Romanulu, iunie 1892 (Anul 36)
1892-06-30
ANUL AL 36-LEA—Ediții II a Yoesce și vei putea. ABONAMENTE. 42 lei pe an In tota țara; 60 lei „ „ streinătate. Pag. IV linia 20 bani; P. III 1 left. Inserții și reclame 2 lei. Scrisorile nefrâncate se refusa.—ArticoEXEMPLARUL lele nepublicate se ard. Anunciuri și abonamente se primesc la administrația farului. 15 IICICIORI: REDACȚIA și ADMINISTRAȚIA, Strada Brezoianu, 12 Fondat in 1857 de C. A. ROSETTI APARE IN TOATE PILELE DE LUCRU ȘI DUMINICELE Director, VINTILĂ C. A. ROSETTI Lluminazate și Vei fi. IN STREINĂTATE anunciuri se primesc: LA PARIS, la d-nil Lorette, rue Gaumartin 61 —Havas 8 place de la Bourse—Jones; 31 bis rue Raub, Montmartre —Adam, Bd Raspail 103 bis IN GERMANIA la <L A. Steiner (Hamburg și Berlin) și d. G. L. Daube (Frankfurt). LA GENEVA, la Haasenstein și Vogler.—AUSTRIA la Dukes, I Wollieile 6—8, Viena Abonamente se pot face la tote biurourile postale din țari și streinătate. — l BULETIN București, 17/29 Cireșar Scirile ce ne vin din Rusia sunt forte îngrijitóre. Holera din Persia s’a întins și In ținuturile asiatice din marele imperiu al nordului. La Tiflis au fost numai câteva coșuri . Insela Baku, însemnat port pe Marea Caspică, lucrul pare mai serios. Aci In șeserile s’au bolnăvit 164 persone și au murit 70. Din acesta causă guvernul rusesc a luat măsurile cele mai energice contra epidemiei. In Astrahan, Saratov, Crimeia, Ural, Caucas și tóte porturile din Marea Neagră s’au instalat cordane sanitare. Cu tote aceste masuri Iuse, pericolul nu pate fi Inlaturat pentru Europa, și In special pentru noi. Portul Baku este In legătura directă cu Tiflis și cu portul Poti din Marea Negră. Comercial însemnat ce se face cu gaz venit din Baku pe acestă cale, până Ia porturile nóstre dupe Dunăre, ne espune forte lesne la molipsire. Holera nu trece numai prin drumurile pălite. Ea de ordinar este purtată de curentele vânturilor. E destul ca un vas pornit din Poțiscu Batum spre Galați sa fie atins ca In scurt timp să ne pomenim cu acest aspe neplăcut și în țara nostră. Și totuși guvernul nostru, vedem cu părere de ren, nu a luat nici uă dispositiune. Căldurile, este drept, au dispărut de câtevaile. Inse ele vor veni numai decât. Chiar astele se prevestesc. Suntem abia la jumătatea lui lunia, mai avem 15 <ile pene sé intrăm la Iulia și atunci nimeni nu se mai indoiesce că atmosfera se va schimba mult. Dacă măsuri nu se vor lua, epidemia se va întinde și ne vom pomeni in plină holeră. Ministrul de comunicatiune al Rusiei împreună cu inspectorii canaturilor și drumurilor de fier și-au părăsit culcușurile lor și au plecat la nord spre a lua măsuri pentru impedecarea nenorocitului flagel. Guvernul chiar a asigurat prin faia oficială populațiunea despre atențiunea ce da sănatății publice. Pentru ce guvernul nostru nu se gândesce la nimic? Așteptare ca să se declare epidemia spre a se gândi la mâsuri ? Nu cugetă că atunci pute să fie prea târziu ? Sunt două căi pe care ar putea să fie acest flagel: Marea negră prin vasele încărcate cu mărfuri, și Constantinopole prin caravanele sosite la Smirna și în celelalte porturi din Arhipelag. Trebue prin urmare înființate imediat carantine pentru tote provenințele din aceste direcțiuni. Pate că repeziciunea cu care s’a întins epidemia, a făcut pe guvern sâ neglijeze. Dar chiar așa este uă greșială, căci bula nu este din acelea care aștepta până se vie gustul boalilor ca se se misce. Cea ce n’a făcut Insâ guvernul până acum, sâ ia masuri a se face numai de cât. Ca sa ajungă ea Intr’un orășel de cel mult 10,000 ómeni sâ trântască la pat In șase suo 164 și se sugrume 70, epidemia trebue se fie furiosa și violentă. Măsurile cată deci se fie și grabnice și seriose. Avem multe cestiuni Însemnate la ordinea cailor. Barbariele ungurilor dincolo de Carpați agită tóte spiritele. Ne vom ocupa de ele în numerile viitore. Astăzi am găsit că și cestiunea acesta nu trebue negligiată. Se ne asigurăm mai intern sănătatea publică pentru ca atunci când va veni Ziua, cea mare fiecare român să nu aibă altă preocupare decât apărarea cndrei și rasei poporului român. Afară rîndașii Două sciri, de cea mai mare gravitate ne-au sosit eri. Pe când Românii faceau una din cele mai pacinice manifestațiuni, In Bucuresci, In Transilvania In Șimleul Silvanic Ungurii rivaleau ca fiare sălbatece asupra Românilor. Aceștia s’au apărat, armata a intervenit, s’a tras focuri asupra Românilor și câți va dintr’ânșii au fost omoriri. Pe d’altă parte, se răspândi Zgomotul In capitală, că Ungurii ar fi atacat consulatul român din Pesta, și ar fi spart gramurile sale. Foile oficiose desmint acesta din urmă scrie. Aceea privitore la revolta din Șimleul Silvanii este snsé confirmată de Gazeta Transilvaniei care primeste următórea telegramă : «Drojdiile societății maghiare asemenea celor din Turda, astă napte au comis nou vandalism la casele vicarului Barbolovici și a advocatului dr. Maniu, sfărâmând cu bolovani, ciomege și fiare, tóte ferestrele și oblönele și de nu I conturba focul iscat In oraș, ar fi continuat vandalismul și la cel l’alți Români». Pe când aceste crime sâ sevlrșesc în Transilvania, un singur strigăt auzim eșind din pepturile bătrânilor noștrii bărbați de stat, și acela nu este espresiunea revoltei, ci numai sfatul de a fi prudenți și liniștiți. Prudență am arătat destulă, și pate chiar prea multă ; liniștea nostră a fost atât de mare Incât ea seamănă mai mult cu nepăsare. Sfaturile bătrânilor, sunt deci inutile și mai bine ar face dânșii sâ stea acasă, sâ nu mai vie In mijlocul nostru, deci alt nu an de spus. Și in acest timp, pe când ascultam asemenea discursuri, Ungurii năvălesc ca fiarele asupra fraților noștri, dârtmă rasele lor, N omóra chiar, pentru că au vina cea mare de a fi Români. Cutezanța și obrăsnicia Maghiarilor merge până a ne insulta și chiar ataca. In capitala torei nóstre. El, In scela din strada Luterană insultă in chipul cel mai trivial, pe Români și pe Domnii Români. In timpul manifestărei de Duminică s’au găsit Unguri, cari In mijlocul Românilor, au strigat trăiască Ungaria și acel omeni au scăpat, fără să fie sfâșiați pe loc. S’au găsit Unguri, cari au voit să bată pe vinjatorii Ziarului Turda. S’au găsit Unguri, cari au cutezat chiar sâ atace pe un student, care purta cocarda tricoloră. Și noi, trebue ső rămânem nepăsători, ső fim liniștiți, sâ permitem Ungurilor, sâ ne bată in țara nóstră, pentru că purtăm tricolorul românesc la butonieră. Așa cere prudența, acesta o reclamă marea rațiune de stat, trâmbițată de bătrânii noștril. Mâine desigur, când Ungurii ne vor bate și mai bine, bărbații noștri politici ne vor cere sa arborăm drapelul unguresc pe edificiile nostre, să punem cocarda maghiară la butonieră, spre a nu da foc nemulțumirei, blânjitor și simpaticilor noștrii vecini. Mărturisesc, că pentru mine, asemenea toleranță este uă crimă. Agent unguresc, dar nu Român este acela, care mai cuteza a rosti asemenea cuvinte, In urma vandalismului de la Turda și Șimleul. Datoria nóstra este d’al huidui, când vor mai veni cu asemenea sfaturi in mijlocul nostru. Nu pretind, că trebuie să năvălim cu ciomagul asupra Ungurilor, dar, suntem In drept a pretinde, ca bărbații politici, cari pentru inalte rațiuni de stat, au expulsat pe Românii din Transilvania de pe teritoriul nostru, să ia măsuri contra Ungurilor,, cari vor sé turbure liniștea, cari ne amenință pe pământul nostru. Amicul nostru Disescu, ne vorbea Duminecă de uă națiune de rîndași. Ei bine, acei rîndași, cari au năvălit la noi, cari ne insultă în casele nóstre, să-i trimitem la căminele lor, căci, România nu este, nu pote fi uă națiune de rîndași. Suntem in drept sa cerem acesta guvernului, și guvernul e dator să ne dea satisfacțiune. Losinca nostra sĕ fie : «Afară rîndași». Vintilă Rosetti ȘIMLĂUL IN FOC Scările complimentare asupra măcelului de la Șimlăul Silvaniei spun că, înainte d’a proceda la măcelul organisat al Românilor. Ungurii au dat foc din mai multe părți orașului Șimlăiî. Grație zăpăcelei născută de incendiu, ei s’au năpustit asupra românilor, le-au devastat și pustiit casele și pe mulți i-au ucis. Casele protopopului Barbulovici și avocatului Maniu, au fost dărâmate. AMĂNUNTE ASUPRA MĂCELULUI Asupra măcelului de la Șimleul Silvaniei încep să vie amănunte. RETRAGEREA ARMATEI Cum am spus deja el, armata adusă spre a potoli furia maghiarilor. In urma atrocităților de acum uă săptămână, a fost retrasă Duminecă. ATACUL Imediat, cete de mii de maghiari, după planul dinainte făcut, s’au năpustit asupra românilor. Hunii au devastat oă mulțime de case, între altele pe acelea ale protopopului Barbalovici, ale d-lui Andrei Cosma, Ion 0ros, Ion P. Lazăr, etc. Casele au fost dărâmate și proprietarii lor abia au scăpat cu viață prin fugă. LA BANCA Uă cota de huni. In vremea acesta, s’a repejit asupra băncii Silvania, unde au comis devastări. FOC In timp ce devastările se comiteau In oraș, câțiva huni fanatici au pus foc unor case din mahalale locuite de români. Ce scăpa de hordele devastatorilor, era prăpădit de limbele focului. In curând, mare parte din oraș era în flăcări. MĂCELUL CU TOPOARE Aflând românii că banca lor populară este In prada devastatorilor, câțiva omeni au mers să se opue hunilor. Aceștia, înarmați cu belbii, cu securi și cu topore au căzut asupra românilor, dând care in cine putea, măcelărind, ucigând și rănind. JANDARMII ȘI ARMATA Ca și la Turda, jandarmeria n’a intervenit decât forte tarziu. A doua zi dimineță s’a chemat din Zelani. (Adevărul democrat). JOUI. 30 IUNIE, (18 IUNIE) 1892 Drama din strada Polonă Iată detailil noul In privința acestei drame: înainte de a muri Niculescu, domnia Alexianu a fost chemata s6 fie confruntata cu victima. D-na Alexianu veni la patul tenorului și’l ruga, ca in numele trecutului lor se spue tot adevărul. lescu închise ochii si nu răspunse. NicuDupe plecarea ei, Niculescu mai declara încă vă data, ca a fost ucis de d-na Alexianu Si ca va da a doua Z' detailiile necesare , din nefericire la orele 5 dânsul espira. S’a găsit un testament in regula, prin care Niculescu lasatta partea disponibila din averea sea fratelui seu. Averea defunctului se compune din moșia Pucheni, care aduce un venit anual de 20 mii lei. Un confrate a avut idea de a merge sa intervieveze pe d-na Alexianu; detașam cate ceva din acesta conversație. .Dupe câteva minute de așteptare,—nareza confratele nostru — iaca si domna Alexianu, pe care n’o mai cezusem pana acum. Ca apariție eleganta, d-na Alexianu purta un rochie de matase violeta, si un corsage negru negligat. E Înalta, talia sveltă, cu perul blond buclat la frunte, figura mica cu ochi capril plini de lacrimi, gene mari si stufose cari dau figure un aspect interesant, fața palida cu urme vedite de suferința. Iacă portretul doamnei Alexianu, care ne-a făcut impresia unei femei frumose. — Presupun de ce ai venit și bine ati făcut, ca au venit se me Întrebați asupra dramei ceva emoționat atat de mult, căci svonurile cele mai false circula prin oraș și prin presa asupra mea, — ne Întâmpina doamna Alexianu cu un voce ferma și aprópe barbatesca. — De patru ani l’am cunoscut, — jice Domna Alexianu, — nici vădata, Inse, nu m’am angajat cu el. De un an de óda insista mereu ca se’mi părăsesc bărbatul și se’l fiu soție. Ori cât de mult tinem la acest om de uă natură forte originala, nu eram deloc înclinată se’mi părăsesc bărbatul, se’mi părăsesc și copiii, cari sunt singura mângâere a mea. El nu era deloc mulțumit cu aceste declarațiuni categorice și a profitat de orice moment spre a’mi impune voința mea de a mă desparți de bărbatul meu. Credând că’l voiu Îmblânzi și’l voiu face se renunțe la acesta idee a tenturasa, i-am spus, ca au me împotrivesc la un entente cordiale, dar are un pas mai departe. Nu era chip sé’l mai astemper puțin. El și-a urmat planul cu uă stăruință extraordinara. * „Atunci eu, neavând ce face, i-am cerut scrisorile pe cari i le adresasem, n’a voit nici măcar se afjă de acesta. Zadarnice au fost tóte rugămintele și tóte, promisiunile mele de devotament, el n'a voit să cedeze de loc. M'am hotarît la un act îndrăzneț. Profitând de absenta lui m’am dus la el acasă și i am luat un coffret în care ținea scrisorile mele. Acest coffret l’am dus la soră-mea.» Și d-na Alexianu continua a povesti lucrurile pe cari se cunosc deja cetitor noștrii. D na Alexianu declară, că nu ea l’a ucis. * Instrucțiunea e condusă de d-nil Populeanu, procuror general, și Enric Catargiu, jude instructor. Din respunsurile sale resulta multe contraziceri. Iată cum povestesce un alt confrate unele detailii, pe cari le găsim Interesante: Peste câteva Zile d-na Alexianu vine la d. Niculescu-Dorobanțu, pe când scia că nu e acasă, ii sparge scrinul și ti fura din launtru, un caseta cu mai multe scrisori ale d-sele, uă sumă de aprópe 1000 lei, mai multe bijuterii, testamentul și un rever&erv M." ». Maisoshe aom«8 Când d. N. Dorobanțu sosesce acasă și vede cele întâmplate, se pune Intr’un birja și se repede acasă la d. Alexianu. Aci urmezază violenta altercare Intre amant și metresă care se sfârșește prin intervenția doctorului. Doctorul Alexianu, care este cunoscut, ca fiind fórte complezant pentru sora sea și care tolereza escapadele sale. Intra și face observation Al lui Niculescu. Acesta nu poate da Zicând: — Nevasta d-tale este amanta mea. D sea a venit la mine, mi-a spart scrinul și mi a furat mai multe obiecte printre cari acesta caseta cu mai multe scrisori ale ■erii, dintre cari una ascunde la crima. (Intr’una din scrisori d na Alexianu scria d-lui Niculescu, cum bărbatul seu, ii dăduse mai multe medicamente pentru ca se avorteze). Auzind acesta doctorul, chiamă sergentul de strada ordonându’l sé dea afară pe cutezător.* ß ♦ Erl la orele 3, s’a făcut autopsia cadavrului tínerului Niculescu. 1. Acesta operațiune s’a făcut Intr’un sala de disecțiune a spitalului Coltea, de către d. medic legist Minovici, asistat de d-nii d-rl Severeanu și Leonte, medici curanți, și de d-nii d-rl Stoicescu, Boicescu, Thomescu cum și de internii spitalului. Justiția era represintata prin d-nil S. Populeanu, procuror general, Paraschivescu, prim-procuror, H. Catargiu, judele instructor Însărcinat cu acesta afacere, cum și de mai tot» membrii parchetului Ilfov. Apoi erau dintre rude d. Ilie Niculescu-Dorobanțu, d. Politianos, unchi« al defuac-