Romanulu, noiembrie 1887 (Anul 31)

1887-11-08

1012 Burg cl­arat mulțumiți de tuțela cu care înain­­teza lucrările.* * * Se vorbesce că d. inginer Zanne va fi numit director al societăței de basalt ar­tificial. ^ * !* * * Ieri la orele 2 d. a. doctorul Drasch a fost condus la locașul de veci. Multă lume a însoțit carul funebral. * * * piarului La Liberté Roumaine i se scrie din Predeal . Autoritățile vamale au confiscat o­ can­titate destul de considerabilă de mărfuri pe care nisce unguri voiau să le introducă ca contrabandă. * * * Camera de comerciu din Iași este con­vocată în a 5-a ședință pe ziua de 1 (13) Noembre 1887. ’In acea ședință se vor discuta urmatorele cestiuni: împărțirea Camerei în secțiuni. Disposițiuni de luat în vederea legei co­mercialul ambulant. Repaosul de Duminecă, propunere pre­­sintata Camerei de comerciu din Bucu­­resci. Formarea listei sindicilor în faliment. (art. 721 cod. com­.) Comunicarea mai multor decisiuni luate de Camera de comerciu de Focșani. * * * Consiliul general al județului­­ Dorohoi­, deschidându-se Joia­­ trecută, își a consti­tuit biuroul ast­fel: președinte d. I. Rossetti, vice­președinți, d nil Alecu Adam și Ion Manoliu, secretari d-nii Th. lonescu și I­­vașcu. Congresul de pluguri Jla Dorohoiu este ficsat pentru ziua de 2 (14) Noembre viitor. * * * Joi sera, 22 Octombre st. v. a avut loc în sinagoga mare a israeliților alegerea e­­forilor. S’au ales d-nii M. W. Feins, M. Hecht, M. Rosenzweig, P. Feldman, M. Rosen, A. H. Leister și Sabetay Iacob. Delegații pentru votarea statutului viitorei comunități se vor alege Duminecă sura 25 a. c. In vechia biserică Patentărilor s’au ales asemenea Joi sora ca efori d-nul Arion lache Braveanu, Mihail I. Weiss, Meyer Aron Finchelstein, N. Speger și Leibu Simon. * * * Sâmbăta trecută s’a ținut concursul de arătura între plugarii săteni din acest județ.­­ La acest concurs au luat parte 121 de săteni, din 44 comune. Concurenții în general au arat bine, de­și parte dintr’ânșii aveau încă pluguri de lemn și vite proste. Juriul a decernat premii la 40 de con­curenți , a împărțit buhai, grupe și S3 de pluguri. * * * *. Tribunalul de Ba^aU a ordonat suspen­darea esecuțiunei îndreptată contra locui­torilor comunei Racaciunil pentru rămăși­țele de dări din anii: 1865, 1866, 67, 68, 69, 70 și 71 * * * La 16 Octombre st. v. a încetat din viațâ domnul Vasile D. Stan actual consi­lier al județului Neamțu, mare proprietar, fost deputat și senator, după o­ lungă su­ferință, la moșia sea Talpa din acel județ. * * * Citim în Democratul­­ D. G. P. Oprescu, reclamând atât par­chetului, cât și poliției pentru împușcarea a trei rîmători ai soi, de către domnul Alecu Țârcădăă, basat fiind pe disposi­­țiunile legii care nu permite împușcături în oraș și omorîrea animalelor altuia, mal * * * ales când ele nu fac vr’uă stricăciune, ne spune că a întâmpinat refus din ambele locuri, competente în asemenea materie, de a-și face datoria pentru constatarea faptului. *­* * * A apărut Calendarul pentru 1888 al foei umoristice Calicul din Sibiu. * * * A apărut edițiunea a treia din Noțiuni preliminare de geografie pentru clasa 1 se­cundară de Florea Stamatescu, profesor. * * * Membrii Ateneului din Bârlad se vor în­truni la 14 (26) Noembre. * * * Nu s’a sciut pene acuma, când a murit Cichindeal. Acuma, după cum aflăm din S­uinătorul, d. Emilian Micu , preot în Chișoda, a găsit în matricula bisericei sâr­­besci din Timișora datele autentice. Con­form acestora, fabulistul nostru a murit la 20 Ianuarie 1818 în spitalul misericor­­dianilor din Timișora și a fost înmormân­tat la 22 Ianuarie de Jovan Vasici, paro­­cul Timișorii. SCRISORI DE LA ȚARA Domnule directore, 19 Octombre 1887. Articolul din No. 40 al Economiei Na­ționale, Semănatul grâului, Secara in Tran­silvania, m’a făcut sö ma gândesc âncă uă dată că ne lipsesc cu desăvârșire mijj­­locele prin care s’ar putea introduce la noi ua cultură mai sistematică în ceea ce privesce grâul, și că cel ce se ocupă ne­contenit cu acesta nu sunt practici în mijl­­lacele ce propun. Ni se vorbesce, în adevăr, de sistemul Hallet, Mokry și Sh­efir; — der datu’și-a sema autorul articolului că la noi, unde un proprietar semana cu sutele de pogane, sistemele sus menționate sunt impractica­bile ? !­­ Și dacá este ast­fel pentru ce propunere a unor și asemenea mijl­oce ? Cunoscem cu toții sistemul lui Haller,— care a plecat în alegerea seminței de la un singur individ — dar acest sistem este el pre potrivit cu întinsele nóstre culturi de grâne? Cari dintre agricultorii noștri­ ar avea răbdare se alega sămânța, după sistemul lui Haller, pentru că la al treilea an se nu aibă sămânță de­cât cel mult pentru 100 pogone maximum ? Și decá încă vă dată este ast­fel, pen­tru ce nu se propune mijloacele mai prac­tice ? Pentru ce de exemplu nu se pro­pune creerea unor sindicate agricole ca în Francia ? Pentru ce nu se înființază câte­va stațiuni agronomice unde se se potă găsi sămânță bună și sigură ? ! Pentru ce nu se povârneșce necontenit curățirea grâului cu ciurul de secară ,­­pen­tru ce nu se arată folosele tundere­ se­carei și ni se propun mijlooce din țeri străine, cari nu se potrivesc de loc cu cul­turile nóstre ? Se recomandă și se recomandă necon­tenit Trieutul Pernollet pentru alegerea seminței. Dar ce pote face acest instru­ment—destul de bun pentru un grâu cu­rat—unul grâu plin de neghină, secară și măzăriche ? Aci am dori să ne povâțuiască autorii revistelor agricole din Economia Națională-Pate că sunt pentru agricultori astă­zi cu puțină carte cari să nu citescă reviste agricole străine. Dar câte din consiliele lor, câte din învă­țămintele ce ele propagă se potrivesc cu sistemul înapoiat de cultură al nostru ? Cu siguranță putem răspunde că mar nici unele și că cel ce citesce asemenea lucrări nu capătă de­cât convingerea că fățișafi cestiunea în dreptul roman, în dreptul francez, în dreptul român și, înain­­­­t­e­a acestuia sau după acesta , puneau și­­ partea istorică românescâ a cestiunei lor. j De la un vreme încoce vedem cu părere [ de reü că obiceiul începe a peri. Candi­datul nu mai consacră acestei părți—sin­gura originala din scrierea sa — de­cât câteva grăbite și banale rânduri. E destul, cred cei de a stadi cari ’și trec licența, e destul a cita articolele din legiuirile lui Calimach și lui Caragea privitore la subi­ect, și apoi putem trece îndată la legile ac­tuale pentru priceperea și lămurirea cărora sunt sute de volume în jurisprudența fran­­ceză cari pot mai mult de­cât bine a ne călăuzi în desvoltarea argumentațiunei nós­tre. Ba încă, decă vre­unul, pe lângă Ca­ragea și Calimach, va cităză și Pravilele lui Matei Basarab, apoi de sigur­a nia sa și colegii d-nn ei sale cred împreună că a făcut cu prisos un lucru mare. Încă pu­țin, și candidatul nu va lipsi a’și dire­­­c uă adevărată istoria a dreptului român ce fac eu în tesa mea, acum, cu tractarea acestei cestiuni. Acesta credință e falsă și trebue com­bătută cu putere, precum din nou și pe oă scară mult mai întinsă trebue conti­nuat obiceiul de a se cerne și lămuri ces­tiunea și pentru istoria dreptului român. Pentru asemenea subiecte mărginite în cer­cul lor, e de neapărată necesitate a se răsfoi colecțiunile de documente judiciare ce sunt publicate ici și colo, a strînge da­tele ce găsim» în ele cu privire la subiec­tul nostru, a’l îmbrățișa, acest subiect, pen­tru tote secolele, nu numai pentru seco­lul nostru. Lucrul nu e cu neputință; documentele istorice, privitore la mersu dreptului ro­mânesc din secolul XVI-lea, chiar pentru ori­cari cestiunl încă de mai ’nainte—sunt destule și ne pot da amănunte­­ pe cari, cu intuițiunea și priceperea juridică cu care ne-am dedat în trei ani studie adhoc, noi putem să le înțelegem și să le facem să vorbăscă mai bine buniora, de­cât is­toricul care nu a făcut de­cât istoria în viața lui. Ast­fel vorbesce documentul unui om care cunosce principiile vechielor drep­turi fie la Romani, fia la Germani și la Slavi, și ast­fel vorbesce unui om care nu scie alt de­c­ât ceia ce documentul îi spune din el și prin el. Déca, buniară, ne vom mărgini, cum fac astazl cei mai mulți, a nu da de­cât cea mai ușuratică atențiune vechilor nós­tre legi, nu văd ,­pentru ce cititorii Lese­lor nu ar dice ceia ce Romanii delicați și instruiți diceau la Roma în privința scrie­rilor latine. De ce mai scrie­m pe latines­­ce, când noi cu m­ită plăcere citim ace­leași lucruri în divina limbă­ a Grecilor? Nu va întârzia­dea ca cu timpul că tesă română să nu mai fiă citită, pe cu­vântul că tóte e mai bine tractat subiec­tul în comentatorii francesi. Acesta conclusiune nu e onorătore pen­tru stu­denții români. Deci, se reluăm o­­biceiul. Gion. ROMANULU­I NOEMBRE suntem departe, departe de țările civili­­zate. Noi nu cunoscem nici îngrâșămintele a­­­­nimale nici cele chimice; noi nu stim ce va sé­­fică analiza pământului ; noi nu ți­­­­nem semn prin urmare de bogăția lui în­­ materii nutlitare pentru cutare sau cutare , plantă, nu seim folosul livezilor artificiale,­­ noi cultivăm în neștire, punem de multe­­ ori grâu după grâu — și apoi ne și mirăm­­ că țăranul vinde chila de grău pe 40 de­­ lei ? Dar cum va putea s- o vândă mai­­ scump, când sămânța ce arunca în pă­mânt nu este de loc îngrijită, când sâmână târcjiu, când nu-și privesce grâul și când seceră și cel din urmă! In zadar ni se va afirma că sistema nós­­tră de cultură se va ameliora când preotul sau inventatorul vor semăna într’un mod mai rațional. Căci agricultura pe Z‘ ce merge face însemnate progrese, pe­­­ ce merge avem de înregistrat cutare sistemă pentru proteglarea grâului contra măsurei, contra gândacilor, și aceste esperiențe— căci sunt esperiențe aplicarea de îndată a unor sisteme—nu se pot face de­căt în școli practice de agricultură de unde se se propage în totă­­ era. Nouă din nefericire ne lipsesc asemenea școli. Dar să mergem cu acesta cercetare și mai departe și după cum am mai arătat, câți din agricultorii noștri cunosc proce­­deurile ce se usizeza în țâri vecine contra malurei. Câți sunt acei agricultori cari în­­trebuințază metodele lui M. Dombasle ale lui Dupuy sau cele recomandate de repo­­satul C. Racota, contra măsurei? Și cu tote acestea, anul acesta un însemnat nu­> ■<. V mor de hectolitri de grâu a fost atins de acest cryptogam ? Ne mirăm că grâul nostru nu are preț. Dar cum va putea să aibă când îl culti­văm fără îngrijire și în asemenea condi­­țiuni ?! Am dori să vedem în Economia Națio­nală, care este un chiar agricol, studii și metode întrebuințate asupra măsurei; am dori să ni se arate cari sunt mașinele cele mai noul și mai practice pentru semănat, am dori să putem înveța ceva din practica Economiei.­­Ziarele austriace și ungare vorbesce ne­contenit de uă mașină practică pentru semănat anume Hungária Drill, care ar fi fost premiată la desposițiunea din Buda­pesta, ce este acesta mașina, ce folos­ie ce trage un agricultor, căci se afirmă că se economisază semânța, fapt însemnat. Nimic din tote acestea nu putem afla de la noi, căci nu avem școli unde să se desperimenteze și de acolo unde se în­­cerca asemenea instrumente toiag­inice ,a­­griculturel, nu putem afla nimic. Încă vă dată, iacă cât suntem de înapoi în agricultură și, ce este mai rea, cum cu greu putem afla despre progresele ce ne­încetat fac vecinii noștri­ în acesta impor­tantă ramură a activitaței nóstre națio­nale. Sperând necontenit în crearea unor școli practice de agricultură fie chiar numai a fie­care județ, unde să se potă desperi­­menta și aduce la cunoscința sumei agri­cole întrebuințarea cufărul scu cutărui sis­tem de cultură, cufărel scu cufărul rota­­țiuni cufărei scu cutărei metode contra malurei, potrivit solului nostru, cred că numai prin asemene miejloce producțiunea nostru va putea ține piept producțiunei țărilor streine și în special Americei. A. B. C. UN ÎNSEMNAT PROCES CRIMINAL . Pilele de Luni, Marți și Miercuri, pre­­­­cum și tote nopțile, s’a judecat în Buzău procesul a 16 tâlhari, ce comiseserâ în în­tovărășie, două tâlhării, una asupra cârciumarului Panait Anastasiu din Năeni, iar alta la M-rea Bradului din comuna Tisan asupra Preotului Ion și fiului său D. lonescu învățător la acea comună. Aci s’a omorât și un om de un tâlhar, când a voit să fugă. Acusația a fost susținută de d. procuror de Curte, Cociaș. Acusații Dinca Bizoiu, Constantin Udă­­reanu, Chiț t Leu, Stan Marin Bodină, Ra­­ducanu al Voielii, Vasile Capitanu și un altu, adică 7, au fost condamnați la muncă silnică pe viață, lor li se imputa tuturor, omorul comis de unul din ei fără spirea celor l’alți. Verdictul a fost prea sever și aspru cri­ticat de lume. Celor­ l’alți acuzați le variază pedepsa­­ între 5 și 10 ani reclusiune și muncă sil­­­­nică. D. inginer I. Constantinescu ne trimite un răspuns la nișce acusațiuni ce îi s’au adus de Jianul Oltenul. Estragem din acea scrisare următorele rânduri suprimând câ­­te­va espresiuni care nu pot figura în co­­lónele nóstre. Capetele de acusațiune sunt : f-iu) că n’avem nici haine bune când am luat direcțiunea acestei scule, 2-lea) că astă­zi( am u­ fabrică de frânghii cu dife­rite mașini, al 3-lea) că elevii din scóla lu­­creza în fabrica mea, al 4-lea) că condi­cele nu se țin în regulă, al 5-lea) că e­­levii cei mari bat pe cei mici și al 6-lea că un profesor de aci având o moșia, ia pe copii din scala sc’i Ingrijesca de afa­ceri. La aceste puncte de acusațiune iată ce am a respunde. N-­u am fost adus la direcțiunea scalei de Meserii din Craiova în anul 1876 de la serviciul cailor Ferate Române, unde ocupam funcțiunea de Inginer asistent, și acesta o pot certifica d nil George Chițu pe atunci Ministru al Cultelor și d. P. S. Aurelian actual Ministru al Lucrărilor pu­blice. Afară de acesta pun la disposițiu­­nea ori­cui, actele de prosperitate asupra avere­­i mobile ce am posedat și posed in Bucuresci . Prin urmare dar, înțelege ori­cine că fiind într’un asemenea posițiune socială mulțumitore, nu putem fi fără haine pe jmine, dar și eu nu prea pun mare preț pe hainele omului, inflagrantă contradicțiune cu arderea ce autorul arti­colului se vede că are pentru un rând de haine bune și uă perechiă de încălțăminte, aspirațiune justă pe care eu n’o pot lua în nume de reü, mai cu osebire acum la apropierea ernei. Al 2-lea. In ceea ce privesce fabrica, acesta este proprietatea unei asociațiuni compusă din: d-nii T. Mar Ocneanu, P. Chițu și sub-semnatul, iar valorea în sine a machinelor care a speriat pe Ziarul Ol­teanul, nu trece peste suma de lei 1.500. Al 3-lea. Relativ la acusarea că între­buințez elevii sculei în fabrică, acesta este ncesact, de­ore­ce se póte constata ori și când prin registrul fabricei, că în tot tim­pul ajutare a fost mai multe de­cât lucră­tori, și ori­cine care cunosce acest fel de fabricațiune pote spune daca în fabrica­­țiunea fringhiei nu se intrebuinteza mai mulți lucrători de­cât ajutare. A presu­pune cnsé că elevii sculei ar fi lucrat vr’uo dată ca lucrătorii, acesta ar fi uă aberațiune, de­ore­ce pentru acest finit ca și la ori­care meșteșug, trebue mai ân­­tâia să învețe și apoi să potă lucra. Asupra punctului 4 (și 5) ne­voind a prejudeca séü anticipa nimic, răspund nu­mai că onor. consiliu județean de care depinde scala provocat fiind , a întocmit deja uă comisiune care să cerce­eze cele ce mi se imputa și a fost cu cuget curat verdictul ei. Al 6-lea. Cât pentru acastă din urmă acusațiune care nu mĕ atinge personal, m’ași fi putut dispensa de a răspunde ; afirm énse că nici un profesor de la ace­sta școla n’are moșie; cu tote că chiar daca ar fi avut totuși acesta n’ar constitui că crimă. Capete de acusațiune după cum vedeți domnule directore, sunt multe, dar tóte spânzurate în ae fără cea mai mică casă reală. L. Constantinescu. Inginer și di­ector al școllor de meserii din Craiova :’au deprins cu toții a nu face nimic, în­cât nici măcar își dau osteneală d’a lua nesuri spre a schimba localul, a găsi un firul mai spațios, mai sănătos, neumed și irend și un aer mai curat. Așez­at în mit­ocul celor mai mari murdarii, încunjurat de tate părțile numai cu latrinele caselor de a l încongiora, bieții nenorociți n’au nic înde eși, nici a se preumbla, dar șed­uc­­ă Ziua și totă noaptea nemișcați în­că c­­laie de pâți­va metrii, fără aer, fără aș­­­ernut, pe un simplu pat de scânduri pe care se culcă claie peste grămadă, așa, în­cât când ese din arest, sunt complect ru­inați în sănătatea lor. Aceste torturi fisice, aceste barbarii se petrec sub ochii autorităților, cu toții con­stată că adevăr strigăm contra acestei mal­tratări a omeniră', într-un moment dat se mișcă puțin, dar de­uă dată se reintră în uă amorțire și se lasă lucrurile se merge, precum forța bine merg. Și sciți pentru ce nu se schimba măcar localul ? Pentru că proprietarul lui Incaseza uă bună chirie a­­nuala, și scos arestul de acolo, Intrega casă ar rămânea nelocuita. El bine, piară sute și chiar mii de omeni, e de ajuns ca un domn proprietar al casei să nu piardă venitul său! Când te gândesci că interesul unui singur individ e mai presus pus de­cât acela al societăței, al omenirei, când vezi cum se sacrifică semenii, părinții de familii, fii poporului, pentru că un intere­sat proprietar are un meschin interes bă­nesc , când strigătele vocilor celor mai au­torizate român fără ecou înaintea glasului celui bănesc interesat, atunci nu poți de cât a constata infamia, a te uimi de mi­­șelia omenilor și a aștepta ca sé sosesc a uă dată Ziua judecăței, pentru­­ ca toți a­­cești calai ce compun comitetul permanent sâ-și primesc a résplata faptei lor. Și în timp ce consiliul de higiena nu ri­dica glasul său, nu protestă pentru se men­țină uă sumă de omeni adunați la un loc în un local umed, situat în mijlocul in­­fecțiunilor și al tuturor murdăriilor, jude­­le-instructor îl trateza înca cu uă rigore nejustificatâ. E destul ca un minte ca a lui Grivaț să zică cu care e vinovat, să’i dea titlul de acuzat, pentru ca el se nu aibă voie a’și vedea familia, pe frați, ru­dele sale. Mai zilele trecute, fraților unui nenoro­cit acuzat câzut în mâinile judelui instruc­tor, nu li s’a permis d’a vedea pe fratele lor și a’l întreba ce s’a făcut cu porumbul de pe câmp, nici să se întrebe in intere­sele de famile. Curtea cu jurați din Botoșani.—A­­restul preventiv—Judele instructore Sub acest titlu, citim în Vocea Botoșa­nilor : Sesiunea de la Octombre a curtei cu ju­rați a fost excepțional mai încărcată în procese. Jurații au avut a se pronunța a­­supra zece cozuri de crime în cari figu­­rau mai mulți acuzați. Am arătată astă da­tă că acestă îmulțire a crimelor nu se da­­toresce scâderei moralei publice ori înrău­­tâțirei moravurilor nóstre, cât reutatea ju­delui instructore, care vede crimă în totă fapta omului, criminală pe ori­ce suflare omenescá. Acesta e cu atât mai adevărat cu cât s’a constatat în mod neîndoios, că pentru ca undele­ instructore să storca mărturisi­rile acusăților, îl bate, îl torturează, ca­re’și ajungă scopul d’a da uă ordonanța d’acusare mai întemeiată. Pene acum se bătea la primărie, la poliție, în administra­ție, de astă­zi bătaia a început sistematic și în cabinetul judelui instructore. Ma mulți acusați au declarat-o formal înaintea cur­­tei și a juraților, noi încă din sesiunea trecută am relevat cașul, am publicat de­nunțări iscălite de persone cunoscute și cu tote acestea nu se ia nici un măsura. Cur­tea a audit, procurorul general scie, și cu tóte acestea prin tăcerea lor, toți devin complicii acestei selbatăcii. J Tratarea apoi a arestanților în închiso­­a­rea preventivă e atât de rea, localul atât­­ de insalubru, în­cât și de astă dată s’a­u constatat acusați îmbolnăviți rea, sănătatea lor adânc sdruncinatâ pentru că au avut­­ a suferi un arest de mai bine de șase­­ luni. Sunt patru ani de când s’au adus ina­­­­intea juraților acusați purtați pe mâni din­­ causa sgârcirei piciorelor și a mânilor, cu­­­­prinși de durerile reumatismale. Astă­zina,­­ în urma evenimentelor de la 2 Noembre, l­âncu s’a constatat starea de nesuferit a 1 localului arestului, s’au strămutat chiar­­ preveniții în alt local și cu tóte acestea s pâne acum nimic s’a făcut. S’a deschis și de astă dată consiliul ju­­­­dețan; în finul șef se află : mari proprie­­­­tari, profesori, avocați, medici și cu tóte acestea nimeni ridică glasul contra acestei barbarii și cu toții privesc cum se ucid ó­­menii, cel mai mulți nevinovați, intr’atât i Influența pădurilor asupra înfrummuse­­țărei țerei și localităților . Citim în Revista pădurilor ! Unde omul își găseșce lesne mijlocele­­ de esistență, unde își are proprietatea asi­­­­gurată în contra elementelor fără frîu­ ale­­ naturei, acolo se simte mai bine, acolo e­­ mai mulțumit. Mijlocele trebuinciuse, pen­­tru esistență fisică și psihica Ja omenilor­­ —a un­ui popor întreg—sunt oferite nu­­­­mai de­uă țară productivă. Numai acolo ,­­ proprietatea este asigurată în contra stri­­c­­tăciunilor cauzate de ape mari, surpări­­­­ de pământ, lavine etc., unde în raport cu l localitatea uă parte ore­care din pământ . ‘ este împădurită. . . Este constatat că fertilitatea pământului . . și starea climei unei localități atârnă forte . . mult de raportul pădurilor către câmpie. . j­uă privire asupra starei culturei pămân­­. . tului a diferitelor țâri confirmază cele zise > l mai­­ sus. In părțile muntose și padurose ale Ger­­­­maniei, clima e rece și umedă, ernele sunt­­ j lungi și verile în raport scurte. Plantele i­n care cer căldură multă și constantă nu . ■ prosperază prin acele părți nici prin văile , I cele mai adinci, pe când dau recolte bune ,­­ la câmpiile vecine pădurilor. Prin munții­­ Elveției, porumbul, vița și cerealele se cul­tivă mai cu spor și la înălțimi mai mari de­cât în Germania muntosâ. Cauza tre­bui­­nse căutată mai puțin în aceia că­­ posițiunea locului este mai spre sud și că munții oferă un adăpost mai sigur plan­telor, dar mai mult in aceia că locul este împădurit. In deșerturile lipsite cu totul de păduri din sudul Rusiei, clima este mai aspră de­cât ar trebui să fie în raport­­ cu posițiu­­­­nea geografică 4,și cu înălțimea d asupra nivelului mării; cauza este lipsa de pâ­­l­duri; pentru acest motiv chiar se fac mari sforțări de împădurire în Rusia. Noi stăm în privința pădurilor cam pe­­ aceiași treptă și cultura sistematică a pă­­­­­­durilor, menagrarea lor prin tă<­ri sistema­­t­­­tice și prin regenerări de tot felul sunt­­ imperios necesare. I­­ In țerile de sud, pe unde cultura pă­­­­­­mântului s’a făcut mai înaintea celorl­alte,­­­­ tăer­­a și devastarea pădurilor s’a făcut în­­ ^ mod mai întins, și cu tote că împregiură­­­­­­rile climatice sunt mai propice, consecin­­­­țele rele ale devastărei au devenit, forte simțitore. Spania, odinioră să țâră așa de 1i fertila, pare că e pustie acum prin unele părți din causa devastărei unei mari părți ;­­ din pădurile ei. Italia, și mai cu sema Si­­­­cilia, odinioră magasia de cereale din sud,­­ suferă forte mult din aceiași causă. Grecia și înainte de­­ ate Asia­ mică, leagănul u­­manității, au perdut acea mare fertilitate și nici jumătate poporațiunea nu se póte hrăni din produsele pâmântului. Déci și la noi s’ar mai devasta pădu­rile cum s’au devastat că dată, și nu s’ar lua măsuri, nu s’ar împăduri și nu s’ar a­­menagia, consecințele ar fi mai grele de­cât în țările numite mai sus — consecințe ce simțim deja întru­cât­va—căci clima , nostra a devenit cu totul alta de­cât era­­ înainte și gravitatea consecințelor este mai­­ mult­ de temut din cauză că platourile și­­ câmpiile sunt deschise vânturilor și aspri­­melor nordului. Pe lângă că locurile devastate trebuesc în mare parte reîmpâdurite, pădurile nos­­t­­re trebuesc menajate și îngrijite. Numai pădurile bine îngrijite esercitâ tota influ­ența lor în natură și pentru trebuințele omului; cele­l­alte nu mulțumesc nici pe proprietarul lor nici nu exercita­u o influ­ență favorabilă asupra schimbării timpului, asupra pământului și climei. Pădurile bine păstrate nu numai că mă­resc fertilitatea pământului dar și împodo­besc localitățile. Unde lipsesc pădurile, ochiul râtâcesc e obosit pe de­asupra munților, dealurilor și câmpiilor gole, el nu este desmierdat la uu privire uniforma. Unele din contră locali­tățile sunt prevădute de păduri frumose, munții acoperiți de arborii lor cei mândri, acolo ori­ce anotimp are farmecul său și ori­cine, care nu este indiferent în fața­­ frumușețelor naturii, le privesc tot­deauna cu plăcere. Și când sosesce prima­vera, pădurea se­­ acoperă de acel verde atât de bine­facător­i privirilor nóstre, care împreuna cu­­ înflo­ritul arborilor, prezinta localitatea ca un tablou nou și frumos. Vera dă apoi pă­dure­­a o înfățișare mai seriosă și un as­pect­ de sarbatóre. IjTamna care topesce câmpiilor și bivezlilor podóba lor, dă pădu­rilor noul farmece ; colorea ver­de a fron­delor se schimbă în galben, roșia și cafe­niu, ast­fel că pădurea se presinta sub co­­prituri diferite, cum nici un alt anotimp,­­ nu’l póte da. Nici chiar iarna nu póte răpi pădurilor frumusețea lor. îndată după ce câmpiele sunt acoperite de plapuma cea albă a ier­­nei, arborii pare că imita aspectul ce le dă primăvara, lăsând să atârne ca nisce ciu­curi, ciubuce de ghiața și printre speciile frunzase de arbori acoperiți acum cu ză­padă, relieful bradelor cu coloritul lor, îm­prumută împrejurimile locale o variațiune din cele ma frumóse. Ne­plăcută este paduros, chiar aspectul esterior — și când ne dăm ostenila de a pătrunde în interiorul ei, apoi întâlnim la fie­care pas frumuseți și farmece noul. Aci ne bucura variațiunile vegetațiunei, dife­ritele forme și culori ale trunchiurilor, ra­murilor, frunzelor și florilor; acolo ne simțim atrași de un grupă frumosa de bradi mândri și înalți, de vre-un mestecan cu caja lui cea albă sau de vre-un bătrân stejar ; mai departe se aud melodiele pă­sărilor, sau bîzîitul insectelor; din când în când admirăm tufela cu care fuge pe di­naintea nostra vre­un căpriorâ speriata. Apoi dacá voim să facem un conac unde­va la umbra vre-unui­­ copac, căpșunele ori smeura ne desmordá prin parfumul lor și ne indemna la ele ; câte un isvoraș plă­cut ne dă ceea ce la orașe dorim cu a­­tâta nesafiü. Pentru câte lucruri nu îngrijesce omul, îngrijind de pădurile țârei sale. DESCOPERIRI ARCHEOLOGICE Revista politică comunică urmatorele : De mult deja s’a descoperit în cătunul «Misargiu Zamca» din Hlinița un întăritură de șanțuri, care­­ are în lungime 600 de pași, iar în lățime­­ 200—250. Cotunul a­­cesta e situat în apropierea Prutului și e 272 de înalt; întăritură se află pe vârful platoului, care spre meadă di scade iute într-un loc mocirlos. Șanțurile ț­unt și a­­cum do­uă înălțime destul de mare. Intă­­ritura acesta consistă din 5 despărțituri rectangulare. Audind de ea comandantul Bucovinei, d. general Schrofft, a coman­dat un despărțământ de picniri la fața lo­cului și aceștia au făcut săpături într’ua despărțitură a întăritură acesteia în decurs de mai multe dole­ Intr’ua adâncime de un metru să descoperi un val de lut ars do­uă grosime de câți­va metri, sub care s’au aflat cărbuni de lemn. Intr’uă adân­cime de 2 metri s’a aflat un iatagan de fer, iar într’ua adâncime de 4 metri hâr­buri de ele din diferi­e epoce, unele din ele sunt cu semne geometric­e linearie, asemenea celor aflate în Zamca din Seret de către Gutter și alții, grâu calcinat, cum și fragmente de cuțite din silex. Iar în colunul apropiat, numit «Fundota» frag­mente de la un brățară spirală de bronz. In comuna Rocojesci a găsit un țăran la săparea unei fântâni dă cruce de alamă, pe care a gravată în relief răstignirea lui Isus Christos, și încungiurată de uă in­­scripțiune eclesiasticâ slavonă. Acesta cruce de mare însemnătate arh­eologică se află în posesia societății arh­eologice ro­m­âr­­e

Next