Romanulu, ianuarie 1891 (Anul 35)

1891-01-05

ANUL AL XXXV-LRe Voiesce și vel putsa. ANUNCIUBI V Lhii» de 80 Utere, petit pagina IY..........................40 baa Detto „ „ „ „ QI I W » Incertinas și reclame pagina III ți IV linia . 2 „ — „­­•V­ A M­adreea: IN ROMANIA, la ad«faliatrafian»ea shum. IN PARIS, la HaT**- Laffire et O­chie, A Place de 1» Besne LA VTENA, la «Udi Haaeenetein et Vogler, Otto Haaae). IN ELVEȚIA, k „ . , Dia frefle eeie ale diaeet la — Scrisorii« semplarul 15 ban Fundator: C. A. ROSETTI REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚII STRADA BREZOIANU, No. 18 LUNI, 5 iaNUARIE 1891 (24 DECEM. st. v. 1890) .Luminéza­ tecS vei fi: ABONAMENTE V­­n Capitals și districte, un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei­­ luni 12 lei s un lună 4 lei. Pentru Preoți și învățătorii din sate abonamentul este re­dus la So­cl de an. ■7 Pentru tote țările Uniunea posták, trimestrul 16 tei. A se adresa : IN ROMANIA, la administra­­rănea sparaiul și oficiele postale LA PARIS, la Havas, Lafsite et Oak, 8, Place de la Bourse IN­­tERMANIA, AUSTRIA, ITALIA, și BELGIA, la bin­— Articolele îrepublicite se nd. — Edițiunea de dimineta Duminică dimineța CUM VORBIM? cuuiutura a­ lui Gion se vede că și-a produs efectul séü, unii și alții încep a răspunde. Cel d’igtaiü In aceste timpuri din urmă care a luat cuvântul în contra «bacilelor franțuzismelor» este A. D. Xenopol, care cu înverșunare s- a criticat într’uă conferență publică. Istoria s­a, pe care ei o citesc cu mare stăruință este da dovadă de efectul ce produce limba nostră a­­supra aurului, atunci când este vor­bită în tóta curățenia sea. Mai cu­l éma volumul Intuiü al <Jisei scri­­eri este un cap de operă al gră­­rei românesci. Sub inrîurirea lui, omul «bine gânditor» începe să pri­­căpă dulceța, farmecul ce îl are uă scriere literară, atunci când bacili străini nu-I a infectat sângele său.­­­ Din nenorocire la noi se scrie în­tr’un fel și se vorbesce In alt­ fel. Atât de d-l Xenopol cât și de d-l Gion, uită limba scrisă atunci când se amestecă în discuțiile «idnice și inspirațiunea d-lor se vede atunci cum uită curățenia exprimărei, pen­tru ca se caute alcătuirea argumen­­tarei spre a repune oă părere po­trivnică. Ar trebui să adunare de omeni speciali spre a stabili limitele până unde ne am putea întinde cu între­buințarea deosebitelor cuvinte stre­ine In limba nostra. Unele barbarisme au ajuns așa de familiare limbei românesci. In cât ale înlătura nu nu­mai că ar fi greu,­­ f­ ér«­^chiar cu neputință- Ele la­­­ gat așa de tare de limba nóstra în­cât s’ar putea­­ zice că sunt curat românesci. Cuvinte ca predandjrisire, cata­dlisiră etc, sunt rari în limbă ca și giubelele și iilicele; de ele nu-s nici un pericol că nu ne vom putea scă­pa, ele sunt deja pe povârnișul mor­ței. Cum vom putea însă de a alunga pe: vreme, iubire, cinste, slujbă, etc.? Vorba vreme este așa de tare le­­gată de limba nóstrá, încât cu greu ai putea <zice că nu-i românască. Țăranul întrebă: cum e vremea? po­etul­­ Ilie , vremea trece ți se duce etc. Cu tote acestea D-l Laurian o dă ca de origină slavică. Vorba iubire... ce mai vreți ? tóte fiin­țele în țara asta se iubesc, adică voesc a­dice că : acțiunea de atragere Intre două ființe iubire, o numesc. Logá­­nulul dulcelor ilusil, momentelor feri­cite a dulcelor de smerdări, nu avem altă denumire de al da de­cât vorba iubire. Dar când dicem iub­rea vine D. Miklosich și ne spune stați ! nu vă însușiți poetica vorbă, căci ea este de origină slavă și derivă de la l­ubiți. Tot așa : cinste, slujbă etc. deri­vate de la limba slavă. Daci nu de pe aceste vorbe, dar cel puțin de pe alte mal bacane, se vede că infecțiunea a pătruns peste tot locul. In ministere, în corpuri le­­giuitore, în triburile, în armată, la Ateneu și, greu este să o spun, dar chiar la Academie trebue să te duci cu cuțitul In mână și să tai a­­dânc. Va curge sânge. Insă acela va fi un sânge mohorât, puroiu care scurgându-se va face mai mult bine de­cât răü restului de corp. Greutatea este de a găsi pe acel chirurgî îndemânatici penru a scăpa viața bolnavului, și apoi va trebui a găsi pe alții cărora nu sciu ce nume doctoricesc să le dau, carii se vegheze ca bula să nu să mai reîntorcá. Un exemplu : barbarismul eclezor tălmăcit prin drăgălașul cercetaș, nu este gonit nici a­ ll din regulamen­tele militare, ba încă este întrebuin­țat pe oă scară forte mare. Déca d-l Odobescu se putea felicita că a dat peste sus-­lisa tălmăcire, și a hotă­­rit dar a eclezorului afară, cine sunt acei care au căutat aducerea la în­deplinire a acestei hotărîri? Conferințele d-lor Xenopol și Gion sunt minunate, dacá nu vor lupta Insă pentru susținerea lor, vor ramâ­nea literi mortă. La 1871, când d-nii Laurian­­ Macsim făcură un înce­put de dicționar românesc, se vede In prefață u d espunere care se a­­semana cu a d-lui Gion în ceia ce privesc« veninul ce]l au și unii și alții în centra barbarismelor. Acolo (in prefața dicționarului) se spune intre altele că vorbele sfințite prin trierea atâtor veacuri, de­și de origină streină, se pot considera ca românesci; căci fiind­că au intrat ca locui­unî populare, ele au prins rădăcini afunde în limbă fiind­că nici în orma lor gramaticală nici în structura lor fonetică nu presint nimic strania urechei românesci, se pot deci admite la dreptul de cetă­țenia română și ca exemplu dă vor­bele : baba, bob, bălan, balaur, plătică, petic, ploscă etc. In fața acestor cuvinte, cu profa­nul care n’am intrat în adâncul sim­­bot românesc­, ce se mai­­ fie ? Când cuvinte ci babă, petic etc. nu sunt românesci, apoi când voiu pune mâna pe condeia și voiu încerca sĕ scriu românesce, am se dau peste cuvinte ca cete de mai sus, pe care de și d. Liurian le admite, d. Gion, pate înflăcărat de o pornire către a­­devérata și numai adevărata limbă ro­­mânâscă, ni-mi dă voe sĕ întrebuin­țez nici pe babă nici pe petic. Din partea unei inteligințî ca a d-lui Gion, pentru care eu am un adevă­rat cult, stabilirea unei limite in ceea ce privesce întrebuințarea barbaris­melor, se impune. Acum \pe­@ câți­va ani am fost atașat pe lângă secția VI-a de deli­mitare a fruntariei între noi și țara unguresca. Un conductor, pe care ’l aveam cu noi, român de nastere, fost grănicer, rie spunea în timpul­­ " ' v ' ■ 'w -‘­'d rie d­atîo, povești de veniere ; între altele l’am aufsit acésta frasă : curtă mă­ curră iuf că ursu-i Uessuit. Am rămas în­cremeni... l’am­ pus să-mi mai re­pete încă o dată ceea ce a spus și am avut chiar naivitatea să-l întreb dăcă scie franțuzesce, așa de curiose mi s’a părut cuvintele de curvă și blessuit. Décá­t. Gion m’ar fi audit pe mine spunând: »că pentru a scăpa de un urs ce era blessuit, curtam din tóte puterile mele“, sunt sigur ca ar fi <fi!, „sărmana limbă !“ Cu tote acestea nu pot spune cât farmec a­p produc asupra mea vorbele lui Ivașe din (orniareva, fost sergent de grăniceri. Prin urmare, iarăși o repet, cerce­tarea limbe române, în tota amă­nunțimea se impune, și când eu aud în crezul muntelui pe blessuit și pe curvă să nu mi se­­lică că sunt barbatisme. Cât privesce despre espresiunea dată de către d. Gon ca exemplu: lasă-mă mot, cher că eclatez, parole d'honneur esc­­agațmt bre, nici nu se mai încape vorbă că este un bar­barism de clasa I, jos cu el. Un popor „trebue să se îndestuleze cu ale lui și dintre ale lui.» Profit de acesta împrejurare pen­tru ca se spun că nu împărtășesc ideia d-lui Xenopol că femeea este acel element care contribue mai cu sema la răspândirea acestui jargon în limba nostra. Ni este femeea vi­novatul ci noi sutiem. Acțiunea ei asupra nostră e tote mică pentru a arunca asupri-i acestă năpaste. Cea mai bună s­curată vorbitare a limbei românesci, e Regina nostra, e dulcea poetă Carmen Sylva. Ei bine, acestă mare cugetatore a spus înaintea învățaților țărei că : „tréba femeei este la vatra ei» și că «fe­meea să tacă la biserică». Din aceste două fraze ascultătorul cel bine gânditor, va pricepe numai­de­cât că este de mică importanță acțiunea femeei asupra mersului ins­tructiv al unui topor. Femeea educă pe copilul său până la vârsta de 7 ani, îl învață temerea de D-<jeQ, respectul către ață și către mamă, ii vorbesce în limba cea mai curată posibilă (admițând acesta) despre tot ce ar putea pricepe mintea unui co­pil.... ce se mai face pe urmă cu a­­cesta limbă ? O stim cu toții, o soie profesorii, o st­re cărților. înainte de tote aprobarea cărților didactice trebuesc supusă unui regim sever în ceea ce privește limba, iar inspec­torii școlari și revisorii trebuee în­­specțiunile ce fac să se convingă despre limba vorbită de profesori. Căci români trebue să fim cu toții în acesta țară românască. Din espresiunea „femeia trebue să tacă în biserică« deducem că în societate tonul nu -i dă femeele ci bărbații; cultura graiului la femee se sugereză din a bărbaților, ei ce vorbesc ceasuri întregi la Ateneu și lucrezá ani întregi la Academie, înainte de tote bărbații să fie corecți. Când nu vom mai spune , lasă-me moncher că eclatezi nici femeia nu-și va mai permite scâlcirea cutare sau cutare. Imitarea limbei se face în ordine co­­boritore de la bărbat la femee.1) învinuirea d-lui Xenopol asupra sensului celui „frumos la figură dar urît la vorbă», nu-și are temeiul, căci înainte de tate, dacă lăsam fi­gura la o parte, suntem mai schilotul de tot la gură și nu femeel este da­rul de a vorbi în biserică Noi sun­tem biserica al cărei cult trebueste propovăduit de noi întâiu prin cea mai limpede și curată grăire româ­­nască. De la Sighica REPRESINTANȚII TEREI D. Ion Brătianu se născu­se la anul 1819, studiă arta militară în Francia, luă uă parte activă la revo­luția din 1848, făcând parte și din guvernul provi­sos După căderea revoluțiunei d. Brătianu fu exilat și locui în Francia până în 1837. In timpul exilului fu osândit la 3 ani închisore pentru participare la un complot în contra lui Na­poleon III. Intorcându-se în țară fu ales membru al divanului ad hoc, și făcu parte aprope din tote legislațiunile din anii următori. In anul 1866 făcu parte din primul minister al principelui Carol sub președenția d-lui Lascar Catar­­giu luând portofoliul finanțelor. Se retrase după două luni și luă portofoliul internelor, în 1867, în cabine­tul d-lui C. Crețulescu. Tot în acel an făcu parte din cabinetul Ștefan Go­­lescu luând pe rând portofoliul ministerelor de in­terne și de finanțe. In 1868 fu ad interim la resbel în cabinetul Nicolae Golescu și se retrase prin ve­nirea cabinetului Dumitru Ghica. La 1870 fu dat judecăți, în urma răsculei de la Ploescu făcută de d. Candiano Popescu, și achitat de jurații din Târgoviște. La 1876 făcu parte din oposițiunea unită și intră și intră în cabinetul Manolache Costache, după re­tragerea căruia luă președenția consiliului, aprope neîntrerupt, până la 1888. Sub președenția sea s’a făcut resbelul cu Turcia, s’a proclamat independința și regatul României. I. CL BRATXANtr Senator al Colegiului 1 de Gorj 1) Redacțiunea a lăsat colaboratorelui Leu de plină libertate de aprecieri, ca și în trecut, deși nu împărtășesce tate vederile sale. UN PERICOL La noi în țară se petrec lucruri cari nu se văd în nici o altă parte. Funcționarii publici se recrutăză în parte, mai cu sumă prin provincie, numai dintre acei cari sunt mal ciap­­căni, mal cu gură și mai curagioși, ca să nu cricem mai cutezători. Acesta se datoreza sistemului nos­tru electoral. Partidele au trebuință de omeni îndrăsneți, fără a se uita la faptele lor trecute, fără a cerceta caracterul lor, precum guvernele de la centru resplătesc de multe ori cu sume mari pe susțiitorii lor din Ca­meră și trenat când vorbesc mai mult, mai bine și mai violent la a­­dresa adversarilor. Acești funcționari publici, nu se mai tem de nimic, esploateza totul, svântă pământul, bazându-se pe ser­­viciele ce fac particulul lor pentru a nu fi pedepsiți. Deputații și senatorii conteza pe el, prefectul și de multe ori unii din sub­prefecți se tem de ei. Devin niște puteri în district. Se întâmplă însă câte uă­dată să se găsescă câte un procuror mai consciințios, vre­un judecător de in­strucțiune mai cutezător, descopere abuzurile acelor funcționari, se con­stată și încheiă actele de dare în judecată, trimițând pe culpabil în arestul preventiv. Atunci începe să se strige: persecuțiune, nedreptate, infamie ! Deputații alerg în tote păr­țile, rudele caută advocați cari să potă isbuti a scăpa nenorocii vic­timă a persecutării unor magistrați roți crescuți și fără inimă. Décá procesul e la tribunal, se ia advocați cu influență pe lângă gu­vern. Décá procesul e la curtea cu jurați, apoi se caută advocați cu legături multe în societate, cu rude sau cu prieteni numeroși, simpatic și abil la vorbă ca se pot­ fermeca pe jurați și a le smulge un verdict de achitare. De multe ori advocații acestor funcționari se fac chiar omeni poli­tici, cari juca un rol în societate. Advocații sunt așa de dedați cu cri­mele și delictele, atât de mult au vorbit în favorul clienților lor cul­pabili, căutând să’i scape, în­cât pentru el nu mai are nici uă în­semnătate, nu distinge crima din greșală, pentru el toți sunt clienți, toți sunt de uă potribâ, toți au drep­tul la apărarea și protecțiunea lor. De multe ori sunt așa de siguri de puterea cuvântului lor, ca să nu­­ fie de influința sau presiunea lor asupra ju­­cătorilor, în­cât nu se angajază numai a apăra dar chiar a scăpa pe clientul lor. Se întâmplă adesea ca un advo­cat din aceștia să devie ministru. Funcționarul scăpat de el se pre­­sintă pentru a’I cere un funcțiune. Acesta cerere nu’l surprinde. El își aduce aminte că a convins pe ju­decători de nevinovăția lui, prin ur­mare trebuie să fie și în ochii săi nevinovat. Funcționarul puțin corect este pus în capul unei dregătorii ca să mai săvârșască alte nouă fapte, alte nouă abuzuri. In tote părțile din lume pedepsele sunt torte aspre pentru tote crimele și delictele, toți cetățenii cari au că­­­zut într’un păcat sunt aspru pedep­siți ; însă când este vorba de un a­­buz al unui funcționar, legile sunt mai aspre, judecătorii sunt mai se­veri. El se pedepseșce fără cruțare, căci și legea și magistratul judecă ast­fel: «Un criminal ordinar pare că a săvârșit un act pedepsit de leg­i din causa lipsei, dintr’un simți­ment pervers născut în el și mărit prin atitudinea societăței către dân­sul, pe când un funcționar are exis­­tența­­ zilnică a lui și a familiei, are considerațiunea cea mai întinsă a concetățenilor săi. Pentru ce a a­­lergat el la asemenea fapte? Negre­șit e un om pătimaș, dispus la lu­cruri necinstite, prin urmare nu mai merită să facă parte din societatea cinstită și morală. La noi din contra, un om care a furat o pâine, un obiect de mân­care din cauza femei, se pedepseșce aspru pentru că nenorocitul nu are bani nici să plătască avocatul nici să intervie ici și calea, nu are in­fluența ca să mi­l­ocască pentru el. Funcționarii, negreșit vorbim de cei răi și necinstiți, tot­deauna pástrezá cu ce să acopere ori­cari cheltueli, și cu prisos, căci când cine­va are libertatea să facă totul, punga i se umple lesne. Prin urmare, trebue măsuri luate ca se scăpăm societatea de acest flagel. A<ju­ nu mai suntem ca în vremile trecute când nu aveam o­­meni și trebuia, cum­­ facea o dată Beizadea Mitică, să ’I aducem din streinătate sau să­­ facem la tâm­plar. O sumă de tineri vin din străi­nătate și alta es din scalele nóstre cu stiință și cu principii de mora­litate în suflet pe cari le dă tine­rețea și educațiunea cea modernă. Pe urmă ar trebui să se renunțe la sistemul de a se face politică din funcțiunele statului. Să se ție un re­gistru despre actele fie­cărui funcțio­nar și când este dat afară de un guvern, să nu se mai primescá de altul decâ se găsesce în contul lui fapte cari dau convingerea unei neo­­nestitățî. De asemenea autoritățile judecă­­toresci ar trebui să fie mai aspre, căci deci se va urma cu toleranța de până acum vom vedea preferate funcțiunile publice chiar cu crimi­nali. în formațiuni Nu se confirmă scirea despre prin­derea lui Popovici, fost casier la so­cietatea de construcțiii. D. Maxim, judecător de instrucție face investigațiunile necesare. --------­Poimâne prima representațiune a circului Schuman, cu program bogat și variat. In cursul acestei săptămâni apare în volum romanul Jertfa datorit pe­nei d-lui N. G. Rădulescu-Niger , cu­noscut cetitorilor noștri. —x— Guvernul va cere Camerei după vacanțe a se vota urmatorele proecte de legi: Modificarea legei tocmelor agricole. Regulamentul imprimeriei statului și a Monitorului oficial. Legea pentru îmbunătățirea cleru­lui mirean. Legea pentru deschiderea unui credit necesar fortificațiunelor. Osebit de aceste legi se vor vota și bugetele generale. --------­A început a circula zvonul că ple­carea d-lor Carp și general Manu în străinatate ar fi în legătură cu efec­tuarea unui nou împrumut de 80 de milione, îndată ce corpurile legiuitore se vor deschide guvernul va fi interpe­lat, decâ e sau nu rendic acest zvon. — ---­Mai multe persone din societatea bucuresceană vor lua în curând ini­țiativa pentru formarea unui club carpatin. Principele moștenitor Ferdinand va fi proclamat președinte onorific al acestui nou club.

Next