Romanulu, aprilie 1892 (Anul 36)

1892-04-01

EXEMPLARUL BAN­ ÎN CAPITALA 10 BANI IN JUDEȚE VINERI, 1 APRILIE (20 MARTE) 1892. ANUL AL 36-LEA Voespe și vei putea. ANUNCIURI Linia de 30 litere pagina IV . . . . . . 20 ba­n n n­li­­’ III ..... 1 leu Inserțiuni și reclame linia.....................3 „ A se adresa: In România la adm. Românul­u Is FRANCIA, la d-nil Lorette, rue Caumartin 61 —Havas 8 place de la Bourse- Jones, 31 bis rue Faub. Montmartre - Adam, Bd Raspail 105 bis iN GERMANIA la d. A. Steiner (Hamburg , Berlin) și d. G. L. Daube (­Frankfurt­) IN ELVEȚIA la Haasenstein și Vogler. Fundator: C. A. ROSETTI REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA STRADA BREZOIANU, No. L­umineza­ te si vei fi. A.B­ON­AMENTE In capitală : 4 lei pe lună; 12 lei 3 luni; 2* lei S luni ; 43 lei pe an; in f i life 4 lei pe lună; 2 lei 3 luni; 21 lei, 6­u 48 lei un an.­­ V­e­­ y Preoții și învățătorii :sătesc! 2 lei 5­ pe lună. Director : VINTILA C. Al.­ROSETTI In străinătate 15 lei trimestru. Abonamentele se primesc direct la administrația­­ parului III, strada Brezoianu sau­ în tote bi­­­rourile poștale din țară și străinătate. — Scrisorile nefrancate se refuză. —» —­ Articolele nepublicate de ard. — BULETIN București^ 18/30 Mărțișor Ori de câte ori fiarele grupării liberal conservatóre ne vorbeam de uă durată lungă a Ințelegerei Vernescu cu d. Catargiu, noi d-­ul răs­pundeam că acesta este cu nepu­tință, precum e cu neputință alianța lupului cu mielul, ereterul cu potâr­­nichea, despotismului cu libertatea, viciului cu virtutea. Ori de câte ori ele ne spuneau că situațiunea s’a limpezit și că cerul înțelegerii s’a înseninat, noi râspundeam că Intr’adevâr s’a făcut uă schimbare In atmosfera grupării liberal-con­­servatore, dar că acea schimbare e uă înseninare spre pleia. Până la sfârșit toți au vâdut că noi am avut dreptate. S’a­u sris că dupe Christos nu mai pot fi profeți. Acei cari au impus lumea se­creta și se nu cerceteze, negreșit au scornit și acastă absur­ditate. Voind se înalțe prea mult pe acela care venea In numele libertății și înfrățirii, urmașii lui au crezut că ’l fac un serviciu, negând altora ace­leași prevederi cari el le numeau profeții. Cu tote acestea, daca omul este făcut dupa chipul și asemănarea lui Dumnedeu, de sicur­are și daru­rile lui, acelea de a crea și a preve­dea. Prin urmare, fără să fie cine­va profet, e destul să studieze evenimen­tele, faptele, acțiunile fie­cuui om sau fie­cărei grupări, ca se spue mai di­nainte cea ce are să se întemple în viitor. Fie­care om are ca dar uă cugetare limpede. Daci nu’și o înfă­­șoară nici cu vélul pasiunei, nici cu acela al spiritului interesat de par­tid sau de prieteșug, el vede ca în­­tr’uă oglindă venețiana, bine chib­zuită, tóte trăsăturile, tóte sbărcitu­­rile sau tó­te frumusețile. De câți­va ani părăsind atmos­fera negurosa a luptelor de partid, a pasiunilor și împerecherilor, am ajuns ca să vedem lucrurile așa cum sunt, și acesta este causa că nu ne înșelăm nici vă dem­. Cea ce am spus despre rn­sultatul la care va ajunge gruparea liberal conservatore, tot același lucru putem să spunem despre actualul guvern. El nu va face nimic pentru îmbu­nătățirea sortei poporului muncitor, pentru că nici simțimântele sale, nici interesul seu nu’l permit. In apelul său către alegători, ne-a spus că el caută să îmbogățască pe sătean și se­­ dea­uă justiție îndes­­tulatare. Ori­cine cunosce bine situa­ția sea, vede mai dinainte că este peste putință de a ’și îndeplini an­gajamentele. Legăturile actualilor mi­­­niștri cu proprietarii și exploatatorii sătenilor îl va împedeca. Legea tocmelelor agricole este Cea mai mare nenorocire pentru popu­­lațiunea rurală. Ea pune pe țăran la disposițiunea proprietarului și a­­rendașului, care ’l exploatăză cum voesce. Modul cum s’a făcut aren­darea moșielor statului este nenoro­cit pentru țăran, pentru că acel cari aü dat arenei împătrite trebue să le scote după spinarea lui. Din acest punct este cu neputință să se des­ființeze sau să se modifice acea le­ge. Ea va rămânea deci în vigore și sutanul va fi la disposițiunea ex­ploatatorilor. Vânzarea bunurilor statului a fost numai că momeala. Are să se creeze oă aristocrație țărănescă care să fie tot dăuna la ordinele administrațiu­­nei care se ție la disposițiunea ei pe cea mai mare parte a locuitori­lor de prin sate. Geandarmeria districtelor nu va fi de­cât o­ nouă greutate pentru co­munele rurale, căci ele se vor pune la ordimie ei. Justiția nu va putea de asemenea se-și schimbe scopul ei. Pate să se dea uă altă formă modului actual de a se împărți dreptatea, dar tot proprietarii și arendașii nu se aiba mai malt folos, pentru­­ că ei au și averea și puterea. Corb la corb nu -și scote ochii. Cum voiți că atunci, când se presintă înaintea unui jude­cător un țăran și un proprietar sau arendași, ca cel din­taia se aiba dreptate când magistratul datoresce in mare parte numirea lui acestora din urma ? Este un lucru constatat de mult, că forța materială, hatârul și banul domnesc mai cu deosebire lumea. După organisarea actuală, în care centralizarea ține Interni loc, prefec­tul are trebuință mai mult de omul avut și influent de­cât de nenoroci­tul de satön care nu este făcut, după opiniunea conservatorilor, de­cât să se supue. Ga se ajungem la nisce reforme care se pun pe sătăii în armonie cu proprietarul și arendașul, trebue să modificăm legislatura nostra in așa mod ca descentralisarea să fie un realitate. Se nu mai aibă trebuință prefectul și subt-prefectul ca se or­done tuturor autorităților comunale și judecătoresc­. Atât proprietarul cât și arendașul să fie cetățeni ca toți cei l­alți, egali și înaintea admi­­nistrațiunei ca și înaintea justiției. Acesta nu o­oóte da guvernul actual. El pate să mai dureze prin urmare atâta cât populațiunea mun­ci­to­re să va găsi în actuala stare de confuziune și de nepăsare. Indata ce ea se va deștepta, altora este re­servat locul de conducători ai sta­tului român. >1­­ _ , ‘v V , <­,v, <*­, I­a . .. V V CRONICA - Epidemia sinuciderilor Pe când studiam în Paris, profesorul meu de fitosodie ’ral deb­­urt disertațiune asu­pra sinucidere!. Bunul meű dâlcâl sé aștepta sé profit de lecțiuuile séle. Era sigur câ voi aminti că în antichi­tate acest rol fusese răspândit din causa doctrinelor panteiste și mistice din India; ca în evul trifliu el devenise mai rar din causa predomnirei sentimentului re­ligios și al filosofii spiritualiste . Ediția «se d­îmivMritof» | și că în timpii moderni a luat din nou , un avânt din causa aplecărei neutre spre scepticism, spre spiritul de revolta semnalat de d. Tissot­i care nu este de­cât un manifestare exagerată a ideilor democratice El era sigur ca spre închiere, voi face să reiasă în composiția mea, faimosul ar­gument al religiei creștine, ca n'avem drep­tul a nimici cea ce Dumnezeu a făcut. Eram pute și e­l supt influința ideilor democratice, atât de funeste pentru scela spiritualistă; pate nu aveam mare încre­dere în spusele represintanților lui Dum­nezeu pe pâmân­t, seu voiam să susțin un lesa combătută, nu sciu. Faptul este insa ca­m a făcui un ade­vărat apostol al sinuciderilor și pres'ntai că argumentare bazata pe scrierile medi­cilor și filosofilor cari negau existența Dupanefleirei. Ve puteți închipui C8 efect produse un asemenea scriere asupra dascălului meu, care era apucat de fiori, gândindu­se nu­mai ca un asemenea disertațiune s’ar fi putut prezintă în Sorbona. A trecut de atunci mult timp­ am mo­dificat in cât­va vederile mele, nu mai sunt apostolul sinuciderei, dar totuși nu o com­bat din punctul de vedere al spiritualiș­tilor. Cred câ în unele cazuri sinuciderea pote fi atribuită nebuniei, bulei, în altele educațiunei, și de cele mai multe ori in­fluenței ideilor predomnitore, pasiunelor, dorințelor, regretelor, într’un cuvânt, cum spunea un renumit medic, tutor existenți­­lor ordinari ai vieței. Cred câ tinerii din școla militară, cari s’au împușcat (tinele trecute nu erau ne­buni, dar nu fusese destul de bine urmați spre a începe lupta existenței. Li se dase ua idee greșită despre amor, despre nevoile și datoriile vieței, în­cât a fost destul se vada că biata fată, sa creadă ca o iubesc și ca fără ea nu pot frai. Dânșii viețuiau prin șubrede ilustuni, acestea fiind distruse, viața nu mai a­­vea un scop și firesc era ca dânșii s- o curme. Ei au fost victime ale educations), ale mijlocului social în care au trait. Nu sunt nici vinovați, nici eroi. Nu pot fi nici blamați, nici lăudați? Sunt numai de plâns. Nebun însă era acela care mai era, trase asupra’și câte­va focuri de revolver la șo­sea, și bine au făcut aceea cari s’au inter­nat la Mărcuța. Melancolia, închipuitele persecuțiuni, ma­nia d’a vedea pretutindeni omeni cari a­­runcă oteava în mâncările rele, nu sunt de­cât, nebuni­ și nebun) sunt aceia cari se îm­pușca spre a scapa de persecuțiuni imagi­nare. Nu pot­ fi însă puse pe aceași trepta, cele două fragede ființe din strada Gându­lui, Elisa și Costice. El resimțirfi primele bătăi ale inimei, unul pentru altul, se pri­vetc ca o singură ființa, în unirea pe care o proectase vedeau fericirea, viața. Despărțirea ce li se impunea trebuia să distrugă cu desăvârșire viața lor. Alte aspirațiuni, alte ocupațiuni, în afa­ra de amorul lor, nu mai puteau avea, tote fusese nimicite de marea lor pasiune. Nu mai aveau ce face, trebuia sa mora unul în brațele altuia. Nu era slăbiciune, ci tărie de caracter. Cum alt­fel s’ar putea califica, Curagiul lui Costică, care singur aduse Otrava iubitei sale, sângele rece cu care densa o bău, sublima râbdare a lui Cos­­tica, d’a sta nedeslipit de Eli­a în tot timpul agoniei, d’a aștepta ’sa ’și dea ul­tima suflare spre a o lua, cu iubire, în bra­țele sale, a o culca în patul ei, a depune u­ ultimă sarutare pe candida fruntea iu­bitei sale și a pleca acasa, linistit, unde luând cu hotârîre revolverul, îl descărca în tâmpla. Era că nebunie vor spune mulți. Se pare, dar un nebunie sen­zab­i­a. Ideile, cu cari fusese îmbuibat capul lor, fatalmente trebuia să -i conducă aci. Nu mai erau stăpâni pe liberul lor ar­bitru, nu puteau alege între viața cu des­părțire sau unirea prin marte. Trebuia sé morâ, precum trebuia Bra­­toeensky, acel ofticos care vedea ca se duce din acésta lume, se omore pe iubita sea Anastasia, se o ia cu dânsul. E înspaimântatore și acésta dramă care s’a petrecut Duminica trecuta în str. Ves­pasian. Gelosia, care ajunsese sentimentul pre­dominant al lui Bratocensky, a trebuit sé ne la culme, când pe patul unoi ței, la sla­ba lumină a unei candele,­privea pe fru­­m­osa Anastasie dormind un imișce. Firesc era ca gândul să ’i duca spre ceea ca se va petrece dupa mortea seu, Se vedea pe sine țintuit ia cosciug, a­­îl uncat supt pământ și pe tanéra Anastasie curtenită de alții, luată in brațe de altul, devenind soția altuia. Pe acea frunte, und­e el depusese dulci sărutări, tot jocul iubire! sale, un altul de­­yiinea sărutări, un altul facea afli, ca el se fie uitat. Fu un nebune, se póte, dar firesc fu strigatul sea: «nu voesc, cu altul s- o aibă» öréstia fu mișcarea sea, d’a sân din pat d’a lua revolverul și d’ul des­arca in i­nună soții care dormea, înainte d ar în­drepta asupra sea. Nici dânsul nu mai era liber se alega intr’a muri singur, sau a muri împreuna cu dânsa. Oare este morala acestor întreba póte ? Nu ved alta de fapte, veți cât aceia d’a modifica, in c .t cu putința va fi, starea mijlocului In care trăim, d a imustra su­fletele nóstre cu circumstanțe determinante care sé dea ua altă direcțiune acțiunelor nostre. Voi <­ice, împreuna cu un scriitor spi­ritualist, care în acest punct pare sa aiba dreptate : „Este cu neputința d’a nu vedea ca studiul sinuciderea ne atinge de marile csatin­i sociale ale epocei nóstre, liber­tate, educațiune, pauperism, aaunca,­ sala­riu, familie, proprietate, viitorul muncito­rilor și al societăței in genere. «Oameni cuminți trebue se op­une epi­demii sinucidere! leacuri luate din educa­ția maternela, pedagogia luminată, mo­rala, datorii, exemplul, raționamentul, e­­moțiunile, diversiunile etc.» intr’un cuvâat sé dam ua ținta viețel nóstre, sé avem un scop. Stan. ADUNAREA DEPuTATlLOR Urmarea ședinței de la 18 Martie D. P. P. Carp, ministrul domeniilor, are cuvântul. Cuvântarea d-lui Vidrașcu ’mi-a adus aminte uă vorbă a lui Moray despre Fran­cia : ’■ Bon coeur, mais mauvnse tête.» Acesta vorba de spirit, se pate aplica forte bine și țârei nostre. ’Bon­coeur,c­inema deschisă, avem toți când este vorba de a recunosce și de a descrie multiplele rele sociale de care su­feră țara nostra, am dori sa alinam cât de iute și de bine suferințele sătenilor, dér «mauvaise têté» pentru ca cea mai mare parte dintre noi toți nu țin sema de po­sibilitățile reale, de condițiunile materiale efective ale țarei nóstre. Legea vânslarei moșiilor nu este nici a­­grara, nici sociala, ea este pur și simplu va lege naționala. Pentru ca noi am crescut, ca legând pe țăran de pământul țarei prin împroprietă­rire, îl vom face mai resistent, mai vital. Acesta este ideia fundamentală a acestei legi, acesta este ținta pe care am avut-o în vedere, votând acesta lege. Ne este peste putința de a scote la vâ­­slare mai mult de 200 moșii pe an, ia din aceste moșii putem vinde numai pe acelea ale câror contracte expiră mai cun rând. Noi n’am făcut și nu facem nici oa deosebire Intre răzeșii și cei-l-alți țărani dar deca prina acum s’au împroprietărit mai puțini răzeși, pricina nu este alta de­cât ca râzeșii se deplaseza mai cu greu din joc în loc. D. Vidrașcu, declară ca n’a făcut inter­pelarea cu scop de a face dificultăți gu­vernului, pentru ca din nenorocire în mo­mentul de fac­ă n’are cine se ia locul gu­vernului conservator. Pentru ca de la mortea lui I. Bratianu, partidul liberal se afla intr’un faza de re­constituire și reculegere, și de aceea nu are vreme de a se ocupa cu chestiunile la or­dinea flotei. Iar partidul radical din nenorocire, nu este încă destul de cunoscut în­­ era, iar cele­l­­alte partide înaintate se afla în sta­re embrionară. Dupâ un discuțiune la care iau parte d-nii A. Stolojan, D. Lupules­,u, Em. Po­­rumbaru, Poenaru-Bordea și generalul La­­hovari, se voteza legea in total, adopta­n­­du-se un amendament al d lui C. C. Do­­brescu prin care se­­ scrie în lege drep­tul ministrului de resbel de a controla sta­rea sanitara a fabricatelor, în formațiuni In prima z ji a Pastelul se va ț ine în Athena un congres al studenților greci, la care vor lua parte 250 de studenți sârbi cu rectorul universi­tate­. Vor merge și 50 de studenți ro­mâni să ia parte la acest congres la care negreșit se va produce discuție asupra confederațiunei balcanice. D. M. Vreto3, va pune la dispo­­siția studenților români un vapor, care se va duce și întorce de la A­­thena. —x— Citim în Lupta că mai mulți membrii din comisia de inchinate a Camerei își bau demisiunile din cauza stăruințelor ce se pun pen­tru naturalizarea mai multor evrei din Iași. —x— Guvernul a avizat pe emigranții bulgari aflați în țară să părăsască țara. —x— Direcțiunea C. F. R. a acordat u­ reducere de 25 la sută din tariful actual în clasa la alegere, pentru membrii corpului didactic. —x — E vorba de a se propune “un proect de lege în Camera, prin care să se stabilască un taxă grea asu­pra succesiunelor ce s’ar face de câtre streini în România, fie ab in­­testate, fie prin disposițiuni testa­mentare. —x— La berăria Oppler se construește un fetru de vară, unde se vor da acelea­și spectacole ca și în sala imperială. ~—x — D. P. P. Carp a de­pus la biuroul Senatului un proect de lege prin care cere­a se 1.000.000 frânci acorda suma de cu care sumă sa se cumpere 100 de armăsari englez pentru reproducere.

Next