Romanulu, septembrie 1889 (Anul 33)
1889-09-16
ANUL AL XXXIII-LE Voiesco și vei putea. ANUNCIOEI Linia de 80 litere, petit pagina IV......................40 bani Dettoni va RI..............2 lei — n înserțiuni și reclame pagina III și IV linia . 2 „ — „ A se adresa: IN ROMANIA, la administraținnea (Jiaruhil. IN PARIS, la Havas, Laffite et C-nre, 8, Place de la Bourse. LA VIENA, la d-nil Haasenstein et Vogler, (Otto Maas«) IN ELVEȚIA, la „ Din țările cele alte direct la administrațiunea Ziarului , — Scrisorile se francate se refasă — Fnndatore: C. A. ROSETTI ESEMPLARUL țȘ BANI REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA STRADA DOAMNEI No.o Directore : VlNTlLA C. A. ROSETTI Luminéza-te si vei fi. / ABONAMENTE ; A A.VigZh, V In Capitală și districte, un an 48 lei; șese luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. * «Pentru Preoți, și învățătorii din sate abonamentul este rei'&j&l o? dus la 30 lei Pe an ' /Pentru tóte tgrie Uniune poștale, trimestrul le lei. , A se adresa: ROMANIA, la administrațiunea farului și oficiele poștale. LA PARIS, la Havas, Lafete et Cune, 8, Place de la Bourse, IN GERMANIA, AUSTRIA, ITALIA, și BELGIA, la birrourile postale. — Articolele nepublicate se ard — BUCURESCI, 15 BRUMAREL Că ar fii necesară uă unire, sau cel puțin uă înțelegere între grupurile liberale, disidente, radicale și democratice, îndoială nu mai póte fi. Că toți simt acea trebuință, dovadă este mișcarea produsă în timpii din urmă, de tote fiarele liberale și democrate din capitală și din județe. Pe ce baze se pote stabili acea unire ? Pentru noi răspunsul e simplu și l dăm fără a șovăi, pe basele pe cari s’a ridicat vechia partidă liberală ț1). D-nu Ioan Brătianu, cunosce mai bine decât oricine care sunt acele base, căci a contribuit la înfingerea lor în pământul românesc, c-sa scie mai bine decât oricine care sunt elementele putrede din partida mea și deci n’aș avea trebuință se-I reamintesc care sunt principiile nóstre și ce epurațiune s'ar putea face în partida al cărui cap este. Cum însă cei tineri, și în special cel de la Voința Națională și Democrația, par a fi uitat trecutul democrației române, sunt silit să’l reamintesc, pentru ca discuțiunea să se potä începe pe principii, nu pe personalități. C. A. Rosetti și d. Ioan Brătianu au studiat la școlla democrației franceze, unde s’au entusiasmat de ideile Revoluțiunei franceze și, reîntorcându-se în țară, au încercat sé aclimateze acele idei printre noi, presintânduse națiunea ca adevărați revoluționari, calificare ce li se dete în țară și în străinătatea și care nu le părea cât de puțin umilitore, lucru de care a$i s’ar revolta, desigur, cel de la Voința și de la Democrația. D. Ion Brătianu, îndată ce’și e spuse în public credințele săle, se adresă către Români spre a le spune ce crede el despre clasa cârmuitore : «Prin cercetare, prin solință și cu drept cuvânt putem numi pe stăpânitorii cari mărginesc, cât de puțin, pe un om în libertatea și mijlocele d’a se perfecționa, omeni sacrilegi, vrăjmași ai omenirii, al națiunei întregi.» Deci ca basă a partidei se aruncă '“temelia libertatei nețărmuite, calificându-se de ómeni sacrilegi, vrăjmași al omenirei al națiunei întregi, stăpânitorii cari mărginesc, cât de puțin pe om în libertatea și mijlocele de a se perfecționa. Proprietatea a fost a doua grijă a democraților români și d. Ion Brătianu a declarat, după un studiu îndelungat că: «Dislea a pus la disposițiunea fiecăruia, fără osebire de persona, bogățiile firesci ale pământului, «Toți au aceleași trebuință, afirmăm că toți au drepturi d’uapotrivă la moștenirea obștască ce o găsim pe pământ cu îmbelșugare». (2). Pământul românesc este după declarația d-lui I. C. Brătianu, uă moștenire obștască, la care toți avem drept, toți având aceleași trebuințe. Proprietatea deci, cum este a fi organisata, este contrarie cu basele aruncate de vechia partida liberală. Al treilea punct, care s’a pus la temelia partidei, a fost luarea țărilor subjugate, și reîntorcerea lor la patria mamă. De aceia d. Ioan Brătianu a declarat imediat că : „ A se vedea prins fînemescu, de ieri. (2) Vezi decaroțumile d-lui I. Brătianu, în «ReiublcR Rumâni», No. 1. «Voim ca Românul să aibă uă patrie independentă și liberă, vă patrie cu dece milione de Români, cari se aibă toți aceleași drepturi, aceleași datorii... uă proprietate de vor vor să muncăscă. «Voim ca fiecare să fie stăpân pe rudele muncei sare, fara a putea se-i ia un ban măcar trântorii omenesci» (8). Partida liberală deci nu admitea nici chiar ca proprietarii să profite de munca sătenilor și privea pe cal cari luau un ban din munca altora, pe proprietarii de agil, ca pe nisce trântori omenesci. Mai târziu studiind și mai mult, văzând practica lucrurilor, democrații români intrară în amănunte și formulară tote cererile lor într’un program în fruntea căruia se înscrise autonomia comunală, declarând categoric că vor «cea mai deplină și puternică organisare a regimului municipal, transformarea satelor în comune libere». «Reorganisarea magistraturei, astfel ca judecătorii să nu fie jocul fluctuarei politicei și al voinței miniștrilor; «ponderarea puterilor statului; «puterea executivă limitată; «reforma rurală ; «aproprierea diferitelor clase de alegători spre a face din ele corpuri compacte, contopirea colegiilor electorale ; « organisarea armatei după sistema elvețiană (* * 4) «Juriul în materie penală corecțională. «Presa să nu atârne de alt tribuna decât de al opiniei publice. «Instrucțiunea primară în sarcina comunelor etc. (56 *) In cestiunea de imposit liberalii sau pronunțat contra impositelor indirecte, contra timbrului, etc. și au cerut un imposit unic pe venitul ce are fiecare (6 *) și în colanele Românului s’a desvoltat tote acele cerințe și noile revendicări, arătând cum înțelege partida liberală reforma magistraturei, legea contra cumulului, darea instrumentelor de muncă sătenilor, libertatatea conșciinței, rolul femei, drepturile și emanciparea ei de sapt legile barbare ale societății nóstre, împroprietărirea sătenilor etc. Atua când se discută basele pe care s’ar putea face unirea, aceste puncte n’ar trebui să fie uitate. Ele arată cine au părăsit drapelul și pe ce base se pote reforma partida și care sunt personele care vor fi excluse din rândurile nostre. Acele persone sunt desemnate de însuși d-nul I. C. Brătianu, care, susținând punctele de mai sus, temelia partidei, se adresa astfel către cei cari nu împărtășesc acele vederi: «Voi toți câți vă hrăniți în întunerecul de a$I cu sudarea muncitorului, cu sângele văduvei și al orfanului, ca strigoi cu sângele rudelor ! Voi suflele rose ce nu puteți, nu a voi ș’a căuta, da nici a înțelege adevărul frumos și sublim, calomniați cât veți voi programa nóstră, și triceți in cuvintele vóstre cele lârâ credința, iară șir și logică, că este esaizată nepolitica și că simplă utopie.» Situația fiind lămurită, în acest punct, vom întinde mâna celor can „ttepouliouro...oua“ 4) Partida liberală națională a insistat mai cu semn asupra acestui punct în legislatura din 18u1, pe motivul că acesta organizare costă puțin și dă resultate mari. 5) Aceste puncte fură desvoltate de programa din 1863 semnată de L C. Brătianu, C. A. Rostiti, St. Golescu, A. Panu, C. Grigorescu etc. 6) Un asemenea mandat imperativ au primit în 1861, C. A. Rosetti, N. Golescu și I. C. Brătianu, țin sămă de basele partidei și de nuoile sale revendicările, iar pe cei cari se hrănesc în întunericul de afci, cu sudarea muncitorului, pe sufletele ruse ce nu pot înțelege adevărul sublim al vechiei programe îl vom privi ca dușmani, respundendule prin cuvintele scrise de d. Ion Brătianu, când era unit cu C. A. Rosetti. Era cum înțelegem unirea, cum înțelegem purificarea ! Pe acea cale pășind, vom discuta mâine argumentele aduse de presă pentru unire și contra el. Vintilă C. A. Rosetti SERVICIUL TELEGRAFIC AL „ROîI SAfHILU!“ Anvers, 14 Sebtembre. Raportul făcut de guvernaor asupra catastrofei din Anvers nu stabilește încă dacă fabrica de cartușe a făcut explosie înainte ca magaziile de petroliu să fi luat foc. Ancheta continuă. Copenhaga, 14 Septembre. La 12 Septembre a avut loc la palat un prânz la care a asistat familia regala a Danemarcei și familia imperială a Rusiei. Milan, 14 Septembre. Câteva ziare anunța, sub tota reserva, că împăratul Austriei va face o visită regelui Humbert la Neapole în timpul călătoriei împăratului Wilhelm în Italia. Petersburg, 14 Septembre. O lege s-a promulgat pentru suprimarea măsurilor de supraveghere severă pentru siguranța publică în guvernâmintele Poltava și Cernigot, în mai multe arondismente din Tauride, în orașul și în arondimentul Saratov și în orașele Gerk și Sebastopol. Zanzibar, 14 Septembre. Colona comandată de căpitanul Wissmann a luat și a nimicit în cursul unei recunoișteri Konduci al cărui locuitori procuraseră Arabilor merinde și munițiuni. Berlin, 14 Septembre. D. Edison a sosit alaltă eri act cu familia sa. Agenția Română Havas. CESTIUNEA UNIREI NI se scrie de unul din amicii noștrii din Brăila. Fie cât de mare învălmășala discuțiunilor politice și cât de numerose cestiunile cari sunt pe drept sau pe nedrept la ordinea Jilel, nu stim cum se face, dar prin forța lucrurilor, prin trebuința adâncă ce se simte, opiniunea publică scie să alegă din mulțimea tuturor acestor discuțiuni și cestiuni pe acelea său chiar numai pe aceia care corespunde momentului momentului psihologic, cum l’a numit unul anii trecuți de de Bismmarck. Cestiunea momentului, în tóte fiarele din țără în săptămânile acstea, a fost și este cestiunea purificărei, concentrărei, mnirea partitei liberalnaționale. Unanimitatea cu care fiarele tuturor grupărilor politice au discutat acestă cestiune și neobosita atențiune cu care opiniunea publică a urmat și urmără discuțiunile, ori din ce parte ar veni ele, mă fac a numi acesta cestiune a princărei, concentrărei și urmei partitei liberale, cestiunea de căpetenia din presă, din cluburi, de pretutindeni unde se vorbesce despre interesele politice ale țărei. Toți au discutat și discută cestiunea unirei, dar nu toți o consideră ca oportună. Sunt grupări numerose și aici deosebite cari, altă dată, alcatuiau partita liberal-națională. Fiecare din aceste grupări își au vederile lor în cestiunea unirei. Am urmat în gltare desfășurarea acestor vederi, justificarea lor pe argumente mai mult sau mai puțin temeinice. Până aici nu zăresc încă apărând cel puțin în depărtare terenul de conciliațiune. Și cu tote acestea, mai curând séu LUNI 16 SEPTEMBRE (4 SEPTEM, st. v.) 1889 mai târisin cestiunea acesta, de care atârnă viitorul partitei liberale în țără, va trebui să primăscă oă soluțiune definitivă. Cestiunea reîntemeierei liberalismului nu pate să sufere oă amânare indefinită. Trecând d’asupra capilor, curentul se va forma, va câștiga puteri, și capii cari nu vor fi voit să’l conducă, vor fi tîrîți de densul. In Iași și’n Bucuresci de unde discuțiunile au pornit, s’a văzut îndată că curentul va cresce zilnic. Celel’alte orașe, unde sunt fiare, s’au grăbit a lua parte la discuțiune. A nega acestă generală voință, a merge în contră’, va să fică a fi lipsit de cea mai elementară destoinicia politică. Cestiunea, așa cum a fost pusă de toți, coprinde trei părți: a) concentrarea; b) purificarea; c) unirea. Asupra concent.răzpi. și mingplnn pY, nu credem să se găsescă o singură voce care să vorbescă în contră, să nu crădă în oportunitatea și ’n mulțimea foloselor politice ce ar câștiga partita liberală din acestă concentrare. Trecutul vechei partite liberale este încă dinaintea ochilor tuturor, pentru a le spune cu strălucite probe că adevăratele fapte mari ale partitei liberale s’au desăvârșit atunci când nu erau nici disidenți, nici colectiviști, nici democrați, nici isolați, ci numai literali. Numai răuvoitorii liberalismului două parte, iar de altă numai dușmanii partitei liberale ar putea dori ca concentrarea să nu se facă, ci tot diseminați și risipiți să lupte, adeseori unii în contra altora, membrii fostei partite liberale. Purificarea, a doua parte a cessiunei, privesce mai mult pe acea porțiune a partitei liberale care, multă vreme la guvern, printr-uă culpabilă și mai la urmă fatală indulgență, a lăsat să se strecore în senul sau ameni pătați și caractere înjosite. Acest amestec păgubitor a provocat în diferite timpuri scisiunile și despărțirile. Aqți un grup, mâine un altul s’au rupt din ceia ce fusese până atunci întrăga partită liberal-națională. Tote relele ce a suferit până ar fi porțiunea partitei liberale, rămase la guvern, după scisiunile ce se urmară una după alta, provin în mare parte din causa primirei acestor compromiși în senul ei. E bine înțeles că eu dau acestor cuvinte : pătați și compromiși adevăratul lor înțeles. A întinde cercul lor peste personalități corecte, dar cu cari luptele politice ne-au pus în dușmănie, este a eși din adevăr și măsură. Astfel înțelesa purificarea, noi nu credem că în porțiunea partitei liberal-naționale care fuse la guvern, să se găsăscă omeni politici cari să o combată. Nu vorbele ci faptele trecute, faptele presind vorbesc pentru începerea, și pentru desăvârșirea purificărei in partita liberală. Unirea, ca ultimă fașă are intemeierel vechei partite liberale, pare a fi după credința unora, partea cea mai grea. Nouă ni se pare cea mai ușoră ;— căci noi nu avem în vedere unirea și înfrățirea unor interese, pofte și ambițiuni personale, ci unirea pe teremul principielor în vederea unor lupte a căror primă condițiune de succes este abnegațiunea. Dăci, în discuțiune, avem în vedere antâietațile și precădenle de dat unora său altora, unirea nu se va efectua decât la judecata de apoi. Și deci, discuțiunea calmă a principieior și aplicarea lor este calea cea mai drepta, cea mai sigură și cea mai scurtă pene la unire — N’avem trebuință a ne espune principiele, flie unii cu uămâniă forte curiosa , suntem liberali și țăra ne cunosce ! C. A. Rosetti, al cărui nume reapare de la un cârd devreme în colanele unor fiare cu uă frecvență ce vom studia aci uă dată .— C. A. Rosetti avea obiceiu să zică prietinilor săi tineri, și bătrâni, înaintea alegerilor. — Și mai cu sămă nu uitați să vă faceți programe cât se pote de amănunțite ; alegătorii are dreptul să scră ce și cum credeți. Mai tot dăuna la acestă invitare, tănărul sau bătrânul răspundea fondatorului Românului cu cuvintele: — Eh! ce program! Mă cunosc alegătorii, îmi scri principele de acum 3 ani. — Și pe mine, replica C. A. Rosetti, și pe mine mă cunosc alegătorii de la 48, dar eu totuși mă cred dator a le spune adesea ori de 2 și 3 ori pe an credințele și principele mele, și se pare ca între cele spuse acum și cele spuse acum 3 ani să fiă un deosebire orecare. Timpul și întâmplările, progresul și educațiunea politică a cetățănului schimbă, fraze, starea cestiunilor. Nu disprețuiți nici o dată învățăturile vremei, ci folosiți-vă de densele. Astfel vorbim C. A. Rosetti într’alte timpuri, nu grele ea ce stea uc CLWURAX, pentru partita liberală. Prin urmare, plecând de la adevărul sunt liberal, este un distanță care trebue percursă prin discuțiune pe tărâmul principelor și aplicațiunei lor, până să ajungem la unire. Numai așa se va putea face unirea, — unirea trainică, întemeiată pe base care se nu se clatine după fluctuațiunile ionice, ci să rămână nemișcate chiar în timpuri de grea cumpănă, de sguduiri puternice ca acelea ce a avut și va mai avea să înfrunte într’alte dăți partida liberală. Conferințele InvățâtorescI si Urmarea ședinței de la 2/14 Septembre După ce d. Stancu Niculescu termină observările sale asupra lecției model a preotului Al. Popescu, și după ce ’și arată și d-sa metoda după care predă, ia cuvântul d. T. Bădulescu, care face și d-sa severe observațiuni. D. revisor Mihalcea apără de preotul Al. Popescu contra acusațiunelor ce i-a adus d. Stancu Niculescu, precum intervine și pentru a linisti incidentul provocat de d. Râdulescu, care a criticat cu asprime pe d. St. Niculescu. După amiază D. dr. Besteley într’o conferință cu solință făcuta, arată foloselc ce vaccinarea a adus omenirei și miseriile de cari am scăpat de când se vaccinăză. Insistă cu deosebire asupra necesității ca învățătorii sâtesci să îngrijescă ca în comunele rurale să se vaccineze toți copii. Spune cum consiliul județian al Ilfovului a votat o sumă de bani pentru a se îndemnisa aceia dintre învățători, cari vor vaccina copii, învățătorii au aplaudat cu mulțumire pe conferențiar. Ședința se suspendă apoi. După redeschidere D-șora M. Bădescu își exprimă regretele sale pentru modul pasiv cu care unele dintre învățătore i au parte la conferință, astfel că densele apar ca nișce statui : ori când era vorba de a alege două represintanțe pentru a se duce la minister, d-nele și d-ș0rele din invidie nu voiau să alegă pe a doua candidată (d-ra Breseșanu), abia câteva numai ridicaseră mâna, ăr când d. revisor vrei să constate cine sunt contra, nici atunci nu ridică nimeni mâna. Nu înțelege acestă atitudine, și termină arătând ce reü sede acel egoism și invidie. D. Mihalcea, revisor întrebând dacă cineva vroeșce să răspundă d-șorel Bădescu, D-șorele Georgescu și Constanțilescu, se scola și amândouă arată că sunt supărate de ce d-șora Bădescu au jhs ca învățătorele sunt ca nisce statul. D- revisor Mihalcea, își arată și d-sea părerile asupra acestui incident. zice că este adevărat, d-ra Bădescu a fost aspră, dar d-nele și d-rele să probeze că nu sunt statue, și pe viitor să ia parte mai activă la conferință. Doresc e ca asemenea incidente să nu se mai întâmple ci cu toții și cu tóte, învățătorii și învățăre să lucreze în armoniei. După incidentul, pe care d’alfél d revisor l’a închis cu mult tact, d-șora Bădescu face o lecție model forte reușita din studiul limbei române. CASANDRA DE LA MECET Deși nu se póte tăgădui că s’a făcut ceva, totuși remâne un adever că mult, forte mult e de făcut în capitală pentru ca salubritatea și igiena publica să fia atât de mulțumitore Incât să mai perdem din îngrijirea ce ne coprinde, când ne uitam, la mortalitatea din Bucuresci, când ne dam sema de numărul mare a bolnavilor ce OUUI j -fi urimi unul iui AutMvdam o cli oi 1 t* mulții Am urmărit mai multe săptămâni d’a rendul buletinele ce primăria le distribue fiarelor, s'am constatat un trist forte trist lucru, copil mic), până la un an mor cu gramada. In una din săptămânile trecute din 90 și câte-va cașuri de decese 33 erau copii pena la vărsta de un an. Cercetând causa, era ce am aflat. Mulțimea de femei ale ungurilor și secuilor, și chiar ale Românilor din Transilvania, cari au venit se intre aici in serviciu, indata ce au născut, era ce fac unele, mai sanatase și mai vigurase, deci cele mai mult cautate, intra ca doici, dând copiilor în căutarea celeilalte pârți, femeilor cari n’au fost primite «doici la boieri», astfel ca nu este de loc rar cașul ca să le veji pe acestea crescând două copii, cari din cauza lipsei de hrană și bunei îngrijiri mai totdeauna se prăpădesc amândoui. Nu puțin contribue la sporirea numărului mortalității copiilor și urmatórea imprejurare: Sunt familii mai eu dare de mână chiar cari, din diferitele cause binecuvăntate, deregretabile întotdeauna, ’și dau copil un «doicu la mahala». Am vezut cine sunt acele doici, ungureicele ce n’au putut să intre la stăpân. Și ca să dam un tablou complet, vom adaoga ca, pe lângă streinele venite din alte părți, apoi meseria de «doica la mahala» o fac aprope, cu forte puține escepțiune, tote femeile din mahala, laptareselos nevestite căruțașilor, și chiar a tâitorilor de lemne. Este îngrozitor apoi să vee fi cum aceste doici își „doicesc“ copii dați în para lor. Am pune pansare, după cele ce am venit și audit, ca 90 la suta din copiii dați in crescerea lor mor înainte d’a împlini anul, or cel ce scapa, încă rămân anemici, se umplu de diferite buli ce pate să le comprimuu sănătatea pentru totdeauna. Causa, în mai mare parte, a acestor mizerii este zoua organisație, ori mai bine, insuficiența biurourilor de servitori. Sc ia un caz când un părinte a fost pe rând, de câte două ori la tote biurouile din capitala să came doica, și totuși i-ar ti perit copilul daca nu ar fi recurs la samsarerie. Ua grabnica îndreptare se impue deci în acesta privința. A doua causă a mizeriilor sunt samsareicele, cari inculte, fără pic de consciința, traficante, stricate cum sunt, îți aduc doicâ cu lapte nepotrivit, vechi, mai de multe ori, samsaroicele cari iți aduc doici ce te fura și te lasă char când copilul se întâmplă sa se bolnavesca; cari te mint, te fac se -ți dai copilul la mahala,ficând ca femeia cărei îl dai este de treia, are lapte destul și când colo, iata ce ne spune un părinte pățit: «Am dat intro si copilul la mahala, căci doi cei ce o aveam i secase laptele, iar de la birou zadarnic așteptam. Femeia cui i-am dat copilul, se vedea sanatosa, chiar doctorul constatase asta. Casa, la marginea Bucurescilor unde ședea, era îndestul de curata și copilul el ficea c a murit. „Mă dusei a doua zi, prin surpridere la doica, și când colo ce să ’mi vada ochii , copilul meu cu ochii umflați și roșii de plâns, își sugea pumnii de fome, cu un cuvânt prăpădit. In cât slab cum era, în 3 -4 file murea jos pe rogojina, încă doi copii: unul al doicei, altul luat în dobcit, cari fipau și ei de fome, până ce doica afară se pregătea ciorba de pătlăgele ne-