Romanulu, noiembrie 1887 (Anul 31)

1887-11-21

ANUL AL XXXI-LE Voiesco și vei putea. ANUNCIURI Linia de 30 litere, petit pagina IV Detto III 2 lei Inserțiuni și reclame pagina III și IV linia . 2 „ — „ A se adresa: IN ROMANIA, la admjnistrațdunea fliarahn. IN PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8, Place de la Bowse. LA VIENA, ia d-nii Haasenatein et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCFORT, S. M. la — G. L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America, — Scrisorile nefrancate se refasă — 40 bani REDACȚIA STRADA DOMNEI 2, ADMINISTRAȚIA STRADA NOUĂ, ra Fundatore: 0. A. ROSETTI Directore: VINTILĂ C. A. ROSETTI BUGURESCI, 20 RAPCIUNE Atmosfera politică, sub raportul in­ternational, pare a se fi mai limpezit. Norii cei grei, care țineau popoarele într’uă neliniște continuă, s’au mai inprăsciat și în relațiunile statelor suflă un vânt mai pacinic. Nu tocmai de mult, atât la resă­­rit cât și la apus, pacea era ame­nințată v­a fi sguduită din temelie. Intre Francia și Germania, și între Rusia și Austro-Ungaria, relațiunile se înăspriseră așa de mult, încăt nimenea nu mai credea în siguranța zeilor de mâne. Cestiunile care au dat naștere la această stare de neliniște, nu’î vor­bă, nici asta­ 4­ I nu sunt resolvate, dar ele au perdut mult din caracte­rul lor acut, cel puțin pentru cât­va timp. Diplomația germană, prin cunos­cuta'! dibăcie, a isbutit se mijlocescă oă combinațiune de puteri, care ac­tualmente să dea căștig de causă tendințelor conservative ale puteri­lor din centrul Europei. Alianța în­treită, întovărășită de simpatiile En­­glitezei, a devenit uă greutate con­siderabilă în cumpăna diplomației europene. Rusia, remasă singură din cauză că Francia, în actuala ei stare de adâncă frământare, nu prezintă ga­ranții solide pentru uă înțelegere trainică—Rusia va trebui de uă­cam­­dată să bea paharul amarăciunel și să aștepte­­ zile mai bune pentru re­dobândirea terenului perdut. Cestiunea bulgară, care de mai bine de două ani de­­ zile a ținut Europa într’u­ continuă agitațiune, astă­z jli a ajuns să fie fie un fel de «lasă-me­sete las» pentru toți. Principele Ferdi­nand de Coburg, deși neîntărit de Poar­ta și nerecunoscut de marile puteri, continuă a fi de fapt Domnul Bulgariei. Nimenea nu se gândesce astă­z­i se pună în lucrare tunurile, spre a re­­solva cestiunea bulgară conform tra­tatului de Berlin. Porta, care ar fi mai mult în drept, se feresce d’a inter­veni, căci îi este tema să nu’șî frigă degerele. Rusia ar dori, dar realizarea dorinței trebuie se o amâne, pentru că acum drumul spre Bulgaria, pare a fi semanat cu baionete d’ale alian­ței întreite. Cât pentru puterile aliate ele nu în­­cetezá d’a constata caracterul ilegal al actualei stări de lucruri din Bul­garia, dar se vede că le convine sta­rea de fapt, căci ele, nevoind a se an­gaja pentru întemeierea stărei de drept, împedică în același timp pe toți câți ar voi să resterne acesta stare de fapt. Prin urmare mesagiile, prin care s'au deschis parlamentele din Aus­tro-Ungaria și Italia, precum și dis­cursurile rostite de d. Crispi, corni­țele Kalnoky și lordul Salisbury, cu drept cuvânt au constatat o­ îmbu­nătățire simțită în situațiunea gene­rală a Europei, și punând în pers­pectivă pacea, au invitat cercurile competente de a se consacra cu totă seriositatea cestiunilor de ordine in­ternă. Dar, cu tote asigurările de pace, ce se dau astă­zii din tote părțile, nu trebuie se perdem din vedere că a­­lianța întreită, care constituie astă­­zii un element puternic de pace, mâne­cate se devină un element­ tul­burător în echilibrul european , să silescă pe cei jigniți și scurtați în interesele lor de a încheia uă contra­­alianță, și se prefacă ast­fel întrega Europă în două tabere dușmane. Pacea este folositare și de toți do­rită , decât nu cu ori­ce preț. Sunt interese care nu pot fi sacrificate de dragul păcei; și daca alianța întreită, în timpul păcei, va căuta se esploteze terămul diplomatic, impunând umiliri și pricinuind pagube altora, atunci putem fi siguri că temeliile păcei vor fi din nou amenințate de sguduiri. In special, în ce privesce Orientul Europei, daci Austro-Ungaria va cău­ta, de la adăpostul întreitei alianțe, se’șî întindă și stabilescá influn­ța sa asupra poporelor balcanice într’un mod jignitor pentru independința și demnitatea acestora, atunci fie sigură că ea va întâlni în calea sa nu nu­mai pe Rusia, dar și pe poparele balcanice. Orientul trebuie să remână în tote privințele al poparelor orientale, și numai al lor. SERVICIUL TELEGRAFIC AL „ROMANULUI“ Paris, 19 Noembre. Camera deputaților.— Dl. Clemen­­cescu declară că, vedeiul situațiunea, interpelarea s­a este justificată. Fran­cia, di­e el, nu pate să admită că un minister incomplect și fără de autori­tate să conducă afacerile. DL Stouvier se opune la discuțiunea imediată și pune cestiunea de încredere. Camera prin 328 de voturi contra 242, decide că interpelațiunea va fi ime­diat discutată. Dl. Rouvier se retrage și se duce să’șt depue demisia la Elysée. Se crede că d. Grévy va însărcina pe d. de Flourens de a compune noul cabinet. Bruxelles 19 Noembre, Le Nord, dice că, având în vedere sta­rea de navigațiune în marea Baltică în a­­cestă epocă a anului. Țarul a fost obli­gat să traverseze Germania­­ pentru a se întorce în Rusia. El nu putea să facă acesta fără să fa­că uă visită de curtenie împăratului Wil­helm, mai cu semn în acest moment când unchiul său este crud lovit prin boia fiu­lui său. Berlin, 19 Noembre. La prânzul de la Curte, Țarul a băut în sănătatea principelui de Bismarck. In timpul dilei Țarevici s-a dus și a fă­cut uă visită principelui cancelar. Berlin, 19 Noembre. Cornitele Șuvaloff, ambasadorul Rusiei pe lângă Curtea din Germania, a primit de la împăratul Wilhelm marele cordon al Vulturului Negru de Prusia. Roma 19 Noembre. Italia a dat aderarea sea convențiunei franco-engleză pentru neutralizarea cana­lului de Suez. Berlin 19 Noembre Gazeta Germaniei de Nord respundând diarulu­i Times­tice că divergințele pe tă­râmul economic nu sunt cause de încur­cături politice între două state amice. Roma 1.9 Noembre. Negocierile cu Austro-Ungaria pentru­­ reînoirea tratatului de comerț întâmpină dificultăți. Italia insistă pentru ridicarea drepturilor de intrarea asupra lemnelor, condițiune pe care Austria nu o accepta. Londra, 19 Noembre. Rusia a făcut no­­i propuneri în Gestiu­nea bulgară. Foreign­ office susține men­ținerea statului quo la Sofia. Petersburg 19 Noembre Cu totă visită ce Țarul a făcut-o împă­­ratului Wilhelm,­­fiarele rusesc­ se îndoesc de restabilirea amiciției Rusiei cu Germa­nia din causa întreitei alianței ce împedică pe Germania de a susține sincer legitimele pretențiuni ale Rusiei în Bulgaria. Berlin, 19 Noembre Ziarele Germane constată că întreve­derea care a avut loc între Țarul și îm­păratul Germaniei va îmbunătăți relațiu­nile Rusiei cu Germania. Agenția Liberă. SCIRI D’ALE­DILEI Monitorul OFicii, de astârfi mai publică încă câte­va disolvări de consilii comuna­le rurale. în: * * S’a deschis pe sema ministerului culte­lor și instrucțiunei publice an credit su­pl­imentar de lei 14.475, bani 60, pentru a se repa a mai multe monastiri și mitro­­poliele; și un alt credit de lei 919, pen­tru a se face reparațiunile necesare la lo­calul sântului Sinod. * * * 1 D. judecător Florian ’.și-a dat ordonanța în af­derea tenorului A. Bacalvașa. Acesta este dat în judecate pentru ultragiu și uă lovire și va fi ținut în preventiune până la­ terminarea procesului. Mâne se va îna­­­inta o cerere pentru liberarea lui pe cau­­țiune. * * * La primăria capitalei, în fata sentinței prin care Curtea de Casație obligă pe pri­măria a restitui reținerile făcute în scopul de­ a da pensiuni funcționarilor, se discută cestiunea dacă obligată a restitui reținerile. Primăria mai pute fi datore a da și pen­siuni. * 4« 4< ^!3.­­Râdulescu, fost secretar­ comptabil la creditul agricol de Ilfov, dat în judecată pentru fals în acte publice, a fost con­damnat de tribunalul de Ilfov la 10 luni de închisore. * * * L'Indépendance Roumaine este informata că principe Ferdinand de Hohenzollern, nepotul Regelui, va sosi în capitala la 20 Noembre. * * *< 'Diferendul dintre primăria capitalei și societatea de construcțiuni în privința lu­crărilor de la Bâcu, ar fi rămas să se a­­planeze prin arbitrii. 4= * 4e p. judecător de instrucțiune Caracaș și d. procuror Sfetescu, însoțiți de d. inspec­tor financiar Constantinesc­u, au făcut mai multe perchisițiuni în comunele Dorăsel și Bolintin, precum și la israelitul din capi­tală Fischer Mayer. Aci­ste perchisiții s’au făcut în urma unor denunțări cum că sta­­tul ar fi fost frustrat cu sume însemnate. SOIRI DIN AFARA Norddeutsche Allgemeine Zeitung, vor­bind de mesagrul italian, fiice că acesta accentuează cu tărie politica de pace. Ita­lia are oă pătrundere adâncă pentru pro­blemele culturale și póte fi sigură că ten­dințele sale pașinice vor sprijinite de tote puterile aliate și amice. * Principele Wilhelm al Prusiei va fi îna­intat la gradul de general de brigată și va primi inspectoratul general de peste tru­pele de sud, care până acum­­a avut prin­cipele moștenitor. 4. Poliția germana a arestat la 17 Noem­bre in suburbia Barbeck din Hamburg, 60 de socialiști. * Die Post într’un articol [privitor la și­­ficațiunea internă a Franciei, fi­ce că a­­cusațiunile îndreptate contra lui Wilson nu sunt de­cât uă conspirațiune a radii­ LUNI, 21 NOEMBRE 1887 L­uminaza­te și vei fi. ABONAMENTE In Capitală și districte: un an 48 lei; sase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tóte țerile Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea di arului și oficiele poștale. LA PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8, Place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15, Fleischmarkt. IN ITALIA, ia d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Fran­cesco de Paola (N. 0) 15, Genova. — Articolele nepublicate se ard — calismului contra republicei domnitore. «D. Boulanger și creaturile sale» fiice tecstual fiiarul german «sunt aceia cari au urzit conspirațiunea». In dosul conspirațiunei se află partida de resbel și panslavismul. 4c Camera italiană a ales din n­ou ca pre­ședinte pe d. Biancheri cu 368 voturi din 302 voturi. 4c Regele Serbiei a semnat un decret, prin care mitropolitul Mihail și alți trei epis­copi sunt trecuți la pensiune. * Din Belgrad se comunfică că sub comi­­siunea instituita de comisiunea însărcinată cu revizuirea constituțiunei, a primit în unanimitate cele trei capitole mai impor­tante din proiect, capitole privitore la te­ritoriul statului și la împărțirea adminis­trativă, la libertățile constituționale și la drepturile cetățenilor și ale puterilor sta­tului. Prerogativele Corone, despre care se vorbesce în ultimul capitol, au rămas în întinderea de până acum. 4c Intre d. Rochefort și redactorul zi­arului Cri du Peuple, Marouck, a fost un duel­­ cu spada. D. Marouck a fost rănit la șol­dul stâng. 4c Din Constantinopol se anunță că gu­vernul rusesc dă d-lul Drăgan Zancov cu­noscutul cap oposiționist­ din Bulgaria, 4000 de ruble pe an, șijcă d. Zankov este ho­tărât să se stabilăscă în Moscva. 4. Polonii prusiani din Posen au ținut o­ întrunire la care au participat vr’uă 3000 de persone din tote treptele sociale. Cei întruniți au protestat contra măsurei luate de guvernul prusian de a se înterfi­ce limba polona în scale. Museul oriental din Viena s-a transferat în museu comercial. CORESPONDENȚA DIN VIENA Viena, 14 Noembrie. Amiciția germană produce pe terenul economic flori curiose. Așteptarea Austriei de a veni la on convecțiune de comerciu avantagiosă cu Germania a fost zadar­nică, fiind refuzată din partea guvernului german, și tot­ d’na-data a decis consiliul a­­gricol, care s’au conchemat la Berlin, uă simțitore urcare a vămii pe cereale. A­­­­cestă urcare a vămii pe cereale, e atât de­­ mare în­cât se pute identifica cu totala­­ închidere a graniței. Părerea, că măsurile acestea sunt luate numai contra Rusiei, nu se împarte aici. Convingerea e generală, că urcarea vămii e și contra Austriei în­dreptată. Un fiial de aici fa­ce: că Ger­mania are un ținută față de Austria după parola: «Amic în pace, inamic în resboiu». Peste tote acestea consiliul agricol a ară­­tat dispositiuni de tot inamice contra Aus­triei. Unul din membrii cei mai cu influ­ință, dl Puttkammer, un frate al ministru­lui cu acelaș nume, a declarat, că el ar fi un amic al alianții politice, însă inamic alianței economice cu Austria. Germania e pe destul independența, urmărtă mai de­parte, ca să nu aibă lipsă de a rescum­­păra oă alianță politică prin concesiuni economice vamale. Consiliul agricol ger­man reprezintă pa așa numiții «agrari», gentil­emenii ori funkerii germani a căror adevărat conducător principele Bismarck este, și cari sunt acum la cârmă în Ger­mania. Nu mai încape deci nici uă îndoială despre origina conclusiunilor consiliului agricol, acestea sunt tote inspirate din par­tea principelui Bismarck și guvernul ger­man le va accepta fără nici uă modi­ficare. In comisia pentru afacerile externe a delegațiunei unguresce, delegatul Iuliu Horvath a fi­s cu privire la cond­usele consiliului agricol german : «Uă bună po­litică esternă nu se póte basa numai pe uă armata bună, ci trebue să se refiime și pe uă bună stare financiară și economică», mai departe își esprimă părerea de räu. «că în acesta privința situațiunea nu e așa de inbucurătore pre­cum în cea diploma­tică, și că relațiunile nóstre economice, chiar cu statele cari ne sunt pe terenul politic cele mai amicale, stați mai rău de­cat cu cele­l’alte state, cu cari stăm în relațiunî mai puțin favorabile». Densul nu vrea să facă uă propunere, voeace însă, «ca ministrul să fie orientat despre păre­rile dominătore și să -și dea totă silința de a delătura, cel puțin din partea state­lor nou- amicabile, resboiul economic». Contele Kalnoky însă, mar că v­a fi în stare de a satisface pretensiunii delegațiu­­nii unguresc!. Germania pǎșesce sistema­tic și cu plan mereu înainte, și ’și între­­buințăză puterea sea, spre a ’și câștiga din nou avantagii politice și economice. Organul cehie «Hlas Narodai fa­cea în a­­cesta privință: «Avantagiul relațiunei poli­tice cu Germania nu se pute trage la nici uă îndoiala , însă avantagiul Germaniei e cu mult mai mare, de­cât al nostru. Ger­mania a câștigat prin alianța nostru că garanție contra revand­ei francese, pe când conflictul nostru cu Rusia, s’ar pu­tea ușor delătura prin uă simplă conțe­­legere, care înțelegere la tot cazul nu se va promova prim­­ă alianță cu Germania. Dupe soirile mai noui, conflictul între­­ a­­miciția politică și inamiciția economică a acestor două state, nu numai va dura mai departe, ci se va mai înăspri. Crea­­toriul statului german nu priveșce de su­ficientă amiciția politică a Austriei, ci vo­esce a slabi monarc­ia nostra prin un res­­boiu economic, și în fine a o sili la uă capitulațiune economică, care ar fi identica cu cea politică. Cu acestea nu se vor putea nici vă dată uni poporele Austriei». Critica acesta semnalăză un pericol, a cărui seriositate nu se pot nega. Germania tot mai merge înainte și finalul nu pate să fie ast­fel de cal numai în desavantagiul Austriei. Finalizarea unui stat național în Germania precum și în Italia numai pe spesele Austriei se va realisa și este ceva FORȚA ROMANULUI 21 NOEMBRE COMITESA DE KERCUAL de Xavier de Montepin I. Hanul Țapului de aur. «Maria-Jeanne. ■— Poftim, stăpână. — Ai fost în pimniță, copila mea? — Da, stăpână, ș’am adus vin, după cum mi-ai fi­s. Cele două coșulețe sunt colo, lângă dulap. — Ce face leneșul acela de Jean-Ludovic ? — E la grajd, ciuruesce orzul pentru caii cărăușilor și pentru mânzocul sără­­căcioșilor acelora cari au sosit în căruciera aceia ca vai de om, pe care n’ași da niei fiece lei. — Ah! da, ăia­de se dă peste cap... comedianții... Dăcă hanul Țapului de aur n’ar avea mușterii de cât ca ăștia, eu cred> Marie-Jeanne că nu ne am mai priceps cât lumea. 1 — Ah! stăpână, așa e. — Or cum ănsă au înfățișarea d’a fi amen! cum se cade, mai ales femeia. — Ș’apoi copilița lor e frumosâ ca un îngeraș. Ce păcat e ca uă fetiță atât de frumosâ s’aibe uă meserie c’aceia! nu e așa stăpână. — Ai dreptate, Marie-Jeanne, dar e treba lor, nouă nu ne pasă. Gata sunt bucatele? — Aprope. Câte­va învertituri de fri­gare și friptura e gata. Cât pentru stufat, e gata ș’are să odare de’ți lasă gura apă.­­— Pune masa atunci pentru cărăuși și comedianții aceia. — Numai de­cât. — Ai pregătit masa în odăiță pentru d. doctor ? — Da, stăpână. — N’ai uitat sticla cu vin de Mosella din 1835. — Am adus-o cu cele­l­alte împreună. — Pe domnul Perrin, trebuie să’l îngrijim! Un tânăr atât de bun! un invé­­țat adevărat! a învățat la Paris, auzii tu ? Am avut un noroc mare că bătrânul Gé­­rardiner a murit ș’a venit doctorul Perrin în locu-i. Acela or de câte­ ori­­ chema cine­va noptea, sau pe timp­ur­i, făcea uă gură și ’njura de ți se făcea părul măciucă. Era acum un om care n’o să se sfiiască de vremuri rele și de obosală când va fi vorba să vadă vr’un bolnav, fie chiar și’n fi’un munte. Ș’apoi unde mai pui că e în tot­d’a­una vesel, cu rîsul pe buze și po­liticos ! Dar deșteptăciunea lui! In tóte se­rile stă la vorbă cu mine, mai bine d’un cos, fi­când câ’i face plăcere. — Eh ! stăpână, apoi nu e de mirare, căci vorbesci așa de frumos. — E flăcăii tânărul acesta și cam lacom că nu spui asta ănsă pentru ca să ’i fac să vină, feresca D-fieü, din contra. (Cred c’o să’l fac să se aboneze la noi, cel puțin pentru prânz, și lucrul acesta face onore și câștig Țapului de Aur.) fără a mai pune la socoteală că décá s’ar întâmpla să se bol­­năvăscă cine­va din casă, doctorul ne ar face vizitele de giaba. — Așa e, stăpână, strigă Marie-Jeanne. — Pentru ca să’l hotâresc însă a sta la noi, urmă stăpâna hanului, trebue să’i me­­nagiem slăbiciunea, fâcându’i bucate bune și să’i dăm vin bun; ș’așa ’i vom hotărî, mă însărcinez eu cu asta. Taie pâine în castron, Marie­ Jeanne. Au fii că sunt șap­­te coșuri. Doctorul nu va întârziia ca se vi­nă, și să nu’l facem să aștepte. Convorbirea care precede era între d-na Monique Clerget și Marie Jeanne, servito­­rea ei, in odaia de jos a unicului han din micul sat Aixviller, în Vosges, la șense le­ghe departe de Epinal. Domna Clerget, femeie voinică ca de vr’uă cinci-fieci de ani, bine păstrată, văduva a unui bărbat pe care’l ducea de nas în via­ța’î, conducea forte bine și cu căștig ha­nul Țapul de Aur. Gătitul bucatelor sale și bunătatea vinu­lui de Mosella erau lăudate prin împreju­rimi la uă departare de mai multe leghe. Domna Clerget nu’și aducea aminte ca să fie fost vr’uă dată cochetă, dar avea respect de ființa ei și’l manifesta printr’un curățenie riguros. Avea mâna iute, ochii vioi, limba s­ravănă și trăia în bună în­­țelelegere cu băiatul hanului, Jean-Ludovic, și slujnica ei Maria-Jeanne, iată cum se cade, albă și grasă și d’un balon ce dă cam în roșcat, pe scurt, un turte plăcut model al unui tip care se apropria forte mult de acela al țărancelor alsaciane. Narațiunea nostră începe să dată cu lu­na lui Main din anul 1847. Afară, noptea era aprope ca să înlocu­iască crepusculul, era însă un nopte se­nină pe care milionele de stele lucitare dupe firmament o făcea transparentă și lu­­minosă. Un foc viu fîlfîia în marele cămin din odaia cea mare care servea de bucătărie și sufragerie în același timp hanului Ța­pului de Aur. In fața acelui cuptor se învârtea­u o frigare bine garnisită. Ceva mai departe, două sau trei tingiri, puse pe cup­tor, respundeau o o adere minunată. Niște rafturi de stejar, pe care timpul le înegrise, stau rezămate de zid, niște far­furii frumose și lucitare, talere de porțelan se înșiruiau pe polițe. Intre aceste mobile și înaltele dulapuri pline cu rujerie, se vedeau atârnate pe pe­reți nișce cadre mare d’Epinal, pe cari anii cu greu s- ar găsi cine­va: Elenul rătă­citor, Damon și Phiiyas, cele patru fiice a­le lui Agemon etc., etc. In tavan se vedeau atârnate șunci afu­mate, cărnați uscați și bucăți de slănină. Intr’un colț al odăii se vedea clasicul Cu­­cu al Vosgilor, cu bătaia îndoita, cu limba și greutățile sale. Un lampă de alamă, fără sticlă, așefiată pe masă, combatea cum putea și ea întu­nericul, dimpreună cu flacărea din cămin. Sunase se pie­cesuri. Trei sau patru cărăuși în bluze, cu niș­te pălării moi și mari în cap și cu luleaua în gura năpădită în odaie, salutară pe d-na Clerget și cerură cu sgomot mâncarea lor, pe care Maria-Jeanne se grăbi a le-o da. Se pusese la masă numai de câte­va moment și trageau din fălci c’uă mulțu­mire vădită, când niște noui ființe intra­ră la răndu-le, dar într’un mod mai liniș­tit, pre­cum sfios. Acești noui veniți de cari am auzi­t fii­­cându-le comedianți—erau trei: tatăl, mama ș’un fetiță. Tatăl, om ca de trei-fieci și cinci de ani, părea a avea cel puțin cinci-fieci, un păr des și creț, plin iei colea cu fulgi, în­corona fruntea lui mică și încrețită. Că barba cărunțită înconjura obri­jii lui slabi, galbeni și sbîrciți. Nasul îi era lung și în­covoiat, ochii­­ erau de un albastru des­chis, cu privirea vagă și ne­hotărâtă ce exprima grijea și umiliațiunea. Acest om trebuie să fi fost forte voinic mai era pate, dar înaltul său corp se în­­covoiase sub greutatea sdrobitore a oste­­nelelor fa­lnice, de lipsă și de grijuri. îmbrăcămintea lui compusă dintr’un pal­ton murdar, undinioră negru, d’ua jiletcă cu dungi și dintr’uă pereche de pantalo­nași cenușii strânși de nisce ghetre lungi, d’asupra genuchiului, nu’i ascundea de loc meseria ce avea. Femeia putea s’aibe vr’uă două­ fieci și șase de ani. Obosela, suferințele, atingerile ruinătore ale sărăciei trecuse peste densa fără ca să-i strice frumusețea feței. Trăsurile curate, liniile puternice ale profilului sau ocheș aveau uă asemănare bâtâtore la ochi a cu unele medalii ro­­mane. Cu drept sau fără, acea femee pă­rea a avea în vinele sale sângele bogat și minunat al Transteverenilor. Părul său roșcat, des și lung, formă pe capul un răsuceală pe care d’abia o pu­tea ține un piepten stricat de os de corn în creștet. Ochii forte mari, două culore fumurie a­­prope negru, exprimau în același timp bu­nătatea cea mai mare și cea mai desă­vârșită energie. Tot ast­fel îi era și gura, cu buzele cârnese și d’un roșiu aprins. (Va urma).

Next