Romanulu, iunie 1892 (Anul 36)

1892-06-30

ANUL AL 36-LEA—Ediții II a Yoesce și vei putea. ABONAMENTE. 42 lei pe an In tota țara; 60 lei „ „ streinătate. Pag. IV linia 20 bani; P. III 1 left. Inserții și reclame 2 lei. Scrisorile nefrâncate se refusa.—Artico­EXEMPLARUL lele nepublicate se ard. Anunciuri și abonamente se primesc la administrația farului. 15 IICICIORI: REDACȚIA și ADMINISTRAȚIA, Strada Brezoianu, 12 Fondat in 1857 de C. A. ROSETTI APARE IN TOATE PILELE DE LUCRU ȘI DUMINICELE Director, VINTILĂ C. A. ROSETTI Lluminaza­te și Vei fi. IN STREINĂTATE anunciuri se primesc: LA PARIS, la d-nil Lorette, rue Gaumartin 61 —Havas 8 place de la Bourse—Jones; 31 bis rue Raub, Montmartre —Adam, Bd Raspail 103 bis IN GERMANIA la <L A. Steiner (Hamburg și Berlin) și d. G. L. Daube (Frankfurt). LA GENEVA, la Haasenstein și Vogler.—AUS­TRIA la Dukes, I Wollieile 6—8, Viena Abonamente se pot face la tote biurourile postale din țari și streinătate. — l BULETIN București, 17/29 Cireșar Scirile ce ne vin din Rusia sunt forte îngrijitóre. Holera din Persia s’a întins și In ținuturile asiatice din marele imperiu al nordului. La Tiflis au fost numai câte­va co­șuri . Inse­la Baku, însemnat port pe Marea Caspică, lucrul pare mai serios. Aci In șese­r­ile s’au bolnă­vit 164 persone și au murit 70. Din acesta causă guvernul rusesc a luat măsurile cele mai energice contra epidemiei. In Astrahan, Sa­ratov, Crimeia, Ural, Caucas și tóte porturile din Marea Neagră s’au in­stalat cordane sanitare. Cu tote aceste masuri Iuse, perico­lul nu pate fi Inlaturat pentru Eu­ropa, și In special pentru noi. Por­tul Baku este In legătura directă cu Tiflis și cu portul Poti din Ma­rea Negră. Comercial însemnat ce se face cu gaz venit din Baku pe acestă cale, până Ia porturile nóstre dupe Dunăre, ne espune forte lesne la molipsire. Holera nu trece numai prin drumurile pălite. Ea de ordinar este purtată de curentele vânturilor. E destul ca un vas pornit din Poți­scu Batum spre Galați sa fie atins ca In scurt timp să ne pomenim cu acest aspe neplăcut și în țara nos­­tră. Și totuși guvernul nostru, vedem cu părere de ren, nu a luat nici uă dispositiune. Căldurile, este drept, au dispărut de câte­va­­­ile. Inse ele vor veni numai de­cât. Chiar ast­ele se pre­vestesc. Suntem abia la jumătatea lui lunia, mai avem 15 <­ile pene sé in­trăm la Iulia și atunci nimeni nu se mai indoiesce că atmosfera se va schimba mult. Dacă măsuri nu se vor lua, epidemia se va întinde și ne vom pomeni in plină holeră. Ministrul de comunicatiune al Ru­siei împreună cu inspectorii canatu­rilor și drumurilor de fier­­ și-au­ pă­răsit culcușurile lor și au plecat la nord spre a lua măsuri pentru im­­pedecarea nenorocitului flagel. Gu­vernul chiar a asigurat prin faia o­­ficială populațiunea despre atențiunea ce da sănatății publice. Pentru ce gu­vernul nostru nu se gândesce la nimic? Aș­tep­ta­­re ca să se declare epide­mia spre a se gândi la mâsuri ? Nu cugetă că atunci pute să fie prea târziu ? Sunt două căi pe care ar putea să fie acest flagel: Marea negră prin vasele încărcate cu mărfuri, și Constantinopole prin caravanele so­site la Smirna și în cele­l­alte por­turi din Arh­ipelag. Trebue prin ur­mare înființate imediat carantine pen­tru tote provenințele din aceste di­recțiuni. Pate că repeziciunea cu care s’a întins epidemia, a făcut pe guvern sâ neglijeze. Dar chiar așa este uă greșială, căci bula nu este din acelea care aștepta până se vie gustul bo­alilor ca se se misce. Cea ce n’a făcut Insâ guvernul până acum, sâ ia masuri a se face numai de cât. Ca sa ajungă ea Intr’un orășel de cel mult 10,000 ómeni sâ trân­­tască la pat In șase su­o 164 și se sugrume 70, epidemia trebue se fie furiosa și violentă. Măsurile cată deci se fie și grabnice și seriose. Avem multe cestiuni Însemnate la ordinea cailor. Barbariele ungurilor dincolo de Carpați agită tóte spiri­tele. Ne vom ocupa de ele în nu­­merile viitore. Astă­zi am găsit că și cestiunea acesta nu trebue negli­­giată. Se ne asigurăm mai intern sănătatea publică pentru ca atunci când va veni Ziua, cea mare fie­care român să nu aibă altă preocupare de­cât apărarea cndrei și rasei po­porului român. Afară rîndașii Două sciri, de cea mai mare gra­vitate ne-au sosit eri. Pe când Românii faceau una din cele mai pacinice manifestațiuni, In Bucuresci, In Transilvania In Șim­­leul Silvanic Ungurii rivaleau ca fiare sălbatece asupra Românilor. Aceștia s’au apărat, armata a in­tervenit, s’a tras focuri asupra Ro­mânilor și câți­ va dintr’ânșii au fost omoriri. Pe d’altă parte, se răspândi Zgo­­motul In capitală, că Ungurii ar fi atacat consulatul român din Pesta, și ar fi spart gramurile sale. Foile oficiose desmint acesta din urmă scrie. Aceea privitore la revolta din Șim­­leul Silvanii este snsé confirmată de Gazeta Transilvaniei care primeste următórea telegramă : «Drojdiile societății maghiare ase­menea celor din Turda, astă napte au comis nou vandalism la casele vicarului Barbolovici și a advocatu­lui dr. Maniu, sfărâmând cu bolo­vani, ciomege și fiare, tóte ferestrele și oblönele și de nu I­ conturba fo­cul iscat In oraș, ar fi continuat vandalismul și la cel l’alți Români». Pe când aceste crime sâ sevlr­­șesc în Transilvania, un singur stri­găt auzim eșind din pepturile bă­trânilor noștrii bărbați de stat, și acela nu este espresiunea revoltei, ci numai sfatul de a fi prudenți și liniștiți. Prudență am arătat destulă, și pate chiar prea multă ; liniștea nos­­tră a fost atât de mare In­cât ea seamănă mai mult cu nepăsare. Sfaturile bătrânilor, sunt deci inu­tile și mai bine ar face dânșii sâ stea acasă, sâ nu mai vie In mij­locul nostru, deci alt nu an de spus. Și in acest timp, pe când ascul­tam asemenea discursuri, Ungurii năvălesc ca fiarele asupra fraților noștri, dârtmă rasele lor, N­ omóra chiar, pentru că au vina cea mare de a fi Români. Cutezanța și obrăsnicia Maghiari­lor merge până a ne insulta și chiar ataca. In capitala torei nóstre. El, In scela din strada Luterană insultă in chipul cel mai trivial, pe Români și pe Domnii Români. In timpul manifestărei de Duminică s’au găsit Unguri, cari In mijlocul Ro­mânilor, au strigat trăiască Ungaria și acel omeni au scăpat, fără să fie sfâșiați pe loc. S’au găsit Unguri, cari au voit să bată pe vinjatorii Ziarului Turda. S’au găsit Unguri, cari au cutezat chiar sâ atace pe un student, care purta cocarda tricoloră. Și noi, trebue ső rămânem ne­păsători, ső fim­ liniștiți, sâ permitem Ungurilor, sâ ne bată in țara nós­­tră, pentru că purtăm tricolorul ro­mânesc la butonieră. Așa cere prudența, acesta o re­clamă marea rațiune de stat, trâm­bițată de bătrânii noștril. Mâine de­sigur, când Ungurii ne vor bate și mai bine, bărbații noș­tri politici ne vor cere sa arborăm drapelul unguresc pe edificiile nostre, să punem cocarda maghiară la bu­tonieră, spre a nu da foc nemulțu­­mirei, blânjitor și simpaticilor noș­trii vecini. Mărturisesc, că pentru mine, asemenea toleranță este uă crimă. Agent unguresc, dar nu Român este acela, care mai cuteza a rosti asemenea cuvinte, In urma vanda­lismului de la Turda și Șimleul. Datoria nóstra este d’al huidui, când vor mai veni cu asemenea sfa­turi in mijlocul nostru. Nu pretind, că trebuie să năvălim cu ciomagul asupra Ungurilor, dar, suntem In drept a pretinde, ca băr­bații politici, cari pentru inalte ra­țiuni de stat, au expulsat pe Româ­nii din Transilvania de pe teritoriul nostru, să ia măsuri contra Ungu­rilor,, cari vor sé turbure liniștea, cari ne amenință pe pământul no­stru. Amicul nostru Disescu, ne vorbea Duminecă de uă națiune de rîn­­dași. Ei bine, acei rîndași, cari au nă­vălit la noi, cari ne insultă în ca­sele nóstre, să-i trimitem la cămi­nele lor, căci, România nu este, nu pote fi uă națiune de rîndași. Suntem in drept sa cerem acesta guvernului, și guvernul e dator să ne dea satisfacțiune. Losinca nostra sĕ fie : «Afară rîndași­». Vintilă Rosetti ȘIMLĂUL IN FOC Scările complimentare asupra măcelului de la Șimlău­l­ Silva­­niei spun că, înainte d’a proceda la măcelul organisat al Româ­nilor. Ungurii au dat foc din mai multe părți orașului Șimlăiî. Grație zăpăcelei născută de in­­cendiu, ei s’au năpustit asupra românilor, le-au devastat și pus­tiit casele și pe mulți­­ i-au ucis. Casele protopopului Barbulo­­vici și avocatului Maniu, au fost dărâmate. AMĂNUNTE ASUPRA MĂCELULUI Asupra măcelului de la Șimleul­ Silvaniei încep să vie amănunte. RETRAGEREA ARMATEI Cum am spus deja e­l, armata adusă spre a potoli furia maghiarilor. In urma atrocităților de acum uă săptămână, a fost retrasă Duminecă. ATACUL Imediat, cete de mii de maghiari, după planul dinainte făcut, s’au nă­pustit asupra românilor. Hunii au devastat oă mulțime de case, între altele pe acelea ale protopopului Barbalovici, ale d-lui Andrei Cosma, Ion 0­­ros, Ion P. Lazăr, etc. Casele au fost dărâmate și pro­prietarii lor abia au scăpat cu viață prin fugă. LA BANCA Uă cota de huni. In vremea a­­cesta, s’a repejit asupra băncii Sil­­vania, unde au comis devastări. FOC In timp ce devastările se comiteau In oraș, câți­va huni fanatici au pus foc unor case din mahalale locuite de români. Ce scăpa de hordele devastatorilor, era prăpădit de limbele focului. In curând, mare parte din oraș era în flăcări. MĂCELUL CU TOPOARE Aflând românii că banca lor po­pulară este In prada devastatorilor, câți­va omeni au mers să se opue hunilor. Aceștia, înarmați cu belbii, cu se­curi și cu topore au căzut asupra românilor, dând care in cine putea, măcelărind, ucigând și rănind. JANDARMII ȘI ARMATA Ca și la Turda, jandarmeria n’a intervenit decât forte tarziu. A doua zi dimineță s’a chemat din Zelani. (Adevărul democrat). JOUI. 30 IUNIE, (18 IUNIE) 1892 Drama din strada Polonă Iată detailil noul In privința a­­cestei drame: înainte de a muri Niculescu, domnia Alexianu a fost chemata s6 fie confrun­tata cu victima. D-na Alexianu veni la patul tenorului și’l ruga, ca in numele tre­cutului lor se spue tot adevărul. lescu închise ochii si nu răspunse. Nicu­Dupe plecarea ei, Niculescu mai declara încă vă data, ca a fost ucis de d-na Alexianu Si ca va da a doua Z' detailiile nece­sare , din nefericire la orele 5 dânsul espira. S’a găsit un testament in regula, prin care Niculescu lasa­t­ta partea disponi­bila din averea sea fratelui seu. Averea defunctului se compune din moșia Pu­­cheni, care aduce un venit anual de 20 mii lei. Un confrate a avut idea de a merge sa intervieveze pe d-na Alexianu; deta­șam cate ceva din acesta conversație. .Dupe câte­va minute de așteptare,—na­­reza confratele nostru — iaca si domna Alexianu, pe care n’o mai cezusem pana acum. Ca apariție eleganta, d-na Alexianu purta un rochie de matase violeta, si un corsage negru negligat. E Înalta, talia sveltă, cu perul blond buclat la frunte, figura mica cu ochi capril plini de la­crimi, gene mari si stufose cari dau figu­re­ un aspect interesant, fața palida cu urme vedite de suferința. Iacă portretul doamnei Alexianu, care ne-a făcut im­presia unei femei frumose. — Presupun de ce a­i venit și bine ati făcut, ca au venit se me Întrebați asu­pra dramei ce­va emoționat atat de mult, căci svonurile cele mai false circula prin oraș și prin presa asupra mea, — ne În­tâmpina doamna Alexianu cu un voce ferma și aprópe barbatesca. — De patru ani l’am cunoscut, — jice Domna Alexianu, — nici vădata, Inse, nu m’am angajat cu el. De un an de óda in­sista mereu ca se’mi părăsesc bărbatul și se’l fiu soție. Ori cât de mult tinem la acest om de uă natură forte originala, nu eram de­loc înclinată se’mi părăsesc băr­batul, se’mi părăsesc și copiii, cari sunt singura mângâere a mea. El nu era de­loc mulțumit cu aceste declarațiuni cate­gorice și a profitat de ori­ce moment spre a’mi impune voința mea de a mă desparți de bărbatul meu. Credând că’l voiu Îm­blânzi și’l voiu face se renunțe la acesta idee a tenturasa, i-am spus, ca au me îm­potrivesc la un entente cordiale, dar are un pas mai departe. Nu era chip sé’l m­ai astemper puțin. El și-a urmat planul cu uă stăruință extraordinara. * „Atunci eu, neavând ce face, i-am ce­rut scrisorile pe cari i le adresasem, n’a voit nici măcar se afjă de acesta. Za­darnice au fost tóte rugămintele și tóte, promisiunile mele de devotament, el n'a voit să cedeze de loc. M'am hotarît la un act îndrăzneț. Profitând de absenta lui m’am dus la el acasă și i am luat un coffret în care ținea scrisorile mele. Acest coffret l’am dus la soră-mea.» Și d-na Alexianu continua a povesti lu­crurile pe cari se cunosc deja cetitor noștrii. D na Alexianu declară, că nu ea l’a ucis. * Instrucțiunea e condusă de d-nil Popu­­leanu, procuror general, și Enric Catargiu, jude instructor. Din respunsurile sale resulta multe con­traziceri. Iată cum povestesce un alt confrate u­­nele detailii, pe cari le găsim Interesante: Peste câte­va Zile d-na Alexianu vine la d. Niculescu-Dorobanțu, pe când scia că nu e acasă, ii sparge scrinul și ti fura din launtru, un caseta cu mai multe scri­­sori ale d-sele, uă sumă de aprópe 1000 lei, mai multe bijuterii, testamentul și un rever&erv M.­" ». Maiso­she aom«8 Când d. N. Dorobanțu sosesce acasă și vede cele întâmplate, se pune Intr’un birja și se repede acasă la d. Alexianu. Aci urmeza­ză violenta alterca­re Intre amant și metresă care se sfârșește prin intervenția doctorului. Doctorul Alexianu, care este cunoscut, ca fiind fórte complezant pentru sor­a sea și care tolereza escapadele sale. Intra și face observation Al lui Niculescu. Acesta nu poate da Zicând: — Nevasta d-tale este amanta mea. D sea a venit la mine, mi-a spart scrinul și mi a furat mai multe obiecte printre cari acesta caseta cu mai multe scrisori ale ■erii, dintre cari una ascunde la crima. (Intr’una din scrisori d na Alexianu scria d-lui Niculescu, cum bărbatul seu, ii dă­duse mai multe medicamente pentru ca se avorteze). Auzind acesta doctorul, chiamă sergen­tul de strada ordonându’l sé dea afară pe cutezător.* ß­­ ♦ Erl la orele 3, s’a făcut autopsia cada­vrului tínerului Niculescu. 1. Acesta operațiune s’a făcut Intr’un sala de disecțiune a spitalului Coltea, de către d. medic legist Minovici, asistat de d-nii d-rl Severeanu și Leonte, medici curanți, și de d-nii d-rl Stoicescu, Boicescu, Tho­­mescu cum și de internii spitalului. J­usti­­ția era represintata prin d-nil S. Popu­­leanu, procuror­ general, Paraschivescu, prim-procuror, H. Catargiu, judele instruc­tor Însărcinat cu acesta afacere, cum și de mai tot» membrii parchetului Ilfov. A­­poi erau dintre rude d. Ilie Niculescu-Do­­robanțu, d. Politianos, unchi« al defuac-

Next