Romanulu, martie 1892 (Anul 36)

1892-03-26

180 ROMANULU, 24 MARTE mra»siaBim!rassemss!8@SBBgMsesKssîs OHONIOä Nițft Scurt« avocat XiOCftllsatá, d/apă G-llToext 2s£a,xtlxi. Scurt, sau mai bine d-1 Scurtu, e unul din ilustrațiile baroului unui oraș din provincie. Fericirea lui cea mare, manifestată prin strălucirea ochilor sal mici și pătrunzători și prin gropițele feței sale, se nascea d’atâtea ori de câte ori venerabilul d-n Scurtu înainta la masa apărărei ca sa apere o nenorocita victimă, sau după cum se exprima un desmoștenit al sortei. Avocatul nostru deveni un celebritated in ziua când scăpase de pedepsa pe uă criminală care ’și ucisese copilul cu oă cruzime nemai pomenită. Pungașu 'l adora fără sfârșit. Dar ce’l drept, e un adevărat Paganini al apărărei, are pasiunea și chiar convicțiunea artei sale. Printr’uă vedere cu totul ciudată dânsul nu găsesc faptele cele mai monstruose decât prin prisma pledoariei sale. Pentru dânsul ua crimă nu e ua crimă ci o dausa Când se întâmpla vreunul din acele evenimente care cutremură publicul, dânsa nu ia parte la indignațiune generală, gândindu-se numai la circumstanțele afacerei pe care le ar putea exploata, cu care ar putea atrage atențiunea juraților, și la efectele ce ar putea obține prin ele. Mila o pastreza pungașilor, pe când victimele se numără ca dușmani având pentru ele un desăvârșită nepăsare. In crimele ce se comit avocatul nostru găsesc intotdeauna o vina cre care victimelor, fie acesta chiar din causa tentațiunilor ce oferă vinovaților. Scurtu Începe prin emoțiune, reusește prin elocința sa. Vocea’i e gravă, calda, musicală, are accente care se incladie. Privirea ’I e dulce, gestul său, mișcarile sale fac ca fiori sa alerge prin auditor și devine sublim atunci când nemeresce In locurile favorabile apărărei. E mai întâi mugetul depărtat, apoi tunelul însoțit de fulgere. Nimeni nu se pricede mai bine ca el să presinte mizeria chemând și spectrele femeii — Sărăcie! Sărăcie, iata-ve destinul! Acasa societatea d'a fi singură responsabilă de crima clientului său, amenința judecătorii de remușcări vecinice și ridicând manele, strigă: — Milă pentru nenorocit ! Milă neputinciosei victime a sortei ! Acesta atinge, gse aud aftări năbușite, jurații ’și șterg ochii, curtea ’și simte lacrimile sub pupile, ministerul public însuși se înduioșezâ. Și nu e nici de cum să comedie. Scurtu e atât de pătruns de adevărurile ce le spune încât le simte în posițiunea tristă a unui om când vede că se condamnă un nevinovat. Dar iată că acest avocat distins al tuturor pungașilor, terfeliților și ucigașilor e nevoit astazi să acuze un nenorocit tată de familie pentru furt prin spargere. Iată ce s’a întâmplat. Cu două luni mai înainte, într’ua nópte pe când seană cujea în zadar sâ adorma din causa unei afaceri pe care trebuia s’o pledeze a doua zi, audi de la dată un «gomot în cabinetul său de alature». Se sculă încetinel, deschise d’ua dată ușa și se află în fața unui individ care se silea sa deschidă casa ’i de fer. Dintr’ua săritură se arunca asupra lui, ’i strânse si îl coprinse gâtul cu mânele sale puternice. — Ertare, d-le, scrâșni ticălosul, am patru copilași. — Las’câștia eu Ziar, scurt legându’i brațele cu sferele unui dosar. Apoi îmbracându-se iute: Aide, înainte ! Daca faci vr’o rișcare, te sugrum. Și așa duse pe pungaș la poliție și se intorse finisețt la culcuș, încercare de hoție prin efracție, noptea, într’un casa locuite. Delict flagrant. Afacerea fu cercetată curând și trimea sesiune dintâi a juraților. Scurtu nostru citat ca singurul martor seu se găsea la locul lui și era furios. Afacerea era bocana de tot. Un acuzat cu totul demn de interes, fără trecut judiciar, era acesta care trebuia sâ-și nutriascâ patru copilași după pierderea nevestei sale. Informațiile luate spuneau că e un muncitor sârguitor și de trebá. Dar nevoia sosi, copilașii aveau nevoie de pâine, și acest nenorocit trebuia sâ se despârțiascâ de cinstitul și frumosul său trecut. El, da d! Scurtu era înfuriat. Auzi el, acuzator ! nu l de șagă ! Apoi când se mai gândia, ca avocat, ce profit putea să câștige din treba asta! Ah ! ce pledoarie admirabilă de făcut ! Ce marâța achitare ! Pate nici un dată nu-i se presintaseră așa ocasiune, d’a fulgera contra societatei, acesta mumă vitregă, d’a face să curgă șiroie de lacrami, d’a strigă intr’un ton tragic . Nu. Nu veți condamna acest om, n’o puteți, ve opresc ! Dar mai pune că erau la mijloc și 4 copii. D-l Scurtu avuse deja de multe ori ocasiune să constate influența simțitore a ploilor asupra juraților. Uă mare mâhnire cuprindea pe omul nostru când se gândia in a cui mâni se gâsia afacerea asta ; auzi, în mânele lui Sterian, avocat fara autoritate, fara talent un stangaciu și nimic alta. Cu un așa apărătoriu acuzatul se multumia cu cinci ani cel puțin. Și asta-i bine. Cu greu Sterian o sa se achite de sarcina asta, acest natarau nu va ști nici ce profit sa traga din cei patru copilași. Și cu gândul la ceia ce confratele sau va spune, Scurtu repeta încetișor ceia ce va depune el. Ei drace, dar pidoaria aia 1 nu’l eșia din cap , va vorbi de sine’și. Dar ce ironic contrast când presidentul iî aminti: — Vorbesce de tot ce știi în afacerea asta. Ceia ce știa el, cea nu era mare lucru. In câteva vorbe putea sa se explice prea bine. Pe banca apărărei Sterian ’s făcea cu atenție notele, și din haretul lui prevenitul suspina mereu între cei doi soldați. Dar presidentul insista dorind să știe tote amănuntele. — Așadar, era cam pe la 3 după miezul nopții ? — Cam pe l a 3 după miezul nopții, die President ! — Cum a intrat acusatul la d-ta? prin ajutorul unor instrumente sau prin nisce chei sale ? — N’am sosi Dța. — Zici că era cât pe ce sâ ’ți spargă lada ? — Pute m’am înșelat. — Dar... nu l’ai surprins când ușa se deschide deja? — Mi s’a părut numai; abia mă sculasem. D-l ircurtu se simția din ce în mai încurcat, ar fi vrut sa fie la u o sută de pește depărtare. Se gândia mereu cum sa facă ca s’o scula la liman bun cu nenorocitul ăsta de acuzat. Presidentul urmă fârâ mila. — întâia d tale declarație nu mai lasă nici ua îndoiala în acesta privința. — Se comite lesne uâ greșala; dar, d-le president, cineva devine mai atent și mai serios când se gândeșce că de la un vorbă a lui depinde sorta unui nenorocit. — Prin urmare efracțiunea e sigură. — Ceia ce e sigur, d-le president, e ca miseria e causa răzacirei acestui tată de familie, căruia nu se putea imputa nimic până atunci. Ceia ce e sigur d-le president, e ca are patru copii mici al careunic sprijin e acuzatul de astazi. Vocea lui Scurtu se Incalzea mereu cu tremurături, înainte mergatóre furtunei care trebuia sa isbucnesca. Nu se mai putu reține. — Și știți d vóstrá, domnilor, urma el cu tărie, știți d-vóstrá ce insemneza a avea patru copilași, care țipa după hrană, patru flamânzi cu figurile galbene, cu fețele ascuțite de friguri ! Ve dați are bine semn de grozava tortura a acestui tata, care îl strânge la pieptul său, perdut, desnadujduit, aprope nebun, neavând mâar mulțumirea pasőrei mâței, după vorba poetului, de a-l hrăni cu carnea și sîngele său ! Dus mereu în sbor de acest gând. Scurtu uitase rolul său de martor. Realitatea dispăruse înaintea vedetei sale, se credea pe banca apâratei, se îndrepta deja spre jurați și cu duhul blândeței le spusea multe taine favorabile acuzatului. Fu admirabil, sublim. In timp de trei sferturi deces ținu auditoriul înmărmurit și fermecat de vorbele lui. Când se adresă acusatului strigând într’un gfiș dulce și tremurător : — Ade, părinte nefericit, descoperți fața pe care necazurile și desperarea ’țiau sbârit’o farâ mila ca lacrâmi sa curgă mereu, aratate acelora care te vor judeca ca sâ va dâ daă al obrazul unui vinovat pe care trebue sâ ’1 pedepsescu sau al unui martir pe cum trebue sâ ’1 plângă lua emoțiune puternică coprinse pe toți de la un capăt la ceilalt al salei. Dupa părerea tuturor nici un data Scurtu nu fuse la înălțimea acesta. Ministerul public de sarmat, spuse câteva vorbe, neoprindu se circumstanțele usure. Dar când veni rândul apărătorului, a cărui mutră nu s’ar putea spune, se mulțumi aș>ce, înăbușit țdeuă mânie afurisită : — Deorece distinsul meu contrare a bine-voit a se insarcina de un causa mie încredințată, nu ’mi remâne de cât a mere «șefa, aducéndu - insa mai íntâiu la cunoștință marea și adânca mea uimire. Achitarea fu pronunțat cu unanimitate. E», era un achitare pe care in tóta viața lui Sterian n’o va ierta «disti sulul seu confrate... S. A Buiu. Din Belgrad — Prin depeșă — Belgrad, 23 Martie. O discuție forte agitata a fost la Scupicion asupra chestiunei de a ști daca d-nul Pasid trebue sa respunda la acuzația de Înaltaradare ce d. Massel a adus’o contra sa. Dl. Ransallievici este de părere ca d. Pasid nu trebue sa respunda și ca trebue sa se treca la ordine de Zi * 13 oratori au vorbit in același sens. Alți 4 deputați cer din contra ca d. Pasici sa probeze inocența sa. Oratorii se insulta mutualminte în modul cel mai violent. D-nul Petrovici zice ca d-nul Garașan in serva de agent la Viena d-lul Stambuloff, el este de asemenea acela care împedica încheiarea unui tractat de comerț, mai favorabil Serbiei. Propunerea d-lui Banslavlievici este adoptata. Ministrul Giorgevich rispunde la u interpelare in privința pretinselor greșeli comise de mitropolitul Michail, el trateza acesta acuzatie de calomnie și cere sa se treca la ordinea de Zi pura și simpla. După câtre discuție ordinea de Zi este adoptata de tóte voturile contra 4. De la granița rusesca Sentinelele postate la fruntaria rusească observa deunăzi un balon, în care erau mai multe persone, trecând granița în Rusia. Balonul era la oă Înălțime forte mare, totuși cu ochianele se putură vedea figurile celor din balon. Colonelul comandant al trupelor de la graniță ordona să se dea salve de pușcă asupra aerostatului, care însă nu putu fi iubit. Misterioșii voiajori se crede că au dus dinamită în Rusia, pentru a atenta la viața țarului. Alergările de cai Un confrate află că Comitetul alergărilor a întocmit programul curselor de primăvară; ei vom publica în cel mai apropiat immer. Că inovațiune s’a introdus pentru a ușura spesele proprietarilor • în loc de 4 ,4S3 Zile de primăvară vor fi numai trei, iasă cu premium sporite , așa că suma premiurilor se urcă la 55.000 de lei cuprinzându-se subversiunile date de M. S. Regele de ministrul de răsboi și de un membru al comitetului. Actele de alergări vor fi : 26 Aprilie, 3 Mai și 10 Maiű. IMu Calafat Viata de provincie, așa restrânsă, liniștită și monotona, totuși are uneori farmecul ei, în ocasiuni de adunări și petreceri intime. Astfel Sâmbătă, 7 Martie, la balul dat In folosul musicei regimentului Calafat No. 31. D. Colonel Lăzărescu, Comandantul regimentului, a manifestat fiecăruia mulțumiri de acest concurs îndatoritor, iar d. Figaro, șeful muzicei, a dovedit cu acesta ocasiune multă înclinare artistică, atât prin organisarea orchestrei cât și prin bucățile esecutate în timpul repausului. Balul s’a deschis la orele 10 Ia Salonul Clubului Militar și s’a terminat la orele 4 dinspre Șiuă printr’un Cotillion condus admirabil precum și variat în figuri și surprise. Afară din cerul plumburiu și posomorât al babelor, se cernea fulgi rari de zăpadă, care depunăndu-se de alungul apei din vale, puteau povesti jalnic legenda îmbătrănitei a Dunări albastre Elisav. Condamnarea lui Luboemisky (Prin fir telegrafic) Sofia, 23 Martie. Luboesky a fost condamnat la 8 ani de Inchisore și la plata celor 2000 franci sumă pe care o contractase cu cei doi funcționar de la ministerul de resbel pentru obținerea informațiunilor militare. Greva din Montreal Montreal, 23 Martie. Greva amplaiaților drumurilor de fer Canada Pacific, începută In timpii din urmă la vest de Winipeg, s’a întins pe tota linia de la Atlantic la Pacific. De Duminica nici un tren nu a sosit de la Vest Este temere de desordine. 1150 agenți de poliție au fost trimiși în diferite puncte ale liniei. FORȚA ROMÂNULUI 23 MARTIE Cau.y & s.a.pl.sau.xxt 7 MOȘTENIREA îndată ce se aflară tus trei singuri în odaie, Cabhelin zise încet: — Acuma când serviturea a plecat sa se culce, noi putem să căutăm, dacă nu e ceva ascuns printre mobile. Și ei se puseră pe lucru, tarele, bâjbâiau prin buzunar! Goleau falși desfăceau cele mai neînsemnate hârtiuțe. Până pe la miezul nopței el căutară și nu găsiră nimica interesant. Cora ațipise, și sforăia puțin știi așa regulat. Cesar întrebă : — Vom remânea ore aici până dimineța ? Le sable, perplex, credea ca ar fi mai bine așa sa stea aici. Atunci socrul zise: — In acest caz, sa aducem fotoliuri. Și el aduseră cele două fotoliuri din claile tinerei perechi, țih ce-s mai târziu și cei trei domeau ln față cadavrului înghețat în eterna sa mișcare. El se deșteptară dimineta când serviturea intră în odaie. Cachelin, frecfndu’și ochii zise. Am ațipit puțin, de vre-uâ jumătate de ceas. Dar Lesable, care regasise îndată stăpânirea asupra lui zise: — Am vadut, ca al adormit. Eu n’am pierdut cunoștința nici un moment; am închis ochii numai pentru a’l odihni. Cora se duse în odaia ei. Atunci Lesaile întreba cu că indiferența aparenta : — Când voiți sa ne ducem la notarul și sa luam cunoștință de testament? — Chiar.... adi diminâța, daca vrei. — E necesar, ca și Cora sa ne insoțasca ? — Asta pare ca ar fi mai bine, deorece ea e moștenirea.... la urma urmei. — In acest caz, să o previn ca să se pregatesca. Și Lesable eși iute. Cancelaria lui Belhoume își deschise ușile, când Cadhelin Lesable și soția ei se prezentară in mare doliu, cu fețele dezolate. Notarul îl primi îndată și-i pofti sa șadă. Cadelin lua cuvântul i gr.«** Domnul mea, mă cunoșteți est suht «.'in fratele d-$órel Charlotte Cadelin. Iata fiica mea si ginerele meu. Sermana eorst mea a murit er!, o vom înmormâna mine. Deorece dv. sunt ți depozitarul testamentului ei, și am venit să va întrebam daca ea n’a formulat ceva relativ la Înmormântarea ei, sau daca n'ave, sa ne faceți vreoo comunicare. Notarul deschise un saltar, scose un plic, îl rupse, scoseră hârtie și zise — lata, de un duplicat al scaiul testament, pe care vi’l pot pune In canoștinta îndata. Cel lalt exemplar, exact asemenea cu asta trebue să ramâne la mine. Și el ceti: «Eu subsemnata, Victorina Charlotte Cachelin, exprim aici ultima mea voina : «Tata averea mea, care se ridica la un «milion, vă sută și douézeci de mii de «franci aprópe, o las copiilor, cari se vor «naște din castoria nepotei mele Celeste «Coralie Cachelia, cu dreptul ca părinții «să se bucure de venituri până la majoritatea celui mai mare din descendenți. «Disposițiunile ce urmezá, reguleze par«tea fiecarul copil, și partea ce se cu vine părinților pânâ la sfârșitul visței lor. „In cazul când voia muri înainte ca ne«pota mea să aibă un moștenitor, tata averea mea va ramânea la hotarul meu «în timp de trei ani, pentru ca voința mea exprimata mai sus sa puta fi «îndeplinita, dacă In acesta periodă se va «naște un copil. «In cazul insa când Coralia nu va avea «aici un descendent In timpul celor trei «ani ce vor urma dupa mortea mea, a «tunel averea mea va fi distribuita prin «îngrijirea notarului meu, la sarac» și la «stabilimentele de bine-tacere a căror lista «urmeza.» Urma apoi ua serie nesfârșita de nume de comunități, de cifre, de ordine și recomandam. Apoi maestrul Belhomme înmâna hârtia lui Cadelin, care stetua topan și buiniiic. Ba Belhomme mai crezu de cuviința sa adauge : — D-ra Cadelin, când îmi făcu onorea se-mi vorbesca pentru prima ora de a face testament în acest sens, îmi exprima dorința ca ar vrea sa -și vazi un moștenitor din rasa sa. La tóia opunerea mea ea me convinse prin expresiuma cea mai formală a voinței sale, care de altminterea se baza pe un sentiment religios, cum zicea ea, ca orice căsătorie sterila ar fi un semn de blestem ceresc. N’am putut pricepe întru nimica intențiunile ei. Sa mă credeți, ca mî pare forte riu de acesta. Și apoi la torcânduse spre Cora, el nu securizând. «* Nu ma îndoesa că des’dintul defunctei va fi cât de curând realizat. Și cei trei plecară fara a zice ceva, atât erau de buimăciți. Ei ajunseră acasa fara a vorbi un cuvânt, rușinați și furioși, ca și cum s’ar fi prădat unul pe altul. Ba chiar durerea Corei se risipise de ua data, ingratitudinea mătușei Sile o scuti de a plânge. Io fine Lesable, ale carui buze palide erau strânse pnntr’un contracțiune de necaz, Z se socrului séu: — la durai și mie actul acela, ea sâ au cunoștința de ei de visa. Cadelini întinse hârtia și tânărul începu sa o elipsed. El Se oprise pe trotuar, și ghiomuit da trecători, el stetea, vorbind cuvintele cu ochii lui exercitați. Gel l’alți doi ii așteptau, cu doi pași înainte, tăcuți. Apoi el ’i dădu înapoi testamentul, Zi‘când: — Nu se mai pute face nimica. Ne-a tras frumos pe sfera. Cachelin iritat, respunse : — Ba bine ca nu! Nu depindea de cât de d ta ca sa ai un copil. Ai știut forte bine ca e o dorea forte de mult timp. Le sable dada din umere fara a raspunde. Va urma.