Romanulu, septembrie 1888 (Anul 32)
1888-09-01
r Y tV % AMOL AL XXXII-LE Yoiesco și vei putea. ANUNCIURI Linia de 30 litere, petit pagina IV........... Detto „ „ „ IU.......... Insersiunî și reclame pagina III și IV linia A se adresa IN ROMANIA, la adminiatrațiunea jianului. IN PARIS, la Havas, Latte et C-nne, 8, Place de la Bourse. LA VIENA, la d-nil Haasenstein et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCFORT, S. M. la — G. L. Daube et C-nne, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. — Scrisorile nefrancate se refasă — . 40 bani 2 lei — >! .~ FOIȚA ROMANULUI 1 SEPTEMBRE Fundatore: C. A. ROZETTO ESEMPLARUL *1) BANI REDACȚIA STRADA DOAMNEI 2. ADMINISTRAȚIA STRADA NOUĂ, 7 Directore: VINTILĂ C. A. ROSETTI ALEIB â BUCURESCI, 31 AUGUST Cestiunea disolvării Corpurilor leghűtare a început să fie pusă din nou în discuțiunea presei. întrebarea ce-și pune fiecare este următorea : Cât vom urma să rămânem în acesta stare de provizoriat și de transițiune, și când nu să se disolve Corpurile legiuitore ? Sunt cinci luni de când guvernul actual veni la cârma țarei, și’n timpul acesta circulară tot felul de zgomote cu privire la disolvarea Corpurilor legiuitore , dacă ele se vor disolva peste o lună, ba peste duce, ba la finele lui Maio, ba la începutul lui Iuliu, ba la finelele lui August, ba pe la jumătatea lui Septembre. Nici unul însa din sgomotele acestea nu se adeveri, astfel că a<fli nu se amâncă când au să se disolve Corpurile legiuitore și când are să se facă un mou apel la țară. Mărturisim că starea acesta de lucruri atât e precariă nu este câtuși de puțin menită să pună capăt nelinistei și nerăbdărei ce domnesce în spirite; și de aceia credem că ceia ce guvernul ar avea mai bine de făcut, ar fi să se hotărască, într’un fel sau într’altul, și se sfârșască c’uă asemenea stare de lucruri. Încă de la 8 Aprilie, câteva grile după venirea guvernului actual la cârma țârei, (ziceam aci. ) «împrejurările în cari d. I. Brătianu se retrase de la putere și condițiunile în cari noul guvern veni la cârma țârei, continuă a face obiectul aprecierilor și comentariilor presei. «In ceia ce ne privesce, arâtarăm care este părerea nostrá despre guvernul actual și cum înțelegem situațiunea sea față cu țara și cu prerogativele Coronei. «Chiamat prin încrederea M. S. Regelui, acest guvern are ca prima datorie d’a se presinta înaintea națiunei cu totă autoritatea, și, spre acest sfârșit, trebuie mai nainte de tote a’și regula posițiunea sa față cu țara. «Altmintrelea, ori de ce simțiminte ar fi inspirat și ori cât de bune ar fi intențiunile sale, el nu póte avea nici autoritatea ce i se cere, nici încrederea de care trebuie să se bucure. «Disolvarea deci cât mai neîntârziată a Corpurilor legiuitore se impune actualului guvern ca uă condițiune neapărată a existenței sale și, în același timp, ca uă trebuință imperios cerută de regimul nostru constituțional». Revenind asupra aceliașî cestiuni, â că ce mai diserăm a doua Zi la 9 Aprile: «Noul guvern presentându-se în Camere, ceru, prin președintele séu, ca ședințele lor să fie amânate pene mâine. Luni pentru ca astfel fiecare ministru se pute fi inițiat în lucrările departamentului său. «De mâine deci Camera și Senatul își vor relua cursul lucrărilor lor și desbaterile publice vor începe în ambele aceste Corpuri. «Așteptăm să vedem de ce natură nu să fiă aceste desbateri și ce atitudine se va păstra față cu guvernul. «După noi, oricare ar fi acastă atitudine, guvernul nu pate să ajungă decât la același resultat: disolvarea Corpurilor legiuitore. «Și lucrul — după cum deja am arătat — este cu atât mai firesc, cu cât cu neputință îl va fi să se rezime p’uă majoritate în sînul Parlamentului. «Disolvarea deci se impune de sine, și guvernul ținut este să nu mai amâne ceia ce fatalmente are să se întâmple. «Din contră, credem că orice întârziere adusă la acestă privință în paguba tuturor și a țarei este: «Prin urmare, nu vedem de ce considerațiuni ar putea să fi condus guvernul față cu Corpurile legiuitore, cari să’l facă a lua uă altă hotărîre decât aceia ce este în firea lucrurilor. «Mai curând sau mai târziu, conflictul fiind inevitabil, guvernul nu va putea să facă altmintrerea decât să se conforme dorinței unanime a țarei. «Pentru ce deci atunci ar mai aștepta și nu s’ar conforma de indată acestei dorințe ?» Părerea pe care o deterăm aci, chiar a doua zi după venirea actualului guvern la cârma țarei, cu privire la disolvarea Corpurilor legiuitore, nu încetarăm de a o pune în vederea acestuia și și a țerei; dar lucrurile nu se schimbară întru nimic și situațiunea rămase pene în sfârșit aceiași, astfel că azi nu stim ce se mai credem și la ce să ne asceptăm, fața cu zgomotele ce circulă din nou în privința disolvărei Corpurilor legiuitore și a nouilor alegeri. Fi vor ele disolvate sau nu în Septembre ? Asceptăm ca timpul să ne spună care va fi hotărârea guvernului. SERVICIUL TELEGRAFIC AL „ROMANULUI“ Paris, 30 August. Autorul atentatului în contra ambasadei germane a fost recunoscut de nebun. Incidentul este fără însemnătate. Paris, 30 August. Regina Natalia va pleca spre sera la Bucuresci. Nice, 30 August. Un spion german a fost arestat pe când trimetează cartușă de pușcă Lebel intr’uă cutie cu flori remisă de densul biuroului poștal. Paris, 30 August. In răspunsul séu la publicat adj. d. Goblet nota d-lui Crispi, esprimă părerea seade rea că Italia a adus afacerea înaintea puterilor în loc să se înțelagă direct cu Francia. Nice, 30 August. Se asigura că cartușa confiscată de poștă e un joc de cartușă gala. Paris, 30 August. Regina Natalia a plecat a sérá cu Orient espres. Un mare numér de persóne aü venit sé o salute la gară și ’l-aü oferit flori. Regina Natalia va sosi la Bucurescî la 2 Septembre. Cair, 20 August. Dervișii au atacat întărirea Khormussa, aprope de Wadi-Halfa în noptea de Luni Ei au fost respinși cu pierderi. Numărul morților lor se urcă la vre-oa sută. Berlin, 29 August. La alegerea pentru Reichstag in circonscripțiunea a 6-a din Berlin, după scrutinul prealabil, a isbutit d. Liebknecht, socialist cu 26,067 voturi, din 41,791 votanți. Berlin, 30 August. Arhiducele Carol Ludovic și arhiducesa au sosit. Ei au fost primiți la gară de către împăratul care purta uniforma austriacă, arhiducele purta uniforma prusiana. împăratul și aspețil sél s’a dus in trăsură deschisă la Palat. Mulțimea s-a aclamat Berlin, 30 August. Regele Suediei a sosit după amiază. El a fost primit de împăratul. Agenția Havas. SAMBATA, 1 SEPTEMBRE 1888 Llumineza-te si vei fi. ABONAMENTE In Capitală și districte, un an 48 lei; sase luni 24 lei; trei f.. luni 12 lei; un lună 4 lei. Pentru tote jeriie* Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea Harului și oficiele poștale. LA PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8. Place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15, Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. dott. Car. Gustave Croce, Via San Francesco de Paola (N. C.) lö, Geneva. — Articolele nepublicate se ard — întrevederea diplomatică de la Friedrichsruhe Correspondance de VEst primesce din Roma urmatorea scrisare: In cercurile Consultă se păstrază tăcerea cea mai absolută în privința visitei d-lui Crispi la Friedrichsruhe. In primele 7i, Ziarele oficiase se distingeau printr’un optimism care a surprins pe mulți, dar de două zile încoce, de când d. Crispi a părăsit castelul principelui Bismarck, Biforma se învălue în mister și se mulțumesce numai cu aprecieri generale, cu banalități și tirade pacinice. Publicul este nemulțumit, nervos. Cei dinprejurul regelui de asemenea sunt nemulțumiți din causa îndrăsnelei politicei actuale. Dacă n’ar fi în joc amorul propriu și décà nu s’ar teme ómenii d’a face plăcere Francesilor, aș avea cuvânt d’a crede că ultimele incidente ar fi provocat în tota țara un adânc sentiment de neliniște, încrederea a dispărut. Acum urmeza récela bunului simț înlocuind esplosiunea bucuriei. Dintr’un izvor forte sigur, am putut obține câteva amănunte inedite în privința motivelor călătoriei, amănunte care explică atitudinea biuroului Consultă și a Ziarelor oficiase. Mi se asigură că în fața amenințărilor schimbate între Roma și Paris, d. de Bismarck l-a avertisat în mod oficios pe d. Goblet că décá voiesce să declare resbel Italiei, este liber d’a o face, dar în acest caz să nu uite că Germania este obligată d’a susține în mod oficial pe Italia și că conform tratatelor sale, ea are datoria d’a sprijini cu armată pe aliatul său. Cu acea ocasiune principele Bismarck mai adause că împăratul Wilhelm II a promis la Peterhof că va menține statu quo și nu va favoriza tendințele resboinice. Germania nu dorește nici uă schimbare în situațiune, afară de Bulgaria unde trebue să se facă dreptate legitimelor interese ale Rusiei. In acesta comunicațiune, făcută acum trei săptămâni, cancelarul promitea că va potoli focul d-lui Crispi în lupta sea contra Franciei. D. Bismarck a chemat apoi pe d. Crispi să vină să vadă la Friedrichsruhe, și lucrul este sigur că principele Bismarck a dat sfaturi de moderațiune d-lui Crispi. Zicardul să nu facă să degenereze lupta actuală într’uă complicațiune militară. D. de Bismarck a declarat că dânsul a promis Rusiei menținerea statului quo și că nu pate sâ-și calce promisiunea, și că prin urmare Italia în daraverile ei cu Francia trebuie să țină compt de acesta stare de lucruri. Ca consecință, Italia trebue să pună capăt și luptei sale contra Rusiei ale cărei susceptibilități trebue să le menajeze și să nu vatâme interesele ei în Bulgaria. Bulgaria și Macedonia Diarul bulgar La Bulgarie s’a ocupat Zilele acestea cu situațiunea celor doué milione de Bulgari, care trăiesc în Macedonia și în provincia Adrianopol. Astăzi numitul Ziar publică din nou un lung articol, în care reamintește articolul din tratat privitor la reformele administrative și arată necesitatea pe care o reclamă atât pentru Turcia cât și pentru supușii ei executarea reformelor, înlăturând pe cât este cu putințâ presiunea străină. In articol se zice apoi: Bulgarii rămași în Macedonia, ale căror drepturi sunt nesocotite, și ale căror libertăți, în potriva tratatelor, sunt călcate în piciore, în loc să se alipesc, pe lângă suveranul lor, sunt nevoiți să-și îndrepte privirile spre țara suroră. Dar Bulgaria este prea tânără; ea simte că trebue să accepte la maturitate politică, scie că are nevoie să lucreze la desvoltarea ei intimă, spre a se face vrednică de bunăvoița Europei. Articolul se ocupă în fine cu situațiunea Armenilor în Turcia și întreba pentru ce Perta nu ia pe față inițiativa ca pe două parte să creeze oă mare Bulgarie liberă, iar pe de alta uă provincia armena autonomă, acordând acestora instituțiuni naționale, asigurându-le bunăstarea și folosindu-se de acesta împărțire pentru consolidarea califatului in Islam. Tot cu situațiunea Bulgarilor în Macedonia se ocupă și Ziarul Svoboda. D’ALE UNGURILOR Ziarul oposițiunei moderate maghiare Pesti Napló se plânge amar într’un articol publicat acum de curând pentru că moralul poporului maghiar a scăzut forte mult. «Pentru ce să se entusiasmeze el ? —Intreba Pesti Napal—pentru legile de contribuția ? Ori să se bucure de militarism, de acest sclavagiu în arme, care ne este străin, german? Să se bucure de constituționalism, ce se începe cu abuzuri electorale și se sfirșesce cu orica supunere a majorității ? Ce să laude el, disordinea în administrația ori corupțiunea ? Să privesc, el are cu mândrie la succesele lui Bismarck în politica este jriera și la posiția lui dominantă ? Ori doră să admire autocrația lui Coloman Tisza în politica interiorá. Numai Tisza dictéza în Ungaria. Și face el are patria fericită ori mare? Guverneza el, ori numai poruncesce și dispune ? Ce scop are el, ce să se facă din Ungaria ? Ce vrea el cu puterea «națiunei» ? Ce lucrază?Ce promite ? Credincioșii lui tac la tote aceste întrebări și Pester Lloyd se jăfuesce căscând asupra marelui indiferentism.» Décá Maghiarii le zic acestea în privința actualului sistem de guvernământ în Ungaria, ce trebue să zică Românii de peste munți și celelalte naționalități, cari pe lângă autoritatea Statului mai au în contrăle și societatea maghiară? SCIRI D’ALE PILEI La 22 Octombre viitor se va ține concurs în Bucuresci și Iași pentru ocuparea definitivă a mai multor posturi de medici de orașe și de spitale. * * Biuroul telegrafo-poștal balnear din Strunga se va închide pe ziua de 19 (31) August curent. * * * D. ministru al instrucțiunei publice a adresat direcțiunilor scalelor primare de ambe sexe urmatorea circulară. Conform art. 2 din regulamentul de la 18 Maiu 1888, examenul va consista în un proba scrisă și oă probă orală. Rămâne la alegerea comisiunei din care obiect să fie proba scrisă și din care orală. Conform aliniatului despre normele de promoțiune, ce vor aplica, se înțelege, numai cele corespondente cașului, adică urmatorele: a) Eleviiu sau eleva se consideră promovați deca au de la tote probele făcute (in scris și oral) media generală de cel puțin §ose; b) Pe lângă media generală de cel puțin 6, elevul său eleva trebui să aibă la fiecare probă cel puțin patru. Acesta medie se va forma adunând tote notele date la înscris și la oral și împărțind suma cu numărul probelor. La examenul de clasa I primară, pentru admiterea în clasa II, proba în scris va consista firesce în simpla scriere de cuvinte sau mici proposiții, din cari se se constate décà elevul séu eleva scre se scrie. * * * Intorcându-se din concediu, d. colonel Argentoianu Ion și reluând serviciul de director general al ministerului de resbel, se autori să ca sa semneze în numele ministrului corespondența ce nu este reservata acestuia, se aprobe cheltueli pe baza legilor și regulamentelor, precum și se emitâ ordonanțe de delegații și de plată din creditele acordate ministerului. * * * 63 VAGABONDUL DE ENAULT GI L. JUDICIS Mâna lui încleștată ținea cordonul clopoțelului. Corpul lui era do ua țepenălă extraordinară ; după contracțiunea mușchilor se vedea că nefericitul susținuse o luptă teribilă în contra morții. Căută pe cadavru urmele unei crime presimțite, dar nu găsiră nimic care să confirme după cam dată bănuielile. Tiburco începuse a crede că banditul murise din causa zanei sale, care era de morte și arunca pe spinarea unei nebagări de somn închiderea ușei, cănd Legoello îi dete uă hârtie, pe care uă luase de la piciorul patului. Cum cu acesta hârtie strigă : — Ah!e Ingro dtor ! — Ce este ? îl întrebară cel cari îl încongiurați. — Este că, domanișora de Prtenros a otrăvit pe Malo. — Drace ! asta nu mă miră! esclamă bătrânul iacobin. — E cu putință are! murmură portarul ca strâns de gât. — Ascultați, aceste rînduri pe cari le-a scris Malo c’un mână tremurându : »Mor otrăvit de domnișora de Pratennos. Sticluța în care a fost otrava se află tot în odaie.» — Ecă o!Jise Bonet-Roșu ridicând de jos uă sticluță pe care o mirosi. Oh! oh ! reluă el, era arsenic în lichid. Sticluța plină e un doză âpănă. Tiburce luă sticluța și urmă de a citi . »Domnișora de Prax entos avea frică de descoperirile mele, căci ea m’a îndemnat la omorîrea d-nei de Treanna ș’a lui Tiburce; aceștia n’am scăpat decât ca prin minune de morte. «Mor îndestul de pedepsit, căci m’apasă blestemul mamei. Ah !dea Domnul ca mizerabila mea complice sé espieze și ea crimele sale! «Malo.» — Mii de tunete ! da, ea și le va espia. Acesta e fatal ! disc Bone:-Roșu cu un ton sentențios și convins. — Oribilă, oribilă creatură! reluă Tiburce cu desgust. — Acesta e un vis, murmură portarul încremenit. Vă ființă atât de religiosá!.. — Da, uă sfântă în modul marchizei de Brunvillier respinse Tiburce. Uă fanatică în stare d’a omori pe cineva făcenoi rugâciuni către cer !.. Dar unde va fi ea ? Întrebă el d’uădală, agitat d’un presentiment sinistru. — Nu știa, respinse portarul. A plecat cu Brice. — Încă un tâlhar, și acela cu figura lui mueratică! esclamă Legoello. — Ce direcțiune ați luat? întrebă Vagabondul. — Cred că s’au îndreptat către mare. — Spre mare ! repetă Tiburce, ale cărui bănueți creșteau. — Ah ! drace ! repetă Legoello. Nu cumva detrona o fi sciind că marchiza e la coliba din stânci ? — Oh! ar fi ceva de groza! fuse Tiburce cutremurându-se. Décá din nefericire s’ar atinge numai d’un fir de por din capul d-nei de Treabna, o voiü sdrobi ca p’uă vipera fără milă de păcat! — Și ar avea tóta dreptatea frate!... Dar nu trebue să pierdem vremea. Pentru că Malo a murit, să’l lăsăm dracului corpul și sufletul , să ne gândim la cel vii și să plecăm la colibă. — Să plecăm, s>se biburce c’u o voce tristă și teribilă. Amenducl eșiră din cameră tot pe scara pe unde venise. Apoi săriră pe cal și porniră în góna spre mare. Ajunși pe țărm descălecată, legară caii ș’o luară la drum pe jos. Pe când eșiaa dintr’un vâlcea, zăriră pe Brice rezămat d’uă stâncă. La vederea lor acesta voi se fugă; dar Tiburce, ochindu’l cu carabina , porunci să stea. Bonet-Roșu imită forte exact pantomima Vagabondului; valetul judecă prudent d’a sta nemișcat. — Dute drept la el, Legoello, pe când ea fi voiu ține în respect Z se Tiburce. Nul face ânsă nici un zen. — Asî fi forte încântat dac’aș putea să’l sucesc puțin gâtul. Dar e de ajuns ceia ce ’m- ai spus, mă voiu purta delicat cu densul. picând acestea se lăsă s’alunece pe lângă un trunchiu, sări peste câteva stânci, și ajunse repede lângă Brice. — Eh! eh ! prietine,zise el apucându’l de guler binișor, ne preumblăm pe țărmul mărei cu sentimentalism ca un Goeland. Nu cumva al niscalva suferind de inimă ca s’ascundi prin aceste triste singurătăți, sermane inocent. — Ce voești cu mine ? întrebă valetul, ascundându’și roii, sub uă aparență de liniște, frica ce’l cuprinsese. — O se afli acum. Ecă Tiburce. Tiburce într’adevĕr tocmai sosise. — Ce cauți p’aici ? îl întrebă el privind pe Brice cu foc. Brice se cutremura sub acea privire. — Aștept, respinse el. — Pe domnișora de Pratennos, fără îndoială ? — Dă. — Pentru ca să asasineze pe marchiza, după cum a otrăvit pe Malo. — A otrăvit pe Malo ? Nu știam asta, cât pentru marchisa e în pericol de morte. — Nefericire! nefericirea ei și a ta, mi șelule, deca domna de Treanna nu va fi în viațâ. Legoello păzește pe omul acesta ca să nu scape. Legoello se dete înapoi cu cinci pași cu carabina la mână îndreptată în pieptul lui Brice. Se uită apoi în juru’l pentru a se bucura de satisfacțiunea lui Tiburco: acesta ause și dispăruse după uă stâncă. In timpul acesta Elisabeta de Pratenros era în coliba din stânci Ea sta cu mândrie și amenințătore în fața marchizei de Treavna care sta liniștită și disprețuitore, cu brațele încrucișate pe piept. — Ce’ți-am făcut întreba tinera fată cu demnitate, și pentru ce mă urăsc! ? — N’o scil ? răspunse bătrâna fată cu un ton surd și vehement în același timp. Ascultămé așadar : Timp de mai mulți ani am nutrit speranța d’a lua de bărbat pe marchizul de Tréanna, ș’acesta speranță mi-ai sdrobit-o d-ta! Nu dar că iubóm p’acel brutal marchiz. Insé, devenită femeea lui, ași fi fost singura moștenitore și imensa lui avere ași fi pus-o în serviciul religiunei și al tronului amenințat. Acum, acésta avere, a cântat în mâinile d-tale. Miai furat-o; écá ceia ce mi-ai făcut, d-nă, și écá pentru ce te ursc 1 12— Intr’adevĕr, nu pot să te înțeleg, domnișoră, reluă marchiza c’un ton hotărât și blând. Aruncatu-m’am eu cu mutate în curmezișul proiectelor? Le soiam eu are ? Am căutat prin vr’uă machinațiune vinovată ca se fur inima marchizului de Treanna ? Nu, o știi prea bine. Spu că n’am cedat decăt stăruințelor tatălui meu murind, și că marea avere a d-lui de Treanna n’a avut nici uă influență asupră’mi. Eram prea teneru, prea nepasâtore pentru a compta pe averea unui bărbat ; și n’avem același motive ca d-ta, nobila femeie. Daca acestea sunt motivele d-tale d’amoură, ele lipsesc, convine, de forma justiției. — Eh! dér ce’mi pasă mie că intențiunea d-tale n’a fost d’a mé lovi în speranțele și interesele mele ! respinse Elisabeta, a cărei supărare devenise și mai veninosă sub patrunfietarea batjocoră a marchizei. Resultatul nu e tot același ? Pentru ca cineva să urască p’un inamic, trebuie ca el să premiditeze lovitura ce ne dă ? Nu e de ajuns că am fost victima mea pentru ca se’l arătăm că ură proporțională cu zeul ce ne-a făcut, chiar și fără scirea lui. Ș’apoi nu sunt destinuri cari se combat în mod fatal și uri cari nasc din instinct ? (Va urma).