Romanulu, septembrie 1889 (Anul 33)

1889-09-16

ANUL AL XXXIII-LE Voiesco și vei putea. ANUNCIOEI Linia de 80 litere, petit pagina IV......................40 bani Detto­n­i v­a RI..............2 lei — n înserțiuni și reclame pagina III și IV linia . 2 „ — „ A se adresa: IN ROMANIA, la administraținnea (Jiaruhil. IN PARIS, la Havas, Laffite et C-nre, 8, Place de la Bourse. LA VIENA, la d-nil Haasenstein et Vogler, (Otto Maas«) IN ELVEȚIA, la „ Din țările cele alte direct la administrațiunea Ziarului , — Scrisorile se francate se refasă — Fnndatore: C. A. ROSETTI ESEMPLARUL țȘ BANI REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA STRADA DOAMNEI No.o Directore : VlNTlLA C. A. ROSETTI Luminéza-te si vei fi. / ABONAMENTE ; A A.V­igZh, V­­­ In Capitală și districte, un an 48 lei; șese luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. * «Pentru Preoți, și învățătorii din sate abonamentul este re­i­'&j&l o? dus la 30 lei Pe an ' /Pentru tóte tgri­e Uniune­ poștale, trimestrul le lei. , A se adresa:­­ ROMANIA, la administrațiunea farului și oficiele poștale. LA PARIS, la Havas, Lafete et C­une, 8, Place de la Bourse, IN GERMANIA, AUSTRIA, ITALIA, și BELGIA, la bir­rourile postale. — Articolele nepublicate se ard — BUCURESCI, 15 BRUMAREL Că ar fii necesară uă unire, sau cel puțin uă înțelegere între grupurile liberale, disidente, radicale și demo­cratice, îndoială nu mai póte fi. Că toți simt acea trebuință, do­vadă este mișcarea produsă în timpii din urmă, de tote fiarele li­berale și democrate din capitală și din județe. Pe ce baze se pote stabili acea unire ? Pentru noi răspunsul e simplu și­­ l dăm fără a șovăi, pe basele pe cari s’a ridicat vechia partidă libe­rală ț1). D-nu Ioan Brătianu, cunosce mai bine de­cât ori­cine care sunt acele base, căci a contribuit la înfingerea lor în pământul românesc, c-sa scie mai bine de­cât ori­cine care sunt elementele putrede din partida mea și deci n’aș avea trebuință se-I reamintesc care sunt principiile nós­­tre și ce epurațiune s'ar putea face în partida al cărui cap este. Cum însă cei tineri, și în special cel de la Voința Națională și Demo­­crația, par a fi uitat trecutul demo­crației române, sunt silit să’l rea­mintesc, pentru ca discuțiunea să se potä începe pe principii, nu pe per­sonalități. C. A. Rosetti și d. Ioan Brătianu au studiat la școlla democrației fran­ceze, unde s’au entusiasmat de i­­deile Revoluțiunei franceze și, reîntor­­cându-se în țară, au încercat sé aclima­­teze acele idei printre noi, presintându­­se națiunea ca adevărați revoluționari, calificare ce li se dete în țară și în străinătatea și care nu le părea cât de puțin umilitore, lucru de care a$i s’ar revolta, de­sigur, cel de la Voința și de la Democrația. D. Ion Brătianu, îndată ce’și e s­­puse în public credințele săle, se a­­dresă către Români spre a le spune ce crede el despre clasa cârmuitore : «Prin cercetare, prin solință și cu drept cuvânt putem numi pe stăpâ­­nitorii cari mărginesc, cât de puțin, pe un om în libertatea și mijlocele d’a se perfecționa, omeni sacrilegi, vrăjmași ai omenirii, al națiunei în­tregi.» Deci ca basă a partidei se aruncă '“temelia libertatei nețărmuite, califi­­cându-se de ómeni sacrilegi, vrăjmași al omenirei al națiunei întregi, stă­­pânitorii cari mărginesc, cât de puțin pe om în libertatea și mijlocele de a se perfecționa. Proprietatea a fost a doua grijă a democraților români și d. Ion Bră­tianu a declarat, după un studiu în­delungat că: «D­islea a pus la disposițiunea fie­căruia, fără osebire de persona, bo­gățiile firesci ale pământului,­ «Toți au aceleași trebuință, afir­măm că toți au drepturi d’ua­potrivă la moștenirea obștască ce o găsim pe pământ cu îmbelșugare». (2). Pământul românesc este după de­clarația d-lui I. C. Brătianu, uă moș­tenire obștască, la care toți avem drept, toți având aceleași trebuințe. Proprietatea deci, cum este a­ fi organisata, este contrarie cu basele aruncate de vechia partida liberală. Al treilea punct, care s’a pus la temelia partidei, a fost luarea țărilor subjugate, și reîntorcerea lor la pa­tria mamă. De aceia d. Ioan Brătianu a de­clarat imediat că : „ A se vedea pri­­ns fînem­escu, de ieri. (2) Vezi decaroțu­mile d-lui I. Brătianu, în «Re­­iublcR Rumâni», No. 1. «Voim ca Românul să aibă uă patrie independentă și liberă, vă pa­trie cu dece milione de Români, cari se aibă toți aceleași drepturi, ace­leași datorii... uă proprietate de vor vor să muncăscă. «Voim ca fie­care să fie stăpân pe rudele muncei sare, fara a putea se-i ia un ban măcar trântorii omene­­sci» (8). Partida liberală deci nu admitea nici chiar ca proprietarii să profite de munca sătenilor și privea pe cal cari luau un ban din munca altora, pe proprietarii de agil, ca pe nisce trân­tori omenesci. Mai târziu studiind și mai mult, văzând practica lucrurilor, democrații români intrară în amănunte și for­mulară tote cererile lor într’un pro­gram în fruntea căruia se înscrise autonomia comunală, declarând ca­tegoric că vor «cea mai deplină și puternică organisare a regimului mu­nicipal, transformarea satelor în co­mune libere». «Reorganisarea magistraturei, ast­fel ca judecătorii să nu fie jocul fluc­­tuarei politicei și al voinței miniștrilor; «ponderarea puterilor statului; «puterea executivă limitată; «reforma rurală ; «aproprierea diferitelor clase de a­­legători spre a face din ele corpuri compacte, contopirea colegiilor electo­rale ; « organisarea armatei după sistema elvețiană (* * 4) «Juriul în materie penală corecțio­­nală. «Presa să nu atârne de alt tribuna de­cât de al opini­ei publice. «Instrucțiunea primară în sarcina comunelor etc. (5­6 *) In cestiunea de imposit liberalii sau pronunțat contra impositelor indirecte, contra timbrului, etc. și au cerut un imposit unic pe venitul ce are fie­care (6 *) și în colanele Românului s’a desvoltat tote acele cerințe și noile revendicări, arătând cum înțelege partida liberală reforma magistraturei, legea contra cumulului, darea instru­mentelor de muncă sătenilor, liberta­­tatea conșciinței, rolul femei, dreptu­rile și emanciparea ei de sapt legile barbare ale societății nóstre, împro­prietărirea sătenilor etc. Atua când se discută basele pe care s’ar putea face unirea, aceste puncte­­ n’ar trebui să fie uitate. Ele arată cine a­u părăsit drapelul și pe ce base se pote reforma parti­da și care sunt personele care vor fi excluse din rândurile nostre. Acele persone sunt desemnate de însuși d-nul I. C. Brătianu, care, susți­nând punctele de mai sus, temelia par­tidei, se adresa ast­fel către cei cari nu împărtășesc acele vederi: «Voi toți câți vă hrăniți în întu­­nerecul de a$I cu sudarea muncito­rului, cu sângele văduvei și al or­­fanului, ca strigoi cu sângele rude­lor ! Voi suflele rose ce nu puteți, nu a voi ș’a căuta, da nici a înțe­lege adevărul frumos și sublim, ca­lomniați cât veți voi programa nós­­tră, și triceți in cuvintele vóstre ce­le lârâ credința, iară șir și logică, că este esaizată nepolitica și că sim­plă utopie.» Situația fiind lămurită, în acest punct, vom întinde mâna celor can „ttepouliou­ro...oua“ 4) Par­ti­da liberală națională a insistat mai cu semn asupra acestui punct în legislatura din 18u1­, pe motivul că acesta organizare costă pu­țin și dă resultate mari. 5) Aceste puncte fură desvoltate de programa din 1863 semnată de L C. Brătianu, C. A. Ro­stiti, St. Golescu, A. Panu, C. Grigorescu etc. 6) Un asemenea mandat imperativ au primit în 1861, C. A. Rosetti, N. Golescu și I. C. Bră­tianu, țin sămă de basele partidei și de nu­­oile sale revendicările, iar pe cei cari se hrănesc în întunericul de afci, cu sudarea muncitorului, pe sufletele ruse ce nu pot înțelege adevărul sublim al vechiei programe îl vom privi ca duș­mani, respund­endule prin cuvintele scrise de d. Ion Brătianu, când era unit cu C. A. Rosetti. Era cum înțelegem unirea, cum înțelegem purificarea ! Pe acea cale pășind, vom­ discuta mâine argumentele aduse de presă pentru unire și contra el. Vintilă C. A. Rosetti SERVICIUL TELEGRAFIC AL „ROîI SAfHILU!“ Anvers, 14 Sebtembre. Raportul făcut de guverna­or asupra ca­tastrofei din Anvers nu stabilește încă dacă fabrica de cartușe a făcut explosie înainte ca magaziile de petroliu să fi luat foc. Ancheta continuă. Copenhaga, 14 Septembre. La 12 Septembre a avut loc la palat un prânz la care a asistat familia regala a Da­nemarcei și familia imperială a Rusiei. Milan, 14 Septembre. Câte­va ziare anunța, sub tota reserva, că împăratul Austriei va face o visită re­gelui Humbert la Neapole în timpul călă­toriei împăratului Wilhelm în Italia. Petersburg, 14 Septembre. O lege s-a promulgat pentru suprimarea măsurilor de supraveghere severă pentru siguranța publică în guvernâmintele Pol­tava și Cernigot, în mai multe arondismente din Tauride, în orașul și în arondi­mentul Saratov și în orașele Gerk și Sebastopol. Zanzibar, 14 Septembre. Colona comandată de căpitanul Wissmann a luat și a nimicit în cursul unei recunoiș­­teri Konduci al cărui locuitori procuraseră Arabilor merinde și munițiuni. Berlin, 14 Septembre. D. E­dison a sosit alaltă­ eri act cu fami­lia sa. Agenția Română Havas. CESTIUNEA UNIREI NI se scrie de unul din amicii noștrii din Brăila. Fie cât de mare învălmășala dis­­cuțiunilor politice și cât de numerose cestiunile cari sunt pe drept sau pe nedrept la ordinea­­ Jilel, nu stim cum se face, dar prin forța lucruri­lor, prin trebuința adâncă ce se simte, opiniunea publică scie să alegă din mulțimea tuturor acestor discuțiuni și cestiuni pe acelea său chiar nu­mai pe aceia care corespunde mo­mentului momentului psih­ologic, cum l’a numit unul anii trecuți de de Bismmarck. Cestiunea momentului, în tóte fia­rele din țără în săptămânile ac­stea, a fost și este cestiunea purificărei, concentrărei, mnirea partitei liberal­­naționale. Unanimitatea cu care fiarele tu­turor grupărilor politice au discutat acestă cestiune și neobosita atențiune cu care opiniunea publică a urmat și urmără discuțiunile, ori din ce parte ar veni ele, mă fac a numi a­­cesta cestiune a prin­cărei, concen­­trărei și urm­ei partitei liberale, ces­­tiunea de căpetenia din presă, din cluburi, de pretutindeni unde se vor­­besce despre interesele politice ale țărei. Toți au discutat și discută cestiu­nea unirei, dar nu toți o consideră ca oportună. Sunt grupări numerose și aici deo­sebite cari, altă dată, alcatuiau par­tita liberal-națională. Fie­care din aceste grupări își au vederile lor în cestiunea unirei. Am urmat în gltare desfășurarea a­­cestor vederi, justificarea lor pe ar­gumente mai mult sau mai puțin te­meinice. Până aici nu zăresc încă apărând cel puțin în depărtare terenul de con­­ciliațiune. Și cu tote acestea, mai curând séu LUNI 16 SEPTEMBRE (4 SEPTEM, st. v.) 1889 mai târisin cestiunea acesta, de care atârnă viitorul partitei liberale în țără, va trebui să primăscă oă soluțiune definitivă. Cestiunea reîntemeierei liberalismu­lui nu pate să sufere oă amânare indefinită. Trecând d’asupra capilor, curentul se va forma, va câștiga puteri, și capii cari nu vor fi voit să’l con­ducă, vor fi tîrîți de densul. In Iași și’n Bucuresci de unde discuțiunile au pornit, s’a văz­ut în­dată că curentul va cresce zilnic. Cele­l’alte orașe, unde sunt­­ fiare, s’au grăbit a lua parte la discuțiune. A nega acestă generală voință, a merge în contră’­, va să­­ fică a fi lip­sit de cea mai elementară destoini­cia politică. Cestiunea, așa cum a fost pusă de toți, coprinde trei părți: a) concen­trarea; b) purificarea; c) unirea. Asupra conce­nt.răzp­i. și m­ingplnn pY, nu credem să se găsescă o­ singură voce care să vorbescă în contră, să nu crădă în oportunitatea și ’n mul­țimea foloselor politice ce ar câștiga partita liberală din acestă concen­trare. Trecutul vechei partite liberale este încă dinaintea ochilor tuturor, pen­tru a le spune cu strălucite probe că adevăratele fapte mari ale partitei li­berale s’au desăvârșit atunci când nu erau nici disidenți, nici colecti­viști, nici democrați, nici isolați, ci numai literali. Numai răuvoitorii liberalismului do­uă parte, iar de altă numai dușmanii partitei liberale ar putea dori ca con­centrarea să nu se facă, ci tot di­seminați și risipiți să lupte, adeseori unii în contra altora, membrii fos­tei partite liberale. Purificarea, a doua parte a cessiu­­nei, privesce mai mult pe acea por­țiune a partitei liberale care, multă vreme la guvern, printr-uă culpabilă și mai la urmă fatală indulgență, a lă­sat să se strecore în senul sau ameni pătați și caractere înjosite. Acest amestec păgubitor a provo­cat în diferite timpuri scisiunile și des­părțirile. Aqți un grup, mâine un altul s’au rupt din ceia ce fusese până atunci întrăga partită liberal-națională. Tote relele ce a suferit până ar fi porțiunea partitei liberale, rămase la guvern, după scisiunile ce se urmară una după alta, provin în mare parte din causa primirei acestor compro­miși în senul ei. E bine înțeles că eu dau acestor cuvinte : pătați și compromiși adevă­ratul lor înțeles. A întinde cercul lor peste personalități corecte, dar cu cari luptele politice ne-au pus în duș­­mănie, este a eși din adevăr și măsură. Ast­fel înțelesa purificarea, noi nu credem că în porțiunea partitei libe­­ral-naționale care fuse la guvern, să se găsăscă omeni politici cari să o combată. Nu vorbele ci faptele trecute, fap­tele presind­ vorbesc pentru începe­rea, și pentru desăvârșirea purificărei in partita liberală. Unirea, ca ultimă fașă are in­­temeierel vechei partite liberale, pare a fi după credința unora, partea cea mai grea. Nouă ni se pare cea mai ușoră ;—­ căci noi nu avem în vedere unirea și înfrățirea unor interese, pofte și ambițiuni personale, ci unirea pe te­remul principielor în vederea unor lupte a căror primă condițiune de succes este abnegațiunea. Dăci, în discuțiune, avem în vedere antâietațile și precădenle de dat unora său altora, unirea nu se va efectua de­cât la judecata de apoi. Și deci, discuțiunea calmă a prin­cipieior și aplicarea lor este calea cea mai d­repta, cea mai sigură și cea mai scurtă pene la unire — N’avem trebuință a ne espune principiele, flie unii cu uă­mâniă forte curiosa , suntem liberali și țăra ne cunosce ! C. A. Rosetti, al cărui nume rea­pare de la un cârd de­vreme în colanele unor­­ fiare cu uă frecvență ce vom studia aci uă dată .—­ C. A. Rosetti avea obiceiu să zică prietini­lor săi tineri, și bătrâni, înaintea alegerilor. — Și mai cu sămă nu uitați să vă faceți programe cât se pote de amă­nunțite ; alegătorii are dreptul să scră ce și cum credeți. Mai tot­ dă­una la acestă invitare, tănărul sau bătrânul răspundea fonda­­torului Românului cu cuvintele: — Eh! ce program! Mă cunosc alegătorii, îmi scri principele de acum 3 ani. — Și pe mine, replica C. A. Rosetti, și pe mine mă cunosc alegătorii de la 48, dar eu totuși mă cred dator a le spune adesea ori de 2 și 3 ori pe an credințele și principele mele, și se pare ca între cele spuse acum și cele spuse acum 3 ani să fiă un deosebire ore­care. Timpul și întâm­plările, progresul și educațiunea politi­că a cetățănului schimbă, fraze, sta­rea cestiunilor. Nu disprețuiți nici o dată învățăturile vremei, ci folosiți-vă de densele. Ast­fel vorbim C. A. Rosetti într’alte timpuri, nu grele ea ce stea uc CLWURAX, pentru partita liberală. Prin urmare, plecând de la adevărul sunt liberal, este un distanță care tre­­bue percursă prin discuțiune pe tărâ­mul principelor și aplicațiunei lor, până să ajungem la unire. Numai așa se va putea face uni­rea, — unirea trainică, întemeiată pe base care se nu se clatine după fluctuațiunile ionice, ci să rămână nemișcate chiar în timpuri de grea cumpănă, de sguduiri puternice ca acelea ce a avut și va mai avea să înfrunte într’alte dăți partida liberală. Conferințele InvățâtorescI si Urmarea ședinței de la 2/14 Septembre După ce d. Stancu Niculescu ter­mină observările sale asupra lecției model a preotului Al. Popescu, și după ce ’și arată și d-sa metoda după care predă, ia cuvântul d. T. Bădu­­lescu, care face și d-sa severe obser­­vațiuni. D. revisor Mihalcea apără de preo­tul Al. Popescu contra acusațiunelor ce i-a adus d. Stancu Niculescu, pre­cum intervine și pentru a linisti inci­dentul provocat de d. Râdulescu, care a criticat cu asprime pe d. St. Nicu­lescu. După amiază D. dr. Besteley într’o conferință cu solință făcuta, arată foloselc ce vaccinarea a adus omenirei și mise­­riile de cari am scăpat de când se vaccinăză. Insistă cu deosebire asupra ne­cesității ca învățătorii sâtesci să în­­grijescă ca în comunele rurale să se vaccineze toți copii. Spune cum consiliul județian al Ilfovului a votat o sumă de bani pentru a se îndem­­nisa aceia dintre învățători, cari vor vaccina copii, învățătorii au aplaudat cu mul­țumire pe conferențiar. Ședința se suspendă apoi. După redeschidere D-șora M. Bă­­descu își exprimă regretele sale pen­tru modul pasiv cu care unele din­tre învățătore i­ au parte la conferință, ast­fel că densele apar ca nișce sta­tui : ori când era vorba de a alege două represintanțe pentru a se duce la minister, d-nele și d-ș0rele din in­vidie nu voiau să alegă pe a doua candidată (d-ra Breseșanu), abia câte­va numai ridicaseră mâna, ăr când d. revisor vrei să constate cine sunt contra, nici atunci nu ridică nimeni mâna. Nu înțelege acestă atitudine, și termină arătând ce reü sede acel egoism și invidie. D. Mihalcea, revisor întrebând dacă cine­va vroeșce să răspundă d-șorel Bădescu, D-șorele Georgescu și Constanți­le­­scu, se scola și amândouă arată că sunt supărate de ce d-șora Bădescu a­u jhs ca învățătorele sunt ca nisce statul. D- revisor Mihalcea, își arată și d-sea părerile asupra acestui incident. z­ice că este adevărat, d-ra Băde­scu a fost aspră, dar d-nele și d-rele să probeze că nu sunt statue, și pe viitor să ia parte mai activă la con­ferință. Doresc e ca asemenea incidente să nu se mai întâmple ci cu toții și cu tóte, învățătorii și învăță­re să lu­creze în armoniei. După incidentul, pe care d’alfél d­ revisor l’a închis cu mult tact, d-șora Bădescu face o lecție model forte reu­șita din studiul limbei române. CASANDRA DE LA MECET Deși nu se póte tăgădui că s’a făcut ceva, totuși rem­âne un adever că mult, forte mult e de făcut în capitală pentru ca sa­lubritatea și igiena publica să fia atât de mulțumitore In­cât să mai perdem din în­grijirea ce ne coprinde, când ne uitam, la mortalitatea din Bucuresci, când ne dam sema de numărul mare a bolnavilor ce OUUI j -fi uri­mi unul iu­i AutMvda­m o cli oi 1 t* m­u­lții Am urmărit mai multe săptămâni d’a rendul buletinele ce primăria le distribue­­ fiarelor, s'am constatat un trist forte trist lucru, copil mic), până la un an mor cu gramada. In una din săptămânile trecute din 90 și câte-va cașuri de decese 33 erau copii pena la vărsta de un an. Cercetând causa, era ce am aflat. Mulțimea de femei ale ungurilor și se­cuilor, și chiar ale Românilor din Tran­silvania, cari au venit se intre aici in ser­viciu, indata ce au născut, era ce fac­ u­­nele, mai sanatase și mai vigurase, deci cele mai mult cautate, intra ca doici, dând copii­lor în căutarea celei­l­alte pârți, fe­meilor cari n’au fost primite «doici la bo­ieri», ast­fel ca nu este de loc rar cașul ca să le veji pe acestea crescând două co­pii, cari din cauza lipsei de hrană și bunei îngrijiri mai tot­dea­una se prăpădesc amân­­doui. Nu puțin contr­ibue la sporirea număru­lui mortalității copiilor și urmatórea impre­­­jurare: Sunt familii mai eu dare de mână chiar cari, din diferitele cause bine­cuvăntate, de­­regretabile în­tot­dea­una, ’și dau co­pil un «doicu­ la mahala». Am ve­zut cine sunt acele doici, ungu­­reicele ce n’au putut să intre la stăpân. Și ca să dam un tablou complet, vom adaoga ca, pe lângă streinele venite din alte părți, apoi meseria de «doica la ma­hala» o fac aprope, cu forte puține escep­­țiune, tote femeile din mahala, laptareselos nevestite căruțașilor, și chiar a tâitorilor de lemne. Este îngrozitor apoi să vee fi cum aceste doici își „doicesc“ copii dați în para lor. Am pune pansare, după cele ce am ven­­it și aud­it, ca 90 la suta din copiii dați in crescerea lor mor înainte d’a împlini­ a­­nul, or cel ce scapa, încă rămân anemici, se umplu de diferite buli ce pate să le comprimuu sănătatea pentru tot­dea­una. Causa, în mai mare parte, a acestor mi­zerii este zoua organisație, ori mai bine, insuficiența biurourilor de servitori. Sc ia un caz când un părinte a fost pe rând, de câte două ori la tote biurouile din capi­tala să came doica, și totuși i-ar ti perit copilul daca nu ar fi recurs la samsarerie. Ua grabnica îndreptare se impue deci în acesta privința. A doua causă a mizeriilor sunt samsa­­reicele, cari inculte, fără pic de consciința, traficante, stricate cum sunt, îți aduc doicâ cu lapte nepotrivit, vechi, mai de multe ori, sam­saroicele cari iți aduc doici ce te fura și te lasă ch­ar când copilul se întâm­plă sa se bolnavesca; cari te mint, te fac se -ți dai copilul la mahala,­­ficând ca fe­meia cărei îl dai este de treia, are lapte destul și când colo, iata ce ne spune un părinte pățit: «Am dat intr­o­­ si copilul la mahala, căci doi cei ce o aveam i secase laptele, iar de la birou zadarnic așteptam. Femeia cui i-am dat copilul, se vedea sanatosa, chiar doctorul constatase asta. Casa, la margi­nea Bucurescilor unde ședea, era îndestul de curata și copilul el­­ ficea c a murit. „Mă dusei a doua­­ zi, prin surpridere la doica, și când colo ce să ’mi vada ochii , copilul meu cu ochii umflați și roșii de plâns, își sugea pumnii de fome, cu un cu­­vânt prăpădit. In cât slab cum era, în 3 -4­­ file murea­ jos pe rogojina, încă doi copii: unul al doicei, altul luat în dob­cit, cari fipau și ei de fome, până ce doica afară se pregătea ciorba de pătlăgele ne-

Next