Romanulu, ianuarie 1892 (Anul 36)

1892-01-13

ANUL AL XXXVI-LE Voiesce și vel putea. ANDNCIDEI Linia de 50 litere, petit pagina IV 40 Detto „ „ „ „ IQ.............. IH­Inserțiuni și reclame pagina IV linia. 2 „ — A se adresa: IN ROMANIA, la admlnistrațiunea «JiaraluL IN PARIS; la Havas- Lafflte et C-nie, 8, PLaee de la LA VIENA, la d-nil Haacenstein et Vogler, Otto IN ELVEȚIA, la „ bin [orile cele alte direct la administrațiunea garatod. — Scrisorile nefrancate se renustt — * EXEMPLARUL^GRAN­ Fundator: C. A. ROSETTI REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA STRADA BREZOIANU, No. 12 Uâ singură ediție MERCURI, JOI, 13, 14­ IANUARIU (1, 2 IANUARIU st. v.) 1892. . A8&.^eianaisan Lumanézit«te și vei fi. * ABONAMENTE fi districte, un an 48 W; sese Dini 24 lei, trei luni 12 lei; a8 lună 4 lei festTM Preoți și Învățătorii din sate abonamentul este re*­dus la 50 lei de ani Piatra tóte tu rile ansunei postale, trimestrul 15­1«L­A se adresa: Oi ROMANIA, la adm­eistratianea­­ Juralui si oSdiele postals U PARS, la Havas, Lau­te et O­ale, 8, Place le la Benxse , m OTEMAHU, AWMA ITALIA, si AffitatA, la tem mafia postata. M­ai «…­­ X­­ ,A ANUL 1891 a primit un vot de b’am. Dupa Un discurs forte energic al d-lui Tache Ionescu prin care califica ministeriul de reacționar, precum pe urmă prin presă l’a numit Halima, că moțiune de neîncredere propusă de actualul ministru al instrucțiunei publice a fost votată și guvernul a disolvat Camera. Alegerile s’au făcut forte, repede, insă în nisce condițiuni sin­gure în felul lor pe pământul Româ­niei. S’au veglut într’adevăr mon­­struoșități. La Iași, la Buzea și nu mai feim în cari districte naționali l­­liberali s’au unit la alegeri cu con­servatorii, oposanții cu guvernamen­talii ca se combată pe junimiști. La Ialomița din contra naționalil-liberali au dat ajutor d-lui A. Marghiloman, junimist, combătut la Buzeu de ace­lași element. In sfârșit alegerile au dat uă ma­joritate destul de bunicică guvernu­lui. Atunci d. Catargiu ’și a adus aminte de apetitul d-seie pentru pre­­ședenția consiliului și a manifestat-o prietinilor d sele. Aceștia au voit sâ facă p­ăcerea șefului lor, dar au fost împ­tecați la timp. Se iscălise­ră a­­dresă de 38 deputați pri care se cerea retragerea d-iui general Fiorescu și luarea președenției de către bă­trânul conservator de la Golășel. Subscriitorii se pregateau a o depune pe biuroul Camerei, dar do­uă­dută se pomeniră că generalul se urcă la tribună și citesce decretul de în­chiderea sesiunei. Propunerea deci cade in gârla și d-nul Catargiu arăși rămâne simplu ministru, d-sea care fusese de atâtea ori preșe­dinte al consiliului și chiar loco­tenent domnesc. Acesta îl cam su­pără și jură că își va râsbuna în sesiunea viitare de tomna. Ne aducem aminte că Ion Heliade, în Curierul de Ambe­ sexe, a publicat istoria unui bandit care se asemănă la nume cu actualul nostru prim ministru. El când hotăra un lucru, nimic nu’l mai împedeca, nici ome­­nii, nici elementele, nici chiar cerul. Acasta încăpățânare se vede că o are și d. Catargiu. A proiectat și a tăcut până la deschiderea oamenilor. Chiar atunci, cu câte­va grile înainte, a primit sâ se remanieze ministerial cu elemente mai liberale. Dar ce se întâmplă pe urmă ? Abia se deschisese corpurile legiui­­tore, fără măcar sa se constitue complect, d. Catargiu își da demisia din ministeriul generalului Florescu și d-sea este urmat încă de două miniștrii: general Lahovary și C. Olănescu. Acest fapt nu ar fi putut aduce nici uă împedecare de a se reforma ministeriul și a merge înainte. Insa Încercările d-lui general Flo­rescu au rămas infructase, căci«bă­trânul ignorant» al d-lui Carp Îngri­jise a întinde cursele In tóte părțile și toți cari ar fi voit să dea con­curs ministeriului liberal-conservator cadeau în ele. Regele a chiămat a­­tuns pe d. Catargiu și l’a însărci­nat cu compunerea unui cabinet, insă condițional ca să’și formeze uă majoritate Iu Camere. Acesta s'a presentat cu oă listă de 92 de­putați pe care a înmânat-o su­veranului ca sâ’I arate că nu are să se tămă nimic din acea parte. Regele ’l-a încredințat dér puterea. Vă­dătă ce a pus mâna pe ea, vă­zând că doritorii de a ’i-o lua sunt mulți, a început să mărie și a fugit cu dânsa cât­va timp dinaintea a­­celora cari nu l’ar fi lăsat să se facă complect stăpân pe ea. A cerut suveranului amânarea oamerilor pen­tru Zece sperând că în acest interval va putea sa împace pe u­­nii, sa corupă pe alții și se spe­ria pe mai mulți. Dér n’a isbutit. La deschiderea Camerilor, în cea d’autoin ședință i s’a dat un vot de blam. Guvernul conservator însă, în loc să facă ca tóte guvernele cons­­tituționale, să demisioneze, el a ce­rut un decret de disolvare de la rege și suveranul l’a dat cu cea mai mare înlesnire. Aceste două acte, atât amânarea care era neconstituțională, cât și di­­solvarea, a pus pe rege într’uă po­­sițiune nu tocmai limpede. Suvera­nul Camerei și în cea dintâia Zi el nul a manifestat prin acestă pur­Acest an s’a dus și el ïn négra Vre­ cinicie, cum zice poetul, a dispă­rut și el cum dispare totul pe pă­­mênt. Mulți ani au adus în Româ­nia nenorociri, râ&min­țe, ciumă, ho­leră, femete, lăcuste și iuvasiuni, dar ele s­au dus repede și a avut și părți bune, <?ile mulțumitore. Anul 1891 însă a fost fatal de la Început până la sfârșit, a adus mai multe rele și mai multe nenorociri de­cât a avut alții ani mai mulți la un loc. Cea dintâia nenorocire ce se da­­toresce acestui an, este mortea unei figuri de care secolii scot forte rar; unul om care a legat viața sea în­­trăgă într’uă jumătate de secol cu sórta țărei aceștia, care prin înțe­lepciunea, patriotismul și devotamen­tul sau pentru binele public, ajutat de câțî­va prietini, a transformat Ro­mânia și a târît’o înainte cu repe­­diciune spre progres. Țara s’a emo­ționat de acésta perdere, ea s’a plâns fiind-că a sortit și scie să prețuască meritele fie­cărui om, cu atât mai mult pe ale lui Ion Brătianu care să ridicase mai presus de patimi și de meschinării și nu avea nimic alt în vedere de­cât mărirea și fericirea ferei sale. A doua nenorocire a fost în acest an mortea unui alt bărbat de stat, M. Cogâlnicanu, care, ori câte gre­șeli să fi tăcut în viața s­a, a fost un om politic consumat, un bărbat de stat însemnat. El a lucrat din ti­nerețe pentru mărirea țărei sale, a fost unul dintre cei mai activi apos­toli ai unirea acestor țări și a con­tribuit și el la crearea statului ro­mân modern. Daci căile lui nu au fost tot­deuna așa de drepte ca ale altora, el totuși până în sfârșit a a­­juns la același capăt ca confrații săi de luptă. A treia nenorocire este căderea țerei pe măinele reacțiunei. Deși a­­cesta nenorocire nu este așa de mare ca cele două de cari am vorbit, căci la alegerile viitore ea pare să dis­pară, anul 1892 pdte să o distrugă, totuși trebuie să vorbim de ea căci este opera anului care s’a dus. Z­iarul le Temps din Paris, vor­bind de anul 1891, el <zice: «Ro­mânia a vă­lut în acest an că^ând unele peste altele, ca nișce caste­­luri de cărți, nenumărate cabinete, tóte unele ca altele asemenea efe­mere.* Intr’adevăr, așa este. Anul 1891, în na badaiosa lui călătorie cu pă mână a secerat două bărbați însem­nați al țărei, ără cu cea­l’altă a răsturnat uă sumă de ministere unul după altul. Se acusă unele partide politice de anarh­ie. Insă acest an a fost într’adevăr un anarh­ist. Nu începuse încă să resară flo­rile și un minister a că­zut cu zgo­­mot și tot de nă­dătă cu amărăciune. Câți­va membrii ai partidului con­­servator propriu «Jis voiau să se scape de vechile rable batrăne, cum­­ jiceau el, au căutat să concentreze tóte forțele conservatore in manile lor. Ei s’au aliat cu junimiștii și au compus un minister în comun. Acest minister a mers cât a mers, dar rablele s’au pus pe lucru, au alergat, au intrigat și in sfârșit au răsturnat acea concentrare. Cu ocasiunea discutării legei instrucțiu­nei publice depusă­ de d. Maiorescu, au găsit momentul cel mai priincios a’și răsbuna. La luarea proiectului de lege in considerațiune s’a pro­pus un moțiune care cerea amânarea legei. De­și ministrul instrucțiunei a combâtut-o, ea a fost votată de scenat și ministerial concentraților s’a retras, ér regele a însărcinat pe d. Eforescu cu formarea noului cam­binet, ca președinte al Senatului care răsturnase ministerial generalu­lui Manu. De­și d. Lascăr Catargiu avea dorința de a lua d-sea preșe* denția consiliului, dar, ne­putând, a primit și portofoliul internelor, reser­­vându-și gustul pentru altă datà. Mi­­nisteriul Florescu-Catargiu s’a prese­n­tare înclinări către u­ partită care este cea mai detestată de țără. El s’a pus dor în luptă cu națiunea și consecințele ce vor eși din aceste acte ’l vor privi direct. Anul 1891 ne-a lăsat prin urmare și acest mare zeu care se dătoreșce spiritului său desordonat și intri­gant. El nu s’a mulțumit cu restur­­narea atâtor cabinete, a voit să pui și dinastia în joc și să caute a o compromite prin acte cari ar fi pu­tut fi înlăturate. Acest an a fost dor reu din tóte tote ponturile de vedere. Pe lângă aceste fapte, el ne-a mai lăsat și in­fluența care bântue întragă țara. Nu este ac?a casă. In Bucuresci mai cu sâma, unde să nu fie cine­va bol­nav de acestă boilă curiosa. Nu mai vorbim de influența politică, căci ea se pote distruge numai de­cât, destul să fie puțină bună­voință și puțină energie. De cât proverbul erice . După timp urât vine spre. Sperăm că anul 1892 ne va aduce Zile mai fericite și mai asbgurătore. Noi cel puțin le urăm cititorilor noștri I. Telegrame Decret Londra, 11 Ianuarie. Oficialul publică numirea lui sir Ford ca ambasador la Constantinopol. Causa morții Redivului Londra 11 Ianuarie. Agenția Reuter afla din Cair ca doctorii europeni chemați langa Kediv numai cu 17 ore înaintea morței sale au făcut un raport asupra bulei, tratamentului și mor­ții lui Tevfik; doctorii indigeni cari au în­grijit pe vice­regele nu știau ca el suferă de ua astupare a plămânilor și de ua a­­fecțiune a rinichilor și i-au tratat cu in­jecții de morfina; se va face ua ancheta. Nu este adevărat ca doctorul Salem sa fi fugit. Conflictul franco-bulgar Viena, 11 ianuarie. Fremdenblatt combate aserțiunile lui Novoie Vremia și ale­­ fiarelor francese in privința conflictului franco bulgar. Cea d’ântâi, din aceste foi asigură ca Reșid Bey comisar turcesc la Sofia ar fi, după doanța sultanului, supus guvernului bul­gar condițiunile următoare ale Franciei: scuze in scris, retragerea d-lui Grecoff, indemnitatea d-lui Chadourne. Pe de alta parte­­ fiarele francese cerca ordinul de expulsare sa fie retras si ca d. Chadourne sa­ fia autorizat sa se în­torca In Bulgaria. Fremdenblatt «fiice ca ar trebui ca con­­dițiunile Franciei sa fie esențialminte re­duse daca vrea să învoială a l’aimable al acestui incident marit fara nevoie. DesaUmțire Berlin, 11 Ianuarie Gazeta Germaniei de Nord nu int­elege obstinația cu care corespondentul parisian al lui Times menține știrea sa in pri­vința negocierilor comerciale ruso-ger­­mane. Gazeta declara acesta știre cu de­săvârșea neîntemeiata. Duelo Far­is, 11 Ianuarie D. Bonaparte Wyse a adresat­­ fiarelor un scrisore care­­ fice ca in fața atacurilor îndreptate de­­ fiare contra surorei sale d-na de Rute, el a trimis martori Ziaris­tului Edmond Lepelletier care a început aceste atacuri și va trage in judecata doua Ziare. Raport Borna, 11 Ianuarie. D-nu Eilena a făcut raportul seu asu­pra tractatelor de comerț cu Germania și Austro-Ungaria a căror adoptare o re­comanda.­­a­l zice ca aceste tractate nu constitue un schimbare fiind cuprinsa in sistemul taxelor de vamă , dar că au un mare sem­­nificație politica și comerciala. Germania a părăsit principiile sale de protecțiune exagerata agrara și de autonomia­­ va­mala; ea viseza la cucerirea primatului economic în Europa continentala, profi­tând de greșela Franciei care se închide intr’in bariera de fer. Se pote spera că tractatele, ajungând cu timpul la efectul lor maximum, vor des­cre 12 ani garante­ á stabilitatea ceruta de antreprisele agricole și manufacturiere, aevea­chide un lungă perioda de liniște Duratafrântă in oglinda apelor decât ce ne Inconjura. Care este farmecul ce produce acesta ? Răspunsul e că lumea idealisată, lumea cea rasfrântă ne de oglinda apei, fie de sufletul o­­menesc, e superioră realitătei, de aici se póte judeca ce drept are realismul în artă. Din marea vecinie mișcată se înal­ță continentul fix statornic și trai­nic dar pornit din sânul ei și brăzdat de săpăturile valurilor sale. Tot așa se înalță productele gândirii omenești din adâncul simțământului său. Din Spania Madrid, 11 Ianuarie Ales senator Paris, 11 ianuarie C. de Caercel, fost ambasador, a fost a­­les senator din Seine și Oise, Petersburg, 11 ianuarie Oprirea exportului griului s’a întins și în Finlanda. Consiliul de miniștrii s'a ocupat de afa­cerea din Xeres; el a decis să ia măsurile cele mai energice. Ultimele depeșt Zri ca anarh­iștii au atacat cazărmile, dar au fost puși pe fuga. Cavaleria i-a urmărit și a arestat cea mai mare parte din el. Un anarh­ist a tăiat capul unui burghez cu un lovitura de secera. Ucigașul a fost arestat. Guvernul este convins ca mișca­rea este esclusivamente anarh­ista. Relațiunele bulgare cu Grecia Atena. 11 Ianuarie Informațiuni luate din sorginte bună a­­sigura ca ca mai multe puteri véd cu sim­patie silințele Greciei pe lângă guvernul bulgar in privința modificărilor de intro­dus la legea cunoscuta a scalelor. Influenză Londra, 11 Ianuarie Ducele de Charence este atins de influ­enza cu pneumonie. Mo­t Furia. 11 Ianuarie Fostul ministru amiral Fegron a murit. Vapor Toulon, 11 Ianuarie Cuirasatul Bayard a plecat la Tanger; se crede ca cuirasatul Dugueselin „O va urma. Din Scupcina serbei Belgrad, 11 Ianuarie Biroul Scupștinei s’a constituit precum urmeza: D. Katitch, președinte, d-nil Vutkovici și Milovanovici vice-președinți. Mâine se va face deschiderea fară discursul tro­nului. D. Pasici a conferit erl cu comitetul cen­tral radical asupra proiectelor mai snsem­­­nate de presentat Scupștinri; asta sera prima ședința la clubul radical. Negocierile comerciale cu Austro-Unga­­ria trebuind sa incepa la 18 Ianuarie de­legații sârbi au plecat azi la Viena D. Borkovici, ministru la București, a so­sit azi in concediu de 15 zile. Chestia Egipetului Londra, 11 Ianuarie Agenția Neuter afla ca mortea lui Tew­­fik nu va schimba intru nimic situația po­litica a Egiptului, afacerile statului vor con­tinua ca și in trecut și numirea lui Albas nu va aduce mai curând noi negocieri in­tre Turcia și Englitera pentru Egiptul­ Revoluție New York, 11 ianuarie New­ York Herald afla din Valpareso cu d. Egan, ministrul Statelor Unite a plecat din Santiago ducând cu el 3 fugitivi cari s’au pus sub protecția sa cari vor fi îm­brăcați pe incrucișâtorul american York­town, vor pleca mâine în Peru. Se crede ca cei­ l’alți fugitivi vor parași legațiunea Statelor­ Unite in acelaș mod. Președintele Monti a făcut să se libe­reze ofițerii lui Balmaceda prinși ca pri­­sonier la Santiago. Exportul griului A. D. Xenopol. Cugetări Sculptura, pictura, poezia pot fsă­rirea.*­ă se profaneze ele însăși prin înfățișa­rea unor lucruri sau întâmplări ob­scene. Muzica și arhitectura rămân tot­deuna pure. Cele d’intăi întrebuin­­țază forme individuale, cele din urmă liniamentele generale ale gândirei și simțirei omenești. Iată cauza acelei deosebiri, căci numai individul con­­ține elemente care pot profana ome­ Maí írümósá e icóna natúréi res- N3APOLÉ la Crăciun și la Paște E vreme multâ de atunci de când Laz­­zarone nu mai exista de­cât in diferitele impresiuni de voiagiu ale lui Alexandru Dumas. De la anexarea regatului de Nea­­poli, tóta acesta populațiune moleșită care trâia din dornicia curții și a milosteniei mănăstirilor, a trebuit sé se pue pe lucru, de voe de nevoie, și a -și agonisi pâinea în sudarea feței. Agonisirea traiului este un lucru greu In tóte țările, mai cu sema In Neapole, din pricina prețului cel jos al lucrului de mâna. De asemenea sobrieta­tea este neobicinuit de mare la acest po­por, prea calomniat, atât de vesel în sâ­­râcia lui, atât de fericit de a trai sub un cerc atât de bine­cuvântat de trei mii de ani de către zei. Streinii nu văd farâ mirare omeni su­puși la muncile cele mai ostenitare, zidari, hamali, pietrari cari la Paris sau la Lon­dra s’ar susținea numai cu bu­tecuii, cum ’«i iau cina pe uliți cu pâne și salata cruda un bucățică de mamaliga fiarta, por­tocale sau un pumn de cireși, dupa sezon. Se mai zica cine­va ca climatele cele calZi sânt lenevizate ! Cei mai fericiți tae pânea in doua, vărsând acolo un lingura de legume fierte intr’un ciorba de către niște negustori ambulanți și inlocuesc apa de Serino, cea mai buna apa din lume in pa­ranteză fie zis, prin un pahar de vin. Cu tot regimul acesta, populațiunea e sana­­tosa și procreaza un numar incalculabil de copii superbi, crescuți in cel mai liniș­tit dispreț al legilor igienei, acesta religie din calea afară și exagerat de admirată de la sfârșitul veacului nostru. Ex trag din buletinele Zdnice ale statei civile, cifrele de ea, care sunt elocvente: morți 32, nașteri 40. Când are a se vedem așa ua proporție și la Paris! (Un ast­fel de pro­porție ar fi de dorit se ființeze și nu țara românesca, care sub raportul nata­­litatei nu sta mai bine ca Franța. N. Trad). Dér deca Neapolitanul se resemnează timp de trei sute șai­zeci și trei de Zile in an la acest train cenobitic, doua Zile în an visa, la Craciun și la parte, el mâ­nânca doua­zeci de ceasuri In șir. Pentru el acesta este la trebuința neapărata, la tradiție, aprópe la dogmă. Cea ce con­sumă jumătatea de milion de locuitori din Neapole în cursul acestor două Zile în­trece mărginesc probabilitate­ și de sfida exagerațiunea. Trotuarele sunt acoperite cu munți de legume, cămătărie, cărnuri și pești. In ziua de 23 și 24 Decembrie 1891 au intrat in gara ua suta de vagone complecte de capitoni (un soia de pește) venind din lacurile din Comacchio și Cor­sica, afara de cea ce a mai sosit pe mare. Suma totala: mai mult de cinci sute de mii de kilograme. La crăciun și la paște, viața sociala este suspendata. Peste putința este de a găsi un lucrător, numai fălcile lucrează. Ori și cât de săraca ar fi un familia, chiar acele care locuiesc intr’un basso séu intr’un piv­nița, sacrifica câte ceva divinitatea Zilei. Oameni dibaci și practici au creat de vre­muri imemoriale un industria forte origi­nală, care e ’n flare și ’n Ziua de gustazi pentru a permite fier carul de a mânca bine de doua ori pe an. Aceștia sunt negusto­rii „coșurilor”, fata ’n ce consta idea lor geniala. Berarii sunt neprevezatori și trăiesc de azi pe mâine, la Neapole mai mult ca l­urea. Ei înșiși nu pot realisa nici cea nica economie din micul lor salariu. Din moment ce au pus mâna pe 10 lei, lesne­le cheltuesc și le dă de pomana pent­ru lucruri de nemic. Ei bine, aici apare pro­vidența sub forma «negustorului de co­șuri». A doua zi de paște, filantropul a­­cesta distribue prospecturi anunțând ca, in schimbul unui abonament Zilnic de cinci, Zece, cinci­spre Zece sau două­zeci de bani, de la 30 Marte până la 24 Decem­bre, el va furnisa în Ziua de craciun tu­turor subscriptorilor se l­uă respectabila serie de mâncări a căror listă o aduce la cunoscința generala. Sa luam lista abonamentului de cinci­­spre­zece bani pe Zi. Ea cuprinde trei­zeci și patru de articole, printre care tü relevez 15 kilo de iaină, 25 kilo de ma­caroni, 1 kilo de bou, pește și raci, pe pe urma nuci, alune, smochine, mere, cur­male, pere, portocale, brânza, măsline și un curcan viu. Beuturile nu sunt socotite în «coș» afară de uă butiba de licoredul ce­rosoliu. Pentru cine -spre-Zece bani pe Zi» timp de 275 de Zile» fie 41 fr. 26, ua fa­milia are la disposiția sa mai mult de 70 de kilograme de victualie. Ea póte sta la masa cel puțin două­zeci și patru de ore­ara Întrerupere. Fie­care „negustor de coșuri” are un clientela forte întinsă. Cele patru serii ale sale corespund la un cheltuială totala de 13 fr. 75 b. 27 fr. 50, 41 fr. 25 și 55 fr. E ușor de a da cinci, Zece, cinci­spre Zece sau doua­zeci de bani pe Zi farâ a prea simți lipsa lor, mai cu sema când acest imposit voluntar este prelevat asupra sa­lariilor unei familii numerose. Aceia care, de la 30 Marte până la 15 August, au fă­cut un versament de la suta două­zeci de plați Zilllice au drept, ca resplata a elac­­titudinei lor după taxa versâmântului lor, la un prima de unu, dnci, trei sau patru pui suplimentari, de eliberat în Ziua de 7 Septembre pentru faimosa serbatóre din Pedigrotta. Aceia care n’au curagiul sau perseve­rența de a’și plați coșul până la sfârșit nu perd cum­va din acesta pricina sumele deja versate. Aceste li se ramburseza, dar numai după doué luni de când ’și au fă­cut cererea și reținându-li-se un franc și zece bani pentru cheltueli de comptabilitate. Negustorul de coșuri, cu tata filantropia sa este Intru­cât­va un cămătar. In cele din urmă, sistemul acesta vata­­ma numai pe cârciumari, la care ’și ar bea aceste câte­va centime zilnice, daca un mijlocitor bine-voitor și părintesc n’ar fi constituit casa de economie a indigestiei. Multumita acestui procedeu ingenios, Nea­politano este sigur de a mânca cum se cuvine de done ori pe an. Convingerea a­­cesta o face să îndure cu răbdare Zilele cele rele și ’i îndulcește necazurile vieței. El e fericit și n’am ouragiul a’l blama. Marceli» Pellet. („Le Tireps.“) odri literare Mumaenische Wochenschuift revista literară, economică și politică, redi­­tată și aranjată cu multă conpetință și mult gust de frații Reiniger a în­ceput să publice bucăți de ale au­torilor noștril. In numărul viitor va apare oă îngrijită traducție a nuvelei «Milogul» de la Vrancea. Ideea e una din cele mai neme­­rite și directorii revistei vor bine merita de la noua lor patrie. * Literatura didactică românesca a­­vând lipsa unui manual pentru Învățarea limbei rusești, d. Em. Grigoriviță publicist cunoscut și pro­fesor la șcala normală, s’a însărci­nat cu Întocmirea unui ast­fel de op. Peste că lună două cartea d-lui Grigoroviță va eși de sub tipar. * Un număr are*care de anecdote de ale d-lui Th. D. Speranță, vor fi traduse în limba germană și publi­cate în­uă revistă vieneză. * D. dr. Assaky, eminentul nostru chirurg a oferit studenților facultatea de medicină recunoscută revista «E­­tnică» de sub direcțiunea d-sale, pentru a-și publica lucrările medi­cale ale lor. Nici că mai încape vorba că stu­­denții au primit cu mulțumire oferta progresului lor.

Next