Romanulu, octombrie 1887 (Anul 31)

1887-10-09

­­V ANUL AL XXXI-LE Voiesce și vei putea. ANUNCIURI Linia de 30 litere, petit pagina IV......................40 bani Dett0­n­n » „ HI................2 lei­­ „ Inserțiuni și reclame pagina III și IV linia . 2 „ — „ A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea­­ parului. IN PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8. Place de la Bourse, LA VIENA, la d-nil Haasenstein et Vogler, (Otto Maass), LA FRANCFORT, S. M. la — G. L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. —­ Scrisorile nefrancate se refnist­ă— E. S E M P L A R U , . "j gJHHH REDACȚIA STRADA DÓMNEI 2, ADMÍ Fundatore: C. A. ROSETTI STRADA NOUĂ, 10 ' Directore: VINTILĂ C. A. ROSETTI DUMINECA, 9 OCTOMBRE 188­7 Lumineza­te și vei fi. ABONAMENTE In Capitală și districte: un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țerile Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea ficarului și ofieiele poștale. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8. Place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15. Fleischmarkt. IN IT­ALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Fran­cesco de Paola (N. 0) 15, Geneva. — Articolele nepublicate se ard — BUCURESCI, 8 BRUMAR La 15 (27) Octombre se întru­nesc, în sesiune ordinară, consiliele județene din totá­l ora. Ele sunt chrămate sa se ocupe cu ineresele locale ale județelor și se hotărască asupra tutor îmbunătățirilor de cari se simte trebuință. Căderile lor deci sunt dintre cele mai însemnate ; și acă de ce mult se așteptă de la activitatea ce vor desfășura în lucrările lor. Ca în­tot­dea­una, când ne am a­­flat în ajunul deschiderel sesiunea a­­cestor consilii, atragem și în acest an seriesa atențiune asupra căderi­lor lor, îndemnându-le la lucru și stăruind a le pune în vedere tóte re­lele și neajunsurile de cari suferă —nu trebue sé ocolim d’a o spune— mai tóte județele nóstre. In adevér, dacă de la buna stare a comunelor ș’a județelor depinde sta­rea generală a țarei, apoi nu ne pu­tem opri d’a recunosce că puțin s’a făcut și se face în acesta privință, și că este timpul sc eșim din pirotesa care ne a cuprins, lucrând pe vi­itor cu mai multă inimă și mai multă solicitudine, cum fa­ce legea înființărei consilielor județene, pentru «intere­sele locali colective și economice ale județelor». Suntem în al 23-lea an de când funcționază în­­ era instituțiunea con­silielor județene. In timpul acesta, cât nu s’ar fi putut face și câte îmbunătățiri nu s’ar fi adus, dacă cel chiămați să represinte interesele locale ale jude­țelor își ar fi dat mai bine sema de îndatoririle lor și ar fi veghiat, mai d’aprope și cu mai mult interes, pen­tru buna stare materială și morală a poporului. Prin mersul înse șchiopătând și încet al acestei instituțiuni, fie din causa ca cei cari au primit manda­tul alegătorilor nu-și au înțeles da­toria, fie că n’au desfășurat în lu­crările lor totu activitatea cerută, nu numai că nu s’a adus îmbunătățirile necesare pentru asigurarea interese­lor locale și buna stare materială și morală poporului, ci din contră to­tul a rămas înapoi și că completă stagnațiune a domnit, în timp de ani, în ceia ce privesce propășirea jude­țelor nóstre. Este adevărat că, de câți­va ani, consiliele județene au început să mai dea semne de viață, în ceia ce priveșce interesele locale, prin ex­­primarea dorințelor lor din fie­care sesiune. Dar atâta nu este de ajuns , ar trebui ca aceste dorințe să nu ră­­mân numai nișce simple desiderate, să nu fie adecă esprimate numai în mod platonic, ci și realizate. Și tocmai acesta este partea se­­riosă a cessiunei, în privința căreia am atras în­tot­dea­una și atragem și acum totă atențiunea. Ce folos că am esprima numai dorințe și am aviza la tot felul de îmbunătățiri, când ele ar rămâne ne­realizate ? Acesta ar însemna că ținem numai să arătăm păsurile și nevoile nóstre, fără ca cine să voim a se aduce vre-uă îndreptare, și interesele ju­dețelor cer ca tocmai îndreptare să se aducă, adică ca dorințele con­silielor județene să fie traduse și în fapte. E că la ceia ce se așteptă țara de la consiliele județene, ecă numai cum lucrările lor pot fi cu adevărat folositore și bine­făcătore în viitor. Pentru că vorbim de întrunirea consilielor județene, de­căderile și îndatoririle lor, nu trebui să ui­tăm și îndatoririle comitetelor per­manente. Legea fa­ce că, cu deschiderea con­silielor județene, «comitetul perma­nent trebue să espună consiliului situațiunea județului, sub tote privi­rile ce intră în atribuțiunile săle.» După cum mai în toți anii am constatat, lucrările comitetelor per­manente sunt mai în­tot­deauna de­parte de a fi complete, căci ele ating numai în trecăt cestiunile cele mai însemnate, cum de exemplu: starea agriculturei, învățământul rural, ad­ministrațiunea comunelor, etc. De aceste cestiuni, și altele tot atât de însemnate, ar trebui să fie preocupate cu deosebire comitetele permanente, căutând să dea cât se pote mai multe amănunte asupra lor, pentru ca ast­fel consiliele ju­dețene să fie puse pe deplin în cu­noștință de causă și să scie ce îm­bunătățiri se­­ pot aduce și ceia­ ce au să hotărască în întrunirile lor. Ast­fel numai comitetele perma­nente își ar îndeplini sarcina impusă de lege, și lucrările consilielor jude­țene ar putea fi cu mult mai pro­­ducetóre și mai bine facetare pentru interesele locale. Nu insistăm mai mult act asupra indatoririlor comitetelor permanente, ne mărginim deci, încui­nd, a se spune numai că aceste îndatoriri sunt dintre cele mai mari și mai însemnate. FOIȚA ROMANULUI 9 OCTOMBRE 25 SERVICIUL TELEGRAFIC AL „ROMANULUI“ Paris, 7 Octombre Generalul Gaffarel, sub­șef al statului major a fost pus în neactivitat­e de minis­terul de resbel. Acesta măsura a fost luată în urma mai multor nedelicatețe comise de generalul Coffarel, pe când se făceau listele de pro­punere pentru legiunea de onére. Paris. 7 Octombre Guvernul german a acordat văduvei Brignon un indemnitate de 50,000 mărci. Viena, 8 Octombre. Budgetul comun al Austro-Ungariei nu va fi augmentat. Suplimentul de credit de 12 milione nu s’a cerut de­cât pentru fa­bricarea pușcilor cu repetiție Manlicher. Viena, 8 Octombre. Conferința vamală austro-ungară delibe­­rări asupra decisiunilor de luat în vede­rea încheerei tratatului de comercia cu I­­talia. Berlin, 8 Octombre. Discursul marelui duce Nicolae la Dun­kerque a provocat aici un mare emoțiune: piareie cer ca Țarul să desmintă cuvintele pronunțate de marele duce. Constantinopole, 8 Octombre. Rusia cere ca mandatul locotenentului princiar rus în Bulgaria să fie hotărît la 6 luni cr nu 4.­­Baden, 8 Octombre. Regele Milan a sosit aici să facă să vi­­sită reginei Natalia Cu totă primirea cordială ce i s’a făcut de regina, regele Milan se va duce singur la Belgrad, pe când regina împreună cu principle moștenitor se vor duce în cu­rând la Florența pentru a petrece crna. Agenția Liberă. Visita d-lui Crispi la Frie­­drichsruhe țliarul italian Opinione fa­ce că ar fi nedrept să crudă cineva că întâl­nirea lui Crispi cu principele Bis­marck ar povesti mari transformări în Europa. Fără îndoială, ea a strîns mai bine legăturile germano-italiane, dar înțelegerea între Crispi și Bis­marck are de scop mai vârtos men­ținerea păcei. Numai presa franceză este stăpânită de neîncredere și de patimă ca și când întâlnirea n’ar fi o urmare firescă a alianței reînoite înainte cu o lună, și alianța n’ar a­­vea de scop menținerea păcei. Italia dorește să dispară acastă neîncredere și să se producă convingerea că ea nu dorește de­cât stabilirea unor re­­lațiuni adevărat prietenesc­ cu Fran­cis In ce privește presa italiană, ea, afară de fiarele radicale, care se văd op­rite, este unanimă în a’l lăuda pe*.Crispi, care prin pasul ce l’a fă­cut a dovedit încă odată, că este în adevăr bărbat de stat. f Un discurs al unui ministru frances. j­. Dautresme, ministrul comercialui din Francia, cu ocasiunea petrecerei sale în orȚul natal, a ținut un discurs, în care, vorbind de politica generală a guvernului a dis între altele: Ce a comis ministerul ? Ce ni se ? Că suntem ambițioși? Dér schimbatu-și-a care­va dintre noi a­­titudinia mea de când se găsesce în minister? Că suntem orleanistî? Dér scfis’a care­va dintre noi ducelui de Aumale? Că favorisăm clericalis­­t’ ? Dar pe ce se întemeiază uă ase­menea acusațiune. Nu, ceea­ ce ni se impută este, că noi ne abținem dta fi un guvern de luptă. El bine, e * * * repet ceea­ ce a fo­s d. Rouvier și mai nainte de densul d. Frey­ei­net. Noi nu voim să comandăm Francia, ci să o convingem. Din drepta vedem­ momeni pe cari tăcutul, nascerea, relațiunile îl o­­presce să iasă din rândurile în care se găsesc. •^Acestor omeni noi n’avem nimic ca să le dăm și nu pentru el nu fi sacrifica nici uă dată un prin­­s ca un funcționar. Dar pe lân­­eT sunt alegători, pe care neînțe­­serea i-a înstrăinat, și dacă este ’uă politică, care să’l întorcă la republică, acea politică este a nos­­trfă. Drepta a răsturnat tóte cabine­tele, sperând că făra sătula de mi­­serii se va arunca în brațele unui mântuitor. De­ore­ce nu și-a ajuns scopul pe această cale, acum a schimbat tac­tica, d’aci manifestele din timpul din urmă. Dar cu aceste sunete de trîm­­biță nu vor fi reținuți fugarii, impe­riul și regatul sunt închise în ace­lași morment. In acesta situațiune este de datoria republicanilor, d’a li­niști­­ era, care înlăuntru voiesce si­guranța și în afară respectul de stin­­dartul francez. SCIRI D’ALE PILEI Escelența Lea d. comite Groluchowski, ministrul plenipotențiar al Austro-Ungariei, plecând în concediu, d. cavaler de Heid­ler-Egeregg a luat direcțiunea Legațiunei imperiale și regale, în calitate de însărci­nat de afaceri. * 4« 4« I). Constantin Christescu, profesor defi­nitiv la liceul­­ Mateiu-Basarab din Bucu­­resci, este numit director al acelui liceu, în locul d-lui G. Dem. Teodorescu, demi­sionat. * * * M. S. Regele a conferit medalia Servi­ciu Credi­ncios clasa I d-lor . Manolescu (Nicolae), directorul societăței de naviga­­țiune pe Dunăre Peteuș et Comp. și Ghe­­orghiu (Christodor), arhivar la salinele Târgu-Ocna, iar clasa II d-lor : d-lui Das­­călescu (Ion), sergent-adjutant în corpul sergenților de oraș din Constanța, și d-lui Ion (Stoica), pompier în acel oraș. * * * Ședința consiliului comunal al capitalei care trebuia să se țină ieri , s’a amânat pentru astă­zii. * * * D. ministru­ de interne , Radu Mihail, este gata d’a face o­ călătorie de inspec­­țiune prin Moldova. Densul va fi însoțit de d. Em. Caloglu, prefectul județului Cons­tanța. * * * Procesul rezerviștilor arestați ni se spune că s’a amânat; prin urmare el nu va veni Luni înaintea consiliului de resbel. * * * Operațiunile recrutării contingentului pe 1888 vor începe în Decembre. * * * *V D. ministru Gheorghian, cu ocasiunea petrecerei sale la Iași, s’a dus înso­țit de mai multe persone din localitate, la locul numit Septe­lment,, spre a vedea locurile și a aprecia dacă este cu putință ca din acesta regiune să se recolteze apa suficientă pentru alimentarea orașului cu apă. * 4< * Consiliul de administrațiune al creditu­lui funciar urban trebue sa se intrunesca astă­zii în ședință. * * * Tribunalul comercial din capitală, ținând sema de disposițiunile nouei legi comer­ciale, a afișat în sala tribunalului un ta­blou, unde vor fi trecuți toți comercianții declarați în stare de faliment. * * * Curtea cu jurați din Iași a condamnat la munca silnică pe viață pe Gheorghe Ni­­țișor, care a omorît, pe preotul Arbore și pe servitorea acestuia Raluca. * * * 1­. Maior Pontbriant, a plecat aiil dimi­­neța, cu un veterinar, în Ungaria pentru a face uă­remontă de cal pentru scula de cavalerie din capitală. * * 4« D. general Cernat a inspectat era regi­mentul 6 și 21 de dorobanți, la care s’au petrecut desordinile. * * * La probele orale ale seriei IV de baca­laureat din 14 candidați, au reușit patru numai, tinerii P. Elefterescu, N. Filitis, Ghiboldan și Aur. Lupescu. * * * Se fa­ce că d. Dim. Sturdza, ministrul instrucțiunei publice, ar fi revenit asupra ordonanței, prin care un copil nu putea intra în liceu fără să aibă media 6 la fie­care curs. * * * Studiile pe teren și ficsarea definitivă a liniei Dorohoi­-Iașî pe Jijia după cum ne spune Curierul Roman din Botoșani, s’au terminat fin­ele acestea de către inginerii însărcinati cu acesta lucrare din partea direcției speciale a linielor în construcțiu­­ne, residentă în Bacău. * * * La 15 (27) Septembre s’a deschis noua scala secundară de fete din Botoșani. Nu­mărul elevelor admise in urma esamenului este de 43. * * * Cavalul din Focșani spune că autorul de deflorarea copilei Marghioala în etate de 10 ani, din comuna Ruginesci, s’a con­statat deja. El este tot din acea comună și se numește Nicolae Popa. Parchetul a pus în mișcare acțiunea pu­blică: * * 4c­­ă domna din Bulgaria s’a înfățișat fii­lele trecute la primăria capitalei, cerând a i se da unul din copiii ce se cresc de primărie, sub motivul că acel copil ar fi al său și că bărbatul i l-ar fi aruncat ime­diat după naștere. In sprijinul cererei se invoca faptul că, în timpul când se pretinde că acel copil a fost aruncat, se găsesce înregistrat un co­pil găsit la primărie. Pe cât spre Unirea, locțiitorul de primar al capitalei, bănuind câ póte va fi la miji­­loc vr’an interes de moștenire, a îndrep­tat pe reclamantă la tribunal, spre a do­vedi drepturile sale asupra numitului copil. 4c * 4« Dupa cum se scie d-ra Teodorini a în­ceput de mai mult timp să reconstruiască teatrul «Teodorini» din Craiova. Consiliul teh­nic­ense, în urma avizului primarului Craiovei, a opinat acum de cu­rând că ar trebui făcute pre­cum­ modifi­cări în clădire. D. Maimarol fu trimis chiar la fața locului pentru a face un raport a­­mănunțit; d-sea ’șî va depune fiilele aces­tea raportul. ♦ 4c 4« Vocea Covurluiului i se denunță din co­muna Bâleni, județul Covurlui­, ca per­ceptorul acelei comune a ajuns spaima lo­cuitorilor. Bate pe bărbați și femei, ia lu­crurile din casă, aplică amenzii după plac, vinde cea din urmă vită din bătătura ță­ranului și lumea este adusă la disperare. * 4c 4c D. Niță Nicu ferar, adreseza Epocei uă scrisare în care se plânge cum că în zi­ua de 15 Septembre curent i s’a violat do­miciliul de către Toma Popescu, copist al sub-prefecturei plășel Cobii din jud. Dâm­­bovița, care însoțit de doui călărași l’a luat pe sus din casa sea ducendu’l la sub­ DE LA FEREASTRA MEA ROMANT DE Grazia Pierautoni Mancini PARTEA I In care se face ]cunoscința c’un om fără ocupa­­țiune­ și cu, trei femei forte diferite. Note din Inna Ini Maia — Nu ești bună de nimic ! Vreai să lu­crezi și mă prind că nici nu’ți mai aduci aminte cum se ține un ac. Cu tote acestea era un timp când el era scopul toű: ți mai aduci aminte ? Bietul om­enie își întrerupse aci discur­sul fie pentru că nu’l fu­se nimeni nimic, fie pentru că Nanna ’1 privea c’un aer se­rios, nemulțumită de limbuție fără timp. Bolnava la acestă glumă încruntă sprin­­cenile mușcându’și buzele ! apoi isbucni în plins : — Așe e, numai sunt bună la nimic, dar de ce se’mi arunci rușinea în ochi ? Eri ai fost mai milos, m’ai făcut sa crezi că voi putea să lucrez și că peste puțin mé voi face bine. Ș’acum numai ’mi dai nici timpul ca să mé încerc, așa că des­­curagindu-me mé faci să’mi pierd spe­ranța ! Atunci aruncați-me pe uliță, lăsa­­ți-mă se mor câine părăsit! Aceste vorbe spuse cu aprindere acele lacrămi ce curgeau șirole ’ai faceaă roű, și in grabă căuta! se spun ceva căci nu gă­sii nimic, mai ales că in acel moment lu­­crătorea se sculă și s’apropie de Magda si luându’i cusătura din mână fi­se : — ț­ici că nu scie nici să țină acul, Vincențio ? Ei bine te înșeli­ e cu lucrul cel mai perfect din câte am putut vedea pîn’acum. Câtă regularitate, câtă curățenie. Mé pricep la acesta, îmi pare ? S’ar dice că Magdalina n’a făcut nici-uo dată alt­ce­va de­cât se casă. Un lucrătore care scie sé lucreze ast­fel, prețuesce cel puțin trei lei pe fii. La laudele binefacétorei sale, Magdalena respunse printr’un surîs vesel; uă rosetă fugitivă trecu pe fata ei, și fără ca se fiică uă vorbă se puse la lucru. Privii cu admirațiune pe lucrătore care printr’u­n rafinament de bunătate, soia se mință cu multă artă, și se stimuleze prin exemplul ei, găsit și eu a spune ceva. Poveștit din nr pînă ’n ață istoria Ce­­ciliei, a lui Tito ș’a mici Angelica și ru­gai pe Magdalina ca se casă ea singură un rînd de rufe pentru mititica dată la doică. Am și dat banii trebuincioși, reco­­mandându’i ca sĕ le ispravescá cât se va putea mai curînd. Oh! nefericiții cât de mult se înțeleg șî compătimesc unii pe alții ! Pe când Vin­cențio și Nanna M’ascultau, înduioșați, dar liniștiți, Magdalina plîngea. Cum isprăvii, își împreună măinele și­­ fise : — Iute Nanna, dă’mi pînza. Nu mai vreau sé sciű de lene, de obosélà ; voi lucra ca și tine, și rufele mititichi vor fi tóte cusute numai de mine. Astfel mé voi face și eu ființă trebuinciosă, și voi putea s’ajut, în căderea mea, p’acel înge­raș de copil! Atinsesem corda simțitare a acelui su­flet rănit, și póte, puțin câte puțin reabi­litate prin muncă, prin amiciție, prin bine­facere, va putea să renască la uă viață nouă. • Am eșit din acea casă mizerabilă pus pe gînduri cu totul ; fără voe îmi veni in minte marile probleme a­le educațiunei femeii ; legile făcute de bărbați, cari nu protege mai înainte de cădere, și cari pe urmă le condamnă la rușinea iar munca lor sdrobitóre și voti plătită, mé­silii a vedea lucrurile sub uă înfățișare cu totul nouă, facându-me se înțeleg pentru c­e Ma­ria era atît de reservată, atît de indepen­dentă, și atît de mândră. Ea desprețuia pe bărbați, îi era milă de sărmanele ei surori căf iute, și visa pole să reînviere.... Eram singur, și ’nceput a rîde , îmi pă­rea că deputatul Neri îmi șoptea la ureche macsimele sale subversive, și ceream ier­tare imagine­ curate și modestă a Măriei d’a o fi confundat cu declamatórele cari cer depturi, și’și uită de datorii. Pe piața Carberini mé întîlnit cu Ra­­nucchi, pe care nu’l vefiusem d’uă săptă­mână. El veni spre mine într’un mod misterios sărind într’una și c’un scris de mândrie satisfăcută, ce nu cunosceam în caracte­rul lui. — Comitesa ? îl întrebai eu pentru a fa­ce ceva. El s’a pus un deget pe buze, apoi ’mi-a aruncat să privire espresiva trium­­­­fatare. — Așa­dar ? șoptii eu, prefăcându-me că nu înțeleg. Mâine scumpe Alfredl vom pleca la Aix și apoi ne vom duce pe malurile Rinului. Am recitit pe Heine pentru ocasiune... Ce mai versuri, ai­­ ce spirit delicat ! Decâ­t țî-ași spune că sunt unele pagini în cari mă recunosc pe mine ? Și Diana e de pă­rerea mea... A­ s’ă vorbit forte mult des­pre tine, luni sera. Fi-va adevérat c’ai moștenit pe Adolph Briccoli ? Trebue să fie adevérat aș­a, căci umbli ca un ză­păcit, ca și Alfred din Traviata.... Ha! ha! și el îmi zise în nas. Acest rîs făcu­ră lumină în capul meu: comitesa mă făcuse se trec ca amantul Magdalmei. Ce infamie ! Ași fi voit s’alerg la Diana și sĕ mé justific, cum putea ore se creda că’i pre­ferasem pe acea biată bolnavă p’acea ră­tăcită ? Nu mă cred­u­se cre­dcând îi am spus că iubesc pe Maria ?... Și ea care ’mi făgăduise că va resista lui Ranucchi, că se va păstra curată!... murmura­ eu acope­­rindu’mi fața cu măinele. Fără voie’mi, simțeam să suferinț­, uă durere al cărei motiv nu l’aș putea spune. Tot tremuram încă când Ranucc­i, în­­verzindu’și bastonul în aer, se depărtă de mine c’un pas ușor ca al unui om care alergă la uă întîlnire de dragoste. Am avut slăbiciunea să’l urmăresc de departe pînă la cotișul stradei; îl am vă­­riut intrând în oțel ca la densul a­casă ; și intrând și eu a­casă la mine; am închis cu necaz blestemata mea de ferestru, și m’am aruncat în pat pentru a dormi. * * * E că­ le gole cele trei caturi a­le oțelului Briccoli! Mai adineauri, ascuns dupe perdeaua mea albastră, am asistat la plecarea comi­­tesei la Aix. Ea s’a scoborît la braț cu Ranucc­i ținând la subțiară cățelușa ei care pârea­u o perniță albă și forma un frumos contrast cu părul ei negru și ro­chea sea închisă pentru călătorie. Comitesa era tristă și nu se ocupa de loc de tovarășul ei, dădea ordine ca ua voce vestită și nu primea nici respuns și nici rugăciuni. Bărbatul ei o urma, în capul unei com­panii de slugi de amândouă secsurile, și cari cărau la lânii cari ar fi putut să con­țină costumele unui corp întreg de balet. Cum se sui în trăsură, a îndreptat uă privire lungă spre ferestra mea, ca și cum ar fi presupus c'o spionari de acolo, pe fru­mosul ei obraz a apârut o d espresiune de sarcasm, de resburare, care nu ședeau réa de loc trăsurilor sale regulate și mân­dre ; apoi întorcându­se pentru ânteiași dată spre însoțitorul ei, i­a șoptit ceva la ureche care­­ la făcut să surîdă privind și el în sus. Ah ! va rîde bine, cel care va rîde la urmă ! fu­seia ea dându-mă la­ră parte de la ferestrá și scrîșnind din dinți, din causa nefericirei mele. Fericiți Romanii cei vechi, cari cunos­­ceau acesta deschifiétóre plină de pericole; o se pui s’o zidéscá pentru tot­d’a­una... Dér pentru ce ? Prin întunericul cel mai des voi vedea continuă p’aceste trei eroine ale mele. I­­maginele lor stapânea și turburau întreg sufletul meu. Magdalina m’a învățat mila pentru fe­meile câniute prin greșala bărbatului și ri­dicată de surori virtuse; acest sentiment ensé n’are curs în societățile moderne, și mă căesc, véftindu-me obiectul unei calom­nii proste. (Va urma).

Next