Romanulu, august 1887 (Anul 31)
1887-08-01
ANUL AL XXX-LE 1——Wi»<Ulfi"rTTTriTTnir Yoiesce și vei putea. ANUNCIURI Linia de 30 litere, petit pagina IV ...... . .40 bani Cetto „ „ „ „ ni ...... 2 lei — „ Inserțiunî și reclame pagina III și IV linia .2 „ — „ A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. IN PARIS, la Havas, Laffite et C nie, 8. Place de la Bourse. LA VIENA, la d-nil Haasenstein et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCFORT, S. M. la — G. L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. — Scrisorile nefrancate se refusă — Pentru tot ce privesce administrațiunea Românului, abonamente, reînoiri de abonamente, schimbări de adrese, anunciuri, etc., etc, a se adresa IO, Strada Nouă unde este instalat biuroul administrațiunei nóstre, oi pentru tot ce privesce redacțiunea și tipografia Românului, 3. Strada Domnei, BUCURESCI, 31 CUPTOR Astăzzi reîncepe «Românulu» se reapare și Duminicele. Lipsa unui Țar adevărat cotidian, fusese de mult simțită de fundatorele «Românului» El care introduse numerose, putem ace mai tóte reformele în presa română; voi s- o facă și pe acesta și de aceia în 1864 scose Românulu, de Duminică. Scopul seu era îndoit, întreit putem spune: dorea ca publicul să potă avea în fiecare un Țar, ca să’l deprindă astfel mai mult a ceti, dorea ca Țarul să fie eftin și ca el să fie conceput într’un stil înțeles de toți. Spre acest sfârșit C. A. Rosetti făcu să apare Românulu și Duminicile, resumând într’un singur număr, într’un stil popular, evenimentele din întru și din afară, petrecute în cursul săptămânei, și făcând astfel ca plătind 22 parale fiecare, să potă fi în curent cu cele ce se petrec. Același scop ne propunem noi astă cu Am redus prețul Țarului la 15 bani, ca să pot fi citit de mai mulți, am început a face ca el să apare și Duminicele ca să putá mai des fi citit, și am hotărît ca să resumăm într’un scurt buletin evenimentele săptămâne, din întru și din afară, pentru ca toți, dintr’u singură citire, să fie în curent cu cele ce se petrec. In afară principalele preocupațiuni urmeq să a fi evenimentele din Bulgaria. Vine sau iu principele de Coburg se ocupe tronul ? Scirile se contraȚcalnic și nimic cu siguranță nu se póte spune încă. In sferele nóstre guvernamentale îngrijiri mari par a se manifesta. Agitațiunea spiritelor din Bulgaria este încă mare și ultimele tulburări din Rusciuc dovedesc că Rusia urma# a împinge la resvrătire. Fi-va resbel ? E că întrebarea pe care toți și-o pun. In întru nemulțumirea pare a cresce dinți în <Ji. Nu este oraș, nu este sat, din care să nu ne vrelnic plângemi. Guvernul persistă în politica sea d’a tolera tóte, fie chiar asasinate. Desnădăjduirea e mare și cu tote acestea oposițiunea este paralizată prin innacțiunea pretinsei oposițiuni unite. Toți par a aștepta mântuirea lor de la capii oposițiunea și capii par a o aștepta înca de la mila regelui. Greșala e mare din ambele părți. Capii oposițiunei unite persistând în nepriceputa lor sistemă, ne fiind în stare a se înțelege, nu pot de cât a ține națiunea în amorțire și a face astfel afacerile guvernului. Datoria noistă este d’a nu îi urma, d’a aduna fărâmăturile vechiului nostru drapel și d’a merge înainte, fără a mai perde timpul. Să rămânem deci grupați în jurul drapelului nostru, să luptăm pentru principii, nu pentru cutare sau cutare persona. Numai astfel vom putea pune capăt stăreț de lucruri actuale. Acesta fiind credința nostră, astăz țî când „Românulu“ reîncepe a apare Duminicele, nu putem de cât să reamintim cuvintele cu cari încheia C. A. Rosetti primul séu Bucurescî, acum 23 de ani, când apăru „Românulu“ de Duminică : «Vom urmări aci Duminica, ca și dincolo în cele 1’altele Lumina, Libertatea și Dreptatea pentru toți, ca se putem înțelege toți că pene ce nu ne vom lumina, nu vom putea merge drept, și că peng ce nu ne vom face noi onșine trebile și peng ce nu vom sei se voim să ni le facem, nu vom fi omeni, și prin urmare nu vom fi că națiune. SERVICIUL TELEGRAFIC AL „ROMANULUI“ Roma, 30 iulie. îndată ce moartea d-lui Depretis a fost cunoscută, miniștri s’au întrunit și au discutat dacă nu s’ar cuveni să’și dea demisia. D. Grispi a plecat astă la Meuda unde va sosi regele Humbert venind de la Verona. Cestiunea demisiei cabinetului și a alegerei succesorului d-lui Depretis va fi hotărîtă în acestă întrevedere. Viena, 30 Iulie. Neue freie Prese reamintesce că guvernul ESEMPLARUL 1. BANI bulgar hotărîse că va trimite un ministru la Viena, în întîmpinarea principelui Ferdinand, în cazul când acesta s-ar duce în Bulgaria. Viena, 30 Iulia. Se asigură că d. Nacevici ar duce cu sine textul proclamărea ce principele Ferdinand de Coburg o va adresa Bulgarilor în momentul când va intra pe teritoriu principatului Pesta, 30 Iulia. Astăzi d. Nacevici era așteptat la gară, dar nu a trecut. Se crede că va trece mâine ducându-se la Viena. Agenția Liberă. SITUAȚIUNEA IN ENGUTERA După cum se anunță din Londra reconstruirea cabinetului englez pare a fi hotărâtă. Atât lordul Hartington cât și lordul Randolph Churchill precum și Sir Henry James vor intra în cabinet. Reconstrucțiunea se va face la forimă sau pe la începutul iernei. Oarecare dificultate prezintă cestiunea ce loc trebue sé se dea lordului Randolph Churchill. Densul nu-i vorbă ar dori bucuros să fie iarăși cancelarul tesaurului, dar Göschen nu se pute da așa ușor la uă parte. Mai probabil este că lordului Churchill i se va încredința portofoliul ministerului marinei sau postul de secretar general pentru Irlanda. Nu e vorbă, se poate de almin trelea întâmpla ca toate aceste planuri să rămână în baltă, deși lucrul este cam anevoie. Toate grupurile conservatoare și unioniste se întâlnesc în ideea de a ține cu orice preț departe pe d. Gladstone de cârma Statului, numai astfel se explică faptul că elemente atât de heterogene ca Hartingon, Chamberlain și Randolph Churchill să poată sta în același cabinet. SOLDAȚII ITALIENI IN AFRICA Din Roma se anunță că Regele a sancționat legea privitore la organisarea unui corp de armată special pentru Africa. Acest corp se va compune din două regimente de infanterie (câte trei batalione cu patru companii de venetori) un escadron de cavalerie, oă brigadă de artilerie cu patru companii și câte oă companie de geniu, sanitară de proviant și de tren. Acest corp n’are altă menire de cât d’a face serviciul obicinuit în Africa; nu stă în nici oă legătură cu un espedițiune mai mare în Abisinia. Pentru cazul când s’ar face că asemenea espedițiune se va compune din întrega armată un corp mai mare de trupe pentru Africa. LUNI, MARȚI, 1, 2, AUGUST 1887 Luminetate și vei fi. ABONAMENTE In Capitală și districte: un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea oiarului și oficiele poștale. LA PARIS, la Havas, Laffite et, C-nne, 8, Place de la Bourse. Ta VIENA, la d. B. G. Popovici, 15, Freischmarst. ÎN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via Sam Francesco de Paola (N. D.) 15, Geneva. — Articolele nepublicate se ard — SGIRI D’ALEDILEI Guvernul Italian a pus la disposițiunea guvernului român 4000 de lei pentru a se impuți între victimele incendiului din Botoșani. * * * Dr I. C. Brătianu a plecat aspră înapoi la Florica. * * * D.Moruzi, prefectul poliției capitalei a plecat asăra pentru vr’uă 10 Ție la moșia sa din Dorohoiu. * * * Suprefectul plășii Sabaru, a pus mâna pe o mare parte din banda hoților de cai care jefuiește județul Ilfov. * * * Ni se anunță că d. Gradovic, proprietarul otelului Union, și dragoman al legațiunei franceze, a încetat ieri din viață. Densul a murit în străinătate, unde plecase pentru băi. ** * * S- e strădat pe la Predeal un anume C. Ionescu, de origină din Mehadia, fost copist la prefectura din Târgoviște, Inculpat într’un fapt de delapidare de bani publici. * * * Acum se spune că nu s’au prins indivizi cari au furat banii d-lui P. Ene. Cei prinși s’a constat că nu sunt autorii acestui furt. * * * Secțiunea tribunalului din capitală va judec a Marți procesul celor cari au spart prăvălia de la Pandurul, a d-lui Polichroniadi. Preveniții vor fi apărați de davocat Vines. * * * încercările cari s’au făcut pîna acuma cu tuburile pentru conducerea apei au reușit pe deplin. Tuburile după cum spune Unirea au rezistat la presiunea de 10 atmosfere; unul singur s’a găsit la inspecțiune, crăpat pe oă distanță de cinci centimetri și s’a dispus remediarea viitului lui. Ieri s’a început umplerea șanțului de pe șoseaua Cotroceni. * * * Voința Națională spune că ieri a încetat din viață la casa de sănătate din strada Teilor, un străin, fost membru într’ua companie de navigațiune pe oceanul Atlantic, care sosind în Capitala grav bolnav a fost instalat prin îngrijirea poliției în sus numita casă. Asupra acestui necunoscut s’au găsit mai mulți bani și hârtii de valore. I). Prefect de poliție a însărcinat pe d. inspector Iepureanu să facă cuvenitul procesverbal prin care se se constate suma de bani și hârtiele de valore, iar pe de alta a avisat pe fiul decedatului, care se află la Paris. * * * Citim în Epoca: Ni se comunică din Ploești că la monastirea Brebu unde elevele azilului Elena Domna se găsesc în vilegiatură cu directorea germană a acestui institut, d-ra Schmaltz, după ce a bătut până la sânge pe penă copilă a pus’o să stea mai mult timp ingenueM pe urzici. In urma acestor maltratări, nenorocita copilă se află forte greu bolnava. Ar fi de dorit ca acest fapt se parine la auzul Reginei care a luat Azilul Elena Domna sub patronagiul Majestăți Sale. * * * Astăzi a apărut în Monitorul Oficial decretul prin care se acorda d-lui C. Nacu ministrul financelor un concediu de 45 ore în streinătate, însârcinându-se cu adinterimul d-nul P. S. Aurelian. * * * S’a deschis pe sema ministerului instrucțiunei publice un credit estraordinar de 38.600 lei, pentru înființarea Institutului Patalogico-Anatomic pe lîngâ facultatea de medicină din Bucuresci. * * * In urma stăruințelor d-lui dr. Peridi vice președintele societăței , de medici și naturaliști, spune Liberalul, consiliul comunal din Iași a hotârât să dăruiască museulul acelei societăți obiectele găsite cu ocasiunea săpăturilor de la Sf. Vineri din acel oraș. 5fc * Sâmbătă sora d. Radu Mihai, a părăsit capitala ducându-se la moșia sea de la Cosești. D-sea se va întorce Luni în capitală, de unde apoi va pleca în inspecție prin județe. SOIRI DIN AFARA Generalul Boulanger a dăruit mașinistului și fochistului locomotivei cu No. 132, care Ta dus din Paris, precum și celor doui sergenti de orași cari l’au ajutat când s’a urcat în locomotivă, câte un cosornic de argint pe cari sunt gravate cuvintele : Souvenir de la manifestation de la gare de Lyon 12 Juillet, Le général Boulanger. * In dieta Croată n’a fost pînă acum nici un deputat israelit. Cel d’ânteia peste care a dat acest noroc este doctorul Schwartz din partita guvernamentală. * S’a păcălit reüelele acestea Nemset, organul guvernului unguresc, redactat de Moritz Jokal, îndată ce s’a lățit vestea despre mortea vestitului explorator Stanley, a căutat să publice biografia acestuia. Din nenorocire éase a publicat biografia lordului Edward Henry Derby Smith Stanley, a unui bărbat de Stat din Englitera, care a murit la 1826 și care n’a vetilut nici vădată Africa. * Din Malta se anunță că în insula Galita la țărmul de la răsărit al Algeriei s’a ivit uă puternică erupțiune x vulcanică. Din crater iese forte multă lavă și lumina focului se vede în depărtare de T0 de mile. HDin Italia de sus se comunică . Sunt vr’uă T0 de ani de când a murit în Padua vestitul doctor chimist G. B. Massedaglia. Densul a petrificat mai multe cadavre de animale, pe care le-a dăruit museulul universității din localitate. La testament a atașat și o scrisore sigilată, care conține secretul pietrificărei, și a numit pe moștenitorii săi legitimi proprietari ai acestui secret. Tote cercetările pentru a găsi moștenitorii legali au fost case zadarnice. Abia acum de curând, după mai bine de 40 de ani, s’au găsit moștenitorii. Acestora li s’au făcut acum oferte colosale pentru secretul petrificărei, dar ei au hotărât să nu vândă deuăcamdată secretul. * Se scrie din Danija mare, Ungaria, că la 16 iulie n. s’a făcut arătare penală la tribunalul de acolo contra a 150 alegători de al partidei guvernamentale, cari pot fi neîndoios dovediți că au fost mituiți. Petiția către camera deputaților pentru anularea alegerel e gata; documentele alăturate la ea vor arunca tristă lumină asupra procederei partidei guvernamentale. Viața d-lui Depretis că telegramă venită ieri sară ne anunță mortea d-lui Depretis,’președintele consiliului de miniștri din Italia. D. Depretis este născut la Stradella în 1811. El făcu dreptul la Turin și se stabili ca advocat în orașul său natal. Luă uă parte activă la tote sforțările încercate de patrioții italieni pentru a ajunge la unire; colaboră la mai multe Tare și în 1849 fu numit guvernator civil la Brescia. In anul următor fu ales ca deputat în camera piemonteză, din partea oposițiunei. In 1861, Cavour îl numi predictator în Sicilia. In 1862, făcu parte din cabinetul Rattazzi, ca ministru al lucrărilor publice. Fu ministru al marinei și apoi de finance 1868 în cabinetul Ricardli. După mortea lui Ratazzi deveni capul partitei opositioniste. Cabinetul Minghetti fu silit ca să se retragă la 1876, în urma unui vot de blam dat de cameră; d. Depretis fu însărcinat ca să compue cabinetul. Pe lîngâ președenția consiliului, dânsul luă portofoliul finanțelor și se ocupă cu reforma impozitelor asupra măcinatului și înființarea porturilor france. Disolvând camera în luna lui Octombre, âși forma cu nouile alegeri uă majoritate parlamentară care ’i susținu și’i permise a realisa reformele ce proiectase. Acastă majoritate cnsé nu ’i susținu mult timp și trebui să cedeze locul d-lui FOIȚA ROMANULUI 1 AUGUST 1 FAMILIA CĂLĂULUI de MAURICIU HARTMANN. In anul 1840, locuiam într’un celebru oraș universitar din Germania. Eram impovorat cu lucrări de tot felul, ș’aveam trebuință d’un scriitor care se scie limbele vechi. Făcui dor un anunciu prin care, și, cu totă micșorimea le fel ce ofeream, d’a doua di dar, casa ’mi fu inundată d’atîta mulțime de studenți bătrâni, magistrii, învățați, având fiecare diplomele lor, în cât me înspăimântat de sărăcia ce mi se descoperea prin atît de numerose cereri făcute în asemeni condițiuni. Printre solicitatori, se găseau bine înțeles mulți cari nu datorau decât lorenșile nefericita stare în care se aflau, erau énseși din aceia cari nu meritase de loc trista sorta care ’l apăsa. Fuses iubit, mai ales de înfuțișarea unuia din ei ; el nu se lăuda că are titlul de doctor, se recomanda numai prin aerul său deștept și modest în același timp și printr’o d espresiune de tristețe atingătare respîndită pe totă ființa lui. El se numea Möbius, și, dacă cineva l-ar fi observat bine, ar fi putut să se cradă în fața unui descendinte din acei învățați ai secolilor trecuți cărora numele lor german le părea prea profan. Nu se îngîmfa énse cu solința lui. S’aședâ cu modestie la masa mea, copie și scrise aceia ce voiam, și se păzi d’a’mî face cea mai mică observațiune. Nu întârzai a băga de semn că angajasem un adevărat învățat, un erudit care scia mai mult decât mine. Mă scuti două mulțime de căutări în grămada de terfelage, căci el era un dicționar viu de limba latină și grecă, și avea cunosciințe forte întinse de istorie, filologie și arhiologie. In fiecare făceam uă nouă descoperire; în fiecare zi găseam în el uă nouă fîntînă de știință. Nu trecuseră trei săptătâmâni, și deja l consideram aprope ca profesor al meu și cum se cade ca colaborator și confident. Dădui d’uă parte or ce rușine, îl consultai cum se consultă un prieten a cărui superioritate se recunosce asupra multor punte, și deși urmă a sta în reservă, că ore care intimitate nu întârziiă d’a se stabili între noi. Legăturile mele cu librarii érni permiseră d’al deschide noul isvóre de traiü ; el crni arătă recunoscință și ’mi spuse cu sinceritate că nu’șî câștigase nici uă dată așa de ușor traiul ca din Tua în care ’i dădusem încrederea mea. Aflai tot atunci că era tată a trei copii și de trei ani îndura sărăcia cea mai cumplită. Acesta descoperire me surprinse, căci d. Möbius n’avea nimic din acea stîngacie greaie care împiedica pe mulți învățați germani d’a pune în lucrare cunoșciințele lor. Cu totă melancolia și tristețea lui era un om, avea aerul unui om care nu putea ca să nu -și facă drumul în lume. Modestia lui, apucăturile sale distinse, privirea lui dulce și binevoitóre, timbrul vocei sale melodiose prevenea în favorea sa și invita pe toți aceia cari se apropiau de el a examina mal d’aprópe meritul său. Nu înțelegeam așadar că trecând peste trei-ceci de ani d. Möbius nu cucerise încă un posițiune care să’l pue la adăpost de suferințele cari se plângea. Enigma putea să se esplice penă la un orecare punt prin faptul că el studiase teologia. Ținea de școla liberală și prin urmare se găsea în oposițiune cu tendințele care dominau țara lui. Pete chiar înaintase atît de mult pe calea în care intrase, încât ca om, care nu era în stare să mință propriei sale consciințe, recunoscuse imposibilitatea d’a stărui în cariera teologică. Dar explrcațiunea asta era neîndestulătore. Era familiar cu atâte ramuri ale șciinței încât ar fi putut isbuti cu înlesnire în alte carieri dacă n’ar fi întâlnit o piedică necunoscută. Acesta piedică trebuia să esiste. înfățișarea acestui om ascundea un mister, și acest mister trebuia sé stavilescá fiecare pas al seu în viață. Aceia ce mé isbi de la început chiar, este faptul că esita ca se’mi spue unde scade; și, mai târziiu, când se stabiliseră strânsă intimitate între noi, nu se hotărî de loc ca se’mi vobescá de trecutul său, de situațiunea familiei sale, despre motivele pentru cari eși lăsase cariera. In sfârșit, într’vă , când îl cerul voia ca să mĕ duc să’l fac visită, me refuză scurt de tot. In Țita aceia recunoscui că, cu totă simpatia ce mă atrăgea spre dânsul, nu’mi era permis d’a străbate misterul cu care era înconjurat, și mă hotărît a luată linie de purtare seriosă; nu mai vorbii cu dânsul decât despre lucrările ce aveam; îmi stăpânii dorința d’a-l întreba; îmi moderai espresiunea afecțiunei sincere ce’l păstram. Era între noiuă prietenie cum se formeza adesea între bărbați, face cunoștiința și se stimeză în mod reciproc făcând abstracțiune de legăturile de familie și de rudenie. Unul pentru altul e un portret care formeză un tablou sieși și neavând nici fond, nici accesorii și nici împrejurimi. Dă iarnă întregii trecu astfel, în aceste lucrări și în acesta prietenie orecum abstractă. La începutul primăverei, făcui uă escursiune pe jos prin munții situați la oă mică depărtare de oraș. La întorcere, întîmplarea me făcu însfârșit se descoper locuința misteriosului meu prieten. Era într’uă duminică séra, și m’apropropiasem deja de satul care nu era despărțit de orașul în care ședeam decât printr’un șoseluțâ de preumblare. Scoborînd castele pădurose pe un drum umbrit și parfumat ș’ajunser la uă casă isolată care se înălța la câteva sute de pași departe de satul în cestiune. Era uă construcțiune veche de lemn ale cărei grinȚ erau lipite cu un fel de amestecătură de var și pămînt clisos. Ea era acoperită cu uă învelitore înaltă de paie, pe coma acoperișului crescean fel de fel de plante și povîrnișurile ei erau semănate cu pete de mușchi galbeni și veri. In față acoperișul se întindea mult și, sprijinindu-se pe mai mulți stîlpi, forma un privdor care ’i făcea uă umbră răcorosă. In fața privdorului se întindea uă grădinița cu copaci bătrâni și cu brazde de zarzavaturi bine îngrijite. Căsuța, cu totă vechimea ei, era ținută forte curată și aveauă înfăcișare veselă. Gardul care înconjura grădina era mărunt, și drumuri pe care veneam domina penă la frecare depărtare totă proprietatea, astfel că puteam să ved cu înlesnire cele ce se petreceau pe acolo. Drumul me cam obosise, și mă oprii cu atât mai multă plăcere pentru a admira acel spectacol idilic cu cât sgomotul unui frumos concert, dat de doua viori, se ridică d’ua dată din umilita locuință s’ajunse péné la mine. Pentru a isprăvi tabloul, că femeie frumosă, ca de vr’uâ trei-<zeci de ani, îmbrăcată după obiceiul orașului, sta p’un scaun în privdor și căuta din timp în timp a stăpîni veselia și isbucnirile de rîs a doui copii cari se jucau prin grădină ș’o impiedicau d’a urma cu luare aminte plăcută bucată de musică ce se esecuta alături de densa. Ce întrebuințare mai frumosă ași fi putut face din sera duminicei aceleia, de cât a asculta acel frumos concert și d’a lăsa se ’mi ratacéscá privirea pe un asemenea tablou ? Pusei așadar geamanta nașiul meu jos, și culcându-me aprópe de gard unde era un gaurică pe unde puteam vedea totul și urmai observați unele începute. Concertul se isprăvi, ș’un băețași veni în privdor ca se primesc aplausele și felicitările mamei sale. Femeia mângîiă cu duioșie pe obrajii înflăcărați prin sforțarea desfășurată, și, judecând dupe ținută și mișcări, ea’l încuragia într’un mod călduros. Bărbatul având și el să viară în mână apăru pe pragul ușei și făcu mișcările unul om care sprijinea acela ce spune femeia lui. Băiatul fericit și glorios, se pregătea a începe din nou rugând și pe tatăl său ca să facă asemenea. (Va urma).