Romanulu, ianuarie 1891 (Anul 35)
1891-01-05
ANUL AL XXXV-LRe Voiesce și vel putsa. ANUNCIUBI V Lhii» de 80 Utere, petit pagina IY..........................40 baa Detto „ „ „ „ QI I W » Incertinas și reclame pagina III ți IV linia . 2 „ — „•V A Madreea: IN ROMANIA, la ad«faliatrafian»ea shum. IN PARIS, la HaT**- Laffire et Ochie, A Place de 1» Besne LA VTENA, la «Udi Haaeenetein et Vogler, Otto Haaae). IN ELVEȚIA, k „ . , Dia frefle eeie ale diaeet la — Scrisorii« semplarul 15 ban Fundator: C. A. ROSETTI REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚII STRADA BREZOIANU, No. 18 LUNI, 5 iaNUARIE 1891 (24 DECEM. st. v. 1890) .Luminéza tecS vei fi: ABONAMENTE Vn Capitals și districte, un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei s un lună 4 lei. Pentru Preoți și învățătorii din sate abonamentul este redus la Socl de an. ■7 Pentru tote țările Uniunea posták, trimestrul 16 tei. A se adresa : IN ROMANIA, la administrarănea sparaiul și oficiele postale LA PARIS, la Havas, Lafsite et Oak, 8, Place de la Bourse INtERMANIA, AUSTRIA, ITALIA, și BELGIA, la bin— Articolele îrepublicite se nd. — Edițiunea de dimineta Duminică dimineța CUM VORBIM? cuuiutura a lui Gion se vede că și-a produs efectul séü, unii și alții încep a răspunde. Cel d’igtaiü In aceste timpuri din urmă care a luat cuvântul în contra «bacilelor franțuzismelor» este A. D. Xenopol, care cu înverșunare s- a criticat într’uă conferență publică. Istoria sa, pe care ei o citesc cu mare stăruință este da dovadă de efectul ce produce limba nostră asupra aurului, atunci când este vorbită în tóta curățenia sea. Mai cul éma volumul Intuiü al <Jisei scrieri este un cap de operă al grărei românesci. Sub inrîurirea lui, omul «bine gânditor» începe să pricăpă dulceța, farmecul ce îl are uă scriere literară, atunci când bacili străini nu-I a infectat sângele său. Din nenorocire la noi se scrie într’un fel și se vorbesce In alt fel. Atât de d-l Xenopol cât și de d-l Gion, uită limba scrisă atunci când se amestecă în discuțiile «idnice și inspirațiunea d-lor se vede atunci cum uită curățenia exprimărei, pentru ca se caute alcătuirea argumentarei spre a repune oă părere potrivnică. Ar trebui să adunare de omeni speciali spre a stabili limitele până unde ne am putea întinde cu întrebuințarea deosebitelor cuvinte streine In limba nostra. Unele barbarisme au ajuns așa de familiare limbei românesci. In cât ale înlătura nu numai că ar fi greu, f ér«^chiar cu neputință- Ele la gat așa de tare de limba nóstra încât s’ar putea zice că sunt curat românesci. Cuvinte ca predandjrisire, catadlisiră etc, sunt rari în limbă ca și giubelele și iilicele; de ele nu-s nici un pericol că nu ne vom putea scăpa, ele sunt deja pe povârnișul morței. Cum vom putea însă de a alunga pe: vreme, iubire, cinste, slujbă, etc.? Vorba vreme este așa de tare legată de limba nóstrá, încât cu greu ai putea <zice că nu-i românască. Țăranul întrebă: cum e vremea? poetul Ilie , vremea trece ți se duce etc. Cu tote acestea D-l Laurian o dă ca de origină slavică. Vorba iubire... ce mai vreți ? tóte ființele în țara asta se iubesc, adică voesc adice că : acțiunea de atragere Intre două ființe iubire, o numesc. Logánulul dulcelor ilusil, momentelor fericite a dulcelor de smerdări, nu avem altă denumire de al da decât vorba iubire. Dar când dicem iubrea vine D. Miklosich și ne spune stați ! nu vă însușiți poetica vorbă, căci ea este de origină slavă și derivă de la lubiți. Tot așa : cinste, slujbă etc. derivate de la limba slavă. Daci nu de pe aceste vorbe, dar cel puțin de pe alte mal bacane, se vede că infecțiunea a pătruns peste tot locul. In ministere, în corpuri legiuitore, în triburile, în armată, la Ateneu și, greu este să o spun, dar chiar la Academie trebue să te duci cu cuțitul In mână și să tai adânc. Va curge sânge. Insă acela va fi un sânge mohorât, puroiu care scurgându-se va face mai mult bine decât răü restului de corp. Greutatea este de a găsi pe acel chirurgî îndemânatici penru a scăpa viața bolnavului, și apoi va trebui a găsi pe alții cărora nu sciu ce nume doctoricesc să le dau, carii se vegheze ca bula să nu să mai reîntorcá. Un exemplu : barbarismul eclezor tălmăcit prin drăgălașul cercetaș, nu este gonit nici a ll din regulamentele militare, ba încă este întrebuințat pe oă scară forte mare. Déca d-l Odobescu se putea felicita că a dat peste sus-lisa tălmăcire, și a hotărit dar a eclezorului afară, cine sunt acei care au căutat aducerea la îndeplinire a acestei hotărîri? Conferințele d-lor Xenopol și Gion sunt minunate, dacá nu vor lupta Insă pentru susținerea lor, vor ramânea literi mortă. La 1871, când d-nii Laurian Macsim făcură un început de dicționar românesc, se vede In prefață u d espunere care se asemana cu a d-lui Gion în ceia ce privesc« veninul ce]l au și unii și alții în centra barbarismelor. Acolo (in prefața dicționarului) se spune intre altele că vorbele sfințite prin trierea atâtor veacuri, deși de origină streină, se pot considera ca românesci; căci fiindcă au intrat ca locuiunî populare, ele au prins rădăcini afunde în limbă fiindcă nici în orma lor gramaticală nici în structura lor fonetică nu presint nimic strania urechei românesci, se pot deci admite la dreptul de cetățenia română și ca exemplu dă vorbele : baba, bob, bălan, balaur, plătică, petic, ploscă etc. In fața acestor cuvinte, cu profanul care n’am intrat în adâncul simbot românesc, ce se mai fie ? Când cuvinte ci babă, petic etc. nu sunt românesci, apoi când voiu pune mâna pe condeia și voiu încerca sĕ scriu românesce, am se dau peste cuvinte ca cete de mai sus, pe care de și d. Liurian le admite, d. Gion, pate înflăcărat de o pornire către adevérata și numai adevărata limbă românâscă, ni-mi dă voe sĕ întrebuințez nici pe babă nici pe petic. Din partea unei inteligințî ca a d-lui Gion, pentru care eu am un adevărat cult, stabilirea unei limite in ceea ce privesce întrebuințarea barbarismelor, se impune. Acum \pe@ câțiva ani am fost atașat pe lângă secția VI-a de delimitare a fruntariei între noi și țara unguresca. Un conductor, pe care ’l aveam cu noi, român de nastere, fost grănicer, rie spunea în timpul " ' v ' ■ 'w -‘'d rie datîo, povești de veniere ; între altele l’am aufsit acésta frasă : curtă mă curră iuf că ursu-i Uessuit. Am rămas încremeni... l’am pus să-mi mai repete încă o dată ceea ce a spus și am avut chiar naivitatea să-l întreb dăcă scie franțuzesce, așa de curiose mi s’a părut cuvintele de curvă și blessuit. Décát. Gion m’ar fi audit pe mine spunând: »că pentru a scăpa de un urs ce era blessuit, curtam din tóte puterile mele“, sunt sigur ca ar fi <fi!, „sărmana limbă !“ Cu tote acestea nu pot spune cât farmec ap produc asupra mea vorbele lui Ivașe din (orniareva, fost sergent de grăniceri. Prin urmare, iarăși o repet, cercetarea limbe române, în tota amănunțimea se impune, și când eu aud în crezul muntelui pe blessuit și pe curvă să nu mi selică că sunt barbatisme. Cât privesce despre espresiunea dată de către d. Gon ca exemplu: lasă-mă mot, cher că eclatez, parole d'honneur escagațmt bre, nici nu se mai încape vorbă că este un barbarism de clasa I, jos cu el. Un popor „trebue să se îndestuleze cu ale lui și dintre ale lui.» Profit de acesta împrejurare pentru ca se spun că nu împărtășesc ideia d-lui Xenopol că femeea este acel element care contribue mai cu sema la răspândirea acestui jargon în limba nostra. Ni este femeea vinovatul ci noi sutiem. Acțiunea ei asupra nostră e tote mică pentru a arunca asupri-i acestă năpaste. Cea mai bună scurată vorbitare a limbei românesci, e Regina nostra, e dulcea poetă Carmen Sylva. Ei bine, acestă mare cugetatore a spus înaintea învățaților țărei că : „tréba femeei este la vatra ei» și că «femeea să tacă la biserică». Din aceste două fraze ascultătorul cel bine gânditor, va pricepe numaidecât că este de mică importanță acțiunea femeei asupra mersului instructiv al unui topor. Femeea educă pe copilul său până la vârsta de 7 ani, îl învață temerea de D-<jeQ, respectul către ață și către mamă, ii vorbesce în limba cea mai curată posibilă (admițând acesta) despre tot ce ar putea pricepe mintea unui copil.... ce se mai face pe urmă cu acesta limbă ? O stim cu toții, o soie profesorii, o stre cărților. înainte de tote aprobarea cărților didactice trebuesc supusă unui regim sever în ceea ce privește limba, iar inspectorii școlari și revisorii trebuee înspecțiunile ce fac să se convingă despre limba vorbită de profesori. Căci români trebue să fim cu toții în acesta țară românască. Din espresiunea „femeia trebue să tacă în biserică« deducem că în societate tonul nu -i dă femeele ci bărbații; cultura graiului la femee se sugereză din a bărbaților, ei ce vorbesc ceasuri întregi la Ateneu și lucrezá ani întregi la Academie, înainte de tote bărbații să fie corecți. Când nu vom mai spune , lasă-me moncher că eclatezi nici femeia nu-și va mai permite scâlcirea cutare sau cutare. Imitarea limbei se face în ordine coboritore de la bărbat la femee.1) învinuirea d-lui Xenopol asupra sensului celui „frumos la figură dar urît la vorbă», nu-și are temeiul, căci înainte de tate, dacă lăsam figura la o parte, suntem mai schilotul de tot la gură și nu femeel este darul de a vorbi în biserică Noi suntem biserica al cărei cult trebueste propovăduit de noi întâiu prin cea mai limpede și curată grăire românască. De la Sighica REPRESINTANȚII TEREI D. Ion Brătianu se născuse la anul 1819, studiă arta militară în Francia, luă uă parte activă la revoluția din 1848, făcând parte și din guvernul provisos După căderea revoluțiunei d. Brătianu fu exilat și locui în Francia până în 1837. In timpul exilului fu osândit la 3 ani închisore pentru participare la un complot în contra lui Napoleon III. Intorcându-se în țară fu ales membru al divanului ad hoc, și făcu parte aprope din tote legislațiunile din anii următori. In anul 1866 făcu parte din primul minister al principelui Carol sub președenția d-lui Lascar Catargiu luând portofoliul finanțelor. Se retrase după două luni și luă portofoliul internelor, în 1867, în cabinetul d-lui C. Crețulescu. Tot în acel an făcu parte din cabinetul Ștefan Golescu luând pe rând portofoliul ministerelor de interne și de finanțe. In 1868 fu ad interim la resbel în cabinetul Nicolae Golescu și se retrase prin venirea cabinetului Dumitru Ghica. La 1870 fu dat judecăți, în urma răsculei de la Ploescu făcută de d. Candiano Popescu, și achitat de jurații din Târgoviște. La 1876 făcu parte din oposițiunea unită și intră și intră în cabinetul Manolache Costache, după retragerea căruia luă președenția consiliului, aprope neîntrerupt, până la 1888. Sub președenția sea s’a făcut resbelul cu Turcia, s’a proclamat independința și regatul României. I. CL BRATXANtr Senator al Colegiului 1 de Gorj 1) Redacțiunea a lăsat colaboratorelui Leu de plină libertate de aprecieri, ca și în trecut, deși nu împărtășesce tate vederile sale. UN PERICOL La noi în țară se petrec lucruri cari nu se văd în nici o altă parte. Funcționarii publici se recrutăză în parte, mai cu sumă prin provincie, numai dintre acei cari sunt mal ciapcăni, mal cu gură și mai curagioși, ca să nu cricem mai cutezători. Acesta se datoreza sistemului nostru electoral. Partidele au trebuință de omeni îndrăsneți, fără a se uita la faptele lor trecute, fără a cerceta caracterul lor, precum guvernele de la centru resplătesc de multe ori cu sume mari pe susțiitorii lor din Cameră și trenat când vorbesc mai mult, mai bine și mai violent la adresa adversarilor. Acești funcționari publici, nu se mai tem de nimic, esploateza totul, svântă pământul, bazându-se pe serviciele ce fac particulul lor pentru a nu fi pedepsiți. Deputații și senatorii conteza pe el, prefectul și de multe ori unii din subprefecți se tem de ei. Devin niște puteri în district. Se întâmplă însă câte uădată să se găsescă câte un procuror mai consciințios, vreun judecător de instrucțiune mai cutezător, descopere abuzurile acelor funcționari, se constată și încheiă actele de dare în judecată, trimițând pe culpabil în arestul preventiv. Atunci începe să se strige: persecuțiune, nedreptate, infamie ! Deputații alerg în tote părțile, rudele caută advocați cari să potă isbuti a scăpa nenorocii victimă a persecutării unor magistrați roți crescuți și fără inimă. Décá procesul e la tribunal, se ia advocați cu influență pe lângă guvern. Décá procesul e la curtea cu jurați, apoi se caută advocați cu legături multe în societate, cu rude sau cu prieteni numeroși, simpatic și abil la vorbă ca se pot fermeca pe jurați și a le smulge un verdict de achitare. De multe ori advocații acestor funcționari se fac chiar omeni politici, cari juca un rol în societate. Advocații sunt așa de dedați cu crimele și delictele, atât de mult au vorbit în favorul clienților lor culpabili, căutând să’i scape, încât pentru el nu mai are nici uă însemnătate, nu distinge crima din greșală, pentru el toți sunt clienți, toți sunt de uă potribâ, toți au dreptul la apărarea și protecțiunea lor. De multe ori sunt așa de siguri de puterea cuvântului lor, ca să nu fie de influința sau presiunea lor asupra jucătorilor, încât nu se angajază numai a apăra dar chiar a scăpa pe clientul lor. Se întâmplă adesea ca un advocat din aceștia să devie ministru. Funcționarul scăpat de el se presintă pentru a’I cere un funcțiune. Acesta cerere nu’l surprinde. El își aduce aminte că a convins pe judecători de nevinovăția lui, prin urmare trebuie să fie și în ochii săi nevinovat. Funcționarul puțin corect este pus în capul unei dregătorii ca să mai săvârșască alte nouă fapte, alte nouă abuzuri. In tote părțile din lume pedepsele sunt torte aspre pentru tote crimele și delictele, toți cetățenii cari au căzut într’un păcat sunt aspru pedepsiți ; însă când este vorba de un abuz al unui funcționar, legile sunt mai aspre, judecătorii sunt mai severi. El se pedepseșce fără cruțare, căci și legea și magistratul judecă astfel: «Un criminal ordinar pare că a săvârșit un act pedepsit de legi din causa lipsei, dintr’un simțiment pervers născut în el și mărit prin atitudinea societăței către dânsul, pe când un funcționar are existența zilnică a lui și a familiei, are considerațiunea cea mai întinsă a concetățenilor săi. Pentru ce a alergat el la asemenea fapte? Negreșit e un om pătimaș, dispus la lucruri necinstite, prin urmare nu mai merită să facă parte din societatea cinstită și morală. La noi din contra, un om care a furat o pâine, un obiect de mâncare din cauza femei, se pedepseșce aspru pentru că nenorocitul nu are bani nici să plătască avocatul nici să intervie ici și calea, nu are influența ca să milocască pentru el. Funcționarii, negreșit vorbim de cei răi și necinstiți, totdeauna pástrezá cu ce să acopere oricari cheltueli, și cu prisos, căci când cineva are libertatea să facă totul, punga i se umple lesne. Prin urmare, trebue măsuri luate ca se scăpăm societatea de acest flagel. A<ju nu mai suntem ca în vremile trecute când nu aveam omeni și trebuia, cum facea o dată Beizadea Mitică, să ’I aducem din streinătate sau să facem la tâmplar. O sumă de tineri vin din străinătate și alta es din scalele nóstre cu stiință și cu principii de moralitate în suflet pe cari le dă tinerețea și educațiunea cea modernă. Pe urmă ar trebui să se renunțe la sistemul de a se face politică din funcțiunele statului. Să se ție un registru despre actele fiecărui funcționar și când este dat afară de un guvern, să nu se mai primescá de altul decâ se găsesce în contul lui fapte cari dau convingerea unei neonestitățî. De asemenea autoritățile judecătoresci ar trebui să fie mai aspre, căci deci se va urma cu toleranța de până acum vom vedea preferate funcțiunile publice chiar cu criminali. în formațiuni Nu se confirmă scirea despre prinderea lui Popovici, fost casier la societatea de construcțiii. D. Maxim, judecător de instrucție face investigațiunile necesare. --------Poimâne prima representațiune a circului Schuman, cu program bogat și variat. In cursul acestei săptămâni apare în volum romanul Jertfa datorit penei d-lui N. G. Rădulescu-Niger , cunoscut cetitorilor noștri. —x— Guvernul va cere Camerei după vacanțe a se vota urmatorele proecte de legi: Modificarea legei tocmelor agricole. Regulamentul imprimeriei statului și a Monitorului oficial. Legea pentru îmbunătățirea clerului mirean. Legea pentru deschiderea unui credit necesar fortificațiunelor. Osebit de aceste legi se vor vota și bugetele generale. --------A început a circula zvonul că plecarea d-lor Carp și general Manu în străinatate ar fi în legătură cu efectuarea unui nou împrumut de 80 de milione, îndată ce corpurile legiuitore se vor deschide guvernul va fi interpelat, decâ e sau nu rendic acest zvon. — ---Mai multe persone din societatea bucuresceană vor lua în curând inițiativa pentru formarea unui club carpatin. Principele moștenitor Ferdinand va fi proclamat președinte onorific al acestui nou club.