Romanulu, septembrie 1888 (Anul 32)

1888-09-01

r Y tV % AMOL AL XXXII-LE Yoiesco și vei putea. ANUNCIURI Linia de 30 litere, petit pagina IV........... Detto „ „ „ IU.......... Insersiunî și reclame pagina III și IV linia A se adresa­ IN ROMANIA, la adminiatrațiunea­­ jianului. IN PARIS, la Havas, Lat­te et C-nne, 8, Place de la Bourse. LA VIENA, la d-nil Haasenstein et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCFORT, S. M. la — G. L. Daube et C-nne, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. — Scrisorile nefrancate se refasă — . 40 bani 2 lei —­­ >! .~ F­OIȚA ROMANULUI 1 SEPTEMBRE Fundatore: C. A. ROZETTO ESEM­PLARUL *­1) BANI REDACȚIA STRADA DOAMNEI 2. ADMINISTRAȚIA STRADA NOUĂ, 7 Directore: VINTILĂ C. A. ROSETTI ALEIB â BUCURESCI, 31 AUGUST Cestiunea disolvării Corpurilor le­ghűtare a început să fie pusă din nou în discuțiunea presei. întrebarea ce-și pune fie­care este următor­ea : Cât vom urma să rămânem în a­­cesta stare de provizoriat și de tran­­sițiune, și când nu să se disolve Corpurile legiuitore ? Sunt cinci luni de când guvernul actual veni la cârma țarei, și’n tim­pul acesta circulară tot felul de zgo­­mote cu privire la disolvarea Cor­purilor legiuitore , da­că ele se vor disolva peste o­ lună, ba peste duce, ba la finele lui Maio, ba la începu­tul lui Iuliu, ba la finelele lui Au­gust, ba pe la jumătatea lui Sep­­tembre. Nici unul însa din sgomotele a­­cestea nu se adeveri, ast­fel că a<fli nu se am­âncă când au să se disol­ve Corpurile legiuitore și când are să se facă un m­ou apel la țară. Mărturisim că starea acesta de lu­cruri atât e precariă nu este câtuși de puțin menită să pună capăt nelinis­­tei și nerăbdărei ce domnesce în spirite; și de aceia credem că ceia ce guvernul ar avea mai bine de fă­cut, ar fi să se hotărască, într’un fel sau într’altul, și se sfârșască c’uă a­­semenea stare de lucruri. Încă de la 8 Aprilie, câte­va grile după venirea guvernului actual la cârma țârei, (ziceam aci. ) «împrejurările în cari d. I. Bră­­tianu se retrase de la putere și con­­dițiunile în cari noul guvern veni la cârma țârei, continuă a face o­­biectul aprecierilor și comentariilor presei. «In ceia ce ne privesce, arâta­­răm care este părerea nostrá despre guvernul actual și cum înțelegem si­­tuațiunea sea față cu țara și cu pre­rogativele Coronei. «Chiamat prin încrederea M. S. Regelui, acest guvern are ca prima datorie d’a se presinta înaintea na­­țiunei cu totă autoritatea, și, spre acest sfârșit, trebuie mai nainte de tote a’și regula posițiunea s­a față cu țara. «Altmintrelea, ori de ce simțiminte ar fi inspirat și ori cât de bune ar fi intențiunile sale, el nu póte avea nici autoritatea ce i se cere, nici în­crederea de care trebuie să se bu­cure. «Disolvarea deci cât mai neîntâr­ziată a Corpurilor legiuitore se im­pune actualului guvern ca uă con­­dițiune neapărată a existenței sale și, în același timp, ca uă trebuință imperios cerută de regimul nostru constituțional». Revenind asupra aceliașî cestiuni, â că ce mai diserăm a doua Zi la 9 Aprile: «Noul guvern presentându-se în Camere, ceru, prin președintele séu, ca ședințele lor să fie amânate pene mâine. Luni pentru ca ast­fel fie­care ministru se pute fi inițiat în lucrările departamentului său. «De mâine deci Camera și Sena­tul își vor relua cursul lucrărilor lor și desbaterile publice vor începe în ambele aceste Corpuri. «Așteptăm să vedem de ce natură nu să fiă aceste desbateri și ce ati­tudine se va păstra față cu guvernul. «După noi, ori­care ar fi acastă atitudine, guvernul nu pate să ajungă de­cât la același resultat: disolvarea Corpurilor legiuitore. «Și lucrul — după cum deja am arătat — este cu atât mai firesc, cu cât cu neputință îl va fi să se re­­zime p’uă majoritate în sînul Parla­mentului. «Disolvarea deci se impune de sine, și guvernul ținut este să nu mai a­­mâne ceia ce fatalmente are să se întâmple. «Din contră, credem că ori­ce în­târziere adusă la acestă privință în paguba tuturor și a țarei este: «Prin urmare, nu vedem de ce considerațiuni ar putea să fi­ con­dus guvernul față cu Corpurile le­giuitore, cari să’l facă a lua uă altă hotărîre de­cât aceia ce este în fi­rea lucrurilor. «Mai curând sau mai târziu, con­flictul fiind inevitabil, guvernul nu va putea să facă altmintrerea de­cât să se conforme dorinței unanime a țarei. «Pentru ce deci atunci ar mai aș­tepta și nu s’ar conforma de indată acestei dorințe ?» Părerea pe care o deterăm aci, chiar a doua zi după venirea ac­tualului guvern la cârma țarei, cu privire la disolvarea Corpurilor le­giuitore, nu încetarăm de a o pune în vederea acestuia și și a țerei; dar lucrurile nu se schimbară întru ni­mic și situațiunea rămase pene în sfârșit aceiași, ast­fel că azi nu stim ce se mai credem și la ce să ne asceptăm, fața cu zgomotele ce cir­culă din n­ou în privința disolvărei Corpurilor legiuitore și a nouilor a­­legeri. Fi­ vor ele disolvate sau nu în Sep­­tembre ? Asceptăm ca timpul să ne spună care va fi hotărârea guvernului. SERVICIUL TELEGRAFIC AL „ROMANULUI“ Paris, 30 August. Autorul atentatului în contra ambasadei germane a fost recunoscut de nebun. In­cidentul este fără însemnătate. Paris, 30 August. Regina Natalia va pleca spre sera la Bu­­curesci. Nice, 30 August. Un spion german a fost arestat pe când trimetea­ză cartușă de pușcă Lebel in­­tr’uă cutie cu flori remisă de densul biu­­roului poștal. Paris, 30 August. In răspunsul séu la publicat adj. d. Goblet nota d-lui Crispi, esprimă părerea sea­de rea că Italia a adus afacerea îna­intea puterilor în loc să se înțelagă direct cu Francia. Nice, 30 August. Se asigura că cartușa confiscată de poștă e un joc de cartușă gala. Paris, 30 August. Regina Natalia a plecat a sérá cu Orient espres. Un mare numér de persóne aü venit sé o salute la gară și ’l-aü oferit flori. Regina Natalia va sosi la Bucurescî la 2 Septembre. Cair, 20 August. Dervișii au atacat întărirea Khormussa, aprope de Wadi-Halfa în noptea de Luni Ei au fost respinși cu pierderi. Numărul morților lor se urcă la vre-oa sută. Berlin, 29 August. La alegerea pentru Reichstag in cir­­conscripțiunea a 6-a din Berlin, după scru­tinul prealabil, a isbutit d. Liebknecht, socialist cu 26,067 voturi, din 41,791 vo­tanți. Berlin, 30 August. Arh­iducele Car­ol Ludovic și arh­idu­­cesa au sosit. Ei au fost primiți la gară de către împăratul care purta uniforma austriacă, arh­iducele purta uniforma pru­siana. împăratul și aspețil sél s’a dus in tră­sură deschisă la Palat. Mulțimea s-a a­­clamat Berlin, 30 August. Regele Suediei a sosit după amiază. El a fost primit de împăratul. Agenția Havas. SAMBATA, 1 SEPTEMBRE 1888 Llumineza-te si vei fi. ABONAMENTE In Capitală și districte, un an 48 lei; sase luni 24 lei; trei f­­.. luni 12 lei; un lună 4 lei. Pentru tote jeriie* Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea­­ Harului și oficiele poștale. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8. Place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15, Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. dott. Car. Gustave Croce, Via San Fran­­cesco­­ de Paola (N. C.) lö, Geneva. — Articolele nepublicate se ard — întrevederea diplomatică de la Friedrichsruhe Correspondance de VEst primesce din Roma urmatorea scrisare: In cercurile Consultă se păstrază tăcerea cea mai absolută în privința visitei d-lui Crispi la Friedrichsruhe. In primele 7i, Ziarele oficiase se distingeau printr’un optimism care a surprins pe mulți, dar de două zile încoce, de când d. Crispi a părăsit castelul principelui Bismarck, Bifor­­ma se învălue în mister și se mul­­țumesce numai cu aprecieri gene­rale, cu banalități și tirade paci­­nice. Publicul este nemulțumit, nervos. Cei dinprejurul regelui de asemenea sunt nemulțumiți din causa îndrăs­­nelei politicei actuale. Dacă n’ar fi în joc amorul propriu și décà nu s’ar teme ómenii d’a face plăcere Fran­­cesilor, aș avea cuvânt d’a crede că ultimele incidente ar fi provocat în tota țara un adânc sentiment de ne­liniște, încrederea a dispărut. Acum urmeza récela bunului simț înlocuind esplosiunea bucuriei. Dintr’un izvor forte sigur, am pu­tut obține câte­va amănunte inedite în privința motivelor călătoriei, amă­nunte care explică atitudinea biurou­­lui Consultă și a Ziarelor oficiase. Mi se asigură că în fața amenin­țărilor schimbate între Roma și Paris, d. de Bismarck l-a avertisat în mod oficios pe d. Goblet că décá voiesce să declare resbel Italiei, este liber d’a o face, dar în acest caz să nu uite că Germania este obligată d’a susține în mod oficial pe Italia și că conform tratatelor sale, ea are datoria d’a sprijini cu armată pe a­­liatul său. Cu acea ocasiune princi­pele Bismarck mai adause că îm­păratul Wilhelm II a promis la Peter­­hof că va menține statu quo și nu va favoriza tendințele resboinice. Germania nu dorește nici uă schim­bare în situațiune, afară de Bulga­ria unde trebue să se facă dreptate legitimelor interese ale Rusiei. In acesta comunicațiune, făcută a­­cum trei săptămâni, cancelarul pro­mitea că va potoli focul d-lui Crispi în lupta sea contra Franciei. D. Bismarck a ch­emat apoi pe d. Crispi să vină să­ vadă la Fried­­richsruhe, și lucrul este sigur că prin­cipele Bismarck a dat sfaturi de mo­­derațiune d-lui Crispi. Zicardu­l să nu facă să degenereze lupta actuală într’uă complicațiune militară. D. de Bismarck a declarat că dânsul a pro­mis Rusiei menținerea statului quo și că nu pate sâ-și calce promisiu­nea, și că prin urmare Italia în da­­raverile ei cu Francia trebuie să țină compt de acesta stare de lucruri. Ca consecință, Italia trebue să pună ca­păt și luptei sale contra Rusiei ale cărei susceptibilități trebue să le me­­najeze și să nu vatâme interesele ei în Bulgaria. Bulgaria și Macedonia Diarul bulgar La Bulgarie s’a o­­cupat Zilele acestea cu situațiunea celor doué milione de Bulgari, care trăiesc în Macedonia și în provin­cia Adrianopol. Astă­zi numitul Ziar publică din n­ou un lung­­ articol, în care reamintește articolul din tra­tat privitor la reformele administra­tive și arată necesitatea pe care o reclamă atât pentru Turcia cât și pentru supușii ei executarea refor­melor, înlăturând pe cât este cu pu­­tințâ presiunea străină. In articol se zice apoi: Bulgarii rămași în Macedonia, ale căror drepturi sunt nesocotite, și ale căror libertăți, în potriva trata­telor, sunt călcate în piciore, în loc să se alipesc, pe lângă suveranul lor, sunt nevoiți să-și îndrepte pri­virile spre țara suroră. Dar Bulgaria este prea tânără; ea simte că trebue să accepte la matu­ritate politică, scie că are nevoie să lucreze la desvoltarea ei intimă, spre a se face vrednică de bună­­voița Europei. Articolul se ocupă în fine cu si­tuațiunea Armenilor în Turcia și în­­treba pentru ce Perta nu ia pe față inițiativa ca pe do­uă parte să cre­eze oă mare Bulgarie liberă, iar pe de alta uă provincia armena autono­mă, acordând acestora instituțiuni naționale, asigurându-le bună­starea și folosind­u-se de acesta împărțire pentru consolidarea califatului in Islam. Tot cu situațiunea Bulgarilor în Macedonia se ocupă și Ziarul Svo­­boda. D’ALE UNGURILOR Z­iarul oposițiunei moderate ma­ghiare Pesti Napló se plânge amar într’un articol publicat acum de cu­rând pentru că moralul poporului maghiar a scăzut forte mult. «Pentru ce să se entusiasmeze el ? —Intreba Pesti Napal—pentru legile de contribuția ? Ori să se bucure de militarism, de acest sclavagiu în arme, care ne este străin, german? Să se bucure de constituționalism, ce se începe cu abuzuri electorale și se sfirșesce cu orica supunere a majo­­rității ? Ce să laude el, disordinea în administrația ori corupțiunea ? Să privesc, el are cu mândrie la suc­cesele lui Bismarck în politica este­ j­riera și la posiția lui dominantă ? Ori doră să admire autocrația lui Coloman Tisza în politica interiorá. Numai Tisza dictéza în Ungaria. Și face el are patria fericită ori mare? Guverneza el, ori numai poruncesce și dispune ? Ce scop are el, ce să se facă din Ungaria ? Ce vrea el cu puterea «națiunei» ? Ce lucrază?Ce promite ? Credincioșii lui tac la tote aceste întrebări și Pester Lloyd se jăfuesce căscând asupra marelui in­diferentism.» Décá Maghiarii le zic acestea în privința actualului sistem de guver­nământ în Ungaria, ce trebue să zică Românii de peste munți și ce­­le­l­alte naționalități, cari pe lângă autoritatea Statului mai au în con­­tră­le și societatea maghiară? SCIRI D’ALE PILEI La 22 Octombre viitor se va ține con­curs în Bucuresci și Iași pentru ocuparea definitivă a mai multor posturi de medici de orașe și de spitale. * * Biuroul telegrafo-poștal balnear din Strun­ga se va închide pe­­ ziua de 19 (31) August curent. * * * D. ministru al instrucțiunei publice a a­­dresat direcțiunilor scalelor primare de ambe­ sexe urmatorea circulară. Conform art. 2 din regulamentul de la 18 Maiu 1888, examenul va consista în un proba scrisă și oă probă orală. Rămâne la alegerea comisiunei din care obiect să fie proba­­ scrisă și din care orală. Conform aliniatului despre normele de promoțiune, ce vor aplica, se înțelege, nu­mai cele corespondente cașului, adică ur­­matorele: a) Eleviiu sau eleva se consideră pro­movați deca au de la tote probele făcute (in scris și oral) media generală de cel pu­țin §ose; b) Pe lângă media generală de cel pu­țin 6, elevul său eleva trebui să aibă la fie­care probă cel puțin patru. Acesta medie se va forma adunând tote notele date la înscris și la oral și împăr­țind suma cu numărul probelor. La examenul de clasa I primară, pen­tru admiterea în clasa II, proba în scris va consista firesce în simpla scriere de cuvinte sau mici proposiții, din cari se se constate décà elevul séu eleva scre se scrie. * * * Intorcându-se din concediu, d. colonel Argentoianu Ion și reluând serviciul de di­rector general al ministerului de resbel, se autori să ca sa semneze în numele mi­nistrului corespondența ce nu este reser­­vata acestuia, se aprobe cheltueli pe baza legilor și regulamentelor, precum și se e­­mitâ ordonanțe de delegații și de plată din creditele acordate ministerului. * * * 63 VAGABONDUL DE ENAULT GI L. JUDICIS Mâna lui încleștată ținea cordonul clo­poțelului. Corpul lui era do ua țepenălă ex­traordinară ; după contracțiunea mușchilor se vedea că nefericitul susținuse o­ luptă teribilă în contra morții. Căută pe cadavru urmele unei crime presimțite, dar nu gă­siră nimic care să confirme după cam dată bănuielile. Tiburco începuse a crede că banditul murise din causa zanei sale, care era de morte și arunca pe spinarea unei nebagări de somn închiderea ușei, cănd Legoello îi dete uă hârtie, pe care uă luase de la piciorul patului. Cum cu­ acesta hârtie strigă : — Ah!­e Ingro dtor ! — Ce este ? îl întrebară cel cari îl în­­congiurați. — Este că, domanișora de Prtenros a otrăvit pe Malo. — Drace ! asta nu mă miră! esclamă bătrânul iacobin. — E cu putință are! murmură­ portarul ca strâns de gât. — Ascultați, aceste rînduri pe cari le-a scris Malo c’un mână tremurându : »Mor otrăvit de domnișora de Praten­­nos. Sticluța în care a fost otrava se află tot în odaie.» — Ecă­ o!­­Jise Bonet-Roșu ridicând de jos uă sticluță pe care o mirosi. Oh! oh ! reluă el, era arsenic în lichid. Sticluța plină e un doză­­ âpănă. Tiburce luă sti­cluța și urmă­­ de a citi . »Domnișora de Prax entos avea frică de descoperirile mele, căci ea m’a îndemnat la omorîrea d-nei de Treanna ș’a lui Ti­burce; aceștia n’am scăpat de­cât ca prin minune de morte. «Mor îndestul de pedepsit, căci m’apasă blestemul mamei. Ah !­dea Domnul ca mi­zerabila mea complice sé espieze și ea crimele sale! «Malo.» — Mii de tunete ! da, ea și le va espia. Acesta e fatal ! disc Bone:-Roșu cu un ton sentențios și convins. — Oribilă, oribilă creatură! reluă Ti­burce cu desgust. — Acesta e un vis, murmură portarul încremenit. Vă ființă atât de religiosá!.. — Da, uă sfântă în modul marchizei de Brunvillier respinse Tiburce. Uă fanatică în stare d’a omori pe cine­va făcenoi ru­gâciuni către cer !.. Dar unde va fi ea ? Întrebă el d’uă­dală, agitat d’un presenti­ment sinistru. — Nu știa, respinse portarul. A plecat cu Brice. — Încă un tâlhar, și acela cu figura lui mueratică! esclamă Legoello. — Ce direcțiune ați luat? întrebă Va­gabondul. —­ Cred că s’au îndreptat către mare. — Spre mare ! repetă Tiburce, ale că­rui bănueți creșteau. — Ah ! drace ! repetă Legoello. Nu cum­va detrona o fi sciind că marchiza e la coliba din stânci ? — Oh! ar fi ceva de groza! fu­se Ti­burce cutremurându-se. Décá din neferi­cire s’ar atinge numai d’un fir de por din capul d-nei de Treabna, o voiü sdrobi ca p’uă vipera fără milă de păcat! — Și ar avea tóta dreptatea frate!... Dar nu trebue să pierdem vremea. Pentru că Malo a murit, să’l lăsăm dracului cor­pul și sufletul , să ne gândim la cel vii și să plecăm la colibă. — Să plecăm, s>se biburce c’u o voce tristă și teribilă. Amenducl eșiră din cameră tot pe sca­ra pe unde venise. Apoi săriră pe cal și porniră în góna spre mare. Ajunși pe țărm descălecată, legară caii ș’o luară la drum pe jos. Pe când eșiaa dintr’un vâlcea, ză­riră pe Brice rezămat d’uă stâncă. La ve­derea lor acesta voi se fugă; dar Tiburce, ochindu’l cu carabina , porunci să stea. Bonet-Roșu imită forte exact pantomima Vagabondului; valetul judecă prudent d’a sta nemișcat. — Dute drept la el, Legoello, pe când ea fi voiu ține în respect Z­ se Tiburce. Nul face ânsă nici un zen. — Asî fi forte încântat dac’aș putea să’l sucesc puțin gâtul. Dar e de ajuns ceia ce ’m- ai spus, mă voiu purta delicat cu densul. picând acestea se lăsă s’alunece pe lân­gă un trunchiu, sări peste câte­va stânci, și ajunse repede lângă Brice. — Eh! eh ! prietine,­­zise el apucându’l de guler binișor, ne preumblăm pe țărmul mărei cu sentimentalism ca un Goeland. Nu cum­va al niscal­va suferind­ de inimă ca s’ascund­i prin aceste triste singurătăți, sermane inocent. — Ce voești cu mine ? întrebă valetul, ascund­ându’și roii, sub uă aparență de li­niște, frica ce’l cuprinsese. — O se afli acum. Ecă Tiburce. Tiburce într’adevĕr tocmai sosise. — Ce cauți p’aici ? îl întrebă el privind pe Brice cu foc. Brice se cutremura sub acea privire. — Aștept, respinse el. — Pe domnișora de Pratennos, fără în­doială ? — Dă. — Pentru ca să asasineze pe marchiza, după cum a otrăvit pe Malo. — A otrăvit pe Malo ? Nu știam asta, cât pentru marchisa e în pericol de morte. — Nefericire! nefericirea ei și a ta, mi șe­­lule, deca domna de Treanna nu va fi în viațâ. Legoello păzește pe omul acesta ca să nu scape. Legoello se dete înapoi cu cinci pași cu carabina la mână îndreptată în pieptul lui Brice. Se uită apoi în juru’l pentru a se bucura de satisfacțiunea lui Tiburco: acesta ause și dispăruse după uă stâncă. In timpul acesta Elisabeta de Pratenros era în coliba din stânci Ea sta cu mân­drie și amenințătore în fața marchizei de Treavna care sta liniștită și disprețuitore, cu brațele încrucișate pe piept. — Ce’ți-am făcut­ întreba tinera fată cu demnitate, și pentru ce mă urăsc! ? — N’o scil ? răspunse bătrâna fată cu un ton surd și vehement în același timp. As­cultă­mé așa­dar : Timp de mai mulți ani am nutrit speranța d’a lua de bărbat pe marchizul de Tréanna, ș’acesta speranță mi-ai sdrobit-o d-ta! Nu dar că iubóm p’acel brutal marchiz. Insé, devenită fe­­meea lui, ași fi fost singura moștenitore și imensa lui avere ași fi pus-o în serviciul religiunei și al tronului amenințat. Acum, acésta avere, a cântat în mâinile d-tale. Mi­­ai furat-o; écá ceia­ ce mi-ai făcut, d-nă, și écá pentru ce te ur­sc 1 12— Intr’adevĕr, nu pot să te înțeleg, domnișoră, reluă marchiza c’un ton hotă­rât și blând. Aruncatu-m’am eu cu m­u­tate în curmezișul proiectelor? Le soiam eu are ? Am căutat prin vr’uă machina­­țiune vinovată ca se fur inima marchizu­lui de Treanna ? Nu, o știi prea bine. Spu­ că n’am cedat de­căt stăruințelor tatălui meu murind, și că marea avere a d-lui de Treanna n’a avut nici uă influență asu­­pră’mi. Eram prea teneru, prea nepasâ­­tore pentru a compta pe averea unui băr­bat ; și n’avem același motive ca d-ta, no­bila femeie. Daca acestea sunt motivele d-tale d’a­mo­ură, ele lipsesc, convin­e, de forma justiției. — Eh! dér ce’mi pasă mie că intențiu­­nea d-tale n’a fost d’a mé lovi în speran­țele și interesele mele ! respinse Elisabeta, a cărei supărare devenise și mai veninosă sub patrunfietarea batjocoră a marchizei. Resultatul nu e tot același ? Pentru ca ci­ne­va să urască p’un inamic, trebuie ca el să premiditeze lovitura ce ne dă ? Nu e de ajuns că am fost victima mea pentru ca se’l arătăm că ură proporțională cu zeul ce ne-a făcut, chiar și fără scirea lui. Ș’apoi nu sunt destinuri cari se combat în mod fatal și uri cari nasc din in­stinct ? (Va urma).

Next