Romanulu, aprilie 1888 (Anul 32)

1888-04-08

I­ ­ & T ANUL AL XXXII-LE Voiesco și vei putea. a nunciuri Linia de B0 litere, petit pagina IV .... Detto „ „ .. n­m . ■ ■ Inserțiunî și reclame pagina III și IV linia A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea­­ Jiarului. IN PARIS, la Havas, Laffite et C-nne, 8, Place de la Bourse, LA VIENA, la d-niî Haasenstein et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCFORT, S. M. la — G. L. Daube et O-ttie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și Ameri — Scrisorile nefrancate se refasă — 2 lei 2 „ 40 ba ESEM­PLARUL 15 BAN REDACȚIA STRADA DOAMNEI 2, ADMINISTRAȚIA STRADA NOUĂ, to Iwkime : C. A. ROSETTL Director«» : VTOTTLA C. A. ROLETO EDIȚIU­NEA de DJP.IPSEATA BUGURESCI, 7 PRIER împrejurările în care d. I. Brătianu se retrase de la putere și condițiu­­nile în cari n­oul guvern veni la cârma țărei, continuă a face obiectul aprecierilor și comentariilor presei. In ceia ce ne privesce, arătarăm care este părerea nostră despre gu­vernul actual și cum înțelegem situa­­țiunea sea față cu țara și cu pre­rogativele Coronei. Chrămat prin încrederea M. S. Regelui, acest guvern are ca prima datoriă d’a se presinta înaintea na­­rațiunei cu totă autoritatea, și, spre acest sfârșit, trebue mai nainte de tale a’și regula posițiunea s­a față cu țara. Almintrelea, ori de ce simțiminte ar fi inspirat și ori cât de bune ar fi intențiunile sale, el nu póte avea nici autoritatea ce i se cere, nici încrederea de care trebue să se bu­cure. Disolvarea deci cât mai neîntârziată a Corpurilor legiuitore se impune ac­tualului guvern ca uă condițiune neapărată a existenței sale și, în a­­celași timp, ca uă trebuință impe­rios cerută de regimul nostru con­stituțional. Atitudinea ce a luat chiar din pri­ma zi presa majorităței parlamentare este îndestul de semnificativă, pentru ca guvernul să înțelagă la ce se es­­pune și la ce pute espune țara, deci nu’I­ va da uă nouă Representațiune națională, în cazul când, într’un timp mai mult sau mai puțin apropiat, ar surveni împregiurării cu totul neaș­teptate în mersul politicei europene. Țara trebue să fie pregătită la tote și este de datoria guvernului ca, pe lângă liniștea ce pute se asigure în întru, să cugete serios și la ceia­ ce ar putea să aducă eventualitățile vi­itorului. Ș’apoi, chiar dace n’am avea în­tru nimic să ne temem de mersul evenimentelor din afară, chiar dăcă lucrurile ar urma încă pentru mult timp calea lor liniștită și pacinică, nu crede ore guvernul că s’ar cu­veni să se dea uă deplină satisfac­­țiune țărei prin disolvarea Corpuri­lor legiuitore și încetarea unei stări de lucruri cu totul de transițiune și dintre cele mai precarii ? Provisoriul de azi—căci proviso­­riu îl vom numi—nu este câtuși de puțin menit să dea acesta satisfac­­­­țiune; din contră, el neliniștește și­­ mai mult spiritele și face ca situa­­țiunea să fie privită în viitor cu mai multă nesiguranță și neîncredere. Nu credem că este bine, că este înțe­lept ca actualul guvern să se prezinte țărei sub asemeni auspicii; precum nu­­ credem asemenea că este bine, că este înțelept ca țara să rămână mai mult timp în așteptare, față cu un o stare de lucruri care nu póte fi me­nită să pună capăt neliniștei și în­­grijirea de până acum. Guvernul, când își a luat asupră’și sarcina d'a răspunde la chrămarea M. S. Regelui, a trebuit să aibă în vedere și ceia ce țara are să aștepte de la densul, adică să fie sema de dorința unanimă d’a se face apel la alegători și d’a se da țărel­uă Re­­presintațiune națională, care să fie adevărata ei espresiune. Numai în acesta așteptare legi­timă guvernul actual a putut și pure să fie privit cu încredere; alt­fel, ori­cine va avea tot dreptul să zică că a fost înșelat în așteptarea s­a. Dar, guvernul are să’și desfășure tota activitatea și să’și pună tot ze­lul pentru a face să înceteze nemul­­țămirea ce domnesce azî în țără de pe urma unei rele administrațiuni. Se pare, și n’avem dreptul să ne îndoim de bunele sale intențiuni. Prin acesta cnse se va curma ore și acea agitațiune politică în contra unei stări de lucruri care deștaptă atâtea temeri în rîndurile tuturor ade­văraților liberali și’n țăra întrăgă,temeri îndestul de legitimate și de cari ar trebui să se țină să mă ? E că puntul în privința căruia nu vedem câtuși de puțin limpede în viitor și asupra căruia guvernul ar trebui să cugete cu totă seriositatea, deci cu adevărat voesce împăcarea și liniștea spiritelor și ține a face pe fie­care să dobândască credința că sp­e a ridica cât se pate mai mult în ochii națiunei prerogativele Coronei. Stăruim deci cu tot dinadinsul a­­supra acestui punct, cerând ca Cor­purile legiuitore să fie cât mai neîn­târziat disolvate ; și acesta pentru încetarea tutor temerilor, pentru sa­­tisfacțiunea deplină a țărei și în in­teresul regimului nostru constitu­țional. SERVICIUL TELEGRAFIC AL „ROMANULUI“ Paris, 5 Aprile Englitera caută să concilieze diferendul ivit între Maroco și Statele­ Unite. Sora, 5 Aprile. In aceste­­ zile din urmă s’a distribuit pe ascunse uă proclamatiune adresată arma­tei bulgare și semnata «Comitetul de la 9 August». Acesta proclamatiune a fost im­primata la Brăila. Ea sfatuiesce pe soldați să se rescule în­potriva principelui și a guvernului cari sunt ostili Rusiei. Guvernul, înereglétor în armată, n’a luat nici uă măsură cu prilejul distribuirii a­­cestei proclamațiuni. ” Viena, 6 Aprile «Corespondența politică» publică un scri­­sore din Budapesta, care constată satis­­facțiunea ce causeza cercurilor politice un­guresc­ composițiunea noului cabinet ro­mân, care fiind format din elemente se­riose, va face de­sigur­­ă politică exclu­siv conformă intereselor bine înțelese ale României, cea ce sufige pentru a asigura bunele raporturi ale celor două state ve­cine. Berlin, 6 Aprile. Scirea din sorginte vieneză, publicată de Caseta de Colonia și care vorbește de re­tragerea posibilă a principelui de Bismarck, n’are nici un temeiu. Berlin, 6 Aprile împăratul, după ce a fâcut un mică preumblare, a ascultat dimineța raportu­rile ministrului de resboiü și șefului de cabinet militar. După amend­i, el a primit pe principele de Bismarck. Florența, 6 Aprile Regele Humbert, regina și d. Crispi au mers la 11 ore să visiteze pe regina Vic­toria. Pe tot percursul, stradele erau îm­podobite.^. Regina Victoria a înapoiat, vișiț: Majestaților Lor la 4 ore. Berlin, 6 Aprile Gaseta Germaniei de Nord, fiice că Sul­tanul, pentru a da­tă nouă proba de simpatia sea pentru națiunea germană, a ordonat numirea unei comisiuni care va fi pusă sub înaltul său patronagiu, și care se va însărcina să strângă colecte în fa­­vorea victimelor inundațiunilor din Ger­mania. Colonia. 6 Aprile. Se anunță din­ Berta Gazetei de Colonia că cercurile diplomatice manifestază un mare neliniște în privința posibilității retra­­gerei principelui Bismarck, care ar fi cau­­sata de căsătoria proiectată între princi­pele Alecsandru de Battenberg și princi­pesa Victoria de Prusia. Principele Alecsandru ar voi sa vie la Berlin cu regina Enghi­eret pentru a cere mâna principesei. Gaseta de Colonia explică motivele po­litice cari se opun acestei căsătorii. Ea a­­mintește că după declarațiunile făcute de d. Bismarck în fața Reichstagului, Germa­nia trebue sâ stea cu totul desinteresată în cestiunea bulgărască, pentru a con­serva totă încrederea celor două guverne din care acestă cestiune a făcut două ad­versari. Acestă încredere ar fi imediat tur­burată, dacă principele de Battenberg, ad­versarul cel mai urît al Țarului, ar deveni ginerele împăratului Germaniei. Berlin. 6 Aprile. Gaseta Națională află că noul sforțări s’au făcut în favorea căsătoriei principe­lui de Battenberg, dar fără succes. Deci, nu pate fi nici un conflict secret, și nu pate fi vorba de demisiunea domnului Bis­marck. Londra, 6 Aprile. Times zice că principele de Battenberg a părăsit­ tronul Bulgariei, pentru a avea libertatea de a se căsători cu principesa Victoria. Totuși­­. Bismarck pare să aducă puternice argumente politice pentru a îm­­­pedica acesta căsătorie care, cum fa­ce Times, ar aduce un mare încordare a ra­porturilor între Berlin și St.-Petersburg. Berlin, 6 Aprile. Gazeta Germaniei de Nord rectifică te­s­­tul care s’a dat în privința toastului ros­tit de principele imperial, în fa­ua aniver­sării nasterei d-lui Bismarck. E că sfîrșitul acestui toast. «Compar situațiunea nostră actuală cu aceia a unui regiment care s’ar urca la a­­salt și al cărui comandant ar fi căzut; succesorul său, cu tóte cu grav rănit, îna­­inteza cu îndrăsnală, iar tóte privirile sunt îndreptate către drapelul care îl ține pur­tătorul său cu uă mână fermă ; ast­fel ții și c-tea drapelul imperiului. Fie ca, unit cu împăratul, sé’l ții sus­țincă mult timp. Dumnezeu se bine­cuvinteze și se propagă pe împăratul și pe Alteța Vostru». Agenția Havas. Declarațiunea ministerului fran­cez Noul minister francez, sub președinția d-lui Floquet, îndată ce s’a presintat în Cameră a făcut urmatorea declarațiune: Ministerul, care vi se presintă, face apel la tote fracțiunile cu sen­timente republicane. Bărbații din cari se compune, sunt de mult timp în serviciul republicei. Democrația le cunosce numele și el îndrăsnesc a crede că ea are încredere în el. El speră că parlamentul nu le va re­­fuza concursul în nișce împregiurări cari reclamă în mod imperios uni­rea republicanilor. Președintele republicei încredin­țând conducerea cabinetului aceluia care de trei ani încace a presidat desbaterile Camerei și ast­fel este obicinuit cu imparțialitatea, a voit să arate că același spirit va inspira și acțiunile guvernului său. Totuși —ne grăbim a o spune—nu în ne­mișcare și mai puțin în regres vo­­ies ce țara se merge, ci în progres ci în r! Acxrrrli q faq r»orrnlci f q q incfini­ DUMINECA, 8 APRILE 1888 Loimineză-te și vei fi: abonamente In Capitală și districte, un an 48 lei; sése luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țerile Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMÂNIA, la administrațiunea farului și oficiele poștale, LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8, Place de la Bourse. T.A VIENA, la d. B. G. Popsriici, 15. Fleischmarkt. Bl ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Franc­­esco de Paola (N. 0 ) 15, Geneva. — Articolele nepublicate se ard­e­ țiunilor nóstre, care nu pot împe­­dica agitațiunile trecatore și super­­­­ficiale. Guvernul, care nu se teme de uă reformă preparată în mod se­rios, cere numai să se pună în frun­tea majorităței republicane, pentru ca să o conducă pe acest drum, se restabilescá uă disciplină de bună voie în rândurile ei și ast­fel încet­­încet să asigure realizarea acelor speranțe, care națiunea le-a pus în republică. Dor­ită liberate, care nu merge înainte pe calea dictaturei, nu pote promite transformări imediate; ea are nevoie, pentru ca să îndepline­­scă opera­rea, de consimțământul zil­nic al puterilor publice, și cere dis­­cuțiuni care, deși amână câte­vă dată succesul, în schimb îl fac mai sigur și mai durabil. Cestiunea re­­vizuirei constituțiunei, care s’a adus în Cameră este una dintre acelea, care reclamă cea mai mare liniște și chibzuire. Acel membru­ al cabi­netului, cari s’au arătat ca cel mai aprigi apărători al revizuirel, n’ar dori ca uă operă de atâta importan­ță, care este menită d'a pune în de­plin acord organisațiunea nóstra po­litică cu principiile republicane, să se facă în împrejurări de natură a o periclita. Guvernul va cere de la d-vostră să’I lăsați grija d’a indica momentul favorabil și d'a pregăti în­țelegerea necesară între ambele ca­­­­­­mere. Președintele camerei v’a spus a­­j­cum de curând , adevărat este nu­li­mai aceea ce este astăzi, și acesta­­ este lucru firesc. Problemele care a­­ting procedeul politic interesează na­­­­țiunea cu mai puțină vioiciune de­cât cestiunile care cuprind fondul­­ intern al marilor ei afaceri, care pri­­­­vesc finanțele publice, industria, co­­merciul, soarta munci­torilor, armata și posițiunea internațională a națiu­nei; și întreaga majoritate a apro­bat aceste cuvinte. Un șir de legi, cari se referă la aceste cessiuni mari, sunt la ordi­nea Ziei, vă vom invita să le cer­­neți și să hotărâți urgența. Guver­nul va urma desbaterile cu încorda­tă atențiune și va vorbi tot­dea­una pentru soluțiunile care vor cores­punde mai mult intereselor demo­cratice. El va va presinta un pro­­i­­ect de lege pentru adunări, după­­ părerea s­a, atât pentru legiuitor cât­ și pentru țară, antemergătorul nece­sar pentru regularea definitivă a re­­lațiunilor dintre stat și biserică. Cu modul acesta opera secularisărel, i­­naugurată de revoluțiunea franceză și reluată de a treia republică, va fi continuată. Cestiunile financiare se găsesc în primul rând al problemelor d-vostră. I Sperăm să punem pe uă Cameră sau ■ alta în posițiune d’a examina cu ma­turitate ultimul buget al legislativei și d’a introduce reforme importante în el, în special reforme cari pri­vesc băuturile și darea pentru moș­tenire. Vom cere Senatului ca, după ce se va reîntruni, să se ocupe cu legile militare votate de Cameră. Noua organisare a puterilor nós­tre naționale ne permite, prin înmul­țirea mijlocelor nóstre de apărare, nu numai d’a ne asigura respectul cuvenit, dar ea este și uă garanție pentru menținerea păcei, căreia noi ne închinăm în mod sincer. Cu mo­dul acesta vom pregăti în­lâuntru și în afară condițiunile, cari să fiă fa­vorabile serbărei solemne a glorio­­sului centenar de la 1789, la care Francia a invitat pe învățații, indus­triașii și lucrătorii din tota lumea. VATICANUL ȘI ALIANȚA ÎNTREITA Kölnische Zeitung nu se pate stă­pâni fără de a zice câte­va cuvinte în privința încercărilor organelor va­ticanului de a semăna neîncredere în­tre Italia și cele două puteri impe­riale din centrul Europei. Partida­­ și Ziarele vaticanului, Zice numitul Ziar, sunt firesce nemulțumite cu tot ce există și se petrece în regatul Ita­liei și prin urmare și cu alipirea regatului de alianță, de pace dintre Germania și Austria. Osservatore Romano n­u mai gă­­sesce nici un fir de păr bun în Ita­lia Crispiană și gâsesce în special că este nedemn de ambii aliați ca în Germania și Austria să admită de a se guverna după principiile conser­­vatore și creștinesc!, iar Italia re­voluționară să se sbată în ghiarele unei cete de francmasoni. Vederile vaticanului nu sunt îm­­părtășite de aceia pe cari privesce, adică de Austria și Germania. Noi recunoscem în regatul Italiei o pu­tere creștină, tare și bine condusă, cu care nu este nici să cinste, nici pentru statele cele mai mari din lume ca să fie în alință. SCIRI D’ALE PILEI Joui, după cum am anunțat la orele 2 după am­ia fii, d. Curtopassi, trimis estra­­ordinar și ministru plenipotențiar al Rege­lui Italiei, a fost primit, împreună cu per­sonalul Legațiunei Regale, la palatul din capitala, în audiență oficială, cu ceremo­nialul prescris. 1). Curtapassi a remis M. S. Regelui, în presența d-lui ministru secretar de stat la departamentul afacerilor străine, scrisorile cari ’l acredita în calitate de trimis extra­­ordinar și ministru plenipotențiar al M. S. Regelui Humbert pe lângă persona M. S. Regelui. După terminarea audienței oficiale , d. FOIȚA «ROMANULUI» 7 APRILE 2 DIARUL UNUI OM DE PRISOS DEJ I. TURGENIEW­I. 21 Marte 18... Cu va­­ fi mai nainte me ținuse în brațe și mă mângâia cu acea iubire mare, ca și când ar fi presimțit apropierea ceasului din urmă. Venise un medic somnoros care mirosea de departe a rachii. Tata­ mea muri sub lanceta lui și în ziua următore stăm deja ca ua piatră de durere și dis­perare ținând uâ luminare naintea cata­falcului, unde zăcea recele cadavru și as­cultam mecanicește cântarea dascălului, care din timp în timp era întreruptă prin slaba voce a preotului; lacrimile îmi cur­geau des pe față, amorțisem de durere și îmi înțepenise ochii pe cadavrul rece ca și când ași mai fi așteptat să-mi vorbescá. Mama cnse se ruga cu pietate închinân­­du-se des și plecându-se din când în când pené la pământ. Devenisem din posomorii ce eram pene aci, un om care nu are nici un judecată și simțeam că se petrece ceva îngrozitor în interiorul meu... mortea m’a privit în față și m’a sigilat. După mortea tatălui meu, cum spusem­, ne mutarăm la Moscva din simplul motiv, câ vândusem mai tot pământul, ce aveam, din causa datoriilor, da­totă averea, cu escepțiunea unui petec de grădină, pe care aștept eu acuma sfârșitul strălucitei mele vieți. Mărturisesc că de­și ela un copil, to­­tuși îmi părea rea părăsind vechiul nostru cuib, sau mai bine cjis grădina. Astă grădină a păstrat suvenirile plăcute ale copilăriei mele; colo am îngropat în­­tr’uă dimineța de primavara pe cel mai fi­del amic al meu, pe bătrânul meu câine, credinciosul Th­es; colo ascuns în iarba mare mistuiam merele roșii, ce le cule­geam pe furiș, dincolo vâdut pentru prima data, în dosul unei stufi de smeura, pe Claudia cameriera. Măcar că ea avea obi­ceiul de ași ascunde fața în batistă, când rîdea, a deșteptat în mine un respect atât de mare, in­cât în presența ei respirarea mi se opria. Și într’un gli, chiar în dimi­­neta primei dile de Paști, când veni rân­dul sâ’mi sarute mâna, a lipsit puțin că nu i-am sărutat eu micele ei cisme. Bunule D-fieü ! cine ar crede că sunt deja 20 de ani de atunci. Mie ’mi pare ca și când tóte aceste s’ar fi întâmplat nu­mai de câte­va­­ file. Pene ce omul se bu­cură de sănătate deplină, nu simte ce comoră are­ viața, asemenea sunetului, se simte numai după o o trecere de timp. O, grădinuța și voi cărări plăcute din ju­rul locului ! Tu năsip din jurul gropei unde priveam micii peset. Și voi bra<fi cu crucile vostre dese, prin cari resună cân­tecul muncitorilor și zgomotul carelor. Vă trimit ultimul meu adio ! In momentul când mă desparțesc de viață, ’mi întind birațele mele spre voi. Numai uâ dată aș mai dori se respir mirosul amar al absintului, ua dată numai se aud clopotul bisericii din satul nostru, se mi mai odihnesc sub um­bra fagilor și se-mi las privirea se rota­­cesca în urma vântului fugator, ce trece în valuri negre peste érba aurie a câm­piei nóstre... De alt­cum de ce tóte aceste ? spre ce scop ? Dar aefi nu mai pot scrie. Mâne. 22 Martie Ar fi e frig și noros. Un așa timp ’mi mai convine, se și potrivesce cu lucrul meu. N­iua de erí a desceptat în mine oă mulțime de reflecțiuni. Aste espresiuni de sentimente ’mi aduc aminte de acele mân­cări, cari la început sunt dulci și plăcute lasă case în gură un gust grețos. Voi se povestesc dar simplu și finiseți viața mea. Ne mutasem la Moscva. Dér ’mi veni să idea, ore viața mea me­rită intr’adevĕr, ca să fie descrisă, ca se­mi dau ostenela sé o descriu. Nu, sigur nu. Viața mea nu se deosi­­besce întru nimic de viața altora, casa parintesca, universitatea, activitatea de ofi­ciant în diferite oficii mai mici, dimisia di oficiu, micul cerc de cunoscuți, sărăciă cinstită, muncă liniscită, moperațiă în pofte, spuneți-mi voi singuri, cine nu le cunosce? Voiü omite deci povestirea trecutului meu până când o fac pentru plăcerea mea, de­ore­ce éise trecutul meu pentru mine ânsu-mi nu oferă ce­va veselie sau prea trist, ast­fel el nu merită nici oâ atențiune mai deosebita. Voiesc mai bine să-mi dau socotelă despre caracterul meu. Ce fel de om sunt eu? Pate ca mi-ar putea zice cine­va ca nimeni nu m’a întrebat de asta. Bine. Aui cugetati-ve că mor, pe Dumnedeu, eu mor, și mi se va erta, daci simt plă­cerea de a afla eu singur, ce om unt ? Punându-mi astă întrebare însemnată și de óre­ce nu am vre­un motiv cât de mic de a fi mândru de persona mea, precum de obicei, sunt omeni cari își cunosc prea bine calitățile lor bune, trebue să mărtu­risesc că eu am fost în lumea asta un om cu totul de prisos, sau decà voiți: am fost cu totul nefolositor. Vom­ dovedi acesta mâne, căci adi tușesc ca să aie bătrână, și ca reul să nu se maréscá, Ingrijitórea, bă­trână Terentievna mă supără: Culcate bu­nul meu stăpân și ia ceai! scrid forte be­ne că in ce-și frământă creeril. Ar voi să bea și ea ceaia. Ei da, de ce nu ! De ce se nu permit ómenilor săraci ca să tragă tot felul de felose de la stăpânii lor, când a­­ceștia mor ? Pene este încă timp. 23 Marte. Ear a început iarna. Zăpada cade în fulgi mari. Om de prisos, om de prisos... ce cuvânt potrivit mi-am găsit! Cu cât mă ocup mai mult de mine, cu atât mai atent văd totă viața mea trecută, cu atât mai mult mă conving de adevărul mare al a­­cestui cuvânt. De prisos. Așa e, cuvântul acesta nu se póte aplica altora. Vor fi ei omeni buni, roz, proști, plăcuți, supârăcioși, dar omeni de prisos nu cred că vor fi e­­xistând pe lume. Pate că nu me vom­ fi esprim­at bine, ascultați dar, chiar și fără acești omeni ar putea să esiste lumea, asta e un­ adevăr ce nu sufere îndoială; dar a fi om de prisos nu e vina lor, nici pro­prietatea lor caracteristică, ast­fel că vor­bind de ei, cuvântul de prisos nu e cel dintâiu ce străbat la voi. Ce mă privesce pe mine, despre mine nu se pare nici de loc altcum, de prisos ată­tot. Un om de prisos și comedia s’a sfârșit. Apariția mea pe lume nu o va fi pre­­ventut natura și de aceea m’a tratat ca pe un ospe neașteptat, nechemat. Nu e de mirat dor ca un glumeț, un cartofor pa­sionat fi­cea despre mine că, mama când m’a născut,sa jucat uă carte rea ! S’a întors mașina... au trecut vremurile! In fata vie­ a mea aflam ori­ce loc, ce-l doriam, ocupat de alții, póte din causa, că nu’l căutam acolo, unde trebuea să’l caut. Nu aveam încredere în mine, în per­sona mea, tot­d’auna posomorit­, eram tot­­d’uă­ datâ­ră ființă ce nu își află prepaos, cum sunt de obiceiü bolnavii, și ca paha­rul amar să fie plin, între sentimentele mele și între judecata mea, domnea­ză discor­dia neexplicabilă și neinvigibilă, pate din causa ambițiunii sau nefericitei lui orga­nism corporal; și de­­ câte ori voiam să înving acest rol, mișcările­­ mele, fisiono­­mia, totă ființa mea lua­tă espresiune de martir. Nu numai păream a fi așa, ci în­­tr’un mod nefiresc eram constrâns de a fi așa. Am văzut câ e așa și m’am retras. Cugetam profund asupra mea,­ mé asemă­năm cu alții, priveam, gesticulam, surâ­­deam, ca omenii ce vor să placă altora, judecam fie­ce lucru în partea sea cea mai rea, rîdeam singur de mine, că făceam pretențiuni de a fi ca alții și îndată ce mă vedeam încongiurat de bucurie și veselia, me cuprindea tristeța și disperarea; dar începeam din nou pa­carda din nainte; cu un cuvânt mé întorcem în ciudatul meu cerc, ca veverița în cuibul ei. Treceam «file întregi sub aceste lupte zadarnice și acum spuneți, vă rog, spuneți voi singuri, cui și cu ce ar putea folosi un ast­fel de om ? (Va urma). É

Next