fiu față, răspunse Madelena. Mă duc să’mi las a­­mazona în atelier. In vremea asta sosi și doctorul casei, la care trimisese Madelena să vie, pe când se transporta rănitul. Doctorul exa­­mina pe Berton, constata ca rana nu era periculosă și își puse silințele să’l facă să’și vie în fire. VII Trecuseră vr’ua Zece minute de când plecase tristul convoiu, când ajunse lângă lac un calâreț care, văzând lumea adu­nată, s’apropia să vadă ce se întâmplase. Calul lui Berton rămusese acolo. Se scu­lase singur și tremura în apă, care i se ridica la genuchi. — Al cui e calul, Zi se nuoul venit, și cum se face că e în apă ? Pe când făcea întrebarea asta, privea cu luare aminte calul și i se părea cât cunosce. I se povesti cum se întâmplase lucrul, cum intervenise un fata frumosâ și în care direcțiune îndreptase pe rănit. — E Ram­­­o, murmura d’Es­tir și s’au dus la r jse calul, și cele — Drace! Zi se el in petto, am ajuns vreme ! E ca ua întâmplare care ar put să’mi strice combinațiunile. Trebue să­ranjâm asta, și mai cu sămâ să împei cam curentul până ce mai poți să i împotrivesc!. Madelena are inimă bună, a putut să urmeze ast­fel fără vr’un c­get ascuns; dar locotenentul meu, care gândea deja la asta, o să’și închipuiasc ca și Cerul îl vine în ajutor, și din câd­rea asta a lui e în stare să remânâ am vezat cum se cade. Porunci ómenilor de la cafenea să îi grijăsca de calul prietenului său și se ii drepta in fuga spre atelierul d-ș6ret Ai­toinette. Pe drum, d’Estivet se gândi­a póte Borton nu’și venise țineâ în simțit ca nu se ia de câtre cine fusese scăpa și își pusese în gând, de era cu putinț, să depărteze mai ánteiu pe Madelena, apoi să transporte pe bolnav la dînsu ca să’l pune la adăpost de influența per­culosa la care era supus. Ajunsese i­parta, trase clopoțelul. Ii deschise un sei­vitere bătrână. — Cum îi merge rănitului ? întrebă el. — Bea sirop de portocale, răspunse bă­trâna. — R! esclamă d’Estivel, care lăsă să se vadă supărarea. Și domnele sunt p lângă el? d-ș

Next