Romanulu, martie 1892 (Anul 36)

1892-03-01

ANUL AL XXXVI-LEA Voicece și yq! putea. ANONCIDRI it SO Utere, petit pagina b«g » », n „ mi im­p . Ueerthal și reclame pagina m­șU VH sla.*,­­ , A se adreas­ W ROMANIA, la administrațiaEea diarttlnL IN PARIg; la Hava*- Lafflte et C-nie, 8, Place it la Beane LA VTENA, la d-nü H&aoenatein et Vogter, Otto IN ELVEȚIA, la „ B Din­u­rile cele alte direct la administrație mea sfotpuffl —• Scrisorile nefrancate se rofasi — EXEMPLARUL­­ 5 BANI IN CAPITALA SUIN JUDEȚE Fundator : C. A. ROSETTI REDACȚIA ȘI AWMMSTSAȚI4 STRADA BLEZDIUTO: Se. II MARȚI 29­ FEBRUARIE-­­18 FEBRUARE 1892. Lumineza­te și vei fi: abonamente In Capitali și districte, un an 48 lei; și se lan! 34 lei: trti luni 11 lei ; ni suti 4 lei Pentru Pro«? și Inr^SteĂ în t« aktsunM este­r» itu la W M de an, Pea^n tête țSnil* țfeggtf! postai, etasstrá la lai. A se adresa : , gferstefsa © Sebig te BaTit, talpfa&t O­ ste, 8, Ftsm da la Baare» * îTAIM, * mftIA,te W* *»alte peltele, S? McbMs MfHH și is H vi. SîBOSIAHIA, M&Am; si practică paraliseza acțiunea parla­mentului, crează supărări guvernului. Deci conservatorii ne declară că tind a suprima cu desăvârșire re­­presentațiunea minoritătei, nu le mai trebue nici un control. Luăm act și de acesta declarațiune. BULETIN Bucuresci, 18/30 Făurar­ easa în care au intrat faptele nós­­tre politice, a făcut pe mare parte dintre membrii partidului liberal să înțelagă necesitatea unei grupări, cu un program bine definit. Deja, după cât aflăm, mai mulții membrii al partidului liberal sunt hotărîți se începá lupta nu pentru un șef ci pentru un program. Sperăm că aceia cari sunt însu­flețiți de asemenea sentiment nu vor uita că partidul liberal e dator se fie în realitate liberal și că trecutul seü ’1 silesce se primeascá reforme democratice. Liberalii trebuie să facă un pas înainte și de­sigur­­ 1 vor face. Vom fi cel dintâi, în acest caz, Cari vom da sprijinul nostru unei a­­semen­ea grupări, căci mai mult ca ori­cine dorim să vedem pe liberali pășind pe calea indicată de bătrânii democrați. V Indépendance face A constatare din cele mai hazlie : Vedeți, spune ea, că nu numai d. Ion Brătianu a avut oă majoritate formidabilă și d. Catargiu când e la putere pate să aibă aprope unanimitatea sufragiilor. Nu ne-am îndoit de acesta, eram sigur că d. Catargiu, care în opozi­­ție, a răman adesea singur, va is­­buti fiind la guvern să -și facă uă majoritate. Țara nu s’a schimbat, spune con­fratele nostru, și liberalii când erau la putere nu se bucurau deci de uă favore escepțională. Cu alte cuvinte, alegerile nu in­­semnezfi nimic, căci acela care este la guvern, alege pe cine voesce. Țara nu s’a schimbat, spunem și noi, ea este tot liberală, dar și le­gea electorală a rămas aceiași și de aceea conservatorii când sunt la gu­vern aleg pe cine vor. Majoritatea parlamentară după în­suși mărturisirea Independenței nu este un exactă represintațiune a na­­țiunei. Ca și confratele nostru înregistrăm acesta ca uă simplă constatare. «Der V Indépendance mai face să constatare care ne arată care sunt tendințele acelora de la cârma sta­tului. Minoritatea spune dânsa, are un frumoasă misiune în teorie dar în GREȘIALA IN POLITICA Cea mai mare greșeală în politică nu este respingerea inspirațiunilor streine, de care ne vorbea alaltă-ieri un confrate, ci pretextul de a face un râu fi­nd-că l’a săvârșit și vrăj­mașul zeu când a fost la putere. Oí­mul care respinge propunerile strei­nilor, d­­ar când ele sunt bune, dar care ascund subt ele uă intențiune periculosă, este un mare patriot. Ru­sia dupa revoluțiunea din 1866, când s’a pus pe tapet cestiunea prințului strein, ne oferea sprijinul seu ca sa proclamăm Republica. Chiar repub­licani convinși că Rosetti au retu­șat acesta ofertă, sciind proverbul latin care sfice­a temete de vrăjmași chiar când îți aduc daruri. Omul care comite oă acțiune blamabilă pentru că a mai comis-o și alții în­­naintea lui, arăta că n’are nici ca­pacitatea, nici cunoscința lucrurilor ca să urmeze alt­fel, fiarele oficiase, când sunt prinse cu câte un fapt violent, cu câte o­ acțiune nedemnă, unde­ á îți răspund , așa a făcut și adversarii noștri po­liței. Déca le vorbești de bandele cari au terorisat capitala și­­ era pe tim­pul alegerilor, și o teroriseza și as­­ta<ju­ după isbândă, ele scuză guver­nul cu procedarea celor­l­alte minis­­tere din trecut. Deci se spui că cetățenii au fost puși afară din lege și tratați ca nisce turme de oi cari se duc la măcelăria, ’ți amintesc declarațiu­­nea d-­ui Stătescu, ministrul de jus­tiție subt guvernul liberal, care a­­ zis că : oposițiunea nu mai are drep­tul la protecțiunea legilor. Când am constatat că au fost bande subt guvernele trecute, le-am desaprobat și ne-am ridicat cu pu­tere contra lor. Am combătut ase­menea nesocotita declarațiune a d-lui Stătescu. A fost nenorocită inspirațiunea ce a avut atunci mi­nistrul liberal. Chiar criminalul are drept la protecțiunea legilor în acesta țară. Dar dacă noi am desaprobat’o, cei de la putere se pare că au adop­­tat’o și au întrebuințat’o cu prisos. D. Stătescu a inaugurat acea sistemă, însa conservatorii au practicat’o. Ei într’adevăr au pus națiunea afară din lege și au oprit numai pentru ei protecțiunea legilor. După noi datoria fie­cărui guvern care vine la putere este tocmai de a se feri de greșialele făcut de gu­vernul precedent și a căuia să re­­pareze râul social care există. Con­servatorii au procedat cu totul altfel. Ei au luat de model al administrațiunei lor tocmai greșelile t reculului și au în­lăturat acțiunile cele bune. Cu acest sistem în loc de a se ridica în ochii opiniunei pun­ice, ei ca­­ și Înalță pe adversarii lor, căci daca aceia au făcut și reu și bine, ei nu fac de numai reu. In guvernul actual sunt omeni in­­teligenți și capabili. Partidul conser* vator nu e sărac de bărbați esperi­­mentați. Ne mirăm cum ei n’au în­țeles acest mare adevĕr și s’au lă­sat să fie conduși de ura și pasiu­nea ignoranților, zăpăciților și pa­sionaților. Politica este și fa­xă artă. Se vede că nimenii însemnați din acel par­tid sau că nu cunosc bine acea artă, sau că pun interesul de par­tid mai presus de cerințele so­ciale. In cașul din Sém­, nu merită a coduce afacerile statului. In cașul din urmă este uă adevărată gre­­șală, căci daci au câștigat pentru moment uă majoritate sdrobitore în Parlament, ei sunt sdrobiți în o­chii marei majorități a națiunei. SSfcSB Ediția de dimineța Februarie 1892, se va da Sâmbătă la 22 Februarie 1892 în Sala Băilor Eforie. In­formațiuni De la 1 Aprilie, numerul sergen­ților de oraș din București va fi mă­rit încă cu 200. De asemenea acest corp va primi o­ nouă organizare. —x—­Mai muți industriași români au hotărât să ia parte la expoziția uni­versală din Chicago. Transportul obiectelor și-a fost a­­cordat gratis. —x— Balul societatei anonyme de bine­facere anunțat pentru­­ ziua de 5/17 —x—­Direcțiunea stațiunei agronomice de l­a Ferestrau a presinttat d-lul ministru al agriculturei un superb tablou grafic reprezentând composi­­țiunea chimica a peste 400 de probe de vin din diferitele podgorii ale ța­rei esecutate de dd. V. C. Muntenu și Corneliu Roman. D. ministru­l și-a exprimat mulțu­mirea sa pentru acesta lucrare atât de instructivă și utilă și care par­țial a fost publicată și în ziarele spe­ciale streine, ca Weinlaube și altele. x D. Dâmbovicenu, președinte la tri­bunalul de Ilfov, va fi numit consi­lier la Curtea de apel din Galați iar în locul d-sale se va numi d. Giu­vara> președintele de la tribunalul de comerț.­­x— Duminecă 23 Februarie se inau­­gurază Ateneul din Galați. D. V. A. Ureche va ține în acea­s?i­uă conferință intitulată Acum 100 de ani. —x— Pentru a se putea termina lucră­rile liniei Târgoviște-Pucioasa, minis­trul lucrărilor publice va cere Ca­merei un credit de 700 mii lei. —"— Aflăm cu plăcere că în curînd va sosi în Capitală baritonul Dim­. Po­­povici, compatriotul nostru, care a repurtat victorii strălucite pe scena operei din Praga, unde este anga­jat, și pe scena operei din Berlin. Aci s’a distins mai cu deosebire în Cavaleria Rusticana. D. Dim. Popovici va da în Bu­curești un singur concert. —x— a . D. St. Șuțu a demisionat din pos­tul de inspector de poliție. Candi­dații cari vor să’l înlocuiască sunt legiune. Prefectul poliției n’a recomandat încă pe nimeni. —x— Poliția de siguranță a arestat pe două indivizi din comuna Bánása­ cari au fost prinși falsificând piese de 2 și de 5 lei. *—x— Lupta primesce din partea artiști­lor de la Teatrul Național, urmă­­ ­­ torea declarație prin care fac cunos­cut hotărârea ce au luat de a nu înai asista la representațiile d­lui Coquelin . Noi artiștii so­letari și artiști an­gajați al Teatrului Național în urma invinuirei adusă nouă, de acea semn de cimeni, români cu numele dar cari din nenorocire, sunt desbrăcați de ore­ ce simțimânt românesc, de­ore­ce afirmă și inventă, ca fanfaroni ce sunt, participarea nostru la mani­­festația făcută la representația d-lui Coquelin în sera de 14 Februarie— care a fost uă lecție de altminterea ce se cuvine tuturor acelora cari in­suflă atât țara ospitalieră în cari se găsesc pentru a storce bani, cât și teatrul și artiștii noștrii cari port cu demnitate și ostenela tradițiunile ar­tei dramatice și lupt pentru propăși­rea instituțiunei nosstre naționale, cum în față cu purtarea artiștilor streini, este să isbire în sentimentele nos­tre naționale și de artiști ca protes­tar­e, decidem ca cu începere de an­il 15 Februarie să nu mai asistăm la nici una din reprezentațiile d-lui Coquelin, ce se dau în Tetrul nos­tru Național, scutind astfel atât pe d. Coquelin de a ne mai aduce în­juri! prin purtarea d-sale cât și pe acel oment lipsiți de sentimente ro­mânești, cari aprobă acesta purtare și străinilor, terfelind astfel instituția nostra de a se mai găsi în contact cu compania dramatică­-româna: G. Nottara, I. Petrescu, P. Velescu, Al. Romanescu, Am. Wellner, V. Hasnaș, Th. Petrescu, Constanța Ganescu, P. Gusti, V. Leonescu, I. Niculescu, El. Mateescu, Pepi Moor, Ed. Langeais, G. Cârje, Z. Ștefa­­nescu, E. Ștefanescu, Al. Mateescu, V. A­­lexandrescu, C. Marculescu, E. Orlofî, Es. Culiano Georgia, M. Singuroff, C. Ionescu, G. Dimitri­u etc. etc. Teleg­rame Londra, 26 Februarie. Camera comunelor a adoptat în unani­mitate excluderea d­lui Dorobanus din par­lament. Lara, 26 Februarie A<fi aniversarea nașterii prințului este serbare națională ; la 8 ore dimineta 21 tunuri au anunțat începutul serbării. La 10 ore un Te Deum s’a celebrat pe piața Alexandru înaintea palatului în pre­­zența principelui, principesei Clementina, miniștrilor, înalților funcționari, a trupelor garnisoneî și a unei mare mulțimi. Apo s’a făcut uă recepțiune la palat; s’au ros­­ t$äl­ lit discursuri caldurose de președintee camerei și de ministrul de rebel. Prințul a respuns: Discursurile au fost, forte aclamate. In timpul serei bal la palat. S-a confe­rit mai multe decorațiuni; între alții d-mil Slavkoff, președintele camerei a primit marele cordon al noului ordin pentru ser­vicii civile. D-nuil Stambuloff a aperut a­ fi în pub­lic pentru prima­ ora de la accidentul sau mergând ap­ ópe fara greutate. Avea un înfățișare forte bună, a fost mod călduros de numeroșii felicitat în asistenți a recepțiunei de la palat. Paris, 27 Februarie: fiißrese oportuniste se opun cu energie la combinațiunea Loubet iarâ d. Constans; ele cred ca opiniunea publica variind la desfuidire în înlăturarea d-lui Constans în ajunul unor evenimente seriose va face fața cu vioiciune contra autorilor i­ntrigei Sofia. 27 Februare. Agenția Balcanică ne­ comunica urmă­­torea depeșă. Acum a­pare de neîndoit ca atentatul d-lui Vulkovici are un caractr politic. Numitul Porphyzi Ivanofî, supus rus despre care este vorba In depeșile din Constantinopol ar fi același inivid ca>e altă dată atașat la persona generalului Kaulbara în timpul misiune! sale ’în Bul­garia și care într’ua învalm­ăsală la Sofia pe când generalul fiecărea mulțime, a fost maltratat de acesta. Ivan iî a părăsit So­fia cu generalul Kaulbars ducăndu-se la Constantinopol. Se raporta de asemenea că Ivanofî ar fi­­ fis intr’un cârciuma din’Constantinopol ca d-nul Vulkovici a fost asasinat. Acest atentat a produs un vie impresie in tota țara și în tóte cercurile, care îl profeja un mare respect și un mare ami­ciție pentru d na Vulkovici, care a repre­­sentat țara cu atâta tact și dibăcie în timp de mai mulți ani In momentele grele. Olioia. din­­ ora, Septamâna de care ne vom ocupa a fost caracterizata printr’un t­imp forte frumos și un temperatură relativ forte ridicată, a­­tât față de săptămâna precedentă, cât și de celelalte săptâmâni corespund le tóre de la 1885 până acum. Temperatura sa mijlocie săptămânală 36.2 este cu 46.5 mai ridicata de­cât aceea a săptamânei precedente și cu 70.7 aseme­nea mai ridicata de­cât valorea mijloci a acestei septamâni dedusa din perioda 1885—91. Dintre toți anii periodei de ma sus, acesta săptamâna numai în anul cu­rent a avut mijjlocia sa de asupra lui­­ Jero grade; în toți cei­alți ani ea a fost mul mai scadutâ, ajungând pâna la — 7<>.9 în anul 1887. Temperatura maximă în cursul septamaanei de care ne ocupăm a fost 130.7; acesta este tot dova­dată și valorea maximă absoluta a acestei săptamni de­ intrega perioda 1885—92. Temperatura FOIȚA «ROMANULUI», 28 FEBR. 16 VICTIMILE TARULUI ÎVUJBALIJ^ES — Nu e adevărat, sufere tare de reu­matism și ar vrea sa aibă un medic care sâ’l caute necurmat. — Necurmat? nu mă pot îndatora pentru ca trebuie să mă duc de la un cap la cell’alt al județului. Cu tote astea pot veni la dumnea­vóstru va data pe săptă­mână, și azi sunt la poruncile d-vóstra. Iadot, ua dată cu vorba, își îmbrăcase paltonul, și-și lua pălăria. Un moment după aceia era alături de Olga și în mai puțin de două ore, ajunsese la «Smelee» reședința contelui Orlofî. Contele Alexandru Pavlov­i Orlofî ținea de cea mai înaltă aristocrația rusă, el era născut în 1807. După conspirația care urma morții lui Alexandru I, în 1825 și la care vîrsta lui cea tinara îl impedecase sâ ia parte, Orlofî ceru să faca parte din armata de Caucaz. Prietenii săi Pester ■ Rybel, Sergiu Muravici, Bestujel și Raov­­­­ski, fiind­câ fară spânzurați, ca uneltitori­i din porunca lui Nicolai, Orlofî ajunsese sâ fie dușmanul acestui Nicolai, și pentru asta ceruse ca sâ fie trimis în Caucaz, unde cu alte cuvinte stătu până la răz­boiul Crimeei, înaintând repede in grad. Vrăjmaș ocârmuirei sale și adânc legat de țara sa, Orlofî câtă ua petrecere în li­­tera­ură, el citi mult și urma de aprope mișcarea intelectuala care se savârșia la țară. El moștena la mortea ta’ului său în­tinse proprietăți socotindu-se și un mare număr de iobagi cari aduceau venituri Însemnate. Amintindu’și ca învățătorul lui, Byb­ef, ceruse desființarea iob­giei, dădu libertate tuturor­­ cranilor sei, și le dete pământurile pe care părinții lor le mun­cise atâta timp numai in folosul boie­rului. In 1854, el se însura cu un prințesă circazianu care, dupa trei ani de căsătorie muri lâsându-l uâ fiică. Din momentul a­­cesta, generalul își consfinți viața copilu­lui său, scumpei sale Oiyinka. Orlofî avea un soră nemuritată pa care o înduplecă sa vie ca sa stea la dânsa. El petrecea iarna la Petersburg și timpul cel frumos în partea de miaza-zi a Ru­siei, in guvernământul Ekerson. Generalul î și luă însărcinarea să dea fiicei sale uă creștere adevărata și uă în­vățătură înaltă; el socoti ca o femeie nu­­ __________ _ _____ pare sa fie fericita în căsnicie, de ca daca este înțeleptește egala bărbatului său. Prin îngrijirile tatălui său, Olga când întâlni pe Iadof, era acum strașnic de în­vățată, ceia ce-i rar printre ținerile aris­tocrației ruse. Ea cunoștea mai multe limbi streine, le vorbea cu înlesnire și putea să prețuiască în însăși limba scrii­torilor pe cei mai însemnați po­eți, precum și pe cei mai buni istorici și cei dintâi fi­losofi moderni. Ea avea cunoștinți adânci de limba sa parintesca, care neîngrijita de lumea aristocratică rusesca, și vorbia cu împodobire acesta limba, pe care o și scria cu vrednicie. In epoca când noi i-am facut cunoștința, ea publica prin ziare articole asupra învățământului po­pular care făcuse întipăriră asupra lumei. Olga găsi în biblioteca părintelui său cele mai însemnate­­ fiare, și cu ce să’și putâ mulț­umi gustul pentru cetirile seriose. Cercetările am­atore ale timpului o aprin­­deau și’i dâdeau în fie­care ifi u o nouă ma­terie de convorbiri cu părintele său. Iată pentru ce Olga nu gâsta nici uă plăcere în salonele marei aristocrații, unde nu în­­tâlnia de­cât prea puțini omeni liberali și neatârnați in păreri ca generalul. In 1875, sănătatea generalului slăbise, medicii ii orînduiru să pârăsască partea de miaza-nopte a Rusiei pentru ca sa merga la moșiile lui, în partea de miază-gl­. Olga se departa fără caire de capitală și se a­­șeză în ținut cu gând de­ a întemeia ua tșcolă pentru copiii țăranilor. Ea își dobân­dise diploma de învațatore, pe care o luase cu un an mai nainte. Deel, erau cinci­sprezece­­ file de la sosirea sa in Smelee când veni­se ia pe ladoi pentru ca sa -l ducă la tatal el, la dof, câștiga Îndată încrederea genera­lului care fu încântat de talentul și de cu­noștințele tânărului medic, ți fu fericit a gasi n el un înfațișator al tinerimei stu­diose rusești, pe care nu o cunoștea de­cât din auz. Până atunci avuse a face cu medici vestiți care -și acoperiau știința lor cu un perdea tainică pe care mâna u­­­­nui neștiutor n’ar cuteza s’o ridice. Asta­­ tu un noutate pentru el ca se gâsescu în­­ tânărul său doctor un om care nu soco­­­­tirâ cu cale că trebuiesc ascunse tainele­­ meseriei sale. Generalul avu și mai multa­­ plăcere a vorbi cu ténarul patriot despre * afacerile politice și sociale; aprinderea lui­­ ladof îi amintia mărețele lui nâzuind­ atât­­ de crud năbușite cu cinci­­zeci de ani mai ! nainte. Era un mângâiere pentru dânsu se­­ mai spuse că vitejii, cari murise pentru­­ ca au voit să rase­le poporul rus, nu ’și * dăduse viața în zadar, căci noua genera­ Í­țiune moștenise din duhul lor și nînnoia 1 cercurile lor timpurii. ” Istorisând lui Iadof, cu ochii [pini de 1 la erari, omorârea «Decembriștilor», gene­ralul adaogă : — lu eți fi voi óre mai fericiți­­ e cât j acești istucenici ? Ve este păstrat a repetat durerosele cuvinte ale lui Pester pusfin spân­­zuratóre: «Cea mai mare greșala a mea de a fi voit să strâng bucatele înaintea se­­manăturei ?» Iadot spuse cu împotrivire că cei ce-au mai rămas din «Decembriști» se multumira cu îmbunătățirile săvârșite de Alexandru II lea. Generalul îl întrerupse cu mânie. — Te înșeli, Mihail Osipovici. Decem­briștii erau din școla lui Rousseau, a lui Saint Just și a lui Robespierre... Nu pot sa-i numesc socialiști, cu tote astea ei ce­reau uâ deplina libertate. Țarul a dezro­bit pe țerani, crezi dumneata eu Rileer și Pestei s’ar fi simțit mulțumiți cu acesta măsura? Nu, ei nu se încredeau în nici una din libertățile date de despot, ei știau ca un cap încoronat nu daruește de­cât ceea ce nu mai pute sa păstreze, pentru ca i se iea cu de-asila, și cu ceea ce’t st­­it sa sloboda dintr’un mâna, rea cu cea­l­altă. Țarul a câștigat de la dezrobirea io­bagilor biruri pe care nu le ar fi putut cere de la boeri. Cercetați cele­l’alte Îm­bunătățiri ale țarului : avem acum așeză­mântul juraților, dar părerea acestor mem­bri este rea libera ? Unde-I libertatea fie­cărui vis ? Mai ființeazâ iea într’uâ­­ara unde secția a treia a cancelariei Majestate* Sale vine în tóte nopțile să ne rapiasca fiii și fiicele nóstre din brațele familiilor lor, și sa’l care în S­baria fără cea ma­­i mica judecată? Ni s’a îngăduit self guver­n pământul ? Dar acesta ocarmuire au’și pr­e ‘ gătește ioa­tele mijlocele care’i pot servi ca sa înăbușe încă înainte de zămislire ori­ce inițiativă individuală? Credeți ca în­vățătorul meu (astfel numia el pe Riîeef) s’ar fi unit cu acești liberatori cari nu véd în reforme de­cât folosul bănesc pe care pot ca sa’l traga ? O’ga lua tot­deauna parte la aceste vor­biri prietinești cari o atrageau; dea găsi în Iadof un ajutător prețios pentru așeza­­rea scălii, care o facea pe socotela cu Iea ținu samă mai cu deosebire de sfatu­rile lui din punctul de vedere al higienei așezământului pe care voia se’l întemeeze, Iadot iubia cu patimă învățătura; în ace­lași timp cu urmatul la învățătură, odini­­ora, dăduse lecții; de aceea cu un mare plăcere se însărcina sa predea câte­va cur­suri începâtore asupra fenomenelor natu­rii, și mai cu deosebire asupra cestiunilor agronomice. Se statorniciră astfel legături prietenești între Olga și Iadof, care venia acum la Smelee de cinci ori pe săptămâna iar nu vă data, cum făgăduise la cea din­­tâia venire a Olgăi. In schimb, Olga II a­­juta adese ori în îngrijirele ce le da mai cu samâ­­ éranilor cari, în nevinovăția lor, se sfn­au înaintea medicului, și se duceau cu prevedere la babe. Olga birui în ma multe rânduri îndoiala lor caria, adese or, ele ereu cele dintâi jertfe. Anul de la 1875 la 1876 trecu repede în mijlocul acestor jgiri destpinice și folosiți îndele

Next