Romanulu, noiembrie 1886 (Anul 30)
1886-11-01
ANUL AL XXX-LE Mai funcționeză justiția în țara românescă ? Și decă mai funcționeză : Când se vor judeca acuzații din Hínmical-Velceí pe care guvernul caută se-i omore prin rele tratamente în închisore ? Când se va termina instrucțiunea deputatului Oroveanu și a celorlalți implicați în atentatul de la 4 Septembre ? Când se va lua măsuri pentru a se pedepsi vandalismul exercitat contra diareilor România, L Indépendance Roumaine și Epoca ? Nu cumva este porunca ca aceste afaceri se stea atârnate penă după alegerile comunale ? ------------g»-HI — --------- Alegerile comunale fiind la ordinea dileî, dăm, a di, primul loc domnului Nicolae Fleva, fostul primar al Capitalei, spre a’și espune vederile asupra acestei însemnate cestiuni. BUCURESCI, 1 RAPCIUNE In fața unui eveniment atât de însemnat ca alegerile comunale cari se apropie, Românulu fidel devise puse în capul foiei séle, face apel la discuțiunea publică, la lumină și iigilă de cei aleși se dea semă de mandatul lor iar pe alegători să se adune, să se sfătuiască pentru a vedea cine merită încrederea lor. Cu tote acestea toți tac , nici unul dintre aleși nu răspunde la apelul bătrânului ch iar mai nimeni nu se mișcă, și afară de câțiva cari duc firele în umbră, și cari, negreșit nu vreun bine public mediteza în combinațiunile ce fac la întunerec, se manifestă că indiferență, un fel de apatie generală în publicul capitalei. Care să fie causa acestui fenomen greui de înțeles, într’un adevărat regim constituțional ? E că ce trebue studiat, analizat cu îngrijire și semnalat publicului dacă voim ca acestă bolă să nu se înrădăcineze și să justifice pe acei ce susțin că poporul român nu merită a se bucura de libertățile cu cari este înzestrat. 20 BANI ESEMPLARUL »yrcsssicu «wiy.twsstaurawiiestraaaspsffiWHnisaaämasfwss-'üHacs’iiMMRao’snias.w««*®'» ««.«<«« -----------------------LUNI,! MARȚI, 1, 2 NOEMBRE 1886 Acest fenomen își are, după mine, respirația lui, nu atât în insttațiune cât mai ales în caracterele, în moravurile nóstre publice. Putem spune fără a supăra pe nimeni, că fiecare din noi, în sfera noistră de acțiune nu înțelegem sau nu voim să ne facem pe deplin datoria. Unii iau asupră-leuă sarcină, uă funcțiune pentru a’șî satisface vanitatea, alții afacerile, nevoile sau interesele lor personale, puțini, prea puțini cnse, cu conșiință că au uă datorie către el ânșile și către concetățenii lor de îndeplinit. De aci fapte și lucruri anormale ca acelea ce vedem pe totă fiina. Un exemplu mai caracteristic decât tote, comuna, cari din tote manifestațiunile vieții nóstre publice, este mai ales cea mai neglijată. Este cunoscut că legea obligă pe fiecare consiliu comunal să facă și să publice pe fiecare an, cu ocasiunea bugetului, o dare de semă amănunțită despre mersul administrațiunii; acesta măsură înțeleptă a luat-o negreșit legiuitorul, nu numai pentru a sili pe mandatari să se pue în comunicațiune mai frecventă cu mandanții lor, dar mai ales pentru ca aceștia să potă vedea și aprecia cu mai multă înlesnire modul cum cei aleși de dânșii și au îndeplinit datoria. Cu tote acestea, cetățenii capitalei n’au refiut încă darea de sămă a administrațiunei comunale pe mai mulți ani; și, ca să nu mai vorbesc de consiliele anteriore, nici cel actual nu a presentat pe ne astăzi publicului, dările de sămă pe anii 18»4 și 1885, de când funcționaza. Am audit, am citit mi se pare prin citare, la informațiuni că s’ar fi numit de consiliul comunal acum câteva fiile uă comisiune compusă din d-nii dr. Sergiu, Vlădescu și alții cari să facă dările de somn întârjlrate pe mai mulți ani; nu am vedut oasé penă acum publicată nici uă lucrare. O asemenea măsură tandivă însă, luată cu câteva cile înaintea alegerilor presa a înregistrat’o fără nici uă comentare, și nu a întrebat măcar dacâ realizarea eĭ într’un așa scurt interval mai este cu putință. Cum ? Uă dare de sămă amănunțită și consciințiasă, în privința unei administrațiuni atât de complicate ca aceia a comunei capitalei, se póte alcătui și se spune pe mai mulți ani numai în câteva fiile ? Și de esactitatea și sinceritatea unei asemenea lucrări, ’și ar putea preda sema, în consciință, nu mai fiic publicul, alegătorii ce n’au luat parte la densa, dar măcar acele s’au însărcinat să vă facă, chiar décà eî ar fi, nu ceia ce sunt, dar niște naturi cu totul privilegiate, escepționale ? Este acesta a lua cineva în serios, nu numai datoria mea, lucrul în sine, dar opiniunea publică, presa, pe alegătorii la cari se adresezá? Cu tote acestea nimeni din public nu a ridicat glasul pentru a reclama contra acestei călcări a legii, sau cel puțin a protesta contra modului puțin demn cu care se tratează alegătorii! Nimeni nu a întrebat pentru ce aceste dări de semn nu s’au presentat la timp, conform legii comunale ? Ce s’a făcut cu dările de semn presintate consiliului regulat, de primar în fiecare an, la votarea bugetului, lucrare ce administrațiunea nu era datore să facă, după lege, dar pe care totuși a făcut’o pentru a înlesni lucrarea consiliului ? Acele dări de semn s’au trimis la comisiune compusă în mare parte din cel ce o compun astăzi, și acolo zac îngropate de doui ani de fine ! Ce e mai trist încă, este că tot acel ce în tot timpul de doui nu s’au crescut datoria răspunde însărcinării lor, facertd uă lucrare demnă, consciințiasă, se însărcineză cu curagiu, cu tupe am putea fiice, să o facă astăzi, pe picior, în câteva fiile, știi- o Drestate publicului în aiurim alegerilor? E că pentru ce solicită și cum îndeplinesc unii mandatul ce obțin de la buna credință a alegătorilor. Mai departe. Toți sciü că în sânul consiliului comunal și chiar în administrațiune se găsesce, ca consilier ajutor unu harist, și dacă nu mă înșel, primul redactor, al fiiarului Românulu. Nu eu voiu fice ceva în scop de a atinge pe onor. d. Bibicescu. Totuși mă întreb: cum se explică că redactorul fiiarului cu devisa luminetate și vei fi !), admiratorul eminentului C. A. Rosetti, a regretatului fundator ce a făcut un cred politic din acesta devisă, se nu fi ridicat glasul, nici cât am fost eu, nici după ce am plecat de la primărie, contra neglijenții culpabile a acelei comisiuni care a nesocotit cu atâta nepăsare uă lucrare așa de însemnată? să o denunțe publicului, și în tot cașul să protesteze în consiliu 1$ca în firarul ce redactezá, contra " acestei măsuri tardive, fără de niciuă seriositate, și care fie fiis 1 în greacăt, chiar dacat s’ar face, m n’ar fi în, condițiunile în care i se prezintă, decât un manoperă electuală, un praf aruncat cu dispreț , în ochii publicului, un adevărată șar-e fatanie ? 0 ] Cum să ne explicăm acesta are filumine benignă și taciturnă din partea unei persone care, și ca consilier, și ca fiiarist, are către publici și către organul ce redactezá atâta responsabilitate ? Ce însemneza tote acestea și ar iâta altele de felul lor ? însemneza că educațiunea nostră e politică este încă de făcut, că avem mult de lucru pentru a reforma i moravurile nóstre publice. Și acesta nu o fiic pentru cei răi, pentru care îndreptarea este forte grea, déca nu e imposibilă, dar chiar pentru mulți din cei cu bune intențiuni ce se găsesc între noi. Nu este destul ca cineva se vor iasfcă binele, trebue să aibă și curargiul luptei pentru a’l face să triumfe ; t acest curagiu din nenorocire ne lipesce, și în el stă adevăratul merit, a adevărata virtute civică ! Uă atmos gfetă stricată dintr’un local nu se pute împrăștia decât desinfectând hnsajul și dând intrare aerului liber, c Aceiași înotu. iui puțin 9l indlică; cei răi trebuesc înlăturați și loviți fără cruțare. Din nenorocire de acesta necesitate nu sunt pătrunși toți cei ce intră chiar cu bune intențiuni într’ua administrațiune. Unii cred c se isbutăscă prin oblojeli și paliative , alții văzând vițtul înrădăcinat și descuragiați de a’l putea învinge, i se desinteresăză , alții în fine, îmrpinșî de vanitate sau de egoism , nu îndrăsnesc se deschiză ușile largi, de tema póte să nu fie dați afără, și, daca nu ajung să pactiseze cu cei rșî, preferă să aștepte și tema risera. Astfel toți sfârșesc contribuind prin slăbiciunea sau indiferența j s lor, a mări răul deca nu a fi copie j; și el de dânsul ! Nu mai vorbesc de modul cum unii întrebuințază puterea publică ce i le este încredințată, și cari în loc să respecte legea și drepturile cetățenilor, el, cari sunt chemați se le apere le calcă în piciure. Atunci nimic nu mai există, și regimul constituțional devine uă minciună, vă oribilă parodie ! Acesta este partea slabă a moravurilor nóstre publice, aci este în mare parte răul și causa indiferenții ce vedem manifestându-se. Intr’u asemenea situațiune, cu asemenea moravuri cum voim ca cetățânul pacinic, să se intereseze la alegeri? Și când vedem că curagiul lipsesc, în mare parte, la elita societății cum putem să-l cerem de la cei ce compun masa poporului ? E că pentru ce lumea nu se mișcă, ea, daca mai crede în ceva, din nenorocire nu mai crede în nimeni. Și în acesta atmosferă morbidă, bolnăviciosă, săracă de caracter nu mai există decât un sentiment care domină pe cei mai mulți, frica. Fiecare se teme, că în mijlocul indiferenții, decà nu al prostrațiunii generale, déca s’ar încerca se îndeplinescá sarcina sea cu sfințenie, ar fi sdrobit, persecutat, și ar risca negreșit interesele decá nu și spinarea sa, fără a avea măcar sorți de reușită. Astfel fiecare tace și plătesce; cei buni se dau la uă parte văzând că este epoca intriganților și a șarlatanilor și nimeni nu vrea să se amestece. Iar politicianii și gheșeftarii își fac drumul lor, încuragiați de acesta atmosferă, asigurați că liniștea doixiri ati Cti 111 UfdpiLtxi Cl Unn'a,iu N. Fleva. 1) Acest articol ne-a fost trimis de d. Fleva Sâmbătă, când nu scia încă că d Bibicescu nu mai face parte din redacțiunea r.<btră. N. R. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Tîrnova S6 Octombre.— Generalul Kaulbars a trimis un «ultimatum» guvernului bulgar în care cride că Rusia nu pate suferi intrigile Bulgarilor contra supușilor ruși ce resida în principat și contra Bulgarilor ce fac parte din opoziție. Generalul a cerut să i se respundâ în mod satisfăcător, înainte de 3 cile ; decá nu, el va pleca din Sofia împreună cu personalul agenției diplomatice rusești, lăsând responsabilitatea consecințelor ce vor decurge, guvernului bulgar. Acesta a răspuns îndată că adresază văi circulara tuturor prefecților pentru a le recomanda să vegheze în mod riguros la siguranța supușilor ruși, și a cerut semnatarului Notei să-i arate numele și adresele supușilor suparați pentru ca guvernul sé pedepsesca pe vinovați. Tîrnova, 30 Octombre. — Mâne se va deschide Adunarea, dupa cum s’a anunțat. Discursul regenței va arăta necesitatea de a se înțelege cu Rusia; va exprima speranța ca alegerea unui suveran, altul decât principele Alecsandru, va proba ca sentimentele națiunei bulgăresce sunt în sensul unei înțelegeri cu puterea liberatore. Testul discursului nu face alusiune la atitudinea luată de Rusia în ultimele zile. E posibil ca să facă mențiune de acesta în ultimul moment. D. Karavetoff n’a venit la Tîrnova. Tîrnova, 30 Octombre. — Ecă cum se înfâtișaza situațiunea în sferele guvernamentale, Lumea își dă bine sema că presința bastimentelor rusești înaintea Varnei și amenințările de ocupațiune au de scop să eserciteze uu presiune asupra membrilor Adunării și să arunce spaima în poporațiune, căci fără îndoiala Rusia tot mai crede în realegerea principelui de Battemberg. Se întreba daca Rusia lucreza astfel numai spre a împedica acesta realegere, sau în același timp se provoce căderea Regentei. In sferele oficiale se respunde la acesta că candidatura Battemberg este depărtata, mulțumită sforțărilor guvernului însuși, câd un mare număr de deputați, mai cu sema cei din Rumelia, veniseră la Tîrnova cu ideia de a realege pe prințul Alecsandru. Nu numai că guvernul a depărtat ideia realegerii sale, dar propune chiar candidatura Waldemar sén Oldemburg, apoi acceptă, afară de asta, punerea în libertate a ofițerilor arestați. E că cum se crede că se va satisface Țarul și se va aduce o schimbare favorabilă. Dar acțiunea Rusiei înaintea Varnei, și póte ocupatiunea acestui oraș, va distruge fara îndoiala acesta speranța și va arăta ca Rusia nu voiește să facă nimic cu guvernul actual. „Ce devine, acesta atitudine sg ac Rusia, dupa cum erau deciși a o face? Mulți deputați sunt de părere că nu trebue modificate programele stabilite. Ei spun că daca guvernul actual va cădea, el a ținut cel puțin un conduita logică până la capăt și conforma cu legile tării. Elementul mai intransigent ar voi să protestare sgomotosa daca numai speră a se împăca cu Rusia. Acest partida va pune înainte, fără îndoială, alegerea principelui de Battemberg. Toți, în fond, speră cu tote astea că prezența Rușilor la Varna va aduce un conflict între orecari puteri, cel puțin, în lipsa altora, între Rusia și Englitera. Remâne de semnalat sentimentele partizanilor Rusiei, cari cred că atitudinea acestei puteri va face sâ-și piardâ capul cei de la putere și câ ei vor fi gata pentru a moșteni regența. Londra, 30 Octombre.—Puterile n’a găsit oportun, până acum, să intervină pe lângă guvernul bulgar, spre a obține liberarea ofițerilor compromiși. Viena, 30 Octombre.—filarele continuă a publica depeși ce anunță ca iminentă Ocupațiunea Bulgariei de către Ruși. După ce am anunțat că d. I. Bibicescu nu mai face parte din redacțiunea noistră, numeroși amici ne-au făgăduit concursul lor. D. Dimitrie Gianni va urma a ne trimite, din când în când, articole asupra cestiunilor mai însemnate. FOIȚA ROMANULUI, 2 NOEMBRE 19 ASTRA ROMAN de DITO SI IDEM (M. S. REGINA ROMÂNIEI) și D-na M. R... (Traducțiune de „GION“) XXVI XXX JURNALUL MARGARETEI Burda, 7 Septembre 1877. Printr’uă lege nepricepută a firei, tóte nenorocirile cad de uă dată asupra omului! Astra s’a logodit, și s’a logodit cu acel bărbat ce ea îi hotărîsem ; dar acum când me uit la ea, simt că mi se sfâșia inima de milă. Și totuși, trebue sé tac, sé mé fac că nu véd, de și privirile mele pétrund péné în inimâ-i. Sander a plecat, ér noi, améndoué surorile, singure trebue sé suferim. Cum a putut Sander să ne parasescál[ astfel ? cum n’a putut el se’și ascundă mai bine mânia în contra lui Morosch? cum a putut el să respingă pe Astra în loc de a i fi dat un consiliu de frate ? Orbitu la Melania atât de mult, seu dusu-s’a intr’adevĕr la Viena, cum dice ‘Bunica* pentru cumpărători de mașine ? tn fiă care dimineța, așteptăm de la el vro scrisore și’n fiecare cos vro telegramă. Și când sună și ascult îndată ce porta se deschide séu vro voce resună prin curte, mé coprinde uă nespusă mirare. Eu sunt ore, eu sunt solia lui Sander care cu atâta neliniste sufletesca aștept de la ei vă vorbă prietinosâ ? Bieții copii simt și ei durerea care apasă asupra casei. — N’aî sé ne simal cânți, mamă, mă întreba Cosii astăzi?. Surîsei cum putui și replicai: — Desigur că da, drăguță, dar mai târziu, acum mi-e inima tristă căci a murit ! «mamina» — Dar o dată tot o s’o mai veni? ! — Nu, puiule, nici o dată.......... — Ba da, ba da, când veniuri ! 1 Da, dar nu mai ’nainte de a’mi fi crescut copii ! 1 Gât de tristă și de încurcată mi se înfuciseze viéta, care pune mai alaltăieri mi se părea atât de frumosă și de senină. Sander are dreptate când îmi vorbesce de tirania. Nu e ore tiraniă când cineva depinde de un altul cu inima și cu mintea ? In acest sens, da, l’am branisat, adică i m’am lăsat să fiu dusă de el ; el a gândit pentru mine și cu mine; sunt mai puțin independentă decât Astia și decât copii. Ce’mine s’ar schimba lucrurile, daca ■ și Sander ar voi sé se schimbe ! Chiar și durerea, când e ’mpărțită, înaltă ■i sufletul, și am pute sé plângem împreună perderea celei mai iubite ființe, mortea mamei, în loc de a ne ascunde una de - alta pentru a versa lacrimi. Astra vrea să mi-ascundă durerea ei, eu ’ vrea de asemenea s’o î ncet pe ea, bube- i țelul de rose, ultima moștenire ce mi-a rămas de la mama. Presimțea mama őre când îmi trimise odorul ei că ea ne va lăsa în curând \ Oricum ar fi, eu simț că’mî voi sacrifica viața și fericirea mea Astrei, căci ea era favorită mamei, îmi pare câ’î voiesc binele mai mult decât la copii mei, căci ea este copilul mamei Și astfel fiind, mĕ uit cum ea se arunci în brațele unui om ce nu iubesce ! Dar de ce ? pentru ce ? Acum de curând, am trimis ierășî pe ! Bunica s’o cerceteze și s’o sfătuiască. Deci Sander ar fi aci, el ar putea s’o hotărască la un fel: a plecat énsé după logodirea Astrei fără se’și sea măcar adio. Crede copila că iubirea ei pentru Sander este atât de puternică încât trebue s’i oprescä cu atâtea frâne ? Eli 1 sărmană copilă, cel mai bun tren este nepăsarea cea neîntreruptă a lui Sander. El nu ne mai iubesce pe amândouă de când........ așa de când? Caut să mi-aduc aminte epoca și ea se rătucesce în memoria mea. De patru luni, tu esc la mine ; juca el șî-atunci numai un rol de iubire ? Erau ore și acelea numai «formele» de cari îmi vorbia acum de curând și cari atunci pe primavera ni’l arâtaui atât de iubit și iubitor ? Când trebui s’alâgâ între tine și Melania! el își închină simpatiele pentru ea.... séü pate îl fuseseră totdeuna închinate, creü ca orbă n’am venut. Ah ! Domne, cum trecui prin viéța cu ochii ’nchiși, condusă numai de el. Și condusă încotro ? Credeam că spre cele mai luminose piscuri ale cunoscintei umane; și acum cred că póte spre prăpastiele cari înghit fericirea pentru veciă XXXI JURNALUL ASTREI Burda, 12 Septemvre 1877. Mi-a scris uă scrisore. Nu i-am respuns încă. Mi-e rușine, roșesc singură de mine însămi. Simt un chin, oh! ce chin! Gâtul mi se usucă, îmi pare că ’mi cade în inimă un bulgăre de ghiata, ș’apoi uă arsură mi se ridica din totă ființa spre inimă și spre cap, încât ar pute să le aprindă. Am slăbit așa de mult încât hainele cad dupa mine. Pare că voiü muri ! O ! Domne sfinte ! ce bine, ce dulce a fi ! Nu mâ gândisem nici o dată la morte numai viață îmi fusese ’nainte. Decá i-ași seri ? Nu, nu, îmi șoptesce vocea mamei mele nu seri ! Ți-aud âncă glasul, mamă, dragă mamă O da, cred că numai atunci când nu voii mai lupta, când mă voiu lăsa în voia vijeliei, atunci nu voiu mai audi vocea ta De i-ași ieri, fără scirea Margaretei.... O desgust 1 nu pot, nu voi ! Mé chinuesce cnse gândul ce el are c ași fi rece, că n’ași simți nimic. Ași voi să sciă cum mă lupt, acest ar insufla respect pentru mine. El nu nu bănuieșce cât de nenorocită sunt pri tr’énsui. Ași are dreptul să îl urăsc. Și’l urăsc adesea, dar totuși acest sentiment mi e mai plăcut decât ceva c simt pentru Morosch. De-ași pute se urăsc și pe Morosch, nu mai nițel ! Tot ar fi un sentiment, ș’apo obositorele silințe ce’mi dau pentru a păsuă logodnica fericită și a juca înainte celei mai bune surori, înaintea sufletuli celui mai nobil și mai generos, corned, cea mai nedemnă ! Și când me uit în oglindă, văd cercul negre împrejurul ochilor și sunt palidă cu mortea. ’Mi fac adesea obrazii roșii cu mâna, roșâța casé nu ține. Am cumpărat foiță ca țărancele cari vin ! Dumineca la biserică roșii ca purpura, și am dat pe obraz. Ce se fac casé cu scrisóarea ? Nu pot s’o rup. Dar daca cineva o gă !, și-o ? Nu nu respund, s’a hotârît! ! El zice că voința lui e atât de tare în ă cât mă va sili • voința mea nu e tare ; sunt ca edera, dar me lipesc mai bine de l. vechile mele păreri. Și totuși, cât mi-e de rușine ! Ah ! d’ași pute fugi in lumea largă ! Vom grăbi căăsatoria pentru ca vă prăpastia se nască a între el și mine. Atunci voi fi sigură. Vai 1 tremur de spaimă când mă gând dese la acel ceva necunoscut care mă așiitepta în Jiua cununiei ! Ce-o fi însemnând a fi femeia ? Scrü că femeia e altfel decât fata, dar ce e ? :e Mi-e frică de tremur de «eZ va fi stăpânul teu». Eu nu voiesc stăpân. Cum ? când voia L să fi măritata, el va pute fi la orice moment în odaia mea ? nu voia mai pute fi o singură nici uă dată ! E grozav a fi cineva sa legată, legată de mâni și de piciore, și cu un conscientă nemilosă care te sfâșia ! Mi-e milă de cei închiși, dar îl invidiez la în inchisorea lor. La ei nu intră nimenea și nu sunt siliți apare veseli ie (Urmare în N rul viitor). « -------------------------- ... —----------------------------