Romanulu, octombrie 1891 (Anul 35)
1891-10-09
934 din trei fii nu-i rămâne decât unul, pe care l’a trimis să-și facă studiile la Nancy, și pe care imediat ce s’a întors Ináéra l’a înscris ca voluntar în armată, și nici pe acesta nu’l lăsați să fie măngăerea bătrânețelor sale. Terminând, d. Basilescu face apel la sentimentele de dreptate și umanitate a juraților și este pătruns de convingerea că juriul va recunoște cât de neîntemeiată este acusațiunea ministerului public și că în consecință va da desigur un verdict de achitare acusaților.. D. Bossie ia apoi cuvîntul pentru apărarea sergentului Niculescu. Discursul d-sale este un notă veselă în acesta profesiune de elocința. Apărarea presintata de d. Bossie face u impresiune bună asupra juraților și a publicului, care, aprobându-l de mai multe ori, a silit pe d. președinte să facă somațiuni severe. D. Păucescu apărătorul soldatului Marin Popescu, crede că sarcina lui nu va fi grea, deorece soldatul Marin Popescu n’a fost decât un simplu pilot care esecuta ordinile superiorilor. Se știe cum se dau și cum se esecută ordinele în armată. Nu vede nici un acusațiune seriosă contra sea și conchide cerând juriului un verdict de achitare. Ședința se redeschide la orele 9 sora D. Marinescu are cuvântul pentru apărarea lui Penescu. Nu pate se-și păstreze calmul și sângele rece care se revoltă vânând că se ’aduce pe banca acusațiune! un om în contra căruia atât instrucțiunea orală cât și cea scrisă n’a putut stabili încă nimic. D-sa conchide cerând achitarea clientului seu. D-na Meitani ia apoi cuvântul pentru apărarea d-lui Montesi, d-sa constată că instrucțiunea la noi nu diferă de timpurile inchisițiunei decât numai că nu există aparatele de tortură ce se întrebuințat pe atunci. D-sa nu póte se’și esplice severitatea cu care s’a procedat la instrucțiune, așa d na Montesi pentru a ’și vedea soțul la Vacăresci a trebuit se aștepte două săptămâni până ce judecătorul de instrucție se’i dea autorizațiunea necesară. C8 crimă a comis ered. Montesi, ce asasinat a făcut d-sa pentru a fi tratat atât de sever, întocmai ca cum ar fi fost un LI cinsky. D sa mai invoca deposițiunile exclusiv favorabile acuzatului făcute în ședință de niște persone cari prin posițiunea lor socială sunt puse mai presus de verice bănuială. Ședința se suspendă pentru 15 minute La redeschidere d-nu Nacu, apărătorul d-lui Milofoai arc , ootvitate suspendă din nou ședința, deorece afară în curte era un scandal de nedescris. Mulțimea batea în ușă și huiduia geandarmii, astfel că în sală continuarea desbaterilor devenise imposibilă. Președintele a dat ordin ca se se puse la disposiția fcsa un pluton de geandarmi, cari sosind imediat reușită a stabili ordinea.] Peste 10 minute desbaterile reîncep, d. Nacu continuă. D. Nacu cere juraților în primul rând indulgență și răbdare. D-sa íntreba pentru care motive este adus Montesi pe banca acusaților, a comis el are un asasinat, a comis el are uă crimă perversă? Nu póte se fie acuzat de altceva decât de opt bonuri false, două situație de nisip și două situație jle var, cu alte cuvinte de vreuă diferența de 49.000 lei. D. Nacu areta tóté șicanele cele mai răutociase ce întâmpina d. Monte și la predarea petrișului. Așa i se interzicea să evicule mai multe trenuri cu petriș, nu permitea circularea trenurilor noptea, astfel că dacă se întâmpla să aibă mai multe vagone de predat și nu se termina Ziua era împedicat de a circula noptea pentru ca sé depue petrișul la locurile indicate. D-sa se miră de modul cum afaceri s’a făcut instrucțiunea, instrucțiunea acestei a fost mai mult făcută de ofițeri decât de cel cari asistaă totdeauna la instrucțiunea făcută de judecători; acesta este după d-sa un fapt fără precedent, căci se știe că instrucțiunea trebue să fie secretă, nici chiar procurorul n’are drept să asiste, dar încă niște ofițeri. Direcția torturilor,Jice d-nu Nacu, de ce nu s’a presintat la judecată; de ce nu se constitue ca parte civilă ca se cera cea ce i s’a frustrat ? Or, neexistând nici un păgubaș, me întreb cum atunci pute să existe fals fără prejudiția? De obiceiu când comite cineva un falși, îl comite în prejudițiul cuiva, a^l nimeni nu se presintă pentru a formula vre-o pretențiune în contra lui Montesi. D-sa se miră cum vă administrațiune de 100 de milione să aibă atâta încredere într’un simplu verificator Pantelli—un om care intră în serviciu fără prestare, de jurământ—încât comandantul fortului să’i încredințeze bonuri iscălite de d-sa în alb, așa că Pantelli era liber să umple albul cum el va găsi cu cale. După ce enumereza mai multe fapte cari cad în favorea acuzatului, D-sa imploră juriul de a da un verdict de achitare în contra unui om pe care niște martori demni de taía încrederea l’au taxat de onorabil, sârguitor și demn. Ședința se ridică la orele 12 noptea, anunțându se cea viitare pe atji la orele 11 a. m. RUSII ȘI ENGLESII Cititorii noștri sciü că telegramele și ziarele streine ne-au vorbit despre ocupațiunea statului Pamir, de către ruși, care este un punt important pentru a se apropia de Indiele englese. Acum altă scrie ne vine tot din acea direcțiune care pare menită a înăspri relațiunile dintre Rusia și Englitera. După ce rușii s’au instalat la Pamir, sub denumirea de misiune, un ofițer englez, căpitanul Younghusand s’a dus să parlamenteze cu el, din partea lui sau a guvernatorul Indiilor iu seim, cerând să urmeze și el misiunea pentru cunoscerea țerei. Rușii n’au voit să admită cererea căpitanului englez și l’a lăsat să plece, însă n’a făcut uă distanță murf % ol » râdllt qraqqinqt A fost focali din Pamir ? se întrebă ziarele franceze. Ziarele engleze afirmă că rușii chiar nu’l au dat timp de a se depărta și l’au și trântit la pământ, atacândul mișelesce. Acest fapt a produs în opiniunea publică din Londra și între autoritățile din Indii uă adâncă impresiune. Se așteptă scris mai positive și mai directe cari să confirme telegrama din Bombay care a anunțat acest fapt, pentru a se vedea ce este de făcut. Cu tote acestea ziarele engleze și germane au ridicat glasul pentru a protesta contra acestui mod de a se trata parlamentarii. Mai cu scrii foile engleze sunt unanime a veșteji faptul, și a cere reparațiune. Presa rusă nu simte însă nici uă impresiune din causa acestui fapt; ea reproduce numai observațiunile foilor engleze și germane, fără a adăuga nici un comentar. ROMANULU 9 OCTOMBRE 1891 BUCURESCI, 83 BRUMAR CÂnd d. Teodorescu a eșit din ministerul generaluluiJRorescu, am prevezut de atunci că era un început al înlăturării elementului liberal din mijlocul unui element care are pretențiunea de a se fi coborât cu coșnița din cer pentru a domni lumea. D. Teodorescu avusese nenorocirea pentru nobilii noștrii conservatori d’a se nasce dintr’u familie obscură, din clasa poporului muncitor care își susține viața prin sudőrea frunței sale. Pe acesta a trebuit să-l Iovască întâia acel cari an pretențiunea să alâgă grâul din neghină, să lase numai bobe de grâu curat cum zic el, cu tóte că după noi grâul curat e poporul și neghina elementul strein care s’a transformat fără scirea lui Dumnezeu în clasă domnitóre, în aristocrația țerei. A doua jertfă pe altarul conservatorismului era destinată de Ilariu Isvoranu. Domnia sea nu este tocmai din clasa populară, nu s’a născut tocmai în bordeia séu cocióba, tatal séu a fost proprietar, avea pretențiunea de boernași, trecea de aristocrat în cercul său unde cască gură se uitau la densul ca la un cireși copt și ascultau cuvintele lui ca preceptele din Evangeliă. Dér d. Isvoranu pentru că făcea parte dintr’un grup liberal și se aliase cu conservatorii ca se împace și capra și varza, începuse perte consecutiv dimineța pălăria naltă boerască și după prânz pălăria male democratică. Acesta elasticitate de pricipii supora pe conducătorii partidului conservator și ministrul Domentelor fuse condamnat. Ei credeau că dacă un dată i s’a făcut onorea să fie admis într’un minister boeresc, trebuia să renunțe la tóte ideile, la tote disposițiunile, la tote tradițiunile, la tote slăbiciunile și la tote principiele sale fie chiar asupra formil sau figurii pălăriei. După condamnare trebuia duulul pentru captarea apelor b&ile de la. Ciuruia isi v^aumaucoci sau Lacul Sărat, a fost prima lovitură de cuțit la ghilotina conservatorilor. Inse gâtul d-lui Isvoranu gros și dintr’uă singură crestătură capul n’a putut se cară. Când trebuia să se repete încercarea d’un léiü, generalul Florescu închise Camera deputaților și ghilotina rămase în local, în ciuda doritorilor de a vedea sângele ministerial al d-lui Isvoranu curgând pe ulițele Bucurescilor. Ceea ce n’a avut loc atunci cnse, pe cât se vede din atitudinea agenților catargicsci, se va face acum. Sentința e dată, lucrul e început și tot ce se începe în lume acesta trebue să se sfârșască. Dar nu vor fi numai d. Teodorescu și d. Isvoranu victimele. S’a lovit în soldați, s’a esecutat și se esecută soldații ca se vie rîndul și generalului. După tactica resboiului se solă că până nu se înfrâng și omorä soldații, nu se póte pune mâna pe șefi, nu se câștigă bătălie complect. După complecta esecutare dar și a d-lui Jivoraru, va veni rîndul d-lui Vernescu. După zgomotele ce circulă acum zilnic, se trateza cu grupul concentrat. Până arl era vorba de intrarea d-lui Alexandru Lahovary în minister, azi a venit și candidatura generalului Manu pe tapet. Făcându-se acesta împăcare, dorită de tote facțiunile conservatore, elementul vernescan cu șeful său trebue sc dispara. Zilele d-lui Isvoranu sunt deci ficșate și ale d-lui Vernescu numérate. Acesta e natural. Liberalii aliați cu conservatorii trebuiau să se aștepte la așa ceva. In consecințele politice mai curând sau mai târziu trebue să se pedepsescá. D. Catargiu cu al săi au putut să se alieze cu vernescanii, cum s’au aliat și cu d-nii C. Brătianu și Fleva, pentru a pune mâna pe putere. Interesul așa cerea. Dar ei nu puteau uita, când au luat guvernul și au devenit atotputernici, că d. Vernescu a lucrat cu multă energie pentru răsturnarea partidului conservator în anii de la 1871 până la 1876, că a fost unul din acuzatorii cei mai categorici și a votat darea în judecată a miniștrilor reacționari. In lumea acesta se uită spoliarea, se uită lovirea, se uită totul, afară de umilință, afară de dispreț. Dlui Vernescu are să se platescă după principiile evangelice cu vârf și îndesat, pentru că conservatorii sunt buni cresenț când este în joc interesul lor de partit. Nu rămâne dor nici să îndouială că elementul liberal să vor înlătura și se va compune un minister omogen numai din omeni cari vor recunosce singură autoritatea d-lui Catargiu ca șeful partitului. Este însă uă mică dificultate, că OrC"Cultî v*.wni. ha !* Vin.« tul avănt catargist. D. general Fiorescu pore ca un cata ^ ca d. Lahovary, pare că nu este așa de brav și strategic ca generalu Manu, dar se pare că are și d-sea destulă experiență și destulă abilitate. Primul ministru a asistat cu regele la combinațiunile politice de la Monza și a intrat prin urmare în consiliul Zeilor dominanți azi în Europa. Acesta i-a dat un caracter în rolul politic ce are să se joce în România pe timpul unor evenimente. Prin urmare va fi cu greu a se înlătura generalul din fruntea guvernului. Lupta se va încinge dér între d. Catargiu și actualul prim ministru pentru președenția consiliului. Caci generalul Florescu se va da de partea d-lui Vernescu și al sei, cine scrie unde vor merge lucrurile. Regele pate nu va voi să se despartă de un consiler care seă azi tate secretele de stat, pe când d. Catargiu nu seă nimic. Pe urmă suveranul nu prea se încrede în d. Catargiu. Prea aost schimbător în hotărirele sale. In tot cazul lucrurile par încurcate și numai Dumnezeu saă cum se vor termina. Noi înse credem că triumful momentan pate să fie al conservatorilor puri, dar până în sfârșit el va al liberalismului. Ciocnire de vapore Vineri pe la orele 12 a. m., Zice Galații, că un vapor englez ce venea spre Galați, în dreptul Tulcei a anatorul cel mare, a lovit un vapor rusesc al societăței Gagarin, tăindu-i salonul de la pupa drept în două. Uă parte din bărăt a vaporului a dispărut în Dunăre. Tot atunci a fost lovit și vaporul nostru de resbel «România» ce era acostat în portul Tulcea, causându-l câteva stricăciuni. Echipagiul a fost scăpat. Vaporul englez este sechestrat în portul nostru, a confundat’o cu uă mișcare de reragere. De aci falsa depeșe în care el anunța că congresiștii au fugit pe oră linia, înainte de înfrângerea guvernamentalilor. Noul împărat al Austro-Ungariei Erl am vorbit despre atentatul de la Rosenthal și am susținut că mâna rusască nu pate fi străină la acel fapt, căci numai ea are interes să dispară Frantz Iosef și să fie înlocuit cu arhiducele Frantz Ferdinand care a fost atât de bine sărbătorit primavara acesta la Petersburg și care se presupune că a luat angajamente cu Rusia de a se alia cu ea când va pune corona imperială pe cap. Astfel mai multe ziare austriace ne aduc scirea că se prepară la Viena un act formal de abdicare al arhiducelui Carol Ludovic, fratele actualului împărat, în favorea fiului său arhiducele Frantz Ferdinand, care va fi proclamat moștenitor al tronului. Acest act se va îndeplini înainte de sfârșitul anului acesta. Lucrurile merg dar repede. Este acest act din causa are"*?*"1’’1", *7“’' v. asigura moștenirea tronului in cașul unei alte încercări care se isbutască, sau se află în cercurile austriace omeui punui, cum e auluiul broșurel publicată Zilele trecute, cari au înclinări către alianța cu Rusia și voesc se grabea ca lucrurile. Se pare și una și alta ? Streinii in luptele de la Chili Se vorbise mult la curtea din Viena că Jean Orth ar fi luat parte alături în congresiști la Chili contra lui Balmaceda. Astăzi se desminte acea sorie. Acea ce dedese loc la un asemenea zgomot se crede că este că două ofițeri superiori germani combătuse înaintea Valparaiso: unul general Conte, de origină din Düsseldorf, cel Ialt colonel Korher, din Stuttgard. Aceștia au și făcut să triumfe congresiștii, căci le-a arătat să combată în ordina risipiți. Balmaceda, care nu cunoscea acesta nouă manevră, Henri Rochefort . Sinuciderea gener. Boulanger După fonul gazetelor boulangiste, foștii partizani al generalului Boulanger sunt forte consternați de mortea lui. Sinuciderea generalului a provocat mai ales în d. Henri Rochefort să adâncă durere. In numărul de eri am publicat telegrama ce dânsul adreseza Ziarului Intransigeant în momentul când află despre sinuciderea lui Boulanger. Le Figaro primește următarea depeșă de la Agenția Dalziel din Londra: «D-na Henri Rochefort va pleca mâine diminuță la 10 ore la Bruxelles, pentru a asista la înmormântarea generalului Boulanger. Vintransigeant va trimite un delegațiune la Bruxelles care va fi condusă de generalul Vauban, administratorul țarului și Philippe Dubois redactor. D. Henri Rochefort pe care l’am ven?ut a<fi, pare tot sdruncinat: «N’am dormit totă noptea, <?ise densul unuia din representanții noștri. «Nu am putut să-mi întorc gândul de la sfârșitul teribil al amicului med, nici să mĕ opresc de a mĕ gândi la mârșăvia acelor ce l’au împins până la sfârșit. Aceiași ticăloși , voesc să mă amnistieze; dar nu voesc eu amnistia lor. Voi insulta, la nevoe, tata lumea, chiar pe Mme . Carnot, pentru a face imposibilă amnistia mea. Vom vedea póte ai tunel daca micii Carnot vor lăsa să . . se insulte muma lor fără a șovăi. «Voi continua totdeuna se protestez contra acelora cari ad usur. pat puterea. Se pare că radicalilor nu le ajunge încă, de a linge picioarele ticălosului Constans ; este adevărat că el îl ține sdravăn în mână ; și că curelele care îl înhamă la carul séd sunt bine tinu? mine, nu voi înceta md uă deUa , denunța r cari face tot -Jutj ii stăm putință pentru a acoperi țara nóstra de ruiine și de mărușăvie.» Pe de altă parte, d. Rochefort a declarat unuia din redactorii Daily Telegraph că moriea generalului nu i va pune capăt agitațiunilor în favorea revizuitei constituții; ea nu va avea altă consecință decât reunirea într'un singur grup a celor două fracțiuni a partidului revisionist, adică acei cari doread revizuirea fără participațiunea generalului și acel cei o doread cu concursul său. «Pănă acum, <jise dinsul, au fost I divisiuni în partidul boulangist, unii dorind să se abțină de a lua parte i la alegeri, alții cerând a participa. Aqli acesta divisiune nu mai esstă ■ și partidul nu va asculta decât [ unui singur cuvânt de ordine. «De altmintrelea, • adaogă dânsul ■ terminând, toți partizanii și amicii ■ generalului Boulanger vor ține la Bruxelles uă conferință în care vor ■ficsa casa organisațiunei lor viitoare , și de calea ce vor avea sĕ urmele.*usele d-lui Rochefotree confirmă FOIȚA ROMANULUI 9 OCTOMBRE 4LIBERT — Pe toți aceia pe care’l iubem, îmi zise el. Expediase, după cum v’am zis deja mai sus, pe fiul său și pe fiica sa, și casa remânând astfel deșartă în urma plecărei lor, el se repedi în acesta odaie, în odaia unde se întrunea familia în tote serile. In Zilele fericirelor, dar el nu venise aici pentru a se înduioșa de fericirea trecuta, nici pentru a se închina la urmele aceleia; el venise ca inchizitorul, ca judecătoria; venise să caute un secret care putea să’i reducă inema ia uă ruină. Deschise tóte sertarele, căută In tóte părțile... și găsi! De douăzeci de ori, în decurgerea acestei cercetări, el se simți tulburat ca de niște mustrări de cuget. Se ’ntreba daca nu stă mai bine de a ignora, de a uita; decä cicatricea inimei sale nu s’ar vindeca. De ce să scormonască în acest trecut și să se înverșuneze la niște descoperiri care au putea decât sa mai agraveze durerea lui? Dar, In acelaș timp, el simți urerea îndoilei: era peste putință de a nu vedea limpede în simțimintele sale, de a nu cunoște istoria sa proprie. Primele cercetări, făcute iute și cu nerbdare nu desvăluira nimic. Se opri pentru a gândi. Speranța intra iar în inima lui, readucând liniștea; pe urmă se întorse de uădată amintirea spaimelor vechi și frecatore, și de cuvinte forte limpezi, aprope formale, ce auziseră deta. Se puse iar pe lucru cu mai multă reflexiune, punând la uă parte scrisorile, notițele, cercetând datele, ținând socotală de cel mai mic indiciu, ajungând din când in când la sîngele rece al unui analist, voind să-și însușăscă cu orice preț siguranța nenorocitei sale, și neînțelegând cum ar putea să supraviețuiască, nedorind și nesperând’o. — Viața mea a sfârșit. Zicea el. Ceea ce era și mai îngrozitor pentru el, este când infidelitatea ’i fu demonstrată, dar fără uă dată precisă și sigură. I se părea că pe lângă pierderea covârșitoră a cărei dovadă palpabilă’i se presenta înaintea ochilor, se mai lega pentru el și durerea unei duble separațiuni, inevitabilă, nestrămutată. «Nu mai am copii!» Zicea el. Și imediat adăogă: «Așa de mult ’i iubim!... Cât de mult ’i iubesc !» In momentul acela, îmi scrise: «D-ta ești tot ce-mi mai rămâne.» Rămase mult timp ca nimicit sufletește, pierzând simțimântul amănuntelor, știind numai că era ceva îngrozitor și că suferea grozav de mul, fără să știe anume de ce bolă. Pe urmă începu din nou a gindi, și imediat, începu să și cerceteze. Descoperi, în cele din urmă, care’l făcu să scotä în mijlocul undeta, durere sele, un strigăt de bucuria ! Victor era altul, desigur ! «O scumpule, o copilul meu! O tu care esel cea mai bună și mai scumpă parte din viața’mi, tu esel iar al mea! pare-mi-se că parcă ai scăpa de marte, sub ochii mei, și că sunt beat de fericire de întâiul teu zimbet.» El se simțea inundat de delicii, când amintirea durerosă a celeil’alte se deștepta de uâ doja în cugetarea sa, pentru a readuce acolo necazul desnădejdei. Iși aduse aminte de tóte amanunțimele vieței sale, de Zilele de neliniște, de Zilele mai numeróse de veselia nețărmurita, de măgulițele scumpe, de vocea dulce, de încrederea fără margini, de acesta dragoste filială tânără, atât de câldurosa și atât de gingașă. El învinovăți justiția lui D-zeu: «Ce am făcut eu? ce a făcut ea pentru a cădea într’un astfel de mizeria ?» I se părea că după un astfel de separațiune, în care cele două inimi continuă a trăi pentru a continua a suferi, separațiunea prin marte nu era nimic. Se apropia de odaia deșartă a Victorinei spre a vedea locurile unde a trăit obiectul care ’i a fost scump, dar n’a putut trece pragul. Se simți gonit cu vrăjmășia din sanctuarul acesta și alergă în cabinetul său‘ unde căZu aprope lipsit de simțiri, pe un fotoliu. Ea îl găsii în situația aceea. Acolo suni povesti tóte. Pe când îmi vorbea, zării codul civil, deschis, pe biroul lui, la articolul 3121 Dezicerea paternităței, — Te ai gândit la acesta? îl întrebaia. — Da, îmi zice el, am cântărit și examinat tóte cele cu uă metodă și uă luciditate de spirit care m’a surprins pe mine însumi. Cred și eu că vr’o 2 Zile am rătăcit cu gândul și nu scam încotro se apuc, dar acuma simt câ’s forte calm. — Dar, îl Zise ia, dezicerea paternitatei! acesta ar fi oă lovitură îngrozitore pentru acei care te iubesc, desenarea morței și a.... — Erai să spui că o so fie și desenarea mea. Ei bine, trebuie se’ți aduc aminte, Zise el zîmbind cu amărăciune, de doctrinele nóstre: «Qnórea mea este integră, deorece nu m’am lipsit de la nici uă datoriă.“ Dar nici nu era nevoie de a delibera, deorece eu nu mă aflu în nici una din condițiunele articolului 312. i.— Din fericire strigam, pentru că ea unul, sunt departe de a crede.... îmi aruncă cu privire atât de durerosä încât nu îndrăsneam se continuu. — Crima mea datoria, îmi zise el, era de a mă gândi la fiul meu, care după drepturile firesci, este moștenitor a tot ce posed. Nu vorbi de drepturi firesci, îl zisem. In caz deea banielile d tale sunt întemeiate, atunci d-ta esel cel lovit, dar fiul d-tale conservă pe sora sa atât înaintea naturei cât și înaintea legei. — Legea, îmi Ză la el, o face moștenitorea unei averi care venind tata de la mine, nu’l aparține decât printr’un nedreptate legală. E un adevărat jaf. Dar recunosc că n’am nici un mijloc de a mă opune, se va pastreza nu mai vorbim despre acesta, tóte drepturile sale, ea este încă fiica mea, sora. Și adaogă, încet de tot încât abia auzit: — Este unul care se bucură... Acesta era cestiunea teribilă care mă obsedia de la început. Un duel ! Cum s’ar putea el hotarâ la un duel, în înprejurările în care se găsea ? și cum se scape din eventualitatea acesta? Primul impuls, și, pentru a zice astfel, strigătul naturii, era resburarea. Acest om era mai mult ca un omorîtor. El desonorase femeea, osândise pe bărbatul ei la desnădejde, și pe copii la rușine. El își a rîs timp de șapte sprezece ani, de acest bărbat înșelat. Nu era una din emoțiunele resimțite, una din jertfele săvârșite, în timp de șaptesprezece ani, de un bărbat batjocorit într’un chiptn&vrednic,"care să nu se fie ridicat împotriva aceluia. Lumea, dacă o să descopere tóte aceste taine, ceea ce era de temut, o să ierte mai curând pe seducătorii, decât pe acest bărbat înșelat care nu s’ar răsbuna. Există pentru aceste dar avert uă morală ștrengărescă,care este negația ori șicărei morale, și care cere pentru reabilitarea bărbatului, căruia nu i se póte reproșa nimic, un asasinat ori și care ar fi, pe al său sau pe al altuia. Trecuseră șaptesprezece ani peste greșală, dar acești șaptesprezece ani o reînoiau și o adânceau. Fiecare 7> 00 s-a scurs în timpul acestor șaptesprezece ani, era o nouă ofensă. Pe de altă parte, trebuia ore, putea ore să vie lucrurile la scandal? ca lumea n’o s- o afle, asta nici nu era de nădăjduit; dar, ori și cât de neînduplecată ar fi, s’ar simți totuși îngrozit de enormitatea consecințelor. S’ar scie câ e primejdios de a vorbi.Respectul ar învinge iubirea de scandale. Zgomotele n’au fost răspândite decât uă voce jósa. Efectul s’a produs și uitat, aprópe uitat. Afară de tatal, care, prin caracterul său și celebritatea sa, era un forță, mai era și un fia de douăzeci de ani, care purta sabia, și de al cărui curaj nu se putea îndoi nimeni. Totul se uită, până chiar și calomnia se uită, când mortea a pus capăt unei ursite. Libert avea ingiuiti Iul nisce prieteni ardinți; era școla lui care la trebuință putea să facă mai mult zgomot decât cei răutăcioși. La primul cap de operă ce va publica, totul ar dispărea în aclamațiunea triumfului. Va urma, * K *■