Romanulu, octombrie 1891 (Anul 35)

1891-10-09

934 din trei fii nu-i rămâne de­cât unul, pe care l’a trimis să-și facă studiile la Nancy, și pe care imediat ce s’a întors Ináéra l’a înscris ca voluntar în armată, și nici pe acesta nu’l lăsați să fie măngăerea bătrâ­­nețelor sale. Terminând, d. Basilescu face apel la senti­mentele de dreptate și umanitate a jurați­lor și este pătruns de convingerea că juriul va recunoște cât de neîntemeiată este acu­­sațiunea ministerului public și că în conse­cință va da desigur un verdict de achitare acusaților.. D. Bossie ia apoi cuvîntul pentru apă­rarea sergentului Niculescu. Discursul d-sale este un notă veselă în ac­esta profesiune de elocința. Apărarea presintata de d. Bossie face u­ impresiune bună asupra juraților și a publicului, care, aprobându-l de mai multe ori, a silit pe d. președinte să facă somațiuni severe. D. Păucescu apărătorul soldatului Marin Popescu, crede că sarcina lui nu va fi grea, de­ore­ce soldatul Marin Popescu n’a fost de­cât un simplu pilot care esecuta ordi­­nile superiorilor. Se știe cum se dau și cum se esecută ordinele în armată. Nu vede nici un acusațiune seriosă con­tra sea și conchide cerând juriului un ver­dict de achitare. Ședința se redeschide la orele 9 sora D. Marinescu are cuvântul pentru apă­­rarea lui Penescu. Nu pate se­-și păstreze calmul și sângele rece care se revoltă vâ­nând că se ’aduce pe banca acusațiune! un om în contra căruia atât instrucțiunea orală cât și cea scrisă n’a putut stabili încă nimic. D-sa conchide cerând achitarea clientului seu. D-na Meitani ia apoi cuvântul pentru apărarea d-lui Montesi, d-sa constată că instrucțiunea la noi nu diferă de timpu­rile inchisițiunei de­cât numai că nu exis­tă aparatele de tortură ce se întrebuințat­ pe atunci. D-sa nu póte se’și esplice se­veritatea cu care s’a procedat la instruc­țiune, așa d na Montesi pentru a ’și vedea soțul la Vacăresci a trebuit se aștepte două săptămâni până ce judecătorul de instruc­ție se’i dea autorizațiunea necesară. C8 crimă a comis ere­d. Montesi, ce asasinat a făcut d-sa pentru a fi tratat atât de se­ver, întocmai ca cum ar fi fost un LI cinsky. D sa mai invoca deposițiunile exclusiv favorabile acuzatului făcute în ședință de niște persone cari prin posițiunea lor so­cială sunt puse mai presus de veri­ce bă­nuială. Ședința se suspendă pentru 15 minute La redeschidere d-nu Nacu, apărătorul d-lui Milofoai arc­ , oot­vitate suspendă din nou ședința, de­ore­­ce afară în curte era un scandal de ne­­descris. Mulțimea batea în ușă și huiduia gean­­darmii, ast­fel că în sală continuarea des­­baterilor devenise imposibilă. Președintele a dat ordin ca se se puse la disposiția fcsa un pluton de geandarmi, cari sosind ime­diat reușită a stabili ordinea.] Peste 10 minute desbaterile reîncep, d. Nacu continuă. D. Nacu cere juraților în primul rând indulgență și răbdare. D-sa íntreba pentru care motive este adus Montesi pe banca acusaților, a comis el are un asasinat, a comis el are uă crimă perversă? Nu póte se fie acuzat de alt­ceva de­cât de opt bonuri false, do­uă situație de nisip și do­uă situație jle var, cu alte cuvinte de vre­­uă diferența de 49.000 lei. D. Nacu areta tóté șicanele cele mai răutociase ce întâmpina d. Monte și la pre­darea petrișului. Așa i se interzicea să evicule mai multe trenuri cu petriș, nu permitea circularea trenurilor noptea, ast­fel că dacă se întâmpla să aibă mai multe vagone de predat și nu se termina Ziua era împedicat de a circula noptea pentru ca sé depue petrișul la locurile indicate. D-sa se miră de modul cum afaceri s’a fă­cut instrucțiunea, instrucțiunea acestei a fost mai mult făcută de ofițeri de­cât de cel cari asistaă tot­deauna la instrucțiunea făcută de judecători; acesta este după d-sa un fapt fără precedent, căci se știe că ins­trucțiunea trebue să fie secretă, nici chiar procurorul n’are drept să asiste, dar încă niște ofițeri. Direcția torturilor,­­Jice d-nu Nacu, de ce nu s’a presintat la judecată; de ce nu se constitue ca parte civilă ca se cera cea ce i s’a frustrat ? Or, neexistând nici un păgubaș, me întreb cum atunci pute să e­­xiste fals fără prejudiția? De obiceiu când comite cine­va un falși, îl comite în preju­­dițiul cui­va, a^l nimeni nu se presintă pentru a formula vre-o pretențiune în contra lui Montesi. D-sa se miră cum vă administrațiune de 100 de milione să aibă atâta încredere într’un simplu verificator Pantelli—un om care intră în serviciu fără prestare, de ju­rământ—încât comandantul fortului să’i încredințeze bonuri iscălite de d-sa în alb, așa că Pantelli era liber să umple albul cum el va găsi cu cale. După ce enumereza mai multe fapte cari cad în favorea acuzatului, D-sa imploră juriul de a da un verdict de achitare în contra unui om pe care niște martori demni de taía încrederea l’au taxat de o­­norabil, sârguitor și demn. Ședința se ridică la orele 12 noptea, a­­nunțându se cea viitare pe atji la orele 11 a. m. RUSII ȘI ENGLESII Cititorii noștri sciü că telegramele și­­ ziarele streine ne-au vorbit des­pre ocupațiunea statului Pamir, de către ruși, care este un punt im­portant pentru a se apropia de In­­diele englese. Acum altă scrie ne vine tot din acea direcțiune care pare menită a înăspri relațiunile din­tre Rusia și Englitera. După ce rușii s’au instalat la Pa­mir, sub denumirea de misiune, un ofițer englez, căpitanul Younghusand s’a dus să parlamenteze cu el, din partea lui sau a guvernatorul In­­diilor iu seim, cerând să urmeze și el misiunea pentru cunoscerea țerei. Rușii n’au voit să admită cererea căpitanului englez și l’a lăsat să plece, însă n’a făcut uă distanță murf % ol » râdllt qraqqinqt A fost focali din Pamir ? se întrebă ziarele franceze. Ziarele engleze afirmă că rușii chiar nu’l au dat timp de a se depărta și l’au și trântit la pă­mânt, atacândul mișelesce. Acest fapt a produs în opiniunea publică din Londra și între autori­tățile din Indii uă adâncă impresiu­­ne. Se așteptă scris mai positive și mai directe cari să confirme tele­grama din Bombay care a anunțat acest fapt, pentru a se vedea ce este de făcut. Cu tote acestea zia­rele engleze și germane au ridicat glasul pentru a protesta contra aces­tui mod de a se trata parlamentarii. Mai cu scri­i foile engleze sunt u­­nanime a veșteji faptul, și a cere re­­parațiune. Presa rusă nu simte însă nici uă impresiune din causa acestui fapt; ea reproduce numai observațiunile foilor engleze și germane, fără a a­­dăuga nici un comentar. ROMANULU 9 OCTOMBRE 1891 BUCURESCI, 83 BRUMAR CÂnd d. Teodorescu a eșit din mi­nisterul generaluluiJRorescu, am pre­­vezut de atunci că era un început al înlăturării elementului liberal din mijlocul unui element care are pre­­tențiunea de a se fi coborât cu coș­­nița din cer pentru a domni lumea. D. Teodorescu avusese nenorocirea pentru nobilii noștrii conservatori d’a se nasce dintr’u­ familie obscu­ră, din clasa poporului muncitor care își susține viața prin sudőrea frun­­ței sale. Pe acesta a trebuit să-l Io­­vască întâia acel cari an pretențiu­­nea să alâgă grâul din neghină, să lase numai bobe de grâu curat cum zic el, cu tóte că după noi grâul curat e poporul și neghina elemen­tul strein care s’a transformat fără scirea lui Dumnezeu în clasă dom­­nitóre, în aristocrația țerei. A doua jertfă pe altarul conser­vatorismului era destinată de Ilariu Isvoranu. Domnia sea nu este toc­mai din clasa populară, nu s’a născut tocmai în bordeia séu cocióba, ta­tal séu a fost proprietar, avea preten­­țiunea de boernași, trecea de aristo­crat în cercul său unde cască gură se uitau la densul ca la un cireși copt și ascultau cuvintele lui ca precep­tele din Evangeliă. Dér d. Isvoranu pentru că făcea parte dintr’un grup liberal și se aliase cu conservatorii ca se împace și capra și varza, în­cepu­se perte consecutiv dimineța pălăria naltă boerască și după prânz pălăria male democratică. Acesta e­lasticitate de pr­icipii supora pe conducătorii partidului conservator și ministrul Domentelor fuse con­damnat. Ei credeau că dacă un dată i s’a făcut onorea să fie admis în­tr’un minister boeresc, trebuia să re­nunțe la tóte ideile, la tote disposi­țiunile, la tote tradițiunile, la tote slăbiciunile și la tote principiele sale fie chiar asupra formil sau figurii pălăriei. După condamnare trebuia du­ulul pentru captarea apelor b&ile de la. Ciuruia isi v^aumaucoci sau Lacul Sărat, a fost prima lovi­tură de cuțit la ghilotina conserva­torilor. Inse gâtul d-lui Isvoranu gros și dintr’uă singură crestătură capul n’a putut se cară. Când tre­buia să se repete încercarea d’un léiü, generalul Florescu închise Ca­mera deputaților și ghilotina rămase în local, în ciuda doritorilor de a vedea sângele ministerial al d-lui Is­voranu curgând pe ulițele Bucures­­cilor. Ceea ce n’a avut loc atunci cnse, pe cât se vede din atitudinea agen­ților catargicsci, se va face acum. Sentința e dată, lucrul e început și tot ce se începe în lume acesta tre­bue să se sfârșască. Dar nu vor fi numai d. Teodorescu și d. Isvo­ranu victimele. S’a lovit în soldați, s’a esecutat și se esecută soldații ca se vie rîndul și generalului. După tactica resboiului se solă că până nu se înfrâng și omorä sol­dații, nu se póte pune mâna pe șefi, nu se câștigă bătălie complect. După complecta esecutare dar și a d-lui Jivoraru, va veni rîndul d-lui Vernescu. După zgomotele ce circulă acum zilnic, se trateza cu grupul concen­trat. Până arl era vorba de intrarea d-lui Alexandru Lahovary în minis­ter, azi a venit și candidatura ge­neralului Manu pe tapet. Făcân­­du-se acesta împăcare, dorită de tote facțiunile conservatore, elementul vernescan cu șeful său trebue sc dispara. Z­ilele d-lui Isvoranu sunt deci ficșate și ale d-lui Vernescu numérate. Acesta e natural. Liberalii aliați cu conservatorii trebuiau să se aș­tepte la așa ceva. In consecințele po­litice mai curând sau mai târziu trebue să se pedepsescá. D. Catargiu cu al săi au putut să se alieze cu vernescanii, cum s’au aliat și cu d-nii C. Brătianu și Fleva, pentru a pune mâna pe putere. Interesul așa cerea. Dar ei nu puteau uita, când au luat guvernul și au devenit atot­puternici, că d. Vernescu a lucrat cu multă energie pentru răsturnarea partidului conservator în anii de la 1871 până la 1876, că a fost unul din acuzatorii cei mai categorici și a votat darea în judecată a miniș­trilor reacționari. In lumea acesta se uită spoliarea, se uită lovirea, se uită totul, afară de umilință, afară de dispreț. D­lui Vernescu are să se platescă după principiile evange­­lice cu vârf și îndesat, pentru că conservatorii sunt buni cresenț­ când este în joc interesul lor de partit. Nu rămâne dor nici să îndouială că elementul liberal să vor înlătura și se va compune un minister omogen nu­mai din omeni cari vor recunosce singură autoritatea d-lui Catargiu ca șeful partitului. Este însă uă mică dificultate, că OrC"Cu­ltî v*.wni. ha !* Vin.« tul avănt catargist. D. general Fio­rescu pore ca un c­ata ^ ca d. Lahovary, pare că nu este așa de brav și strategic ca generalu Manu, dar se pare că are și d-sea destulă experiență și destulă abili­tate. Primul ministru a asistat cu regele la combinațiunile politice de la Monza și a intrat prin urmare în consiliul Zeilor dominanți azi în Europa. Acesta­­ i-a dat un caracter în rolul politic ce are să se joce în România pe timpul unor evenimente. Prin urmare va fi cu greu a se înlătura gene­ralul din fruntea guvernului. Lupta se va încinge dér între d. Catargiu și actualul prim ministru pentru pre­­ședenția consiliului. Caci generalul Florescu se va da de partea d-lui Vernescu și al sei, cine scrie unde vor merge lucrurile. Regele pate nu va voi să se despartă de un consi­ler care se­ă azi tate secretele de stat, pe când d. Catargiu nu se­ă nimic. Pe urmă suveranul nu prea se încrede în d. Catargiu. Prea a­ost schimbător în hotărirele sale. In tot cazul lucrurile par încur­cate și numai Dumnezeu sa­ă cum se vor termina. Noi înse credem că triumful mo­mentan pate să fie al conservato­rilor puri, dar până în sfârșit el va al liberalismului. Ciocnire de vapore Vineri pe la orele 12 a. m., Zice Galații, că un vapor englez ce venea spre Galați, în dreptul Tulcei a anatorul cel mare, a lovit un va­por rusesc al societăței Gagarin, tă­­indu-i salonul de la pupa drept în două. Uă parte din bărăt a vaporu­lui a dispărut în Dunăre. Tot atunci a fost lovit și vaporul nostru de resbel «România» ce era acostat în portul Tulcea, causându-l câte­va stricăciuni. Echipagiul a fost scăpat. Vaporul englez este sechestrat în portul nostru, a confundat’o cu uă mișcare de re­ragere. De aci falsa depeșe în care el anunța că congresiștii au fugit pe oră linia, înainte de înfrângerea gu­vernamentalilor. Noul împărat al Aus­­tro-Ungariei Erl am vorbit despre atentatul de la Rosenthal și am susținut că mâna rusască nu pate fi străină la acel fapt, căci numai ea are interes să dispară Frantz Iosef și să fie înlocuit cu arh­iducele Frantz F­erdinand care a fost atât de bine sărbătorit prima­vara acesta la Petersburg și care se pre­supune că a luat angajamente cu Rusia de a se alia cu ea când va pune corona imperială pe cap. As­­tf­el mai multe ziare austriace ne aduc scirea că se prepară la Viena un act formal de abdicare al arh­i­­ducelui Carol Ludovic, fratele actua­lului împărat, în favorea fiului său arh­iducele Frantz Ferdinand, care va fi proclamat moștenitor al tro­nului. Acest act se va îndeplini îna­inte de sfârșitul anului acesta. Lucrurile merg dar repede. Este acest act din causa are"*?*"1’’1", *7“’' v. asigura moștenirea tronului in cașul unei alte încercări care se is­butască, sau se află în cercurile aus­­triace omeui pun­ui, cum e auluiul broșurel publicată Zilele trecute, cari au înclinări către alianța cu Rusia și voesc se grabea ca lucrurile. Se pare și una și alta ? Streinii in luptele de la Chili Se vorbise mult la curtea din Viena că Jean Orth ar fi luat parte alături în congresiști la Chili contra lui Bal­­maceda. Astăzi se desminte acea sorie. Acea ce dedese loc la un aseme­nea zgomot se crede că este că două ofițeri superiori germani combătuse înaintea Valparaiso: unul general Con­te, de origină din Düsseldorf, cel­ I­­alt colonel Korher, din Stuttgard. Aceștia au și făcut să triumfe con­­gresiștii, căci le-a arătat să combată în ordina risipiți. Balmaceda, care nu cunoscea acesta nouă manevră, Henri Rochefort . Sinuciderea gener. Boulanger După fonul gazetelor boulangiste, foștii partizani al generalului Boulan­ger sunt forte consternați de mor­tea lui. Sinuciderea generalului a provocat mai ales în d. Henri Rochefort să adâncă durere. In numărul de eri am publicat te­legrama ce dânsul adreseza­­ Ziarului Intransigeant în momentul când află despre sinuciderea lui Boulanger. Le Figaro primește următarea de­peșă de la Agenția Dalziel din Londra: «D-na Henri Rochefort va pleca mâine diminuță la 10 ore la Brux­elles, pentru a asista la înmormân­tarea generalului Boulanger. Vin­­transigeant va trimite un delegațiune la Bruxelles care va fi condusă de generalul Vaub­an, administratorul țarului și Philippe Dubois redactor. D. Henri Rochefort pe care l’am ven?ut a<fi, pare tot sdruncinat: «N’am dormit totă noptea, <?ise densul unuia din representanții noș­tri­. «Nu am putut să-mi întorc gân­dul de la sfârșitul teribil al amicului med, nici să mĕ opresc de a mĕ gândi la mârșăvia acelor ce l’au îm­pins până la sfârșit. Aceiași ticăloși , voesc să mă amnistieze; dar nu­­ voesc eu amnistia lor. Voi­ insulta, la nevoe, tata lumea, chiar pe M­me . Carnot, pentru a face imposibilă­­ amnistia mea. Vom vedea póte a­­i tunel daca micii Carnot vor lăsa să . . se insulte muma lor fără a șovăi. «Voi­ continua tot­de­una se pro­­­­­testez contra acelora cari ad usur­­. pat puterea. Se pare că radicalilor­­ nu le ajunge încă, de a linge picio­­a­rele ticălosului Constans ; este ade­­vărat că el îl ține sdravăn în mână ; și că curelele care îl înhamă la ca­­­­rul séd sunt bine tinu­? mine, nu voi­ înceta md uă deU­a , denunța r cari face tot -Jutj ii stă­m putință pentru a aco­­­peri țara nóstra de ruiine și de măr­u­­­șăvie.» Pe de altă parte, d. Rochefort a­­ declarat unuia din redactorii Daily­­ Telegraph că mori­ea generalului nu i va pune capăt agitațiunilor în favo­rea revizuitei constituții; ea nu va avea altă consecință de­cât reunirea într'un singur grup a celor două fracțiuni a partidului revisionist, a­­­­dică acei cari doread revizuirea fără participațiunea generalului și acel ce­i o doread cu concursul său. «Pănă acum, <j­ise dinsul, au fost I divisiuni în partidul boulangist, unii­­ dorind să se abțină de a lua parte i la alegeri, alții cerând a participa. Aqli acesta divisiune nu mai es­stă ■ și partidul nu va asculta de­cât­­ [ unui singur cuvânt de ordine. «De altmintrelea, • adaogă dânsul ■ terminând, toți partizanii și amicii ■ generalului Boulanger vor ține la Bruxelles uă conferință în care vor ■­ficsa casa organisațiunei lor viitoare , și de calea ce vor avea sĕ ur­­­­­­mele.*­u­­sele d-lui Rochefotr­ee confirmă FOIȚA ROMANULUI 9 OCTOMBRE 4­L­I­B­E­R­T — Pe toți aceia pe care’l iubem, îmi zise el. Expediase, după cum v’am­ zis deja mai sus, pe fiul său și pe fiica sa, și casa re­­mânând ast­fel deșartă în urma plecărei lor, el se repedi în acesta odaie, în o­­daia unde se întrunea familia în tote se­rile. In Zilele fericire­­lor, dar el nu ve­nise aici pentru a se înduioșa de fericirea trecuta, nici pentru a se închina la urmele aceleia; el venise ca inchizitorul, ca jude­cătoria; venise să caute un secret care putea să’i reducă inema ia uă ruină. Des­chise tóte sertarele, căută In tóte păr­țile... și găsi! De două­zeci de ori, în decurgerea a­­cestei cercetări, el se simți tulburat ca de niște mustrări de cuget. Se ’ntreba daca nu stă mai bine de a ignora, de a uita; decä cicatricea inimei sale nu s’ar vindeca. De ce să scormonască în acest trecut și să se înverșuneze la niște descoperiri care au putea de­cât sa mai agraveze durerea lui? Dar, In acelaș timp, el simți urerea îndoilei: era peste putință de a nu vedea limpede în simțimintele sale, de a nu cu­­noște istoria sa proprie. Primele cercetări, făcute iute și cu ner­­bdare nu desvăluira nimic. Se opri pentru a gândi. Speranța intra iar în inima lui, readucând liniștea; pe urmă se întorse de uă­dată amintirea spaimelor vechi și frecatore, și de cuvinte forte limpezi, aprope formale, ce auzise­ră deta. Se puse iar pe lucru cu mai multă reflexiune, punând la uă parte scrisorile, notițele, cercetând datele, ținând socotală de cel mai mic indiciu, ajungând din când in când la sîngele rece al unui analist, voind să-și însușăscă cu ori­ce preț sigu­ranța nenorocitei sale, și ne­înțelegând cum ar putea să supraviețuiască, nedo­rind și nesperând’o. — Viața mea a sfârșit. Zicea el. Ceea ce era și mai îngrozitor pentru el, este când infidelitatea ’i fu demonstrată, dar fără uă dată precisă și sigură. I se părea că pe lângă pierderea covârșitoră a cărei dovadă palpabilă’i se presenta înaintea ochi­lor, se mai lega pentru el și durerea unei duble separațiuni, inevitabilă, nestrămutată. «Nu mai am copii!» Zicea el. Și imediat adăogă: «Așa de mult ’i iubim!... Cât de mult ’i iubesc !» In momentul acela, îmi scrise: «D-ta ești­ tot ce-mi mai rămâne.» Rămase mult timp ca nimicit sufletește, pierzând simțimântul amănuntelor, știind numai că era ceva îngrozitor și că sufe­rea grozav de mul, fără să știe anume de ce bolă. Pe urmă începu din nou a gindi, și imediat, începu să și cerceteze. Descoperi, în cele din urmă, care’l făcu să scotä în mijlocul un­deta, durere­ sele, un strigăt de bucuria ! Victor era al­tul, de­sigur ! «O scumpule, o copilul meu! O tu care esel cea mai bună și mai scum­pă parte din viața’mi, tu esel iar al mea! pare-mi-se că parcă ai scăpa de marte, sub ochii mei, și că sunt beat de fericire de întâiul teu zimbet.» El se simțea inun­dat de delicii, când amintirea durerosă a celei­l’alte se deștepta de uâ doja în cu­getarea sa, pentru a readuce acolo neca­zul desnădejdei. Iși aduse aminte de tóte amanunțimele vieței sale, de Zilele de ne­liniște, de Zilele mai numeróse de veselia nețărmurita, de măgulițele scumpe, de vo­cea dulce, de încrederea fără margini, de acesta dragoste filială tânără, atât de câl­­durosa și atât de gingașă. El învinovăți justiția lui D-zeu: «Ce am făcut eu? ce a făcut ea pentru a cădea într’un ast­fel de mizeria ?» I se părea că după un ast­fel de separațiune, în care cele două inimi continuă a trăi pentru a continua a suferi, separațiu­­nea prin marte nu era nimic. Se apropia de odaia deșartă a Victori­­nei spre a vedea locurile unde a trăit o­­biectul care ’i a fost scump, dar n’a putut trece pragul. Se simți gonit cu vrăjmășia din sanc­tuarul acesta și alergă în cabinetul său‘ unde căZu aprope lipsit de simțiri, pe un fotoliu. Ea îl găsii în situația aceea. Acolo suni povesti tóte. Pe când îmi vorbea, zării co­dul civil, deschis, pe biroul lui, la artico­lul 3121 Dezicerea paternităței, — Te ai gândit la acesta? îl întrebaia. — Da, îmi zice el, am cântărit și exa­minat tóte cele cu uă metodă și uă luci­ditate de spirit care m’a surprins pe mine însumi. Cred și eu că vr’o 2 Zile am ră­tăcit cu gândul și nu sc­am în­cotro se apuc, dar acuma simt câ’s forte calm. — Dar, îl Zise ia, dezicerea paternitatei! acesta ar fi oă lovitură îngrozitore pentru acei care te iubesc, desenarea morței și a.... — Erai să spui că o so fie și desena­rea mea. Ei bine, trebuie se’ți aduc a­­minte, Zise el zîmbind cu amărăciune, de doctrinele nóstre: «Qnórea mea este in­tegră, de­ore­ce nu m’am lipsit de la nici uă datoriă.“ Dar nici nu era nevoie de a delibera, de­ore­ce eu nu mă aflu în nici una din condițiunele articolului 312. i­.— Din fericire­ strigam­, pentru că ea unul, sunt departe de a crede.... îmi aruncă cu privire atât de durerosä în­cât nu îndrăsneam se continuu. — Crima mea datoria, îmi zise el, era de a mă gândi la fiul meu, care după drepturile firesci, este moștenitor a tot ce posed. Nu vorbi de drepturi firesci, îl zi­­sem­. In caz deea banielile d tale sunt întemeiate, atunci d-ta esel cel lovit, dar fiul d-tale conservă pe sora sa atât înain­tea naturei cât și înaintea legei. —­ Legea, îmi Ză la el, o face moșteni­­torea unei averi care venind tata de la mine, nu’l aparține decât printr’un nedrep­tate legală. E un adevărat jaf. Dar recu­nosc că n’am nici un mijloc de a mă o­­pune, se va pastreza nu mai vorbim despre acesta, tóte drepturile sale, ea este încă fiica mea, sora. Și adaogă, încet de tot în­cât abia auzit: — Este unul care se bucură... Acesta era cestiunea teribilă care mă obsedia de la început. Un duel ! Cum s’ar putea el hotarâ la un duel, în înprejurările în care se găsea ? și cum se scape din eventuali­tatea acesta? Primul impuls, și, pentru a zice astfel, strigătul naturii, era resburarea. Acest om era mai mult ca un omorîtor. El desono­­rase femeea, osândise pe bărbatul ei la desnădejde, și pe copii la rușine. El își a rîs timp de șapte spre­zece ani, de acest bărbat înșelat. Nu era una din emoțiunele resimțite, una din jertfele săvârșite, în timp de șapte­spre­zece ani, de un bărbat bat­jocorit într’un chiptn&vrednic,"care să nu se fie ridicat împotriva aceluia. Lumea, dacă o să descopere tóte aceste taine, ceea­ ce era de temut, o să ierte mai curând pe seducătorii, de­cât pe acest bărbat înșelat care nu s’ar răsbuna. Există pentru aceste dar avert­ uă morală ștrengărescă,­care este negația ori și­cărei morale, și care cere pentru reabilitarea bărbatului, căruia nu i se póte reproșa nimic, un asasinat ori și care ar fi, pe al său sau pe­ al altuia. Tre­cuseră șapte­spre­zece ani peste greșală, dar acești șapte­spre­zece ani o reînoiau și o adânceau. Fie­care 7> 00 s-a scurs în timpul acestor șapte­spre­zece ani, era o­ nouă ofensă. Pe de altă parte, trebuia ore, putea ore să vie lucrurile la scandal? ca lumea n’o s- o afle, asta nici nu era de nădăjduit; dar, ori și cât de neînduplecată ar fi, s’ar simți totuși îngrozit de enormitatea con­secințelor. S’ar scie câ e primejdios de a vorbi.­Respectul ar învinge iubirea de scan­dale. Zgomotele n’au fost răspândite de­cât uă voce jósa. Efectul s’a produs și uitat, aprópe uitat. Afară de tatal, care, prin ca­racterul său și celebritatea sa, era un for­ță, mai era și un fia de două­zeci de ani, care purta sabia, și de al cărui curaj nu se putea îndoi nimeni. Totul se uită, până chiar și calomnia se uită, când mortea a pus capăt unei ursite. Libert avea in­giu­­i­ti Iul nisce prieteni ardinți; era școla lui care la trebuință putea să facă mai mult zgomot de­cât cei răutăcioși. La primul cap de operă ce va publica, totul ar dis­părea în aclamațiunea triumfului. Va urma­, * K *■

Next