Romanulu, aprilie 1888 (Anul 32)
1888-04-08
I & T ANUL AL XXXII-LE Voiesco și vei putea. a nunciuri Linia de B0 litere, petit pagina IV .... Detto „ „ .. nm . ■ ■ Inserțiunî și reclame pagina III și IV linia A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea Jiarului. IN PARIS, la Havas, Laffite et C-nne, 8, Place de la Bourse, LA VIENA, la d-niî Haasenstein et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCFORT, S. M. la — G. L. Daube et O-ttie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și Ameri — Scrisorile nefrancate se refasă — 2 lei 2 „ 40 ba ESEMPLARUL 15 BAN REDACȚIA STRADA DOAMNEI 2, ADMINISTRAȚIA STRADA NOUĂ, to Iwkime : C. A. ROSETTL Director«» : VTOTTLA C. A. ROLETO EDIȚIUNEA de DJP.IPSEATA BUGURESCI, 7 PRIER împrejurările în care d. I. Brătianu se retrase de la putere și condițiunile în cari noul guvern veni la cârma țărei, continuă a face obiectul aprecierilor și comentariilor presei. In ceia ce ne privesce, arătarăm care este părerea nostră despre guvernul actual și cum înțelegem situațiunea sea față cu țara și cu prerogativele Coronei. Chrămat prin încrederea M. S. Regelui, acest guvern are ca prima datoriă d’a se presinta înaintea narațiunei cu totă autoritatea, și, spre acest sfârșit, trebue mai nainte de tale a’și regula posițiunea sa față cu țara. Almintrelea, ori de ce simțiminte ar fi inspirat și ori cât de bune ar fi intențiunile sale, el nu póte avea nici autoritatea ce i se cere, nici încrederea de care trebue să se bucure. Disolvarea deci cât mai neîntârziată a Corpurilor legiuitore se impune actualului guvern ca uă condițiune neapărată a existenței sale și, în același timp, ca uă trebuință imperios cerută de regimul nostru constituțional. Atitudinea ce a luat chiar din prima zi presa majorităței parlamentare este îndestul de semnificativă, pentru ca guvernul să înțelagă la ce se espune și la ce pute espune țara, deci nu’I va da uă nouă Representațiune națională, în cazul când, într’un timp mai mult sau mai puțin apropiat, ar surveni împregiurării cu totul neașteptate în mersul politicei europene. Țara trebue să fie pregătită la tote și este de datoria guvernului ca, pe lângă liniștea ce pute se asigure în întru, să cugete serios și la ceia ce ar putea să aducă eventualitățile viitorului. Ș’apoi, chiar dace n’am avea întru nimic să ne temem de mersul evenimentelor din afară, chiar dăcă lucrurile ar urma încă pentru mult timp calea lor liniștită și pacinică, nu crede ore guvernul că s’ar cuveni să se dea uă deplină satisfacțiune țărei prin disolvarea Corpurilor legiuitore și încetarea unei stări de lucruri cu totul de transițiune și dintre cele mai precarii ? Provisoriul de azi—căci provisoriu îl vom numi—nu este câtuși de puțin menit să dea acesta satisfacțiune; din contră, el neliniștește și mai mult spiritele și face ca situațiunea să fie privită în viitor cu mai multă nesiguranță și neîncredere. Nu credem că este bine, că este înțelept ca actualul guvern să se prezinte țărei sub asemeni auspicii; precum nu credem asemenea că este bine, că este înțelept ca țara să rămână mai mult timp în așteptare, față cu un o stare de lucruri care nu póte fi menită să pună capăt neliniștei și îngrijirea de până acum. Guvernul, când își a luat asupră’și sarcina d'a răspunde la chrămarea M. S. Regelui, a trebuit să aibă în vedere și ceia ce țara are să aștepte de la densul, adică să fie sema de dorința unanimă d’a se face apel la alegători și d’a se da țăreluă Represintațiune națională, care să fie adevărata ei espresiune. Numai în acesta așteptare legitimă guvernul actual a putut și pure să fie privit cu încredere; altfel, oricine va avea tot dreptul să zică că a fost înșelat în așteptarea sa. Dar, guvernul are să’și desfășure tota activitatea și să’și pună tot zelul pentru a face să înceteze nemulțămirea ce domnesce azî în țără de pe urma unei rele administrațiuni. Se pare, și n’avem dreptul să ne îndoim de bunele sale intențiuni. Prin acesta cnse se va curma ore și acea agitațiune politică în contra unei stări de lucruri care deștaptă atâtea temeri în rîndurile tuturor adevăraților liberali și’n țăra întrăgă,temeri îndestul de legitimate și de cari ar trebui să se țină să mă ? E că puntul în privința căruia nu vedem câtuși de puțin limpede în viitor și asupra căruia guvernul ar trebui să cugete cu totă seriositatea, deci cu adevărat voesce împăcarea și liniștea spiritelor și ține a face pe fiecare să dobândască credința că spe a ridica cât se pate mai mult în ochii națiunei prerogativele Coronei. Stăruim deci cu tot dinadinsul asupra acestui punct, cerând ca Corpurile legiuitore să fie cât mai neîntârziat disolvate ; și acesta pentru încetarea tutor temerilor, pentru satisfacțiunea deplină a țărei și în interesul regimului nostru constituțional. SERVICIUL TELEGRAFIC AL „ROMANULUI“ Paris, 5 Aprile Englitera caută să concilieze diferendul ivit între Maroco și Statele Unite. Sora, 5 Aprile. In aceste zile din urmă s’a distribuit pe ascunse uă proclamatiune adresată armatei bulgare și semnata «Comitetul de la 9 August». Acesta proclamatiune a fost imprimata la Brăila. Ea sfatuiesce pe soldați să se rescule înpotriva principelui și a guvernului cari sunt ostili Rusiei. Guvernul, înereglétor în armată, n’a luat nici uă măsură cu prilejul distribuirii acestei proclamațiuni. ” Viena, 6 Aprile «Corespondența politică» publică un scrisore din Budapesta, care constată satisfacțiunea ce causeza cercurilor politice unguresc composițiunea noului cabinet român, care fiind format din elemente seriose, va face desigură politică exclusiv conformă intereselor bine înțelese ale României, cea ce sufige pentru a asigura bunele raporturi ale celor două state vecine. Berlin, 6 Aprile. Scirea din sorginte vieneză, publicată de Caseta de Colonia și care vorbește de retragerea posibilă a principelui de Bismarck, n’are nici un temeiu. Berlin, 6 Aprile împăratul, după ce a fâcut un mică preumblare, a ascultat dimineța raporturile ministrului de resboiü și șefului de cabinet militar. După amendi, el a primit pe principele de Bismarck. Florența, 6 Aprile Regele Humbert, regina și d. Crispi au mers la 11 ore să visiteze pe regina Victoria. Pe tot percursul, stradele erau împodobite.^. Regina Victoria a înapoiat, vișiț: Majestaților Lor la 4 ore. Berlin, 6 Aprile Gaseta Germaniei de Nord, fiice că Sultanul, pentru a dată nouă proba de simpatia sea pentru națiunea germană, a ordonat numirea unei comisiuni care va fi pusă sub înaltul său patronagiu, și care se va însărcina să strângă colecte în favorea victimelor inundațiunilor din Germania. Colonia. 6 Aprile. Se anunță din Berta Gazetei de Colonia că cercurile diplomatice manifestază un mare neliniște în privința posibilității retragerei principelui Bismarck, care ar fi causata de căsătoria proiectată între principele Alecsandru de Battenberg și principesa Victoria de Prusia. Principele Alecsandru ar voi sa vie la Berlin cu regina Enghieret pentru a cere mâna principesei. Gaseta de Colonia explică motivele politice cari se opun acestei căsătorii. Ea amintește că după declarațiunile făcute de d. Bismarck în fața Reichstagului, Germania trebue sâ stea cu totul desinteresată în cestiunea bulgărască, pentru a conserva totă încrederea celor două guverne din care acestă cestiune a făcut două adversari. Acestă încredere ar fi imediat turburată, dacă principele de Battenberg, adversarul cel mai urît al Țarului, ar deveni ginerele împăratului Germaniei. Berlin. 6 Aprile. Gaseta Națională află că noul sforțări s’au făcut în favorea căsătoriei principelui de Battenberg, dar fără succes. Deci, nu pate fi nici un conflict secret, și nu pate fi vorba de demisiunea domnului Bismarck. Londra, 6 Aprile. Times zice că principele de Battenberg a părăsit tronul Bulgariei, pentru a avea libertatea de a se căsători cu principesa Victoria. Totuși. Bismarck pare să aducă puternice argumente politice pentru a împedica acesta căsătorie care, cum face Times, ar aduce un mare încordare a raporturilor între Berlin și St.-Petersburg. Berlin, 6 Aprile. Gazeta Germaniei de Nord rectifică testul care s’a dat în privința toastului rostit de principele imperial, în faua aniversării nasterei d-lui Bismarck. E că sfîrșitul acestui toast. «Compar situațiunea nostră actuală cu aceia a unui regiment care s’ar urca la asalt și al cărui comandant ar fi căzut; succesorul său, cu tóte cu grav rănit, înainteza cu îndrăsnală, iar tóte privirile sunt îndreptate către drapelul care îl ține purtătorul său cu uă mână fermă ; astfel ții și c-tea drapelul imperiului. Fie ca, unit cu împăratul, sé’l ții susțincă mult timp. Dumnezeu se binecuvinteze și se propagă pe împăratul și pe Alteța Vostru». Agenția Havas. Declarațiunea ministerului francez Noul minister francez, sub președinția d-lui Floquet, îndată ce s’a presintat în Cameră a făcut urmatorea declarațiune: Ministerul, care vi se presintă, face apel la tote fracțiunile cu sentimente republicane. Bărbații din cari se compune, sunt de mult timp în serviciul republicei. Democrația le cunosce numele și el îndrăsnesc a crede că ea are încredere în el. El speră că parlamentul nu le va refuza concursul în nișce împregiurări cari reclamă în mod imperios unirea republicanilor. Președintele republicei încredințând conducerea cabinetului aceluia care de trei ani încace a presidat desbaterile Camerei și astfel este obicinuit cu imparțialitatea, a voit să arate că același spirit va inspira și acțiunile guvernului său. Totuși —ne grăbim a o spune—nu în nemișcare și mai puțin în regres voies ce țara se merge, ci în progres ci în r! Acxrrrli q faq r»orrnlci f q q incfini DUMINECA, 8 APRILE 1888 Loimineză-te și vei fi: abonamente In Capitală și districte, un an 48 lei; sése luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țerile Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMÂNIA, la administrațiunea farului și oficiele poștale, LA PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8, Place de la Bourse. T.A VIENA, la d. B. G. Popsriici, 15. Fleischmarkt. Bl ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Francesco de Paola (N. 0 ) 15, Geneva. — Articolele nepublicate se arde țiunilor nóstre, care nu pot împedica agitațiunile trecatore și superficiale. Guvernul, care nu se teme de uă reformă preparată în mod serios, cere numai să se pună în fruntea majorităței republicane, pentru ca să o conducă pe acest drum, se restabilescá uă disciplină de bună voie în rândurile ei și astfel încetîncet să asigure realizarea acelor speranțe, care națiunea le-a pus în republică. Dorită liberate, care nu merge înainte pe calea dictaturei, nu pote promite transformări imediate; ea are nevoie, pentru ca să îndeplinescă operarea, de consimțământul zilnic al puterilor publice, și cere discuțiuni care, deși amână câtevă dată succesul, în schimb îl fac mai sigur și mai durabil. Cestiunea revizuirei constituțiunei, care s’a adus în Cameră este una dintre acelea, care reclamă cea mai mare liniște și chibzuire. Acel membru al cabinetului, cari s’au arătat ca cel mai aprigi apărători al revizuirel, n’ar dori ca uă operă de atâta importanță, care este menită d'a pune în deplin acord organisațiunea nóstra politică cu principiile republicane, să se facă în împrejurări de natură a o periclita. Guvernul va cere de la d-vostră să’I lăsați grija d’a indica momentul favorabil și d'a pregăti înțelegerea necesară între ambele camere. Președintele camerei v’a spus ajcum de curând , adevărat este nulimai aceea ce este astăzi, și acesta este lucru firesc. Problemele care ating procedeul politic interesează națiunea cu mai puțină vioiciune decât cestiunile care cuprind fondul intern al marilor ei afaceri, care privesc finanțele publice, industria, comerciul, soarta muncitorilor, armata și posițiunea internațională a națiunei; și întreaga majoritate a aprobat aceste cuvinte. Un șir de legi, cari se referă la aceste cessiuni mari, sunt la ordinea Ziei, vă vom invita să le cerneți și să hotărâți urgența. Guvernul va urma desbaterile cu încordată atențiune și va vorbi totdeauna pentru soluțiunile care vor corespunde mai mult intereselor democratice. El va va presinta un proiect de lege pentru adunări, după părerea sa, atât pentru legiuitor cât și pentru țară, antemergătorul necesar pentru regularea definitivă a relațiunilor dintre stat și biserică. Cu modul acesta opera secularisărel, inaugurată de revoluțiunea franceză și reluată de a treia republică, va fi continuată. Cestiunile financiare se găsesc în primul rând al problemelor d-vostră. I Sperăm să punem pe uă Cameră sau ■ alta în posițiune d’a examina cu maturitate ultimul buget al legislativei și d’a introduce reforme importante în el, în special reforme cari privesc băuturile și darea pentru moștenire. Vom cere Senatului ca, după ce se va reîntruni, să se ocupe cu legile militare votate de Cameră. Noua organisare a puterilor nóstre naționale ne permite, prin înmulțirea mijlocelor nóstre de apărare, nu numai d’a ne asigura respectul cuvenit, dar ea este și uă garanție pentru menținerea păcei, căreia noi ne închinăm în mod sincer. Cu modul acesta vom pregăti înlâuntru și în afară condițiunile, cari să fiă favorabile serbărei solemne a gloriosului centenar de la 1789, la care Francia a invitat pe învățații, industriașii și lucrătorii din tota lumea. VATICANUL ȘI ALIANȚA ÎNTREITA Kölnische Zeitung nu se pate stăpâni fără de a zice câteva cuvinte în privința încercărilor organelor vaticanului de a semăna neîncredere între Italia și cele două puteri imperiale din centrul Europei. Partida și Ziarele vaticanului, Zice numitul Ziar, sunt firesce nemulțumite cu tot ce există și se petrece în regatul Italiei și prin urmare și cu alipirea regatului de alianță, de pace dintre Germania și Austria. Osservatore Romano nu mai găsesce nici un fir de păr bun în Italia Crispiană și gâsesce în special că este nedemn de ambii aliați ca în Germania și Austria să admită de a se guverna după principiile conservatore și creștinesc!, iar Italia revoluționară să se sbată în ghiarele unei cete de francmasoni. Vederile vaticanului nu sunt împărtășite de aceia pe cari privesce, adică de Austria și Germania. Noi recunoscem în regatul Italiei o putere creștină, tare și bine condusă, cu care nu este nici să cinste, nici pentru statele cele mai mari din lume ca să fie în alință. SCIRI D’ALE PILEI Joui, după cum am anunțat la orele 2 după amia fii, d. Curtopassi, trimis estraordinar și ministru plenipotențiar al Regelui Italiei, a fost primit, împreună cu personalul Legațiunei Regale, la palatul din capitala, în audiență oficială, cu ceremonialul prescris. 1). Curtapassi a remis M. S. Regelui, în presența d-lui ministru secretar de stat la departamentul afacerilor străine, scrisorile cari ’l acredita în calitate de trimis extraordinar și ministru plenipotențiar al M. S. Regelui Humbert pe lângă persona M. S. Regelui. După terminarea audienței oficiale , d. FOIȚA «ROMANULUI» 7 APRILE 2 DIARUL UNUI OM DE PRISOS DEJ I. TURGENIEWI. 21 Marte 18... Cu va fi mai nainte me ținuse în brațe și mă mângâia cu acea iubire mare, ca și când ar fi presimțit apropierea ceasului din urmă. Venise un medic somnoros care mirosea de departe a rachii. Tata mea muri sub lanceta lui și în ziua următore stăm deja ca ua piatră de durere și disperare ținând uâ luminare naintea catafalcului, unde zăcea recele cadavru și ascultam mecanicește cântarea dascălului, care din timp în timp era întreruptă prin slaba voce a preotului; lacrimile îmi curgeau des pe față, amorțisem de durere și îmi înțepenise ochii pe cadavrul rece ca și când ași mai fi așteptat să-mi vorbescá. Mama cnse se ruga cu pietate închinându-se des și plecându-se din când în când pené la pământ. Devenisem din posomorii ce eram pene aci, un om care nu are nici un judecată și simțeam că se petrece ceva îngrozitor în interiorul meu... mortea m’a privit în față și m’a sigilat. După mortea tatălui meu, cum spusem, ne mutarăm la Moscva din simplul motiv, câ vândusem mai tot pământul, ce aveam, din causa datoriilor, datotă averea, cu escepțiunea unui petec de grădină, pe care aștept eu acuma sfârșitul strălucitei mele vieți. Mărturisesc că deși ela un copil, totuși îmi părea rea părăsind vechiul nostru cuib, sau mai bine cjis grădina. Astă grădină a păstrat suvenirile plăcute ale copilăriei mele; colo am îngropat într’uă dimineța de primavara pe cel mai fidel amic al meu, pe bătrânul meu câine, credinciosul Thes; colo ascuns în iarba mare mistuiam merele roșii, ce le culegeam pe furiș, dincolo vâdut pentru prima data, în dosul unei stufi de smeura, pe Claudia cameriera. Măcar că ea avea obiceiul de ași ascunde fața în batistă, când rîdea, a deșteptat în mine un respect atât de mare, incât în presența ei respirarea mi se opria. Și într’un gli, chiar în dimineta primei dile de Paști, când veni rândul sâ’mi sarute mâna, a lipsit puțin că nu i-am sărutat eu micele ei cisme. Bunule D-fieü ! cine ar crede că sunt deja 20 de ani de atunci. Mie ’mi pare ca și când tóte aceste s’ar fi întâmplat numai de câteva file. Pene ce omul se bucură de sănătate deplină, nu simte ce comoră are viața, asemenea sunetului, se simte numai după o o trecere de timp. O, grădinuța și voi cărări plăcute din jurul locului ! Tu năsip din jurul gropei unde priveam micii peset. Și voi bra<fi cu crucile vostre dese, prin cari resună cântecul muncitorilor și zgomotul carelor. Vă trimit ultimul meu adio ! In momentul când mă desparțesc de viață, ’mi întind birațele mele spre voi. Numai uâ dată aș mai dori se respir mirosul amar al absintului, ua dată numai se aud clopotul bisericii din satul nostru, se mi mai odihnesc sub umbra fagilor și se-mi las privirea se rotacesca în urma vântului fugator, ce trece în valuri negre peste érba aurie a câmpiei nóstre... De altcum de ce tóte aceste ? spre ce scop ? Dar aefi nu mai pot scrie. Mâne. 22 Martie Ar fi e frig și noros. Un așa timp ’mi mai convine, se și potrivesce cu lucrul meu. Niua de erí a desceptat în mine oă mulțime de reflecțiuni. Aste espresiuni de sentimente ’mi aduc aminte de acele mâncări, cari la început sunt dulci și plăcute lasă case în gură un gust grețos. Voi se povestesc dar simplu și finiseți viața mea. Ne mutasem la Moscva. Dér ’mi veni să idea, ore viața mea merită intr’adevĕr, ca să fie descrisă, ca semi dau ostenela sé o descriu. Nu, sigur nu. Viața mea nu se deosibesce întru nimic de viața altora, casa parintesca, universitatea, activitatea de oficiant în diferite oficii mai mici, dimisia di oficiu, micul cerc de cunoscuți, sărăciă cinstită, muncă liniscită, moperațiă în pofte, spuneți-mi voi singuri, cine nu le cunosce? Voiü omite deci povestirea trecutului meu până când o fac pentru plăcerea mea, deorece éise trecutul meu pentru mine ânsu-mi nu oferă ceva veselie sau prea trist, astfel el nu merită nici oâ atențiune mai deosebita. Voiesc mai bine să-mi dau socotelă despre caracterul meu. Ce fel de om sunt eu? Pate ca mi-ar putea zice cineva ca nimeni nu m’a întrebat de asta. Bine. Aui cugetati-ve că mor, pe Dumnedeu, eu mor, și mi se va erta, daci simt plăcerea de a afla eu singur, ce om unt ? Punându-mi astă întrebare însemnată și de órece nu am vreun motiv cât de mic de a fi mândru de persona mea, precum de obicei, sunt omeni cari își cunosc prea bine calitățile lor bune, trebue să mărturisesc că eu am fost în lumea asta un om cu totul de prisos, sau decà voiți: am fost cu totul nefolositor. Vom dovedi acesta mâne, căci adi tușesc ca să aie bătrână, și ca reul să nu se maréscá, Ingrijitórea, bătrână Terentievna mă supără: Culcate bunul meu stăpân și ia ceai! scrid forte bene că in ce-și frământă creeril. Ar voi să bea și ea ceaia. Ei da, de ce nu ! De ce se nu permit ómenilor săraci ca să tragă tot felul de felose de la stăpânii lor, când aceștia mor ? Pene este încă timp. 23 Marte. Ear a început iarna. Zăpada cade în fulgi mari. Om de prisos, om de prisos... ce cuvânt potrivit mi-am găsit! Cu cât mă ocup mai mult de mine, cu atât mai atent văd totă viața mea trecută, cu atât mai mult mă conving de adevărul mare al acestui cuvânt. De prisos. Așa e, cuvântul acesta nu se póte aplica altora. Vor fi ei omeni buni, roz, proști, plăcuți, supârăcioși, dar omeni de prisos nu cred că vor fi existând pe lume. Pate că nu me vom fi esprimat bine, ascultați dar, chiar și fără acești omeni ar putea să esiste lumea, asta e un adevăr ce nu sufere îndoială; dar a fi om de prisos nu e vina lor, nici proprietatea lor caracteristică, astfel că vorbind de ei, cuvântul de prisos nu e cel dintâiu ce străbat la voi. Ce mă privesce pe mine, despre mine nu se pare nici de loc altcum, de prisos atătot. Un om de prisos și comedia s’a sfârșit. Apariția mea pe lume nu o va fi preventut natura și de aceea m’a tratat ca pe un ospe neașteptat, nechemat. Nu e de mirat dor ca un glumeț, un cartofor pasionat ficea despre mine că, mama când m’a născut,sa jucat uă carte rea ! S’a întors mașina... au trecut vremurile! In fata vie a mea aflam orice loc, ce-l doriam, ocupat de alții, póte din causa, că nu’l căutam acolo, unde trebuea să’l caut. Nu aveam încredere în mine, în persona mea, totd’auna posomorit, eram totd’uă datâră ființă ce nu își află prepaos, cum sunt de obiceiü bolnavii, și ca paharul amar să fie plin, între sentimentele mele și între judecata mea, domnează discordia neexplicabilă și neinvigibilă, pate din causa ambițiunii sau nefericitei lui organism corporal; și de câte ori voiam să înving acest rol, mișcările mele, fisionomia, totă ființa mea luată espresiune de martir. Nu numai păream a fi așa, ci într’un mod nefiresc eram constrâns de a fi așa. Am văzut câ e așa și m’am retras. Cugetam profund asupra mea, mé asemănăm cu alții, priveam, gesticulam, surâdeam, ca omenii ce vor să placă altora, judecam fiece lucru în partea sea cea mai rea, rîdeam singur de mine, că făceam pretențiuni de a fi ca alții și îndată ce mă vedeam încongiurat de bucurie și veselia, me cuprindea tristeța și disperarea; dar începeam din nou pacarda din nainte; cu un cuvânt mé întorcem în ciudatul meu cerc, ca veverița în cuibul ei. Treceam «file întregi sub aceste lupte zadarnice și acum spuneți, vă rog, spuneți voi singuri, cui și cu ce ar putea folosi un astfel de om ? (Va urma). É