Romanulu, august 1887 (Anul 31)

1887-08-01

ANUL AL XXX-LE 1——Wi»<Ulfi"rTTTriTTnir Yoiesce și vei putea. ANUNCIURI Linia de 30 litere, petit pagina IV ...... . .40 bani Cetto „ „ „ „ ni ...... 2 lei — „ Inserțiunî și reclame pagina III și IV linia .2 „ — „ A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. IN PARIS, la Havas, Laffite et C­ nie, 8. Place de la Bourse. LA VIENA, la d-nil Haasenstein et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCFORT, S. M. la — G. L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. — Scrisorile nefrancate se refusă — Pentru tot ce privesce adminis­trațiunea Românului, abonamente, re­­înoiri de abonamente, schimbări de adrese, anunciuri, etc., etc, a se a­­dresa IO, Strada Nouă unde este instalat biuroul adminis­­trațiunei nóstre, oi pentru tot ce privesce redacțiunea și tipografia Ro­mânului, 3. Strada Domnei, BUCURESCI, 31 CUPTOR Astă­zzi reîncepe «Românulu» se reapare și Duminicele. Lipsa unui Țar adevărat cotidian, fusese de mult simțită de fundatorele «Românului» El care introduse numerose, putem ace mai tóte reformele în presa ro­mână; voi s- o facă și pe acesta și de aceia în 1864 scose Românulu, de Duminică. Scopul seu era îndoit, întreit pu­tem spune: dorea ca publicul să potă avea în fie­care­­ un Țar, ca să’l deprindă astfel mai mult a ceti, dorea ca Țarul să fie eftin și ca el să fie conceput într’un stil în­țeles de toți. Spre acest sfârșit C. A. Rosetti făcu să apare Românulu și Duminicile, resumând într’un sin­gur număr, într’un stil popular, eve­nimentele din întru și din afară, pe­trecute în cursul săptămânei, și fă­când ast­fel ca plătind 22 parale fie­care, să potă fi în curent cu cele ce se petrec. Același scop ne propunem noi astă­ cu Am redus prețul Țarului la 15 bani, ca să pot­ fi citit de mai mulți, am început a face ca el să apare și Duminicele ca să putá mai des fi citit, și am hotărît ca să resumăm într’un scurt buletin evenimentele săptămâne, din întru și din afară, pentru ca toți, dintr’u­ singură citire, să fie în curent cu cele ce se petrec. In afară principalele preocupațiuni urmeq să a fi evenimentele din Bul­garia. Vine sau iu principele de Coburg se ocupe tronul ? Scirile se contraȚc­alnic și nimic cu siguranță nu se póte spune încă. In sferele nóstre guvernamentale îngrijiri mari par a se manifesta. Agitațiunea spiritelor din Bulgaria este încă mare și ultimele tulburări din Rusciuc dovedesc că Rusia ur­­ma# a împinge la resvrătire. Fi-va resbel ? E că întrebarea pe care toți și-o pun. In întru nemulțumirea pare a cresce din­­ți în <Ji. Nu este oraș, nu este sat, din care să nu ne vre­­lnic plângemi. Guvernul persistă în politica sea d’a tolera tóte, fie chiar asasinate. Desnădăjduirea e mare și cu tote acestea oposițiunea este paralizată prin innacțiunea pretinsei oposițiuni unite. Toți par a aștepta mântuirea lor de la capii oposițiunea și capii par a o aștepta înca de la mila regelui. Greșala e mare din ambele părți. Capii oposițiunei unite persistând în nepriceputa lor sistemă, ne fiind în stare a se înțelege, nu pot de cât a ține națiunea în amorțire și a face ast­fel afacerile guvernului. Datoria noistă este d’a nu îi urma, d’a aduna fărâmăturile vechiului no­stru drapel și d’a merge înainte, fără a mai perde timpul. Să rămânem deci grupați în jurul drapelului nostru, să luptăm pentru principii, nu pentru cutare sau cu­tare persona. Numai ast­fel vom pu­tea pune capăt stăreț de lucruri ac­tuale. Acesta fiind credința nostră, as­­t­ăz țî când „Românulu“ reîncepe a apare Duminicele, nu putem de cât să reamintim cuvintele cu cari în­cheia C. A. Rosetti primul séu Bu­­curescî, acum 23 de ani, când apă­ru „Românulu“ de Duminică : «Vom urmări aci Duminica, ca și dincolo în cele 1’a­lte­­le­ Lumina, Libertatea și Dreptatea pentru toți, ca se putem înțelege toți că pene ce nu ne vom lumina, nu vom putea merge drept, și că peng ce nu ne vom face noi onșine trebile și peng ce nu vom sei se voim să ni le facem, nu vom fi omeni, și prin urmare nu vom fi că națiune. SERVICIUL TELEGRAFIC AL „ROMANULUI“ Roma, 30 iulie. îndată ce moartea d-lui Depretis a fost cunoscută, miniștri s’au întrunit și au dis­cutat dacă nu s’ar cuveni să’și dea demisia. D. Grispi a plecat astă­­ la Meuda unde va sosi regele Humbert venind de la Ve­rona. Cestiunea demisiei cabinetului și a alegerei succesorului d-lui Depretis va fi hotărîtă în acestă întrevedere. Viena, 30 Iulie. Neue freie Prese reamintesce că guvernul ESEM­PLARUL 1. BANI bulgar hotărîse că va trimite un ministru la Viena, în întîmpinarea principelui Fer­dinand, în cazul când acesta s-ar duce în Bulgaria. Viena, 30 Iulia. Se asigură că d. Nacevici ar duce cu sine textul proclamărea ce principele Ferdi­nand de Coburg o va adresa Bulgarilor în momentul când va intra pe teritoriu principatului Pesta, 30 Iulia. Astă­zi d. Nacevici era așteptat la gară, dar nu a trecut. Se crede că va trece mâine ducându-se la Viena. Agenția Liberă. SITUAȚIUNEA IN ENGUTERA După cum se anunță din Londra reconstruirea cabinetului englez pare a fi hotărâtă. Atât lordul Hartington cât și lordul Randolph Churchill precum și Sir Henry James vor intra în cabinet. Reconstrucțiunea se va face la forimă sau pe la începutul iernei. Oare­care dificultate prezintă cestiunea ce loc trebue sé­ se dea lordului Randolph Churchill. Densul nu-i vorbă ar dori bucuros să fie iarăși cancelarul tesaurului, dar Gös­chen nu se pute da așa ușor la uă parte. Mai probabil este că lordului Churchill i se va încredința portofo­liul ministerului marinei sau postul de secretar general pentru Irlanda. Nu e vorbă, se poate de almin trelea întâmpla ca toate aceste planuri să rămână în baltă, deși lucrul este cam anevoie. Toate grupurile conserva­toare și unioniste se întâlnesc în ideea de a ține cu ori­ce preț departe pe d. Gladstone de cârma Statului, numai ast­fel se explică faptul că elemente atât de heterogene ca Hartingon, Chamberlain și Randolph Churchill să poată sta în același cabinet. SOLDAȚII ITALIENI IN AFRICA Din Roma se anunță că Regele a sancționat legea privitore la organi­­sarea unui corp de armată special pentru Africa. Acest corp se va com­pune din două regimente de infan­terie (câte trei batalione cu patru companii de venetori) un escadron de cavalerie, oă brigadă de artilerie cu patru companii și câte oă com­panie de geniu, sanitară de proviant și de tren. Acest corp n’are altă menire de cât d’a face serviciul obicinuit în Africa; nu stă în nici oă legătură cu un espedițiune mai mare în Abisinia. Pentru cazul când s’ar face că asemenea espedițiune se va compune din întrega armată un corp mai mare de trupe pentru A­­frica. LUNI, MARȚI, 1, 2, AUGUST 1887 Lumineta­te și vei fi. ABONAMENTE In Capitală și districte: un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea oiarului și oficiele poștale. LA PARIS, la Havas, Laffite et, C-nne, 8, Place de la Bourse. Ta VIENA, la d. B. G. Popovici, 15, Freischmars­t. ÎN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via Sam Fran­­­­cesco de Paola (N. D.) 15, Geneva. — Articolele nepublicate se ard — SGIRI D’ALE­DILEI Guvernul Italian a pus la disposițiunea guvernului român 4000 de lei pentru a se imp­uți între victimele incendiului din Bo­toșani. * * * Dr I. C. Brătianu a plecat aspră înapoi la Florica. * * * D.Moruzi, prefectul poliției capitalei a plec­­a­t asăra pentru vr’uă 10 Ție la mo­șia s­a din Dorohoiu. * * * Suprefectul plășii Sabaru, a pus mâna pe o­ mare parte din banda hoților de cai care jefuiește județul Ilfov. * * * Ni se anunță că d. Gradovic, proprie­tarul otelului Union, și dragoman al lega­­țiunei­ franceze, a încetat ieri din viață. Densul a murit în străinătate, unde ple­case pentru băi. *­­* * * S- e strădat pe la Predeal un anume C. Ionescu, de origină din Mehadia, fost co­pist la prefectura din Târgoviște, Inculpat într’un fapt­ de delapidare de bani publici. * * * Acum se spune că nu s’au prins indivizi cari au furat banii d-lui P. Ene. Cei prinși s’a constat că nu sunt autorii acestui furt. * * * Secțiunea tribunalului din capitală va jude­c a Marți procesul celor cari au spart prăvălia de la Pandurul, a d-lui Poli­­chroniadi. Preveniții vor fi apărați de d­­avocat Vines. * * * încercările cari s’au făcut pîna acuma cu tuburile pentru conducerea apei au reușit pe deplin. Tuburile după cum spune Unirea au re­zistat la presiunea de 10 atmosfere; unul sin­gur s’a găsit la inspecțiune, crăpat pe oă distanță de cinci centimetri și s’a dispus remediarea viitului lui. Ieri s’a început umplerea șanțului de pe șoseaua Cotroceni. * * * Voința Națională spune că ieri a în­cetat din viață la casa de sănătate din strada Teilor, un străin, fost membru într’ua companie de navigațiune pe oceanul Atlan­tic, care sosind în Capitala grav bolnav a fost instalat prin îngrijirea poliției în sus numita casă. Asupra acestui necunoscut s’au găsit mai mulți bani și hârtii de valore. I). Prefect de poliție a însărcinat pe d. inspector Iepureanu să facă cuvenitul proces­­verbal prin care se se constate suma de bani și hârtiele de valore, iar pe de alta a avisat pe fiul decedatului, care se află la Paris. * * * Citim în Epoca: Ni se comunică din Ploești că la mo­­nastirea Brebu unde elevele azilului Elena Domna se găsesc în vilegiatură cu direc­­torea germană a acestui institut, d-ra Sch­maltz, după ce a bătut până la sânge pe pe­nă copilă a pus’o să stea mai mult timp in­genueM pe urzici. In urma acestor maltratări, nenorocita copilă se află forte greu bolnava. Ar fi de dorit ca acest fapt se parine la auzul Reginei care a luat Azilul Elena Domna sub patronagiul Majestăți Sale. * * * Astă­z­i a apărut în Monitorul Oficial decretul prin care se acorda d-lui C. Nacu ministrul financelor un concediu de 45 ore în streinătate, însârcinându-se cu ad­­interimul d-nul P. S. Aurelian. * * * S’a deschis pe sema ministerului ins­­trucțiunei publice un credit estraordinar de 38.600 lei, pentru înființarea Institutu­lui Patalogico-Anatomic pe lîngâ faculta­tea de medicină din Bucuresci. * * * In urma stăruințelor d-lui dr. Peridi vice președintele societăței , de medici și naturaliști, spune Liberalul, consiliul comu­nal din Iași a hotârât să dăruiască museu­­lul acelei societăți obiectele găsite cu oca­­siunea săpăturilor de la Sf. Vineri din acel oraș. 5fc * Sâmbătă sora d. Radu Mihai, a părăsit capitala ducându-se la moșia sea de la Cos­ești. D-sea se va întorce Luni în capitală, de unde apoi va pleca în inspecție prin județe. SOIRI DIN AFARA Generalul Boulanger a dăruit ma­șinistului și fochistului locomotivei cu No. 132, care Ta dus din Paris, precum și celor doui sergenti de orași cari l’au ajutat când s’a urcat în lo­comotivă, câte un cosornic de argint pe cari sunt gravate cuvintele : Sou­venir de la manifestation de la gare de Lyon 12 Juillet, Le génér­al Bou­langer. * In dieta Croată n’a fost pînă acum nici un deputat israelit. Cel d’ânteia peste care a dat acest noroc este doctorul Schwartz din partita gu­vernamentală. * S’a păcălit reü­elele acestea Nem­­set, organul guvernului unguresc, re­dactat de Moritz Jokal, îndată ce s’a lățit vestea despre mortea vestitului explorator Stanley, a căutat să pub­lice biografia acestuia. Din nenoro­cire éase a publicat biografia lordu­lui Edward Henry Derby Smith Stan­ley, a unui bărbat de Stat din En­glitera, care a murit la 1826 și care n’a vetilut nici vă­dată Africa. * Din Malta se anunță că în insula Galita la țărmul de la răsărit al Al­geriei s’a ivit uă puternică erupțiune x vulcanică. Din crater iese forte multă lavă și lumina focului se vede în depărtare de T0 de mile. H­Din Italia de sus se comunică . Sunt vr’uă T0 de ani de când a murit în Padua vestitul doctor­ chimist G. B. Massedaglia. Densul a petrifi­­cat mai multe cadavre de animale, pe care le-a dăruit museulul uni­­versității din localitate. La testament a atașat și o­ scrisore sigilată, care conține secretul pietrificărei, și a nu­mit pe moștenitorii săi legitimi pro­prietari ai acestui secret. Tote cercetările pentru a găsi moș­tenitorii legali au fost case zadarnice. Abia acum de curând, după mai bine de 40 de ani, s’au găsit moștenitorii. Acestora li s’au făcut acum oferte colosale pentru secretul petrificărei, dar ei au hotărât să nu vândă deuă­­camdată secretul. * Se scrie din Danija mare, Ungaria, că la 16 iulie n. s’a făcut arătare penală la tribunalul de acolo contra a 150 alegători de al partidei gu­vernamentale, cari pot fi neîndoios dovediți că au fost mituiți. Petiția către camera deputaților pentru anu­larea alegerel e gata; documentele alăturate la ea vor arunca tristă lu­mină asupra procederei partidei gu­vernamentale. Viața d-lui Depretis că telegramă venită ieri sară ne anunță mortea d-lui Depretis,­­’președintele consi­liului de miniștri din Italia. D. Depretis este născut la Stradella în 1811. El făcu dreptul la Turin și se sta­bili ca advocat în orașul său natal. Luă uă parte activă la tote sforțările încercate de­ patrioții italieni pentru a ajunge la unire; colaboră la mai multe Tare și în 1849 fu numit guvernator civil la Brescia. In anul următor fu ales ca deputat în camera piemonteză, din partea oposițiunei. In 1861, Cavour îl numi predictator în Si­cilia. In 1862, făcu parte din cabinetul Rattazzi, ca ministru al lucrărilor publice. Fu ministru al marinei și apoi de finance 1868 în cabinetul Ricardli. După mortea lui Ratazzi deveni capul partitei opositioniste. Cabinetul Minghetti fu silit ca să se re­tragă la 1876, în urma unui vot de blam dat de cameră; d. Depretis fu însărcinat ca să compue cabinetul. Pe lîngâ preșe­­denția consiliului, dânsul luă portofoliul finanțelor și se ocupă cu reforma impozi­­telor asupra măcinatului și înființarea por­turilor france. Disolvând camera în luna lui Octombre, âși forma cu nouile alegeri uă majoritate parlamentară care ’i susținu și’i permise a realisa reformele ce proiectase. Acastă majoritate cnsé nu ’i susținu mult timp și trebui să cedeze locul d-lui FOIȚA ROMANULUI 1 AUGUST 1 FAMILIA CĂLĂULUI de MAURICIU HARTMANN­­. In anul 1840, locuiam într’un celebru o­­raș universitar din Germania. Eram impo­­vorat cu lucrări de tot felul, ș’aveam tre­buință d’un scriitor care se scie limbele vechi. Făcui dor un anunciu prin care, și, cu totă micșorimea le fel ce ofeream, d’a doua­ di d­­ar, casa ’mi fu inundată d’atîta mulțime de studenți bătrâni, magis­trii, învățați, având fie­care diplomele lor, în cât me înspăimântat de sărăcia ce mi se descoperea prin atît de numerose ce­reri făcute în asemeni condițiuni. Printre solicitatori, se găseau bine înțe­les mulți cari nu datorau de­cât lor­en­­șile nefericita stare în care se aflau, erau énse­și din aceia cari nu meritase de loc trista sorta care ’l apăsa. Fuses iubit, mai ales de înfuțișarea unuia din ei ; el nu se lăuda că are titlul de doctor, se recomanda numai prin aerul său deștept­­ și modest în același timp și printr’o d espresiune de tristețe atingătare respîndită pe totă ființa lui. El se numea Möbius, și, dacă cine­va­­ l-ar fi observat bine, ar fi putut să se cradă în fața unui descendinte din acei învățați ai secolilor trecuți cărora numele lor german le părea prea profan. Nu se îngîmfa énse cu solința lui. S’aședâ cu modestie la masa mea, co­pie și scrise aceia ce voiam, și se păzi d’a’mî face cea mai mică observațiune. Nu întârzai a băga de semn că anga­jasem un adevărat învățat, un erudit care scia mai mult de­cât mine. Mă scuti do­uă mulțime de căutări în grămada de ter­­felage, căci el era un dicționar viu de limba latină și grecă, și avea cunosciințe forte întinse de istorie, filologie și arhio­­logie. In fie­care­­ făceam uă nouă desco­perire; în fie­care zi găseam în el uă nouă fîntînă de știință. Nu trecuseră trei săptă­­tâmâni, și deja­­ l consideram aprope ca profesor al meu și cum se cade ca cola­borator și confident. Dădui d’uă parte or ce rușine, îl consultai cum se consultă un prieten a cărui superioritate se recunosce asupra multor punte, și de­și urmă a sta în reservă, că ore care intimitate nu în­­târziiă d’a se stabili între noi. Legăturile mele cu librarii érni permi­seră d’al deschide noul isvóre de traiü ; el crni arătă recunoscință și ’mi spuse cu sinceritate că nu’șî câștigase nici uă dată așa de ușor traiul ca din Tua în care ’i dădusem încrederea mea. Aflai tot atunci că era tată a trei copii și de trei ani în­dura sărăcia cea mai cumplită. Acesta des­coperire me surprinse, căci d. Möbius n’avea nimic din acea stîngacie greaie care îm­piedica pe mulți învățați germani d’a pune în lucrare cunoșciințele lor. Cu totă me­lancolia și tristețea lui era un om, avea aerul unui om care nu putea ca să nu -și facă drumul în lume. Modestia lui, apucă­turile sale distinse, privirea lui dulce și binevoitóre, timbrul vocei sale melodiose prevenea în favorea s­a și invita pe toți aceia cari se apropiau de el a examina mal d’aprópe meritul său. Nu înțelegeam așa­dar că trecând peste trei-ceci de ani d. Möbius nu cucerise încă un posițiune care să’l pue la adăpost de suferințele cari se plângea. Enigma putea să se esplice penă la un ore­care punt prin faptul că el studiase teologia. Ținea de școla liberală și prin urmare se găsea în oposițiune cu tendin­țele care dominau țara lui. Pete chiar îna­intase atît de mult pe calea în care in­trase, în­cât ca om, care nu era în stare să mință propriei sale consciințe, recunos­cuse imposibilitatea d’a stărui în cariera teologică. Dar explrcațiunea asta era neîndestulă­tore. Era familiar cu atâte ramuri ale șci­­inței în­cât ar fi putut isbuti cu înlesnire în alte carieri dacă n’ar fi întâlnit o­ pie­dică necunoscută. Acesta piedică trebuia să esiste. înfățișarea acestui om ascundea un mister, și acest mister trebuia sé stavi­­lescá fie­care pas al seu în viață. Aceia ce mé isbi de la început chiar, este faptul că esita ca se’mi spue unde scade; și, mai târziiu, când se stabilise­ră strânsă intimi­tate între noi, nu se hotărî de loc ca se’mi vobescá de trecutul său, de situațiunea fa­miliei sale, despre motivele pentru cari eși lăsase cariera. In sfârșit, într’vă , când îl cerul voia ca să mĕ duc să’l fac visită, me refuză scurt de tot. In Țita aceia recunoscui că, cu totă simpatia ce mă atrăgea spre dânsul, nu’mi era permis d’a străbate misterul cu care era înconjurat, și mă hotărît a lua­tă linie de purtare seriosă; nu mai vorbii cu dân­sul de­cât despre lucrările ce aveam; îmi stăpânii dorința d’a-l întreba; îmi moderai espresiunea afecțiunei sincere ce’l păstram. Era între noi­uă prietenie cum se formeza adesea între bărbați, face cunoștiința și se stimeză în mod reciproc făcând abstrac­țiune de legăturile de familie și de rude­nie. Unul pentru altul e un portret care formeză un tablou sieși și ne­având nici fond, nici accesorii și nici împrejurimi. Dă iarnă întregii trecu ast­fel, în aceste lucrări și în acesta prietenie ore­cum ab­stractă. La începutul primăverei, făcui uă escursiune pe jos prin munții situați la oă mică depărtare de oraș. La întorcere, în­­tîmplarea me făcu însfârșit se descoper lo­cuința misteriosului meu prieten. Era într’uă duminică séra, și m’apro­­propiasem deja de satul care nu era des­părțit de orașul în care ședeam de­cât printr’un șoseluțâ de preumblare. Scobo­­rînd castele pădurose pe un drum umbrit și parfumat ș’ajunser la uă casă isolată care se înălța la câte­va sute de pași departe de satul în cestiune. Era uă con­strucțiune veche de lemn a­le cărei grinȚ erau lipite cu un fel de amestecătură de var și pămînt clisos. Ea era acoperită cu uă învelitore înaltă de paie, pe coma acope­rișului crescean fel de fel de plante și po­­vîrnișurile ei erau semănate cu pete de mușchi galbeni și veri. In față acope­rișul se întindea mult și, sprijinindu-se pe mai mulți stîlpi, forma un privdor care ’i făcea uă umbră răcorosă. In fața privdo­­rului se întindea uă grădinița cu copaci bă­­trâni și cu brazde de zarzavaturi bine în­grijite. Căsuța, cu totă vechimea ei, era ținută forte curată și avea­uă înfăcișare veselă. Gardul care înconjura grădina era mărunt, și drumuri pe care veneam domina penă la fre­care depărtare totă proprietatea, ast­fel că puteam să ved cu înlesnire cele ce se petreceau pe acolo. Drumul me cam o­­bosise, și mă oprii cu atât mai multă plă­cere pentru a admira acel spectacol idilic cu cât sgomotul unui frumos concert, dat de doua viori, se ridică d’ua dată din u­­milita locuință s’ajunse péné la mine. Pen­tru a isprăvi tabloul, că femeie frumosă, ca de vr’uâ trei-<zeci de ani, îmbrăcată după obiceiul orașului, sta p’un scaun în priv­dor și căuta din timp în timp a stăpîni veselia și isbucnirile de rîs a doui copii cari se jucau prin grădină ș’o impiedicau d’a urma cu luare aminte plăcută bu­cată de musică ce se esecuta alături de densa. Ce întrebuințare mai frumosă ași fi pu­tut face din sera duminicei aceleia, de cât a asculta acel frumos concert și d’a lăsa se ’mi ratacéscá privirea pe un asemenea tablou ? Pusei așa­dar geamanta nașiul meu jos, și culcându-me aprópe de gard unde era un gaurică pe unde puteam vedea to­tul și urmai observați unele începute. Concertul se isprăvi, ș’un băețași veni în privdor ca se primesc­ aplausele și fe­licitările mamei sale. Femeia­­ mângîiă cu duioșie pe obrajii înflăcărați prin sforțarea desfășurată, și, judecând dupe ținută și mișcări, ea’l încuragia într’un mod căl­duros. Bărbatul având și el să viară în mână apăru pe pragul ușei și făcu miș­cările unul om care sprijinea acela ce spune femeia lui. Băiatul fericit și glorios, se pregătea a începe din nou rugând și pe tatăl său ca să facă asemenea. (Va urma).

Next