Romanulu, octombrie 1889 (Anul 33)

1889-10-09

1018 și 205 oposanți; cei 362 republicani și 205 oposanți; cei 362 republicani se divid în 236 moderați și 125 radicali. Cei 205 opozanți se divid în 100 rega­­liști, 85 bonapartiști și 47 bolangiști. Agenția Românii Havas. Uă cestiune de drept­ ­ă chestiune de drept care intereseza de aprope tota presa și asupra căreia cur­tea de casație este chemată a se pronunța în secțiuni­ unite, este urmatorea: Disposițiunea art. 381 din pr. criminală se aplică ea și în materie de delicte de presă ? Cu alte cuvinte persona chemată a răspunde pentru un delict de presa dina­intea juraților pate fi recunoscută prin ver­dict declarativ de neculpabilitate, ea este pasibila de daune-interese, către partea ce se pretinde vătămată prin delict? In materie de drept comun fără nici ua îndoială magistrații curții cu jurați pot con­damna pe acuzatul achitat la daune inte­rese către partea civilă, destul numai de­­cisiunea să nu fie în contrazicere cu ver­dictul și să constate existența unei culpe, deosebită de crima înlăturată prin verdict. Acțiunea privată a pârței vătămate pen­tru daune interese, izvorită dintr’un delict de presă, după art. 105 din const., nu pate fi deferită unei alte jurisdicțiuni spre a o judeca, de­cât a juraților. Dar óre jurații nu se contrazic, când prin același verdict pe de o parte ei declară că deliquentul nu este culpabil și pe de alta ei recunosc că este pasibil de daune provenite din ace­lași delict? Un verdict contradic­tor pute să serve de baze legale la un condamna­­țiune? Negreșit că nu. Atunci cum póte cun­tea să se întemeeze pe un asemenea verdict și se pronunțe uă decisiune de con­damnare ? Dar s’ar putea dice că de nu s’ar recu­­nosce dreptul juraților, de a putea declara prin verdict că delicventul care nu este culpabil este pasibil de daune interese, par­tea vătămată ar fi privata de dreptul de a cere daune-interese pentru un fapt comis prin presa, care nu constitue un delict și care cu tote acestea i-a fost prejudiciabil, căci calea civilă îi este închisă prin art. 105 din const. Acest argument este specios. Intr’ade­­vĕr observând cine­va de aprope textul art. 105 din const, se pote lesne convinge că juriul este competent de a judeca nu nu­mai daunele resultând din delictele de presă ci și din alte fapte de presă. Partea care s’ar pretinde vătămată printr'un singur fapt de presă, nu dintr’un delict, n’are de­cât să introducă uu plângere la jurați pentru acel fapt; jurații o vor aprecia, de vor găsi că faptul comis prin presă este constant, ei vor fixa prin verdict quantumul de despă­gubiri ce se cuvine pârței vătămate; de vor găsi că faptul nu a cauzat nici un prejudiciu, el vor da un verdict negativ. Curtea la rîndul ei, va pronuncia un de­cisiune condemnatare în ce priveșce des­păgubirile, când verdictul ar fi afirmativ asupra faptului care i-a causat prejudiciul, sau va respinge cererea de despăgubiri, când verdictul ar fi negativ. Décà s’ar admite, ceea ce ar fi în inte­resul presei, că disposițiunea art. 381 p. cr. nu este aplicabilă și în materie de de­licte de presă pentru cuvântul că jurații ar cădea într’o flagrantă contrazicere cu ei înșiși, déca le-ar fi permis, să declare pe deliguent neculpabil și să-1 recunoscá în același timp pasibil de daune interese; apoi naște întrebarea: ce trebue să facă curtea când cu tote aceste se ivește un verdict care cuprinde un răspuns negativ asupra culpabilităței și afirmativ asupra daunelor­­interese? Răspunsul este simplu: Curtea prin decisiune va recunoște într’un asemenea caz că verdictul este contraz­i­cetor, va arăta în motivele decisiunei sale întru ce el este contradicător și va obliga pe jurați a se reînapoia în camera lor de chibzuire și a delibera din nou, sau va con­sidera răspunsul juraților la chestiunea pusă asupra daunelor interese ca inutil și va lăsa pe președintele curței a pronunța or­donanța de achitare, fără a condemna pe deliguent la despăgubiri. Un jurisconsult. ROMANULU 9 OCTOMBRE De peste munți Fondul de teatrul român.—Adunarea generală de la Caransebeș. — Dis­cursul d-lui Vulcanu.—Corul de la Chișereu. * Se scie că, în urma strădaniei ce și-a­­ dat unii din bărbații mai har­nici de peste munți, s’a adunat până acum un fond destul de însemnat din care să se întrețină cu vremea un tetru român. După cât vedem din darea de a sema ce o face casierul acestei societăți de Teatru, s’au adunat 51,959 flo­rini și 28 creițari, peste­uă sută mii franci, sumă destul de considerabilă când ne gândim că a fost adunat ban cu ban, dar forte insuficientă pentru a spera că chiar după două­­trei decenii să se potă înființa cu ajutorul ei un teatru român. Ș’apoi chiar când s’ar putea a­­duna uă sumă destul de mare, unde­­ se ridice teatru, și cum o să tră­iască acel teatru, căci anevoiă vei găsi dincolo un centru românesc a­­tât de popular în­cât să potă în se­nul său vegeta măcar un teatru, or la aceia nu s’o fi gândind nici co­mitetul ca să cheltuiască din bani cu teatru pene ce banii se vor is­prăvi. D’aceia noi credem, că pe cale greșită umblă cel din comitet când năzuesc a ridica un teatru cu banii ce au, și că dacă el în adevĕr vor să lucreze pentru răspândirea de carte în poporul român de dincolo, și—cu un cuvânt—pentru ridicarea cul­turei române, apoi ar fi mai bine ca : séü să se asocieze cu Asociația Transilvană, sau singuri décà nu vor să se contopescä, sĕ lucreze în sensul Asociațiunei, pe banii de cari dispun să cumpere cărți și sĕ nu tipărescă după cum greșit și-a propus cel de la Asociațiune. Acesta este credința nosträ în ceia ce priveșce scopul societății pentru fond de teatru român. Cât despre scriile ce primim re­feritor la adunarea generală ce so­cietatea a ținut acest an la Caran­sebeș, n’avem de­cât să ne bucu­răm. Ne bucurăm, pentru că observăm uă mișcare între frații noștri de din­colo care numai bine are să facă. Adunarea s’a ținut la 29 și 30 Septembre, sub președenția d-lui Iosif Vulcanu, redactorul «Familiei». In prima­­ zi s’a oficiat în cate­drala din Caransebeș, în prezența E. S. Episcopului N. Popea un Te-Deum, cu care acastă s’au cântat imnuri compuse de d. Dima, eminentul com­positor de la Sibiu. Publicul numeros a trecut apoi din catedrală la casa comunității de avere a grănicerilor, unde într’uă sală spațioasă și­­ plină de lume, d. Vulcan a rostit un discurs de des­chidere. S’a citit apoi raportele diferitelor comisiuni și a casierului Societății. La amețit s’a dat un banchet la care au participat 120 persone, și unde d. Vulcan a ridicat un toast în sănătatea perechei imperiale­ re­­gale, d. A. Ghidiu pentru președin­tele Adunării, d. T. Barzu pentru <5speți ér d. ÎF. Călciu­ar a bcut pentru mame etc. Sora s’a dat un concert la care corul de plugari din Ghișereu, sub conducerea preotului Păcățanu atât , Tribuna cât și Familia scriu că a făcut adevărate minuni, așa de bine a cântat, ș’a jucat piesa d-lui Vul­can, «Ruga de la Chișerea» scrisă anume pentru acésta ocasie. S’au represintat de publicul mai cult al orașului și două tablouri vii: «Coriolan și Veturia» și «Mortea lui Coriolan». A doua­­ zi s’a citit uă frumosa di­­sertațiune asupra «Pesimismului în poesiile lui Eminescu», disertațiune forte bine scrisă de d. Vasile Goldiș, profesor la Brașov. După adunare E. S. Episcopul N. Popea a invitat la dânsul la masă pe mai mulți membrii, er séra bal reușit. Viitorea adunare se va ține la Or­șova. ----------- ■ [UNK]finiTo m:m «■­uimii­ii .......— Articolul d-lui Gladstone Articolul ce d. Gladstone a scris în Contemporary Review a făcut un zgomot neobicinuit în Englitera, și cu tóte desmințirile ce d. Gladstone a dat că el n’ar fi scris articolul, foile engleze continuă a comenta acest articol și a-i atribui paternitatea d-lui Gladstone. Și acesta cu atât mai osebit, cu cât d. Gladstone întrebat fiind nu a tăgăduit că el a scris articolul, ci a­­ zis numai că Daily News nu avea nici un autori care să afirme că den­sul a scris acel articol îndreptat con­tra Italiei. De­ore­ce d. Gladstone și de alte dăți a dat răspunsuri vage, cu două înțelesuri și a retractat la urmă ceia ce a afirmat mai înainte, cel care se ocupă de acest articol spun că el este un fel de program după care se va conduce un eventual cabinet­ Gladstone. Toți combat însă acesta programă... Chiar Pall Mall Gazette, care se scie că este rusofilă (jice că déci în adevér ). Gladstone a scris acel articol, nevoind să marturisesca a­­cesta, arată că nu are curagiu, și déci va spune că el l’a scris, se va sei atunci de tota lumea că d. Glad­stone n’are nici judecată. «Scopul d-lui Gladstone pare a fi menținerea păcii, (jice numitul­­ jiar, —dar pentru ca pacea să dureze, se cere ca actuala stare din Europa să n’o schimbe nimeni. Numai două cozuri sunt în cari se pute tulbura pacea : când francezii și-ar pune în gând se ocupa Alsacia și Lorena, și când Austria s’ar întinde spre Bal­cani,—și se scie că d. Gladstone nu este contra francezilor, cu el se o­­cupe provinciile perdute.» Referitor la al douilea punt, cu întinderea spre Balcani, Kölnische Zeitung observă că greșit crede­a jia­­rul englez când­­ zice că Austria do­­resce a se extinde spre Balcani: «Asta este puterea care în con­tinuu își are privirile ațintite spre Balcani,­ cjice oficiosa germană, fă­­când alusiune negreșit la Rusia, pe care Pall Mall Gazette o servesce atât de mult. 8CIRI D’ALE PILEI Direcția drumurilor nóstre de fer a decis într’un mod cert, ca cu începerea de la 1 Noembre tariful pasagerilor cât și al măr­furilor pe căile nóstre ferate să fie redus cu 30 la sută. , * * * * Procesul fostului căpitan Năstase Dumi­­trescu, ce era să se judece eri s’a amânat cererel­e-sale. * * * România află ca d. Pană Mihail Penco­­vici a fost numit comisar al guvernului pe lângă Banca Națională, în locul d-lui Nica. * * * D. general G. Angelescu, comandantul corpului I de armată, s’a dus er! la Sinaia unde a fost primit în audiență de M. S. Regele. * * * Constituționalul crede că după manevre, M. S. Regele, însoțit de prințul Ferdinand al României, va face ^uâ călătorie la Iași. In vederea acestei vizite se vor face mari pregătiri la Iași pentru primirea Mat. Sale. * * * D. Papp, judecător de instrucție întor­­cându-se din concediu, a reluat cercetările relative la afacerile de la spitalul Colțea. ** ** Se telegrafiaza din Paris urmatorele : D. Dumitru Butculescu, a fost ales vice­președinte al Congresului Etnografilor. Dis­cursul seu aplaudat. D-sa a rugat congresul ca la anul viitor să fie în Bucuresci. Toți au admis unanim propunerea, proferând strigăte de : Vivat " România. * * * Cetim în Telegraful români Pe platoul de la Cotroceni s’au făcut experiențe de tir, efectuate de artilerie in timpul nopței. Locul de experiențe era luminat cu un proiector electric a cărui putere de pro­­tecție era de 5000 metri. Aceste experiențe au fost făcute în pre­zența tuturor ofițerilor de geniu. Compa­nia 5 de geniu a fost însărcinată cu pu­nerea în mișcare a motorului. Aparatul de protecție se compune din un motor, un dinamos și proiectorul pro­priu efis. * * * D. general Crețeanu părăsește ac­ l Ca­pitala pentru a merge la Bacău unde va asista la manevre ca arbitru. * * 4c La Iași din 70 de candidați au fost pro­clamați bacalaureați de comisiune numai 37 printre care 5 domnișore. Nota cea mai mare atât în scris cât și oral a obținut-o d-sora Maria Botez. S’au fost presintat în total nouă dom­­nișore. 4c 414. Recompensele acordate esposanților ro­mâni la Esposițiunea din Paris sunt în nu­­măr de 273 și anume: 2 Premii mari; 24 Medalii de aur ; 2 Medalii de argint aurit ; 64 Medalii de argint ; 73 Medalii de bronz, și 108 Mențiuni onorabile. 4c - " " 4c 4c­urs, la orele 9 și jumătate s’a făcut i­­naugurarea noului spital militar. Serviciul divin s’a celebrat de trei preoți ai garnizonei, într-unul din pavilionele spi­talului. Au asistat la inaugurare d. ministru de resbel, d-n­l general Cernat, Crețeanu, Dona, ofițerii superiori și asimilații din garni­­zonă. Bolnavii aflați în vechiul spital militar au fost transportați ori după amiafil la spi­talul cel nou. Nu vor rămânea în vechiul spital de­cât bolnavii de ochi. * * * Curtea de compturi condamnase la un sumă mare pe d-nii Rusanescu, I. Pe­­trescu, Delcescu, Costache Dimitrescu și alți foști consilieri la comuna Craiovei în urma cărei s’a făcut revizuire. Aflăm că Curtea de compturi a admis că se póte face o revizuire, de­ore­ce s’a presentat acte­­ nuoi și a conectat acesta cerere de revizuire cu aceia a foștilor membrii în comisiunea interimară, amâ­nându-se neapărat pentru astă cli. ★ * * La concursul pentru bursele liceiul din Iași din 90 concurenți, au reușit a fi cla­sificați între cei 30, cari vor fi admiși în in­ternat, 12 fii de țeran ieșiți din scalele ru­rale, iar la scala centrală de fete, cea d’antéiü la clasificare a fost uă fată de {é­ran, absolventă a unei scale rurale din ju­dețul Vaslui­. » * 41 PROGRAMA Cursurifttr ce se vor preda în Școla de științe politice și administrație din Bucu­resci, pe anul școlar 1889—90 Luni.—Ora 7—8 Comptabilitatea, d. Gr. Maniu ; 8—9 Economia­ politica, d. G. D. Palade. Marți.—Ora 7—8 Drept Comercial, d. N. Procopescu; 8—9 Proceduri vilă, d. D. Ma­­vrodin. Miercuri.—Ora 7—8 Drept civil an. I, d. N. Mimi ; 8—9 Drept aditiv și constit., d. 1. Athanasiade­ Joi.—Ora 7—8 Științe financiare, d. N. A. Popovici. 8—9 Dreptul civil an II, d T. T. Djuvara. Vineri.—Ora 7—8 Medicina legală, d. dr. A. Vianu; 8—8 Dreptul penal și Proc. pe­nala, d. P. P. Sfetescu. Sâmbătă.—Ora 7—8 Dreptul internațio­nal, d. A. Stern. 8—9 Drept civil an 111, p. M. Antonescu. Domnii cari voesc a urma cursurile a­­cestei școle, să se presinte la secretariat pentru înscriere, sora de la ora 6—8. Înscrierile se fac de la 25 Septembre curent, iar cursurile vor începe la 1 Oc­­tombre, și se vor ține regulat în tote­­ filele de la ora 7—9 sera. Director: Em. Protopopescu-Pake. Secretar: Traian Fortun, visită pe principele­ Bassan, șeful curți împărătesei Eugenia, îi spuse scrrea dure­­rosa și -l rugă s- o comunice dânsul îm­părătesei. Mareșalul curții însé răspunse că nici o dată nu ar putea să comunice ex-reginei o scrie atât de durerosa. Numai după multe insistențe puse din partea lordului Sydney, principele mareșal se putu decide se intre la imperatesa. Ex împărătesa fu surprinsă când s­ va fia intrâ­nd la un oră neobicinuita in ca­mera ei. — D-tea îmi aduci seri de pe pamân­­tul Zulușilor ?­­fise împărățisa. — Da, majestate, și durere, nu bune — Lulu pare că-l bolnav. Vom pleca a­­tunci îndată acolo. — A fost în luptă, adaogă mareșalul. — Și a fost rănit, nu-i așa ? Mareșalul dete afirmativ din cap. — Atunci plecăm încă acel spre Suez. Este periculos, rana ? întrebă ex împărâ­­tesa, pe mareșal care stătea încă tot la ușă. Când vedu apoi fața durerosă a mare­șalului, ea înțelese tot. Leșină și cătru jos la pámânt. Mai multe z­ile nu putu­se­ și vina în fire. Trimiserâ după un preot. Când ea ’și veni în fire, erise: «Nu pot să mor! Trebue să suport durerea unui întreg secol». I­ETAT 1­: Din viéta ex-reginel Eugenia Una din camerierele ex-reginei Eugenia, d-na Gazette va scote în curând o carte la Londra, în care va povesti multe lucruri întâmplate cu ex-regina Eugenia sub al treilea imperiu. Pate ca cea mai interesantă parte a acestor narațiuni este acela în care ni se spune cum a luat scrie ex-regina despre mortea fiului ei Lulu, omorît de Zulu-Kaferi. Era acea parte. La 18 iunie, dimineța la orei­ 8 lordul Sydney, maiestru de curte al reginei Vic­toria, primi ordinul să merge la Chislehurst pentru a da scrie mortea lui Lulu. Ajungând la Chislehurst, lordul Sydney SCIRI ECONOMICE Comercial în Galați.­In ultimele 15 dcte s’a vândut în Bursa din Galați 136,260 hecto cerele de diferite specii și anume : Grau 27,700 hecto. venitându-se de 58 libre cu 9,10 și 10,50 lei hecto., de 69, cu 10,25 ; de 59 și jum. cu 10,10 , 11,70, și de 62 cu 13 lei. Cincantina 20,500, de 6 și jum. cu 7,20, 62 cu 7,25 ; de 63 cu 7,30 și 63 și jum. cu 7,79. Porumb 16,800, de 61 și jum. cu 7,07 și de 63 și jum. cu 7,30. Secară Sf.-Elena 28,100 de 57 cu 7,90 a 8; de 58 , 58 și jum. cu 8 a 8,10. Secară indigenă de 54 și jum. marfa veche cu 6,45 ; de 55 cu 6,60 a 6,80 ; și marfa nouă de 55 cu 6,90 a 7 și 56 cu 7,10.­­Qorzul 20.360 de 44 și jum. libre cu 3,80; de 47 și 48 cu 5,30; de 49, cu 5,45 ; și de 53 și jum. cu 7,55. Grâurile sunt bine căutate, și se spera a se ridica prețurile în mod simțitor. Navlul bastimentelor cu abur, după o­ scădere repede ce se simțise în primele­­ zile ale ultimei chendine și care de la 4,3 caduse la 3,3 și chiar 3 parțial, iarăși a început a se urca acum în ultimele zile și au ajuns la punctul de plecare, adică la 4,3 direct, acesta din causa lipsei vapore­­lor pentru Dunăre. Asta­ dl prețurile navlului stă : Englitera și continent­ 4,4 și jum­. Amsterdam și Roterdam 4,3. Mediterana 3,4 și jum. Sulina Englitera și continent 3,9. Constanța Englitera 3.9 făcut. Bastimente cu pânză. Prețurile anteriore sunt menținute, cu tote aceste se simte lipsă de vase. Águ­d a variat între 5 și 10 bani la sută lei. Schimbul în piața nóstra, în ultimele zile a stat. Berlin, ruble hârtie, 260 și jum. Viena, Napoleonul 9­48, fiorinul 2,12. Prețurile in cherestele se mențin și sunt cereri după piețele Europei atât pentru marfa de transit cât și pentru indigena. ÎNTÂMPLĂRILE PILEI Hoți. — In naptea de 17—18 curent pe la orele 7 și jumătate sora evreul Hunia sin Aron Solomon, plecând din comuna Strunga la Hândrești din județul Roman, cu un cărucer Vasile I. Huminiuc, acesta vedénd la evreu un geanta cu bani, mai înainte de a pleca, stabili înțelegere cu Chihaia Gheorghe soldat din reg. 7 de linie și G. D. Butnariu, de a’l preda, și pe când suia dealul Strungei prin dreptul unul din­ FOIȚA ROMÂNULUI 9 OCTOMBRRE Din literatura Rusesca —NUVELA— de TH. DOSTOIEVSKI 3 HOT CINSTIT *— Râd de tine, gândii eu, sermane E­­milianușca. După care verji d-le, ce putem face cu dânsul? Se’i fi ve<$ut era șiret și pi­șicher dânsul, îndată ce Yé^uca mă super, 0 șterse repede pe ușa afara și­ în Ziua a*­­ceea nu'l mai vedeai pené terdia séra și atunci tu ce hall beat de nu se mai póte tine pe picioreț de unde a căpătat p&răle­scu cine i-a dat de beat, ăsta numai el o solea. — El spli că nu merge, ti­ijisem­ eu, nu, stai băete, nu se póte, nu se póte așa. Se seii că décá mai vii acasă într’un séra beat, te dau afară și nu­mai ai ce căuta la mine. Dové­­ Jile îndură Etoelei, stetea acasă și nu bea, dar a treia oi, dânsul nu mai era pe acasă. 11 ascept un ceas, douo, priete­nul meu nu vine. Mai ascept, nu. Iți spun drept că mĕ durea inima după el. Unde o fi are ticălosul ? Păcat de el, într’uă di o­­menii îl vor găsi mort într’un șanț. Inopta și Emelei tot n’a sosit âncă. A doua zi di­­minuță când mă desceptaî, îl găsii dormind în tinda casei, cu capul pe prag și mai mal, înghețat de frig. — Se vede, că n’ai ce face alt­ceva mai bun, de cât se stai și se retegesci de frig afară ? îl întrebam­ eu. — Dér ce vrei ca sĕ fac Ivanovici ? Nu mai puteam de necaz. — Suflet chinuit și pierdut, strigam­ eu din tote puterile mele. Ai putea să înveți de la mine croitoria. De ce nu vrei? Uite vedi­ți paltonul de pe tine, nu e destul că este găurit și peticit ln mii de locuri, dar te mai tavalesci cu el, prin tóte murdăriile, Na, ține un ac și un ața de­­ țl cârpesce puțin paltonul. Când ai se fii și tu om ca toți ómenii bețivule? Și ca eredi ca a facut ? Îmi ia din mână acul. Eu li disesem mai mult In glumă să o facă, dar el de frică își scose chiar din spate paltonul cel terfelit și găurit. începu se cârpesca, dér főse décá poci ! Și cum vrei sé scie, déca ochii înroșiți de băutura îl lácráméza și mâna ’l tremură; îl dă în­colo, incoce, la drepta la stânga, el nu merge, nu și nu­ înfuriat aruncă acul și ața la­să parte și me privi în față.­­”— Dér fii finiseii omule, nu te supăra. Nu dormi afară și nu me da de ru­șine. —­ Stiu că sunt un ticălos, un bețiv bun de nimica, te supăr eu nemernic ce sunt, pe d-nna rea bine-făcetorul și protejatul meu. Și de uă dată isbucni în suspine și în oftăzi. Mai nostim lucru, începu se și plân­gă; nu credeam nici ua data că din ochii lui, storși de beție, vor cădea lacrâmi să-i brăsdeze fața-î bugedă. Ve spui drept că acésta stare sufletesca a lui, m’a atins cât se póte de mult. * Ce se urmezi mai departe, cu tóte amă­­nunțitele astea, ar trebui să nu mai sfâr­șesc nici uo dată. Tótu istoria nu face ca s’o lungesci atâta. Sciu ca d-tea domnule, n’al da nici ua para dvóra pentru tóte astea, mie énse ’mi pare fórte mult bine ca putui se ved­e i sa constat un om cum trebue. Asculta mai departe; avem un pereche de pantaloni albaștrii cadrilați, dei marinari dracul ső-s fi luat înainta de a 0 ajuns la mine. De unde cres?­ că-i avem ! Intr’un di venise la mine un arendaș de la țară și mi-1 comandă, eu îl le făcusem, dar dracul să-l ia, c­icea că-s strimți și în­­guști, eu ’i d*com ba eu, el nu și nu, că nu vrea sâ-l ia și mi i-a lăsat chiar. Déca i-ași vinde, gândem eu, în hala Ve­chiturilor, ași putea lua cel mult 5 ruble dar mai bine se-l prefac în două perechi, mai înguști, pentru doui coconași de aci din Petersburg, se póte se­mi cernuc și un rest de un jiletcă. Pe vremea acesta Emelianușca o ducea rea și avea lipsa. Un di uu betrse, doué, vedem că uu mai putea, a treia di, stetea trist, posomorit și abătut, parcă car fi fost mort. — Stai, gândém eu, décá tu te-al în­dreptat și nu mai bet, apoi lasă ți-oi ți­ne-o în samă. Era tocmai într’uă di de sérbatóre ,mare Me dusesem la vecernie. După slujbă mă întorc acasă și ce se vedi ? Ei, hei, bei, Emeles nu mai era om ca toți omenii ; stetea pe laviță, sus, mort beat, că se le­­gâna In tóte părțile. Fără sa-i b­e nemica mă dusesem sé caut ceva în ladă și când cglo, ce-l... Pantalonii nu mai erau în Scotocesa tóta lada, scot balendrile, moartea nu-l și au­z. In furia mea, mĕ dae grepeJe și învinovățeau pe biata > bă­trâna ce mé servea ! nici nu mi-a putut trăsni prin cap ca Emeles ar fi putut să facă una ca acesta, măcar câ-t vedem câ­l cu chef» — Da ce nevoe­am eu cu pantalonii d-tele ? me întreba sérb­ana mea servitóre. Sciu Că n’am sé’l port eu ? Cine a fost aici în lipsa mea, spu­­ne-mi repede... — N’a fost nimeni, picior de om n'a căl­cat pe aici. Am stat eu singur. Emelian Iljici a lipsit un bucata, apoi s’a întors. Uite-1 cum șade intreabă-1 pe dânsul. — Nu cum­va i-ai luat tu Emelian, spune, pate ca ai avut nevoe de parale, réspunde ? — Nu i-am luat eo, crede-ma. E ua în­tâmplare curiosa. începui din nou se rescolesc tóte lucru­­crurile, căutam în drepta, în stânga, dar... în zadar. Pantalonii nu-s, nu și nu. Emeles stetea și se­ cletina. Nu mai aveam în­cotro, mĕ așezam­ și eu pe ladă, în fața lui, și mĕ uitam drept î n ochii densului. Sângele în mine clocotea de necaz. — Unde or fi pantalonii ? mă întrebam. Și cum stăteam așa adâncit în gânduri, Iljici se uita și el în fața mea. — Astafi Ivanovici, im tjise el, panta­lonii d-tele,„ i-am... nu i-am luat eu... se nu crefii. «a Dar atunci unde au dispărut panta­lonii ? —*­­Póte, că den?il> e’or fi.» singur». După ce isprăvii și cu el vorbă, mé dusélü la ferestra, aprinsei lampa și mĕ pusei se tolerez; lucram tocmai la vestă pentru slujbașul, care stetea în al­tI etagiu și inima-mi&rdea de necaz când îmi adusei aminte de pantalonii arendașului. Iți spun drept, că mi-ar fi părut mult mai­ bine, daci ași fi dat foc la tóta gar­­daroba mea. Vedeam că și Emeles, impăr­­tă­șește necazul meu­. — Dar scil un noutate, mĕ întrebă el, cu un voce tremurâtore, că Antip Pro­­chorici, milițianul, s’a însurat pentru a doua oră cu nevasta birjarului? Mé uitam la el... nu mai sciam ce sé’l spun. Eu nu mai puteam de necaz și el se a­­puca să’mi spue istorii și povești. Eram să’l scuip drept în față, dar mĕ rețineam din tóte puterile și el o vedea asta. Re­pede o pricepu­­se sculă în piciure, se duse la pat și începe se bolbanesca: — Unde s’or fi vîrît afurisiții de pan­taloni ? Mé făcui curios și voiam să ved ce are să se mai întâmple. Emelej se trântește repede la pământ și se vira sub pat. Nu mergea mai departe. — Dar ce faci tu acolo, respunde-mi. — Caut afurisiții de pantaloni, — Dar lasă în pace, ce vrei­, păcat câ­ți strici genunchii, aplecându-te pentru mine. — Pate că-i vom gâsi, decâ-i vom căruta bine. — Póte pentru că i-ai furat, cauți a­­cum­a să mi ajuti la căutat. Nu i-ași fi fu­s aceste vorbe, decá nu­ s’ar fi târît în genunchi înaintea mea, ca un cățeluș, Nu crede că pentru astă. (Va urma).

Next