Romanulu, septembrie 1886 (Anul 30)
1886-09-11
SAMBATA, DUMINECA, 11, 12 SEPTEMBER 1886y ANUL AL XXX-LE Yoiesce și vei putea. ANUNOSURI Linia de 30 litere petit, puțina IV..........................40 bani Deta „ „ „ n DI . . . . 8 lei — „ Inserțiunî și reclame pagina III și IV linia , 9 „ — n A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea Ziarului. LA PARIS, la Havas, Laffire et C-nie, 8. Place de la Bourse, LA VIENA, la d-nil Haasenstein, et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCFORT, S. M. — la G. L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. — Scrisorile nefruncate ce refusa — 20 BANI ELEIVPLARUL REDACTIUNEA SI ADMINISTRA Fundatore, C. A. EOSETTL EDITIUNI BUGURESCI, 11 BRUMAREL , IIIndépendance roumaine, ale cărei prevederi, relative la purtarea Rusiei în Bulgaria și la înființarea unei provincii ruseșci între Dunăre și Balcani, s’au realisat pe deplin de la 9 (31) August Incoce, publică în n-rul său de la 7 Septembre st. n. uă scrisore intitulată Logica politică, datată din Pașcani 23 August st. vechiu, și subsemnată Nicolae Rosetti Rosnovanu. In acesta scrisoare, adresată d-lui ,prim-redactor al ziarului L'Indépendance roumaine, după felicitările ce aduce d-lui prim-redactor cu privire la aceia că «apreciațiunile sale se «potrivesc cu adevăratele interese ale «tezei și cu necesitățile nestrămutate «ale logicei politice», d. Nicolae Rosetti-Rosnovanu Zice: «Intr’adevĕr, domnule, din tóte a«ceste evenimente (evenimentele bulgare) reiese pentru noi uă înaltă «moralitate, și anume: tote poporele «Orientului nu vor putea trăi bine, de «nu vor fi în comunitate de idei, de « credințe și de interese cu marea națiune ortodocsă care a fost factorul «istoric al independenței lor; acesta «este pentru dânșii condițiunea primordială a păcei și esistenței lor, «singurul temeiu stabil și nestrămutat al progresului și organisațiunea «lor. In afară de acestă necesitate «istorică și ineluctabilă, ele (poporele «Orientului) nu se pot aștepta decât «la desordine morală și materială, «la anarhie și la convulsiune». Vom începe prin a spune că «marea națiune ortodocsă» de care vorbesce scrisoarea din II Indépendance este Rusia, întrupată în Țarul Alecsandru III, și că «tote poporele Orientului» sunt Românii, Bulgarii, Sârbii, Grecii și Muntenegrenii. Aceste rânduri sunt scrise într’uă vreme ale cărei <dile, una după alta, scot la lumină pe întrecute intențiunile marilor puteri, privitore la Orientul europen ; aceste rânduri sunt aduse la cunoștința compatrioților noștri, când Rusia gonesce din Bulgaria un principe care voia să facă din poporul bulgar un popor liber și de sine stătător , când Europa nu se mișcă în fața neauzitului fapt ce Rusia comite în Balcani , când fără crucea și Evangeliul,— mult mai istorice decât afirmațiunile istorice ale scrisorii din L'Indépendance — Rusia, numai cu ruble, pornesce către Constantinopole. Scrisorea Țarului Alecsandru III către principele Bulgariei, scrisorea «consecințelor sinistre» a făcut să pătrundă în inima nóstru temeri adânci pentru viitorul întregului Orient. In cerc restrîns, născută póte din vîlva provocată de scrisorea Țarului, și publicată într’un Ziar ale carui prevederi continuă a se realisa în Balcani cu uă regularitate înfricoșătare,—scrisorea d-lui Nicolae Rosetti Rosnovanu, membru de căpetenie al Asociațiunei ortodoxe din Iași, nu e menită a finisei temerile ce frământă az I pe orice bun Român, nu va face să înceteze chinul românesc al concetățenilor noștril cari, pricepând, simțind și solind istoria țărei, văd Orientul deschis postirilor străine. Cu un timp, nu departe de noi, dar trecut deja în istoria gloriósa a renascerei române, în care, în dată ce primejdia bătea la porțile patriei nóstre sau împrejurul ei, ca un singur om toți Românii, uitând certele lor interne, se uitau pentru a fi gata la luptă, la sacrificie, la morte și la viață. U singură partită se ridica din toata țării : partita Românilor; un singură voință : voința de a respinge iubirile de tóte soiurile ale străinilor; un singur țel : apărarea patriei române. Românul are în colonele sale povestirea câtorva din aceste sublime momente, din contopirea cărora născură pe urmă unirea țărilor surori, independința și regatul României. Recitind aceste pagine și privind apoi în gluii ne la faptele ce se petrec când pe față când pe ascunse, în aceste timpuri de îngrijire și de temeri naționale, durerea ne coprinde inimele și ne întrebăm cu rușine : Nu mai suntem őre fii părinților noștril ? Incetat-am de a mai fi Români ? Uitat-am trecutul și istoria țărei ? Căci, într’adevăr, a afirma într’un ziar care spune străinătății ce credem noi de noi ănșine, de trecutul și de viitorul nostru, a afirma că Rusia este factorul naționalității și independinței nóstre ; că Rusia este condițiunea primordială a esistenței nóstre presinte și viitore; că Rusia este temeiul progresului și organisărei nóstre; că prin Rusia vom scăpa de desordinea morală și materială, de,anarhia și de convulsiunile—ce autorul scrisorii din L'Indépendance se prevede căci pănă acum noi nu vedem în țară nici anarhiă nici convulsiuni; că numai prin Rusia nu ne vom abate din «calea mare și dreptă »care singură să ne ducă spre propășirea normală și regulată, spre «plenitudinea destinelor nóstre ;» a afirma tote aceste țese este: sed a ignora cu desăvârșire istoria patriei; sau a schingiui neromânesc e natura faptelor petrecute în trecutul nostru; saü a jertfi adevărurile istorice adimenirilor, intrigilor și pasiunilor amețitoire ale presvntelui. Gânditu-s’a autorul scrisorei din L'Indépendance la consecințele fatale—voiü Zice sinistre spre a’i complace—gânditu-s’ad-una sea la consecințe, sinistre pentru demnitatea nostru națională, ale afirmărilor sale de mai sus? Cântărita românesc e greutatea insultei ce aduce națiunei române când spune, scrie și crede că prin Rusia am fost, prin ea suntem, prin ea vom fi ? Când, unde și ’n ce lupte, exiluri, sacrificie, morți și groznice nenorociri naționale, găsit-a autorul scrisorii din II Indépendance îndreptățirea monstróselor sale afirmări ? In ce critică sau fericită circumstanță întins’a țărei nóstre pravoslavnicul imperiu al Țarilor rămână sinceră, desinteresată, cu adevărat prietinosa ? II desfidem a ne cita una, dar una singură ! Crucea și scenele Rusiei au fost totdeuna de räți prevestitore. In loc de a imita pe Louis Veuillot care Zilnic în II Univers din Paris își băga degetele în ochii Providenței spre a vedea ce se petrece pe acolo, — autorul scrisorii din L’Indépendance, care vede «degetul lui Dumnezeu» cr nu «mâna Țarului» în evenimentele bulgare, ar trebui să se convingă că tocmai demnitatea și «justiția imanentă» a istoriei române protestă în contra unor astfel de neașteptate afirmări. Am primit totul de la Rusia ! Prin urmare, de la ’nceputul acestui secol, de când uă parte din boierii țărei, fără iubire de patriă, voiau să părăsăscă căminurile strămoșesc! și cereau lui Napoleon I voia să se acideze în Francia, de atunci și până astăzi, națiunea întrăgă, boieri patrioți , negustori, și țăranii sublimi ai Divanurilor, n’au făcut nimic alt decât a îngenuchia, ca sclavii Rusiei din Sofia, și a primi din mânele consulilor tot ceia ce face astăzi pe autorul scrisorii din L'Indépendance, tot ceia ce face pe străini ca și pe Români a trăi liberi într’o țară liberă și respectată, sub scutul legilor liberale ? Ce rătăcire ! O constatăm azi în Ziua când Românii celebrază gloriasa aniversară a Griviței! In 1884, pironit de dureri pe fotoliul de lângă masa de redacțiune de lângă care numai mortea ’1 ridică, învățătorul nostru citea cu lăcomie Zilele străine cari povestiau și discutau întrevederea de la Skiernevici. Atunci fură scrise asupra întrevederei celor trei împărați acele articole al căror refren „Mi-e frică !il resună și astăzi în auzul nostru. Atunci, cu, incomparabila’l blândeță, ridicându-ne până la el, Rosetti discuta cu colaboratorii Românului cestiunea Orientulul, espunându-ne vederile ce’l conduseseră totdeuna. „Să nu fim cu nimeni, să fim cu „noi, sau dăcă împrejurările ne vor „porunci și noi nu ne vom pute ridica de-asupra lor, să fim cu cineva, dar nu, nu cu vecinii noștri istorici! «Citiți istoria țarei și citiți, adăugea «el surîzând cu fericire, citiți colecțiunea Românului, căci s’a făcut istoriă de când el trăiesce, veți vedea că am dreptate». Nu uităm cuvintele învățătorului nostru. Vom citi, ne vom uita în giuiine și, ceia ce interesele cele vitale ale țărei ne vor dicta, o vom spune oriși cărui Român, membru sau nu al Asociațiunei ortodoxe, în orice ocasiune, bu chiar—și acum mai cu semn ! —la alegerea Mitropoliilor și Episcopilor României. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Londra, 10 Septembre.—«Daily News» menționănd credința Turciei, ca Engliteza, pentru a răspunde la acțiunea Rusiei in Balcani, ar ocupa Gandia, spune ca acesta este cu putința. Roma. 10 Septempre. — «Il popolo romano» declara cu totul nefundata știrea după care ambasadorul Rusiei ar fi exprimat comitelui de Robilant, ministru al afacerilor străine, regretele guvernului rus pentru atitudinea cabinetului italian, față cu evenimentele din Bulgaria. Viena, 10 Septembre. — ziarul «Fremdeublat» cu ocasiunea plângerilor «Românului» în privința violării frontierilor, constata ca acesta cestiune va fi definitiv încheiată pe baza anchetei locale făcută în 1883 de câtre o comisiune mixtă, care se va întruni la Viena în cursul lunei lui Septembre. «Fremdenblatt» doresce ca, pene la regularea definitivă a acestei cestiuni, guvernul român se dea prin organele sale, instrucțiuni precise, pentru a menține «statuquo» în modul cel mai constiincios, pentru a evita rișce incidente ca acelea ce s’au întâmplat lângă Vârciorova. «Fremdenblatt» crede că sciiile date de ziare în privința pretinselor intențiuni ale Rusiei față cu Bulgaria, intențiuni ce ar ar avea de scop să încorporeze Bulgaria c Luminezate și vei fi. ABONAMENTE • T ^țrapitală și districte, un an 48 lei; sase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei; pgsstru țerile Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa : IN ROMANIA, la administrațiunea Ziarului și oficiile poștale. LA PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8, Place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 16, Fleiachmarkt. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Francesco de Paola (N. D.) 16, Geneva. -EA VICTORIEI. 10 Directori: VINTILA a A. ROSETTI — Articolele nepublicate se ard. — <icta numai aspirațiunile și civiștilor ruși, ce privesce intențiunile al Ungariei privitore mai cu iile de aneosare a Bosniei Ș , «Fremdenblatt» se crede iara ca zadarnice asemenea .P facil îi cer. — Veți chiema pe principe iar în Bulgaria ? — Acum este prea târgul ca sé’l chiemann. Nu cred ca el va consimți să se mai intorca. Și intr’adevar nimeni în Sofia nu cre st îți A" I'.. .■ cum la catedrala în onorea '1 ...•nu asista ocasiune va fi și un mare parada. Regimentele rumeliate vor primi drapele la fel cu ale regimentelor bulgarespt. In câteva grupuri de deputați se crede că se va protesta contra regentei, care ar fi contrarie articolului 27 din Constituțiune, care prevede că regentul trebue să fi fost mai ântâ- ministru. Credem ca Camera supt impulsul d-lor Stambuloiî, Karavelofî și Murkuzoff va ratifica tote măsurile luate de principe. Petersburg, 10 Septembre. — «Novoie Vremia» spune că Rusia nu este dispusa a se opri în fața «Veteiul» Engliteriei, care singura manifestă intensiunea de a pune piedici Rusiei. «Novosti» direca Rusia a voit sa restabilesca echilibrul în Balcani, distrus de Englitera. Darmstadt, 10 Septembre.— Principele Alecsandru a sosit la 4 și jumătate. A fost primit de însărcinatul de afaceri al Engliterei și de șeful municipalității. Principele a plecat înainte la Yugenheim. Sofia de la 12 penă la 16 August. Maiorul Popoff și regimentul întâi o cerură promisiune în scris ca principele se va întorce negreșit, căci altmintrele vor ataca orașul , regimentul Struma și arteleriștii cereau să li se dea promisiune în scris ca principele nu se va întorce, și că în cas contrariu vor ruina orașul. E ca de ce guvernul din Sofia n’avea energie, in curs de opt zile am trait forte reț în Sofia. Nu puteai să spui un cuvânt adevărat, nu puteai să eși afară din oraș, care era împresurat din tote părțile de trupe, șijafara de acesta chiar însuși cerul se supărase pe noi. Plea necontenit, luna, fulgera; numai când veni vestea ca principele se intorce iar, numai atunci sorele se indura de noi și ne arată razele sale. Intrega Bulgaria și chiar Europa va fi curiosa sé scie cari au fost autorii loviturei de stat. Sunt sosi de la Viena maiorul Panutza. El primi funcțiunea de procuror general și se puse la lucru cu tata energia care’l caracteriseza. Chiar Marți, a doua zi, fura arestate multe persone la cari se găsiră scrisori compromițătore și nu numai Zancoviști ca Clement, Zancoff, Liudscanoff, Milaroff, Balabanoff etc., dar și Caraveloff, Nikiforoff, maiorul I’andff și alți mulți ofițeri. Frica apucase pe toți și toți așteptau că judecata groznica. Dar Mercuri mai toți au fost liberați unii case arestați la domiciliu. Caraveloff, Panoff și Nikiforoff au fost păziți forte strict ca sa nu intre nimeni la ei. Ma»e jJjLanoá nim&ui i»anunța déca au luat și e^ parte la complot, precum nu se póte iei déca ei sunt cu totul nevinovați. Un membru din al douilea guvern provisoriu ’mi spunea : Caraveloff este vinovat și déca a sciut, și déca n’a sciut despre complot. Déca a sciut,, trebuia să ia măsurile necesare ; déca n’a sciut atunci este vinovat de ce n’a sciut. Bendereff și GruieiT se bucură de simpatia generală. Amendaci au avut mulți amici și cunoscuți și au fost respectați nu numai în armata întregă ci și de către mulți orășeni. Amendaci erau cunoscuți ca patrioți forte buni. Cănd sosi soirea c P principese se întorce, tote fisionomiile devenira vesele, începend cu aceia a cerului. Omenii începură se iasa afară din oraș ca să se plimbe. Negoțul ncepu din nou mersul său regulat. Dea Dumnedeu să intre tote în starea lor de mai nainte. Corespondență particulară a „Românului“ Sofia, 26 August, 188 I. In una din corespondințele mele precedente am descris impresiunile țăranilor bulgari în urma ultimelor evenimente. Astăzi ,ne voi încerca să va descria impresiunile cetățenilor și mai cu semn a inteligenței bulgare. Dar evenimentele s’au urmat așa de grabă în jurs de, câteva zile, astfel că aici intrat(UT) șirul corespondințelor, descriindu-se în ultima mea corespondințâ primirea ce s’a făcut principelui Alecsandru la intrarea sa în Sofia. Asta mî ’mi împlinesc datoria. Am întrebat la 13 August pe unul din cunoscuții bărbați politici, pe care ’i sciam că este nepărtinitor, daca va fi bine scuréat pentru Bulgaria că s’a detronat principele. El ’mi răspunse : — Nu pot, să mă pronunț într’un mod hotârît. Totul va depinde de la sfârșitul acestei comedii. Dintr’un parte e bine că a plecat principele, și cea de ce, mai ăntéia de tote este speranța ca desbinarea între partide va înceta, vom avea pace interna ; pe urma, Rusia nu ne va mai face obstacole în afacerile interne și va lucra pentru recunoscerea definitivă a unirea celor două Bulgarii. — Dar spuneți mi acum de ce este reu că principele este detronat. — Este rea pentru că lovitura de Stat este făcută prin armată. Acesta va fi forte demoralizată. S’a făcut un precedent forte reu ; cine sde deca după câțiva ani nișce militari nu se vor încerca să detroneze și pe nuoul principe ? E rou fiindcă nu se scie care va fi nuoul principe și, ce este mai mult, putea-va el să fie așa de capabil și energic ca principele Alecsandru. Eu unul mă îndoiesc forte mult. E rou încă fiindcă suntem amenințați de uă ocupațiune rusesca. Déca vom fi ocupați, noi vom peri definitiv. Rușii vor nimici ce noi am putut face în timp de șapte ani, și daci acesta ocupațiune va dura vre-uă Zece ani atunci chiar naționalitatea nostră este amenințată. După Zece ani în Bulgaria se va vorbi mai mult rusesce decât bulgăresce. Lăsai pe acest patriot și mă dusei la un inamic al principelui. — Cea mai fericită Zi pentru Bulgaria este Ziua de 9 August; s’a dus străinul, s’a dus neamțul. Rusia ne a promis ca nu ne va ocupa și nici nu ne va trimite comisar, numai decâ ’1 gonim pe Battenbergul. Pentru anteia ora, Bulgaria este astfzl liberă. Mă dusei la altul pe care îl sciam că este amic și apărător înfocat al principelui. — Nenorocire, amară nenorocire. Când ne vom linișci și noi mereu revoluțiuni, mereu lovituri de stat; poporul s’a ruinat; vom perde în ochii lumei ori ce respect. Vor veni la ordinea căiler cestiuni dinastice și vor absorbe tote forțele poporului. Retragerea principelui Alecsandru. Neue Freie Presse se esprima, în fața retragerei principelui Alecsandru, în modul următor : Dânsul (principele) și în acesta situațiune a vieței sale se arată ca un bărbat nobil, generos, cu caracter, și precum în istoria modernă nu se găsesce exemplu ca un principe, care a eșit din alegere legitimă, care a fost confirmat pe tronul său prin sancțiunea puterilor, care se bucură de iubirea și stima poporului său să fie nevoit în timp de pace și în mijlocul dovezilor celor mai cordiale de devotament din partea țerei, se merge în exil, pentru că remânerea sa îi displace unei puteri streine, tot astfel în lungul șir al detronaților, care ni ’i prezintă istoria, nu vom găsi nici unul, care să fi putut depune coróna cu conștiința curată și cu tóte onorurile, ca acest tânăr principe, care a trebuit să cunosca atât de timpuriu partea tragică a tronurilor. Dânsul cade ca uă jertfă a puterilor europene, care prin el nimicesc însăși tratatele și hotărîrile lor, și dânsul, un al doilea Curtius, se aruncă singur în prăpastie, pentru ca să scape sora sa de pericolul unei ocupațiuni I rusesc!. Fi-va acesta fără urmărirele pentru principiul monarchic, care acum a fost călcat în piciiire în persona principelui, sau servi-va cel puțin pentru a menține pacea europănă, numai viitorul ne va putea dovedi nu Brzegovina. Scirile de felul acesta au fost în mai multe rănduri desmințite de către presa oficială austro-ungară. Cu tote aceste desmințiri însă, lumea a rămas neîncreditare și în timpul din urmă «Novoie Vremia» a revenit asupra cestiunii. «Nemzet», organul d-lui Tisza, răspunde acum printr’un articol din care reproducem următdrele : Nimeni nu admite că scopul ocupațiunii Bosniei și Brzegovinei a fost numai d’a restabili ordinea, pentru ca mai pe urma să se lase iarăși aceste provincii acelor elemente, cari făceau din ele un centru de agitațiuni politice. Noi le-am ocupat, pentru ca trebuia să le ocupam. Tot atăt de sigur este ca vom procede la anecsare, când ne vor sili împregiurarile și vom crede că acesta o reclamă interesul monarciei nostre. Timpul când se va ivi acesta necesitate este un secret al viitorului ; d’uă cam data nu vedem ca acest timp să se fi apropiat. Presa engleză și evenimentele bulgare. «Morning Post» speră că Englitera va avea cât de curând ocasiune de a convinge diplomația rusas că câ ea a făcut sociificla fără de birtaș, daci și-a înteneiat acțiunea ei în peninsula slănică pe că Enghil erei pr^v-Tm la Bulgaria remânie stat indepeident sau servesce ca punte pentru înaintarea Rusiei la Constantinopole. Nu sorta Bulgariei ci triumful politicei rusesc in peninsula balcanică intereseza pe Englitera ca mare putere mahomedană și europeană Politica tradițională a Engliterei față cu Turcia nu este abandonată. Dacà Englitera nu voiesce să renunțe la posițiunea ei atât în Europa cât și în Orient, trebuie sa fie gata pentru sacrificii. Cabinetul din Petersburg să nu se prea grǎbesc, cu tragerea conclusiunilor, căci acestea nu se potrivesc cu politica tradițională a Britaniei și cu interesele lumei civilizate. «Pall Mall Gazette», vorbind despre abdicarea principelui, se arată favorabilă Rusiei și crede că abdicarea are mai curând de scop de a provoca ocupațiunea Bulgariei de cât d’a o înlătura. Articolul compară apoi posițiunea Rusiei în Bulgaria cu posițiunea Engliterei la Nil și observă că precum Englitera nu pate să sufere un mediv dușman, tot așa nu pate nici Rusia să sufere in Bulgaria un principe dușman eî. Trecând după acesta la atitudinea principelui Bismarck, numitul Ziar Zce ca Bismarck stie forte bine ce trebue să facă și înțelege că adevărata politică pentru Germania constă în a întreține bune relațiuni cu vecinii. Ar fi de dorit ca bărbații de stat ai Engliterei să urmeze să politică tot atât de sănătosă în privința țării lor. Austro-Ungaria în fața evenimentelor din Bulgaria. Un represintant al unui mare ziar german a avut o conversațiune cu un distins bărbat de stat din Austro-Ungaria. Acesta a declarat că știrea despre un aranjament între cele trei puteri imperiale în privința politicei balcanice este neîntemeiată. Un asemenea arangjament nici n’a fost în timpul din urmă obiect de discuțiune între bărbații de stat cari s’au întâlnit la Gastein și mai pe urmă la Franzensbad. In Austro-Ungaria principele Alecsandru, imediat după detronare, s’a bucurat de simpatii nu numai în cercurile cele largi ale poporațiune, ci și în cercurile politice, și numai după ce principele