Romanulu, decembrie 1888 (Anul 32)
1888-12-03
ANUL AL XXXTI-LE Voiesce și v0r putea. anunciubi . . .40 bani , 2 lei — Linia de 80 liiere, petit pagina IY . . I>etto „ „ , » IU................' ,C1 “ » lnscrțiuul și reclame pagina III și IV linia . 2 „ — „ A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea (jianthil. IN PARIS, la Hava«, LafBte et C-nie, 8, Place de la Bourse LA V1KNA, la d-nil Hmwenstein et Vegler, (Otto Maas«), LA FRAJfCFORT, 8. M. la — Ö. L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America — Scrisorile nefrancate se refusX — ESEMPLARUL 1c) BANI REDACȚIA STRADA DÓMNEI 2, ADMINISTRAȚIA STRADA NOUA, 1, Fundatore : C. A. ROSETTI. Directore : VINTILA C. A. ROSEÎTI. Eldițiunea <1 © dimineța: BUCURESTI, 2UNDREA Nici uă dată n’am cerut ceva nici Regelui, nici miniștrilor, nicij altcuiva. Dar atili, cu lacrămi în ochi ve conjurăm, renunțați la măsuri zestreme. Aceste cuvinte le adresam noului minister junimist, în Mai trecut, când el lua hotărârea d’a împușca pe săteni. Șase luni au trecut de atunci, ministerul s’a reconstituit, și că cestiune tot atât de amjitóre, aceiași cestiune, cestiunea sătenilor, trebuie să fie una din primele asupra căreia noul minister se va pronunța Prima nóstra rugăciune n’a fost ascultată, s’a tras asupra sătenilor. Venim a fi cu uă nouă rugăciune și cu lacrămi în ochi, conjurăm pe noul minister, sĕ nu osândescu pe săteni. Guvernul are dreptul de amnistie. Fóre el őre sé găsescă uă ocasiune mai bună d’a se servi d’acel drept? Póte el őre sĕ săvârșască un act mai bun, mai drept, mai uman, decât amnistia celor cari zac în temnițe de luni de zile, pentru că s’au ridicat spre a revendica drepturile lor ? Oricât de straniu ar părea unora că noi sĕ calificăm astfel răscula sătenilor, espresiunea este drepta, și noi mai mult ca oricine, trebuie să constatăm acest adevĕr. Nimeni mai mult ca noi, ce știa de la, Românul, n’a sfătuit mai mult pe săteni sĕ nu pei’la nădejdea, să nu se lase pradă mâniei, care numai spre réu îl împinge, și să n’asculte pe cei albaștri, ómeni negri la inimă cari ii împing la resprătire. Am spus necontenit sătenilor: Nu călcați legea în picioire, căci ea este adevărata voistră prietenă; ea ve va apăra și ve va răsplăti. Așteptații ați bătut, vi se va deschide. Sătenii nu ne au ascultat, s’au revoltat, și cu tote acestea noi suntem cel d’anteiü cari recunoscem că nevinovați sunt el, și că dreptatea e în partea lor. Căci, décâ noi oe sfătuiam se rabde, să nu se răscule, se bată că li se va deschide, ei vedeau că guvernele se succedai și că nimic nu se făcea pentru el, cui bateau mereu și nu li se deschidea. Așteptați să vie liberalii la putere, li se șoptea mered, și liberalii ve vor face dreptate. Liberalii au venit, au stat 12 ani la putere, și sătenilor li se spunea mered. Cererile vostre sunt drepte, mai așteptați, băieți și vi se va deschide. El bated mereu și tot nu li se mai deschidea. Legile nu se aplicau, dreptatea nu se împărțea sătănului cu drepta cumpănă, neomenesc, rămâneau raporturile dintre săteni și administrațiune, proprietari și arendașii acestora. Țăranul a perdut atunci credința în puterea legel. El s’a convins, după cum ne spunea unul, că dreptatea dupe pământ s’a dus dupe cea din ceruri ; am mai făcut însă uă încercare, uă ultimă încercare. Vezând că primăvara era înaintată, și că el n’au pus încă plugul pe brazdă din cauză că n’au avut pământ, veghnd că unii din ei datored 1000 și chiar 2000 lei, s'au adresat la arendaș, au cerut să le dea locuri pe care sĕ le munească, cu vitele lor, cu semența lor și să se ia dijmă una și una, dar arendașul n’a voit, căci și el avea mânele legate. Atunci acel nenorociți s’ad îndreptat către stăpânire, și cu lacrămi în ochi au descris miseria în care au ajuns și prin elocintele lor cuvinte v’ad spus: «Avem dreptul să strigăm către pamânt și să zicem: Crapăte, să intrăm noi de vii, căci nu mai putem trăi.» Nu s-ați ascultat nici atunci! Desnădăjduiți, s’aț ridicat nu ca resvrătitori ci ca jefuitori. Atunci...........au început sălbătăciile, pe care guvernul cunoscându-le, ’l rugăm să ne cruțe durerea d’a le reaminti aci. Suntem însă datori a ne opri asupra unui punct. Judecata celor cari am supraviețuit grasnicului măcel, se apropie. Sute de inși zac de luni dejde în temnițe și ni se spune că parchetul a espediat încă 400 de mandate de aducere. Ministrul justiției, care a dat aceste ordine, stie că vinovații nu sunt sătenii, ci cel cari i-a d esploatat, cel cari le-au făgăduit mereu, și nu le-a dat nici uă dată. Ministrul justiției scie că adevărații culpabili, sunt guvernele trecute, și că sătenii sunt numai victimele lor. Ne adresăm deci an jui către densul, cerem ca să inaugureze venirea sea la putere, printr’un act mare, printr’un act de umanitate, prin amnistia sărmanelor victime ale luptelor nóstre politice. Fie sigur, noul ministru al dreptății, că daca primul sod act va fi amnistia sătenilor, și al douilea realizarea făgăduelilor făcute, toți omenii onești, toți adevărații români vor fi cu el, și că riscele de săteni nu vor mai fi. Acesta fiind sincera nostra convincțiune, credem a aduce cel mai mare serviciu guvernului salutând venirea sea la putere prin strigătul de amnistie, amnistie, amnistie ! A se vedea telegramele în paginaII Pericole naționale Porumbul cules necopt, sifilisul ce se introduce la sate mai ales prin milițieni, și mocirlele ce în decursul anului răspândesc uă duhóțe omoritare,—sta trei pericole cari amenință populația noistră rurală și cea din orașe. Ba mai mult, ele au secerat deja și până acum destule jertfe și după cum constată raportele medicale, tot în alte trei se pote găsi și cauza pentru care tineretul actual este fizicește compromis, astfel că în raport cu trecutul, contingentul pentru armată în calitate scade a ji cu <ji și decâtă puternică rezistență nu se va opune, pe calea imbunatățiriie acestor flagele, ele pot se devină dezastrase pentru întrega țară, și cine știe pe cât timp. Intru a demonstra tote aste, éi n’avem nevoie de multe cercetări și date statistice: este destul acui până în capăt raportul d-lui dr. Felix pentru a ne convinge pe deplin despre aste lucruri. Astfel în privința pelagrei, după ce d. doctor ne arată în câte comune din Moldova s’a îmbuibat astă bolă și câți țărani, tâte familii de țărani i-a căzut jertfă, c-sea încheiă constatând că pelagra cresce! Și ce este mai periculos, nu cresce numai în comuna unde și mai nainte a fost, ci în fiecare an se constată că se ivesce in noul localități, astfel că dacă răul nu se va remedia în timpul cel mai scurt posibil, peste două, trei ani nu va mai fi comună necercetatâ de acestă periculosă bolă. Și ce ușor se putea evita, la început, acest pericol. Cât de mult ad*ministrația trecută este culpabilă pentru neglijența d’a fi lăsat ca porumbul să se culegă și întrebuințezenainte d’a se cace și cu cât mai vinovați vor fi aceia cari, putând, nu vor împiedica pe viitor practicarea acestul lucru, despre a cărui funesie urmări avem ațci atâtea probe, și pentru a cărui încetare d. dr. Felix stăruie cu atâta căldură. Vom vedea dacă interesantul său raport va avea resultat și nu se va pune la dosar ca multe altele, pe cari dacă guvernele din trecut le ar fi avut în vedere, n’am sta ații atât de rea în privința salubrităței publice. Că ce inspaimantatare proporțiuni a luat la noi sifilisul, avem, în raportul d-lui Felix, probe cu prisosință. Lăsăm la uă parte populația orașelor, care suferă și are ocazia a contracta astă bolă mai lesne, dar pericolul cel mare este că astă bola a ajuns aici în colibele țăranilor, cel cari, numai cu câteva decenii nainte de asta, abea din nume o cunosc eu. Astfel d. dr. Felix ne spune că d. e. într’o singură comună, și comună mică, Tătăresci, douăsprezece familii de țărani sunt pline de bóli sifilitice. Și fiindcă, după cum d. inspector sanitar constată,sifilisul s’a introdus la sate prin milițieni eliberați și prin streinii ce au inundat satele Moldovei, în primul rând guvernul este chemat a preintimpina răul și a lua cele mai severe măsuri pentru stărpirea lui. Modul cum s’ar putea face asta, este espus forte clar și lămurit în raportul de care ne ocupăm. Și, fiindcă e vorba de oă bolă introdusă, vom aminti aci și despre acea parte a raportului unde d. Felix spune cum, din causa aglomerațiunei , mari ce este în orașele Moldovei co- Ipleșite de evrei streini, febra tifoidă , ia și dânsa din ce în ce proporțiuni mai mari, atragem atenția celor în drept asupra acestui punct și cerem de asemeni să se ia cele mai grabnice măsuri de îndreptare. Cât despre lacurile și iazurile cari contribuesc și ele la producerea bulelor, asta e năcesită atât de veche, s’a scris și cerut îndreptare în astă privința de atâtea ori în cât e de mirat numai aceea, cum guvernele, rând pe rând, au rămas parcă surde la tote țipetele. Face-se-va în viitor ceva în astă privință, vom vedea. I D. Felix a făcut bine că a relevat și astă zesiiă în raportul d-sale. LUNI, MARȚI, B, 4 DECEMBRE 1888 Llumineza-te și vei fi. ABONAMENTE In Capitală și districte, un an 48 lei; sese luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea Kamiul și oficiele postale LA PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8, Place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15, Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Francesco de Paola (N. D.) 16, Geneva. — Articolele nepublicate se ard — Cabinetul român și presa austriacă Deutsche Zeitung, vorbind în primul său articol despre compunerea noului minister. Zice între altele: Cabinetul astfel transformat prezintă tóte garanțiile de stabilitate. D. ministru Carp este decis să urmeze politica externă care a observat-o până acum de la Aprilie încace. Pe când d. Carp ocupa încă postul de ministru plenipotențiar pe lângă curtea din Viena, dânsul era deja partizanul unei apropieri între România și puterile din centrul Europei. Și dacă acest plan nu se va putea realiza prin încheierea unei alianțe formale, cel puțin se va putea spera că în cazul deschiderelor unor ostilități, România nu va putea fi considerată ca un factor negligabil. După Deutsche Zeitung mai există încă un punct care va pune la probă atât stabilitatea ministerului cât și a majoritatei guvernamentale în sînul parlamentului: acest punct este proectul de reformă agrară care va fi în curând supus discuțiunei camerei. Ministerul va susține acest proiect cu mare energie. Vor trece, fără îndoială, mulți ani până când liberarea absolută să devină un fapt împlinit, dar acestă împrejurare va servi pate ca să facă pe partidul conservator favorabil proiectului de lege în cestiune. Oricum este de dorit, atât în interesul României cât și al puterilor vecine, ca noul minister să potă ține mult timp frânele guvernului. Wiener Allgemeine Zeitung scrie: Tóta lumea ar fi mulțumită dacă cel din România s’ar abține d’a modifica poltica esteriora a țarei și în ce privesce politica interioră, dacă nu s’ar face altă schimbare decât numai atât cât ar trebui pentru a se câștiga voturile conservatorilor în favorul proiectului de reformă agrară. I>in Nerbijî Monitorul Oficial din Serbia a publicat la 29 Noembre un ucaz regal prin care se declară nule și neavenite tote alegerile de delegați pentrucolegiul de deputați și se dispune de a se face nouă alegeri de delegați. Cu privire la acastă ciudată întorsătură în viața constituțională a Serbiei Correspondance de l’Est primesce din Belgrad următorea telegramă: Anularea algerilor a surprins pe tote cercurile politice și este interpretată ca un vot de neîncredere din partea regelui față cu guvernul. Toți credeau că ministerul va demisiona numai decât, dar președintele cabinetului a declarat că neregularitățile întâmplate la alegeri au fost comise în contra instrucțiunilor sale. Prin urmare orice motiv de criză este înlăturat. Regele Milan a întrunit la sine pe d-nii Gruicî, Ristici și Garașanin, cu cari dânsul s’a întreținut până după miezul nopței. S’au elaborat instrucțiuni pentru comisarii regali, pe cari le-au aprobat cei trei șefi de partid. Acești comisari vor avea să privegheze libertatea alegerilor. Se vor numi 270 — pentru fiecare județ trei — în număr egal din fiecare partid. Radicalii vor avea la alegeri desigur majoritatea. Se zice că regele a anulat alegerile pentru că a vezut că, cu tot terorismul administrativ, radicalii au majoritatea în țară. D’almintrelea toți conducătorii radicalilor l’au asigurat pe regele că vor vota în marea Scopcină en bloc proiectul de reformă constituțională. Germania și Austria țtiarele berlineze se ocupă într’un mod bătător la ochi de Austro-Ungaria. Pot scrie: Nimeni să nu afirme că cererile cehilor sunt nebunii. Sistemul de guvernământ al Austriei ia din mâna guvernului tóte acele mijloce cu cari dânsul s’ar putea servi d’a înăbuși acele manifestațiuni cari sunt urmări al surescitațiunei minței înfierbântate a slavilor. Este de mare interes pentru întraga Europa d’a se sei pune la ce punct pretențiunile lor pot fi admise și realisate. Kreuzzeitzung scrie cu înverșunare contra relațiunilor ce ar exista între nisce persone politice sus puse, din Austria, și între două publiciști plătiți de un milionar francez, din Paris. Numitul Ziar Zice că se face să intrigă contra alianței cu Germania. Norddeutsche Allgemeine Zeit, scrie contra noului Ziar austriac Schwarzgelb, numindu’i pamflet rușinos. Mai atacă și pe Pester Lloyd care scrisese că dacă nu vor înceta insinuările și bănuelile din partea Germaniei, Austria va face o coaliție contra Germaniei. Mișcări militare în Rusia Ziarului Cias din Cracovia i se scrie din Volonok următorele: Aici și prin prejurmre se observă mari mișcări militare, concentrări și strângere de munițiuni. Nu de mult a sosit aici oă trupă de infanterie și pe zilele prime ale lunei Decembre, se așteptă mai multe escadrone de cavalerie. Dânsele vor fi așezate în comunele de la graniță Kupfel, Carniostrov, Iarmalinia și Calov. Bagajele au sosit deja. FORȚA ROMANULUI 3 DECEMBRE (1) Cipre Goldfinger Starenco era leneș, un bețiv ; tot satul Slotwnica era d’aceiași părere asupra acestui punt, și déca s’ar fi înecat în vr’un lac, sau déca ’l-ar fi mâncat lupii, nimeni’i desigur, nu’i ar fi părut rea. Dar când i se vându proprietatea și Adolf Goldfinger din Horadecs o scumpâra, tot satul se puse în mișcare. Unii chiar ajunse pina la amenințări. Și cu tote acestea, cumpârâtorea aceia era așa de puțin avantagiosa pentru Goldfinger Incât ii fu cu neputința d’a gasi un cumpărător al colibei sale ruinate și a câmpului sau paragină. Negăsind nici arendași, trebui să se hotărască a îngriji chiar el de noua’l proprietate. Astfel, acest ovrei, gheboșat de timpuriu de tolba cu marfa ce ducea 'n spinare, tot anul, din sat în sat era se fie silit d’a mâna boii; mâna lui obicinuita d’a umbla cu cotul și forfecile era se fie condamnata a umbla cu carnele plugului. Lucrul acesta părea cu neputința; se strînserâ deci tóte rudele la sfatuire, întrebară și pe haham, dar nu ne găsi un alt mijloc. Iul Gold- lemor nou, și ca D-zeul rasei lor îl urmase Atunci Cipre, fiica cea mare a finger, lua cuvintul: — Nu e bine, zise ea, ca se ne lăsam negustoria din orași dar nu putem asemene nici să ne lăsam câmpul înțelenit. Tata, obicinuit cu negoțul, nu se póte face și muncitor de pamînt. Dar noi, copiii săi, cari suntem tineri și puternici, putem se învățăm a munci pamîntul. Sermanul Goldfinger efta lung, dar fu silit ca se recunoscu ca Cipre avea dreptate. Fu așa dar hotârît ca el și nevastasea s’o duca ’nainte cu negoțul, și cu copiii lor, Rubin, Cipre și Fulpe se vor muta în sat pentru a’și încerca norocul ca ’ntr’ua lume nouă. Asemene ca si colonii romanii cari ducea cu ei focul sacru, luara beirâna lampa a lui Sabbath ș’un petic de hîrtie îngălbenit, cu Șadaî, care prin aci împodobise unul din stîlpii casei lor. Un semtiment de durere și curios cuprinse sufletul lor când pătrunseră în coliba ruinata,"cu acoperișul de paie putrezite, prin care străbatea ploia chiar prin unele pârli, începură prin a drege ușca mâncată de Cari, și a lipi giamurile, gata a cadea la cea mai mică mișcare , apoi aședarâ lucrurile ce adusese cu denșii. Când lampa lui Sabbath fu agățată mijlocul casei,și bucățica de hîrtie îngălbenită, pe care era scris cuvântul sf. al lui D-zeu, tintuita Intr’un parte a ușei, ce va le spunea că din acel moment avea un anîn acesta a doua pane. Mai era în satul acela ua familie de ovrei. Un cârciumar, nevasta lui și vra ua șese odrasle. Aceștia veniră în ajutorul copiilor lui Goldfinger cu tot ce le stete prin putința ; din nefericire în alelugariei nu se pricepeau nici denșii. Ceia ce era și mai supărător era ca pentru nimic în lume nu găseau pe nimeni care se muncésea la el. Nu avea așa dar alt de făcut decât se se puna ei la muncă. Oricât de greu le parura, nu se detera Înapoi. Ceia ce -i speria mai mult, era natura plina de enigme in micjiocul căreia se aflau și asupra careia pina atum 1 n'aruncase decât priviri furișe și superficiale. Mulârmta frumosei cârciumarese, Fulpe învăța iute a îngriji găinile și vocile slabe ce găsise acolo. Rubin, din parte’i, învăță cum se ingrijesca și sé conducă boii, pe cari ’i cumpărase tata-seu. Dar era vorba sé se ocupe d gradina, livede, câmp, într’un cuvînt de plugarie, bietul cârciumar nu se pricepea nici densul, dupe cum o spuserâm. Și cu tote acestea timpul da ghes mereu ; trebuie ca tara zăbava, se facu semănăturile caci începuse primavéra. Tot Cipre fu iarăși care dete părerea cea mai buna. Satul Slotwnica se marginea cu moșia lui Potoki. Logofătul lui era un om priceput și nu disprețuia pe un evreica când era frumosă. Cipre îndura flecâlielei lui galante cu răbdare, și putu astfel se bage de sema cum omenii lui faceau munca câmpului. El se pogorî pina chiar o da finele explicari fetitei, pe cari adesea nu le pricepea ușor, deși era forte deștapta. Trecură astfel mai multe Zile- Dupe ce se obicinui cu acest nou fel de viața, ea începu se învețe și pe frații sei. In urma se ruga de grădinarul proprietarului moșiei vecine ca să-i spună și ei cum se îngrijește de gradina. Acesta de și cam grosolan de tei, o iuvaia cu plăcere tot ce voia se scie. Apoi ea spuse sora si pe care o însărcina cu acesta, cum trebuia se merga lucrurile. Ea și cu Bubin lucrau câmpul, cam încet din cauza nepnceperei, dar nu tara are cari rezultate bune. Cipre ducea boii de fume și Rubin carnele plugului, dar slăbiciunea bietului băiat îl silea adesea ca se se opresca a resulta și șterge nadușchia ce ’l munua fata din cauza sforțarei prea mari. Rota plugului lui Rubin se lovi d’ua piatră, care sari p’un potecuța care despărțea câmpul lui d al unui vecin nuimt babit. Un cerșetor bet, trecând p’acolo, se împiedică de densa și necăjit și dete uua cu piciorul d’un svîrli în câmpul lui Babij, burșit de oboseia, Rubin se pusese se se odihnesea pe când Cipre se dusese acasa pentru a’i aduce un bucata de pâine, când fiul vecinului, Stefan, veni cu piciorele gole, în cârnașe și cu căciula pe céfa p’acolo. El lua piatra și apropiindu-se de Rubin, amenințător îl zise: —■ Blestemat jidan! pentru ce ai aruncat piatra la voi ? Na ! ia-o ș’o crapă, ș’apoi se plesnești ! Rubin se scula ’n sus, dar farâ gind de bataie, căci dar nu era nebun a se pune, el, un slabanog, cu acel copil al câmpului vinos cât zece ca el. Stefan énse nici una nici alta și ’1 înhață la bătaie ; d’ua data onsé uă frumósa curagiosâ, cu ochii scânteitori de necaz, veni și se puse între cei două cari se batea. Acesta era Cipre. — Nu ’ti e rușine, striga ea, d’a bate astfel p’un om mai slab decât tine? Stefan o privi cu mirare și lăsat să ’i cada mâna ’n jos. — Ești tîlhar Ore ? — Voi sunteți tîlhari, pentru c’ați despuiat pe Starenko de avutul său respunse Stefan. — A luat bani pe tot ce ’i am luat, respunse Cipre c’un ton mai liniștit, ș’acei bani trait munciți. De nu ’i cumpăram proprietatea remânem rebdători. In ce vezi zeul ce zici că ’i am facut ? Noi nu suntem omeni ca și voi ? Nu trăim sub acei I Iași stapînitor și legi ? — Voi ovreii, nu cautați de cât resbe■ Iul. Lasa ca ve cunosc eu. Cine a aruncat piatra asta la noi? ! — Nu noi, ci un cerșetor, un bețiv a aruncat-o la tine de se Rubir. — Se pare. Cu tote acestea, luați sema, câci noi nu putem crede c’ați venit aci penttru ca sé faceți bun atâtb ! — De unde soii tu ? respunse cu energie Cipre aruncându’și pe spate frumosul scuper negru care se desfacuse. Cine ne cunosce? Nimeni. Déca ne urâți pentru ca suntem ovrei, și noi avem același drept ca să vă urâm pentru ca sunteți creștini. Dar cine va fi judecător între noi? Nu póte un inamic se judece pe alt inamic. D-zeu chiar nu v’a dat misiunea asta. Cu tóte acestea el va hotărî. Stefan babil privi pe evreica Sucremenii, și védu atunci cat era de frumósa. Dér acea frumusețe ’i păru atît de curiosa, atît de stranie încât i se făcu frica. Fara a saluta sau a mai grăi vr’ua vorba, el se îndrepta spre coliba tatălui său. De atunci, se întîmpla de mai multe ori ca Cipre și fratele său se muncesca câmpul în același timp cu Stefan și tatăl său. Stefan se prefăcea ca nu baga de somn pe Cipre, dar, din când în când, el arunca câte uă privire furișala în spre ea. Intr’un di evreica strînsese un maldăr de iarbă din livede care era alături cu a lui Stefan. Ea învăluise iarba într’uă cârpă și d’abia îl luase la spinare. Puțin obicinuita cu asemeni greutăți, facu numai câți Iva pași și caZu. D’ua dată Stefan apăru în fațael. (Sfârșitul în No. de mâine).