Romanulu, octombrie 1887 (Anul 31)
1887-10-09
V ANUL AL XXXI-LE Voiesce și vei putea. ANUNCIURI Linia de 30 litere, petit pagina IV......................40 bani Dett0nn » „ HI................2 lei „ Inserțiuni și reclame pagina III și IV linia . 2 „ — „ A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea parului. IN PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8. Place de la Bourse, LA VIENA, la d-nil Haasenstein et Vogler, (Otto Maass), LA FRANCFORT, S. M. la — G. L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. — Scrisorile nefrancate se refnistă— E. S E M P L A R U , . "j gJHHH REDACȚIA STRADA DÓMNEI 2, ADMÍ Fundatore: C. A. ROSETTI STRADA NOUĂ, 10 ' Directore: VINTILĂ C. A. ROSETTI DUMINECA, 9 OCTOMBRE 1887 Luminezate și vei fi. ABONAMENTE In Capitală și districte: un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țerile Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea ficarului și ofieiele poștale. LA PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8. Place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15. Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Francesco de Paola (N. 0) 15, Geneva. — Articolele nepublicate se ard — BUCURESCI, 8 BRUMAR La 15 (27) Octombre se întrunesc, în sesiune ordinară, consiliele județene din totál ora. Ele sunt chrămate sa se ocupe cu ineresele locale ale județelor și se hotărască asupra tutor îmbunătățirilor de cari se simte trebuință. Căderile lor deci sunt dintre cele mai însemnate ; și acă de ce mult se așteptă de la activitatea ce vor desfășura în lucrările lor. Ca întotdeauna, când ne am aflat în ajunul deschiderel sesiunea acestor consilii, atragem și în acest an seriesa atențiune asupra căderilor lor, îndemnându-le la lucru și stăruind a le pune în vedere tóte relele și neajunsurile de cari suferă —nu trebue sé ocolim d’a o spune— mai tóte județele nóstre. In adevér, dacă de la buna stare a comunelor ș’a județelor depinde starea generală a țarei, apoi nu ne putem opri d’a recunosce că puțin s’a făcut și se face în acesta privință, și că este timpul sc eșim din pirotesa care ne a cuprins, lucrând pe viitor cu mai multă inimă și mai multă solicitudine, cum face legea înființărei consilielor județene, pentru «interesele locali colective și economice ale județelor». Suntem în al 23-lea an de când funcționază în era instituțiunea consilielor județene. In timpul acesta, cât nu s’ar fi putut face și câte îmbunătățiri nu s’ar fi adus, dacă cel chiămați să represinte interesele locale ale județelor își ar fi dat mai bine sema de îndatoririle lor și ar fi veghiat, mai d’aprope și cu mai mult interes, pentru buna stare materială și morală a poporului. Prin mersul înse șchiopătând și încet al acestei instituțiuni, fie din causa ca cei cari au primit mandatul alegătorilor nu-și au înțeles datoria, fie că n’au desfășurat în lucrările lor totu activitatea cerută, nu numai că nu s’a adus îmbunătățirile necesare pentru asigurarea intereselor locale și buna stare materială și morală poporului, ci din contră totul a rămas înapoi și că completă stagnațiune a domnit, în timp de ani, în ceia ce privesce propășirea județelor nóstre. Este adevărat că, de câțiva ani, consiliele județene au început să mai dea semne de viață, în ceia ce priveșce interesele locale, prin exprimarea dorințelor lor din fiecare sesiune. Dar atâta nu este de ajuns , ar trebui ca aceste dorințe să nu rămân numai nișce simple desiderate, să nu fie adecă esprimate numai în mod platonic, ci și realizate. Și tocmai acesta este partea seriosă a cessiunei, în privința căreia am atras întotdeauna și atragem și acum totă atențiunea. Ce folos că am esprima numai dorințe și am aviza la tot felul de îmbunătățiri, când ele ar rămâne nerealizate ? Acesta ar însemna că ținem numai să arătăm păsurile și nevoile nóstre, fără ca cine să voim a se aduce vre-uă îndreptare, și interesele județelor cer ca tocmai îndreptare să se aducă, adică ca dorințele consilielor județene să fie traduse și în fapte. E că la ceia ce se așteptă țara de la consiliele județene, ecă numai cum lucrările lor pot fi cu adevărat folositore și binefăcătore în viitor. Pentru că vorbim de întrunirea consilielor județene, decăderile și îndatoririle lor, nu trebui să uităm și îndatoririle comitetelor permanente. Legea face că, cu deschiderea consilielor județene, «comitetul permanent trebue să espună consiliului situațiunea județului, sub tote privirile ce intră în atribuțiunile săle.» După cum mai în toți anii am constatat, lucrările comitetelor permanente sunt mai întotdeauna departe de a fi complete, căci ele ating numai în trecăt cestiunile cele mai însemnate, cum de exemplu: starea agriculturei, învățământul rural, administrațiunea comunelor, etc. De aceste cestiuni, și altele tot atât de însemnate, ar trebui să fie preocupate cu deosebire comitetele permanente, căutând să dea cât se pote mai multe amănunte asupra lor, pentru ca astfel consiliele județene să fie puse pe deplin în cunoștință de causă și să scie ce îmbunătățiri se pot aduce și ceia ce au să hotărască în întrunirile lor. Astfel numai comitetele permanente își ar îndeplini sarcina impusă de lege, și lucrările consilielor județene ar putea fi cu mult mai producetóre și mai bine facetare pentru interesele locale. Nu insistăm mai mult act asupra indatoririlor comitetelor permanente, ne mărginim deci, încuind, a se spune numai că aceste îndatoriri sunt dintre cele mai mari și mai însemnate. FOIȚA ROMANULUI 9 OCTOMBRE 25 SERVICIUL TELEGRAFIC AL „ROMANULUI“ Paris, 7 Octombre Generalul Gaffarel, subșef al statului major a fost pus în neactivitate de ministerul de resbel. Acesta măsura a fost luată în urma mai multor nedelicatețe comise de generalul Coffarel, pe când se făceau listele de propunere pentru legiunea de onére. Paris. 7 Octombre Guvernul german a acordat văduvei Brignon un indemnitate de 50,000 mărci. Viena, 8 Octombre. Budgetul comun al Austro-Ungariei nu va fi augmentat. Suplimentul de credit de 12 milione nu s’a cerut decât pentru fabricarea pușcilor cu repetiție Manlicher. Viena, 8 Octombre. Conferința vamală austro-ungară deliberări asupra decisiunilor de luat în vederea încheerei tratatului de comercia cu Italia. Berlin, 8 Octombre. Discursul marelui duce Nicolae la Dunkerque a provocat aici un mare emoțiune: piareie cer ca Țarul să desmintă cuvintele pronunțate de marele duce. Constantinopole, 8 Octombre. Rusia cere ca mandatul locotenentului princiar rus în Bulgaria să fie hotărît la 6 luni cr nu 4.Baden, 8 Octombre. Regele Milan a sosit aici să facă să visită reginei Natalia Cu totă primirea cordială ce i s’a făcut de regina, regele Milan se va duce singur la Belgrad, pe când regina împreună cu principle moștenitor se vor duce în curând la Florența pentru a petrece crna. Agenția Liberă. Visita d-lui Crispi la Friedrichsruhe țliarul italian Opinione face că ar fi nedrept să crudă cineva că întâlnirea lui Crispi cu principele Bismarck ar povesti mari transformări în Europa. Fără îndoială, ea a strîns mai bine legăturile germano-italiane, dar înțelegerea între Crispi și Bismarck are de scop mai vârtos menținerea păcei. Numai presa franceză este stăpânită de neîncredere și de patimă ca și când întâlnirea n’ar fi o urmare firescă a alianței reînoite înainte cu o lună, și alianța n’ar avea de scop menținerea păcei. Italia dorește să dispară acastă neîncredere și să se producă convingerea că ea nu dorește decât stabilirea unor relațiuni adevărat prietenesc cu Francis In ce privește presa italiană, ea, afară de fiarele radicale, care se văd oprite, este unanimă în a’l lăuda pe*.Crispi, care prin pasul ce l’a făcut a dovedit încă odată, că este în adevăr bărbat de stat. f Un discurs al unui ministru frances. j. Dautresme, ministrul comercialui din Francia, cu ocasiunea petrecerei sale în orȚul natal, a ținut un discurs, în care, vorbind de politica generală a guvernului a dis între altele: Ce a comis ministerul ? Ce ni se ? Că suntem ambițioși? Dér schimbatu-și-a careva dintre noi atitudinia mea de când se găsesce în minister? Că suntem orleanistî? Dér scfis’a careva dintre noi ducelui de Aumale? Că favorisăm clericalist’ ? Dar pe ce se întemeiază uă asemenea acusațiune. Nu, ceea ce ni se impută este, că noi ne abținem dta fi un guvern de luptă. El bine, e * * * repet ceea ce a fos d. Rouvier și mai nainte de densul d. Freyeinet. Noi nu voim să comandăm Francia, ci să o convingem. Din drepta vedem momeni pe cari tăcutul, nascerea, relațiunile îl opresce să iasă din rândurile în care se găsesc. •^Acestor omeni noi n’avem nimic ca să le dăm și nu pentru el nu fi sacrifica nici uă dată un prins ca un funcționar. Dar pe lâneT sunt alegători, pe care neînțeserea i-a înstrăinat, și dacă este ’uă politică, care să’l întorcă la republică, acea politică este a nostrfă. Drepta a răsturnat tóte cabinetele, sperând că făra sătula de miserii se va arunca în brațele unui mântuitor. Deorece nu și-a ajuns scopul pe această cale, acum a schimbat tactica, d’aci manifestele din timpul din urmă. Dar cu aceste sunete de trîmbiță nu vor fi reținuți fugarii, imperiul și regatul sunt închise în același morment. In acesta situațiune este de datoria republicanilor, d’a liniști era, care înlăuntru voiesce siguranța și în afară respectul de stindartul francez. SCIRI D’ALE PILEI Escelența Lea d. comite Groluchowski, ministrul plenipotențiar al Austro-Ungariei, plecând în concediu, d. cavaler de Heidler-Egeregg a luat direcțiunea Legațiunei imperiale și regale, în calitate de însărcinat de afaceri. * 4« 4« I). Constantin Christescu, profesor definitiv la liceul Mateiu-Basarab din Bucuresci, este numit director al acelui liceu, în locul d-lui G. Dem. Teodorescu, demisionat. * * * M. S. Regele a conferit medalia Serviciu Credincios clasa I d-lor . Manolescu (Nicolae), directorul societăței de navigațiune pe Dunăre Peteuș et Comp. și Gheorghiu (Christodor), arhivar la salinele Târgu-Ocna, iar clasa II d-lor : d-lui Dascălescu (Ion), sergent-adjutant în corpul sergenților de oraș din Constanța, și d-lui Ion (Stoica), pompier în acel oraș. * * * Ședința consiliului comunal al capitalei care trebuia să se țină ieri , s’a amânat pentru astăzii. * * * D. ministru de interne , Radu Mihail, este gata d’a face o călătorie de inspecțiune prin Moldova. Densul va fi însoțit de d. Em. Caloglu, prefectul județului Constanța. * * * Procesul rezerviștilor arestați ni se spune că s’a amânat; prin urmare el nu va veni Luni înaintea consiliului de resbel. * * * Operațiunile recrutării contingentului pe 1888 vor începe în Decembre. * * * *V D. ministru Gheorghian, cu ocasiunea petrecerei sale la Iași, s’a dus însoțit de mai multe persone din localitate, la locul numit Septelment,, spre a vedea locurile și a aprecia dacă este cu putință ca din acesta regiune să se recolteze apa suficientă pentru alimentarea orașului cu apă. * 4< * Consiliul de administrațiune al creditului funciar urban trebue sa se intrunesca astăzii în ședință. * * * Tribunalul comercial din capitală, ținând sema de disposițiunile nouei legi comerciale, a afișat în sala tribunalului un tablou, unde vor fi trecuți toți comercianții declarați în stare de faliment. * * * Curtea cu jurați din Iași a condamnat la munca silnică pe viață pe Gheorghe Nițișor, care a omorît, pe preotul Arbore și pe servitorea acestuia Raluca. * * * 1. Maior Pontbriant, a plecat aiil dimineța, cu un veterinar, în Ungaria pentru a face uăremontă de cal pentru scula de cavalerie din capitală. * * 4« D. general Cernat a inspectat era regimentul 6 și 21 de dorobanți, la care s’au petrecut desordinile. * * * La probele orale ale seriei IV de bacalaureat din 14 candidați, au reușit patru numai, tinerii P. Elefterescu, N. Filitis, Ghiboldan și Aur. Lupescu. * * * Se face că d. Dim. Sturdza, ministrul instrucțiunei publice, ar fi revenit asupra ordonanței, prin care un copil nu putea intra în liceu fără să aibă media 6 la fiecare curs. * * * Studiile pe teren și ficsarea definitivă a liniei Dorohoi-Iașî pe Jijia după cum ne spune Curierul Roman din Botoșani, s’au terminat finele acestea de către inginerii însărcinati cu acesta lucrare din partea direcției speciale a linielor în construcțiune, residentă în Bacău. * * * La 15 (27) Septembre s’a deschis noua scala secundară de fete din Botoșani. Numărul elevelor admise in urma esamenului este de 43. * * * Cavalul din Focșani spune că autorul de deflorarea copilei Marghioala în etate de 10 ani, din comuna Ruginesci, s’a constatat deja. El este tot din acea comună și se numește Nicolae Popa. Parchetul a pus în mișcare acțiunea publică: * * 4că domna din Bulgaria s’a înfățișat fiilele trecute la primăria capitalei, cerând a i se da unul din copiii ce se cresc de primărie, sub motivul că acel copil ar fi al său și că bărbatul i l-ar fi aruncat imediat după naștere. In sprijinul cererei se invoca faptul că, în timpul când se pretinde că acel copil a fost aruncat, se găsesce înregistrat un copil găsit la primărie. Pe cât spre Unirea, locțiitorul de primar al capitalei, bănuind câ póte va fi la mijiloc vr’an interes de moștenire, a îndreptat pe reclamantă la tribunal, spre a dovedi drepturile sale asupra numitului copil. 4c * 4« Dupa cum se scie d-ra Teodorini a început de mai mult timp să reconstruiască teatrul «Teodorini» din Craiova. Consiliul tehnicense, în urma avizului primarului Craiovei, a opinat acum de curând că ar trebui făcute precum modificări în clădire. D. Maimarol fu trimis chiar la fața locului pentru a face un raport amănunțit; d-sea ’șî va depune fiilele acestea raportul. ♦ 4c 4« Vocea Covurluiului i se denunță din comuna Bâleni, județul Covurlui, ca perceptorul acelei comune a ajuns spaima locuitorilor. Bate pe bărbați și femei, ia lucrurile din casă, aplică amenzii după plac, vinde cea din urmă vită din bătătura țăranului și lumea este adusă la disperare. * 4c 4c D. Niță Nicu ferar, adreseza Epocei uă scrisare în care se plânge cum că în ziua de 15 Septembre curent i s’a violat domiciliul de către Toma Popescu, copist al sub-prefecturei plășel Cobii din jud. Dâmbovița, care însoțit de doui călărași l’a luat pe sus din casa sea ducendu’l la sub DE LA FEREASTRA MEA ROMANT DE Grazia Pierautoni Mancini PARTEA I In care se face ]cunoscința c’un om fără ocupațiune și cu, trei femei forte diferite. Note din Inna Ini Maia — Nu ești bună de nimic ! Vreai să lucrezi și mă prind că nici nu’ți mai aduci aminte cum se ține un ac. Cu tote acestea era un timp când el era scopul toű: ți mai aduci aminte ? Bietul omenie își întrerupse aci discursul fie pentru că nu’l fuse nimeni nimic, fie pentru că Nanna ’1 privea c’un aer serios, nemulțumită de limbuție fără timp. Bolnava la acestă glumă încruntă sprincenile mușcându’și buzele ! apoi isbucni în plins : — Așe e, numai sunt bună la nimic, dar de ce se’mi arunci rușinea în ochi ? Eri ai fost mai milos, m’ai făcut sa crezi că voi putea să lucrez și că peste puțin mé voi face bine. Ș’acum numai ’mi dai nici timpul ca să mé încerc, așa că descuragindu-me mé faci să’mi pierd speranța ! Atunci aruncați-me pe uliță, lăsați-mă se mor câine părăsit! Aceste vorbe spuse cu aprindere acele lacrămi ce curgeau șirole ’ai faceaă roű, și in grabă căuta! se spun ceva căci nu găsii nimic, mai ales că in acel moment lucrătorea se sculă și s’apropie de Magda si luându’i cusătura din mână fise : — țici că nu scie nici să țină acul, Vincențio ? Ei bine te înșeli e cu lucrul cel mai perfect din câte am putut vedea pîn’acum. Câtă regularitate, câtă curățenie. Mé pricep la acesta, îmi pare ? S’ar dice că Magdalina n’a făcut nici-uo dată altceva decât se casă. Un lucrătore care scie sé lucreze astfel, prețuesce cel puțin trei lei pe fii. La laudele binefacétorei sale, Magdalena respunse printr’un surîs vesel; uă rosetă fugitivă trecu pe fata ei, și fără ca se fiică uă vorbă se puse la lucru. Privii cu admirațiune pe lucrătore care printr’un rafinament de bunătate, soia se mință cu multă artă, și se stimuleze prin exemplul ei, găsit și eu a spune ceva. Poveștit din nr pînă ’n ață istoria Ceciliei, a lui Tito ș’a mici Angelica și rugai pe Magdalina ca se casă ea singură un rînd de rufe pentru mititica dată la doică. Am și dat banii trebuincioși, recomandându’i ca sĕ le ispravescá cât se va putea mai curînd. Oh! nefericiții cât de mult se înțeleg șî compătimesc unii pe alții ! Pe când Vincențio și Nanna M’ascultau, înduioșați, dar liniștiți, Magdalina plîngea. Cum isprăvii, își împreună măinele și fise : — Iute Nanna, dă’mi pînza. Nu mai vreau sé sciű de lene, de obosélà ; voi lucra ca și tine, și rufele mititichi vor fi tóte cusute numai de mine. Astfel mé voi face și eu ființă trebuinciosă, și voi putea s’ajut, în căderea mea, p’acel îngeraș de copil! Atinsesem corda simțitare a acelui suflet rănit, și póte, puțin câte puțin reabilitate prin muncă, prin amiciție, prin binefacere, va putea să renască la uă viață nouă. • Am eșit din acea casă mizerabilă pus pe gînduri cu totul ; fără voe îmi veni in minte marile probleme ale educațiunei femeii ; legile făcute de bărbați, cari nu protege mai înainte de cădere, și cari pe urmă le condamnă la rușinea iar munca lor sdrobitóre și voti plătită, mésilii a vedea lucrurile sub uă înfățișare cu totul nouă, facându-me se înțeleg pentru ce Maria era atît de reservată, atît de independentă, și atît de mândră. Ea desprețuia pe bărbați, îi era milă de sărmanele ei surori căf iute, și visa pole să reînviere.... Eram singur, și ’nceput a rîde , îmi părea că deputatul Neri îmi șoptea la ureche macsimele sale subversive, și ceream iertare imagine curate și modestă a Măriei d’a o fi confundat cu declamatórele cari cer depturi, și’și uită de datorii. Pe piața Carberini mé întîlnit cu Ranucchi, pe care nu’l vefiusem d’uă săptămână. El veni spre mine într’un mod misterios sărind într’una și c’un scris de mândrie satisfăcută, ce nu cunosceam în caracterul lui. — Comitesa ? îl întrebai eu pentru a face ceva. El s’a pus un deget pe buze, apoi ’mi-a aruncat să privire espresiva triumfatare. — Așadar ? șoptii eu, prefăcându-me că nu înțeleg. Mâine scumpe Alfredl vom pleca la Aix și apoi ne vom duce pe malurile Rinului. Am recitit pe Heine pentru ocasiune... Ce mai versuri, ai ce spirit delicat ! Decât țî-ași spune că sunt unele pagini în cari mă recunosc pe mine ? Și Diana e de părerea mea... A s’ă vorbit forte mult despre tine, luni sera. Fi-va adevérat c’ai moștenit pe Adolph Briccoli ? Trebue să fie adevérat așa, căci umbli ca un zăpăcit, ca și Alfred din Traviata.... Ha! ha! și el îmi zise în nas. Acest rîs făcură lumină în capul meu: comitesa mă făcuse se trec ca amantul Magdalmei. Ce infamie ! Ași fi voit s’alerg la Diana și sĕ mé justific, cum putea ore se creda că’i preferasem pe acea biată bolnavă p’acea rătăcită ? Nu mă creduse credcând îi am spus că iubesc pe Maria ?... Și ea care ’mi făgăduise că va resista lui Ranucchi, că se va păstra curată!... murmura eu acoperindu’mi fața cu măinele. Fără voie’mi, simțeam să suferinț, uă durere al cărei motiv nu l’aș putea spune. Tot tremuram încă când Ranucci, înverzindu’și bastonul în aer, se depărtă de mine c’un pas ușor ca al unui om care alergă la uă întîlnire de dragoste. Am avut slăbiciunea să’l urmăresc de departe pînă la cotișul stradei; îl am văriut intrând în oțel ca la densul acasă ; și intrând și eu acasă la mine; am închis cu necaz blestemata mea de ferestru, și m’am aruncat în pat pentru a dormi. * * * E că le gole cele trei caturi ale oțelului Briccoli! Mai adineauri, ascuns dupe perdeaua mea albastră, am asistat la plecarea comitesei la Aix. Ea s’a scoborît la braț cu Ranucci ținând la subțiară cățelușa ei care pâreau o perniță albă și forma un frumos contrast cu părul ei negru și rochea sea închisă pentru călătorie. Comitesa era tristă și nu se ocupa de loc de tovarășul ei, dădea ordine ca ua voce vestită și nu primea nici respuns și nici rugăciuni. Bărbatul ei o urma, în capul unei companii de slugi de amândouă secsurile, și cari cărau la lânii cari ar fi putut să conțină costumele unui corp întreg de balet. Cum se sui în trăsură, a îndreptat uă privire lungă spre ferestra mea, ca și cum ar fi presupus c'o spionari de acolo, pe frumosul ei obraz a apârut o d espresiune de sarcasm, de resburare, care nu ședeau réa de loc trăsurilor sale regulate și mândre ; apoi întorcânduse pentru ânteiași dată spre însoțitorul ei, ia șoptit ceva la ureche care la făcut să surîdă privind și el în sus. Ah ! va rîde bine, cel care va rîde la urmă ! fuseia ea dându-mă lară parte de la ferestrá și scrîșnind din dinți, din causa nefericirei mele. Fericiți Romanii cei vechi, cari cunosceau acesta deschifiétóre plină de pericole; o se pui s’o zidéscá pentru totd’auna... Dér pentru ce ? Prin întunericul cel mai des voi vedea continuă p’aceste trei eroine ale mele. Imaginele lor stapânea și turburau întreg sufletul meu. Magdalina m’a învățat mila pentru femeile câniute prin greșala bărbatului și ridicată de surori virtuse; acest sentiment ensé n’are curs în societățile moderne, și mă căesc, véftindu-me obiectul unei calomnii proste. (Va urma).